Soluții ecologice pentru construirea și renovarea caselor
În cele de mai jos, am adăugat un tabel cu soluții concrete – și câteva explicații cu privire la unele dintre acestea – de a construi, renova o casă. Am încercat să adaug soluții viabile care, au fost deja utilizate inclusiv în țara noastră. De asemenea, chiar dacă încurajez soluțiile locale, consider că este important să știți că există și soluții prefabricate, care sunt oferite pe piața materialelor de construcții ecologice. Dezavantajul fiind costurile in plus și forța de muncă specializată pentru aplicarea unora dintre aceste soluții iar avantajele ar fi „certificările”, „calitatea” și „garanția” produselor. În încercarea de a oferi informații complete, la unele denumiri am adăugat și link-uri car, odată accesate vă vor oferi informații detliate despre respectivul termen. La acele definiții la care am adăugat în paranteză un semn al exclamării, găsiți sub tabel unele explicații.
Am trecut la fundație ca și alternativă, lemnul de esență tare, pornind de la idea că unele case vechi din zona de munte aveau astfel de fundație. Sau de exemplu, cele pe piloane de lemn. Recunosc, în ceea ce privește lemnul, nu mai deținem acele cunoștințe (și nici calitatea necesară) prin care să alegem lemnul bun pentru fundație. Beton, as folosi doar ca ultima soluție, știind sumedenia de dezavantaje ale cimentului. Chiar dacă aș alege beton, aș opta pentru o fundație „pe pahare” sau in cel mai rău caz, una perimetrală (exclus șapă!)
Cu siguranță, mai e loc și de alte soluții pe care poate mi le scrieți voi în comentariu sau dacă îmi aduc eu aminte, am să le trec eu ulterior.
Considerând că ați „rezolvat” partea birocratica, în cele de mai jos as dori să vin în ajutorul celor care doresc să renoveze o casă veche, tradițională.
Orice casă care, nu are probleme grave structurale, poate fi renovată
Chiar dacă cei din jurul tău vor insista sa demolezi casa și să construiești una nouă, asigură-te ca este într-adevăr de nesalvat. Doar cele cu probleme structurale grave nu mai pot fi salvate. Iar acestea pot fi cauzate de lipsa fundației, alunecări de teren sau alte motive care au „scuturat” bine terenul (cutremur, trafic camioane, etc). Mai ales „meseriașii” vor încerca să te convingă deoarece le este mai la îndemână să lucreze cu materiale prefabricate însă, acestea costă și pot afecta sănătatea casei și a celor care o vor locui.
Nu combina materiale naturale cu cele sintetice
Nu uita că acea casă veche, tradițională a fost construită cu materiale naturale locale. Ceea ce înseamnă că pe atunci au putut construi FĂRĂ A MERGE LA CUMPĂRĂTURI. Da, sunt unele elemente moderne care, achiziționate, ne pot fi de folos ne ajută în sporirea confortului. Cum ar fi geamurile termopan, un robinet, etc… Ideea ar fi, în primul rând să cauți soluții naturale locale…pentru că sunt. Oricum, contactul materialelor sintetice cu cele naturale va duce la deteriorări poate mai grave ca cele întâlnite înainte de renovare plus că, prin aparatia mucegaiului în pereți (ceea ce nici nu se vede) vă poate afecta sănătatea.
Implică forță de muncă locală
Știu că deseori este cea mai mare provocare dar asta ar fi ideal. De fapt, ideal ar fi să te implici chiar tu, la maxim, cu familia si/sau prietenii. Indiferent de alegerea ta, cel puțin teoretic, pregătește – te cât poți de mult. Dacă este posibil, tine legătura cu cineva cine are experiență în renovarea caselor vechi.
Realizează – ți visele!
Îndrăznește să dai frâu liber imaginației. Chiar dacă pare o iluzie (pentru că trăim în consumerism) încă se mai poate construi bine și (mai) ieftin. Nu te uita în ograda vecinului, „croiește” casa pe măsura celor care o vor locui. E important să păstrezi linia arhitecturală din zonă dar, poți adăuga diferite elemente, soluții care îți vor mării confortul. De exemplu pereți curbati, termoizolație adecvată, și multe altele.
Problemele cele mai des întâlnite la casele vechi sunt, cele structurale sau al infiltratiilor. Cea mai posibilă cauza a ambelor probleme este de obicei lipsa fundației dar și al unui drenaj. Lipsa unui drenaj poate afecta structural și o casă care are o fundație. Probleme structurale pot apărea și dacă a crescut traficul greu în imediata apropiere a casei sau datorită alunecărilor de teren (provocate de defrișări de exemplu). În ceea ce privește infiltratiile sau mai exact umezeala din pereți, cauza poate fi și grosimea acestora. La pereții subțiri din pământ (paiantă de exemplu), va apărea condens în pereți care va duce la descompunerea materialelor organice folosite la construcție (fân, paie, stuf, lemn) și la apariția igrasiei. De aici și mirosul neplăcut. Din experiență proprie, pot spune că, cele mai grave probleme sunt la casele construite cu tehnica „paiantă” . Cele mai multe s-au construit fără fundație și cu pereți mult prea subțiri. Așadar, o fundație bună și un drenaj bine făcut vor reda mulți ani de viață casei voastre. Repararea sau întărirea fundațiilor se numește „subzidire” și ideal ar fi să o faceți din piatră cu mortar de var. Dacă totuși alegeți o fundație de beton, neapărat folosiți strat hidroizolator între fundație (mai exact elevație sau soclu) și pereții din materiale naturale. Subzidirea este un procedeu destul de greu și lent : pe rând, se sapă sub casă aproximativ un metru lungime și o lățime cât grosimea pereților. Se zidește cu piatră sau eventual cărămidă arsă și mortar de var. Apoi, aceeași manevră pentru următorul metru și tot așa. Dacă, casa are fundație dar cu deteriorări se poate lua în calcul doar repararea fisurilor.
Un capitol separat aș acorda igrasiei, umezelii din pereți și implicit mirosului neplăcut! Cauza acestora este faptul că în pereți ajunge umezeală excesivă iar materialele organice folosite la construcția casei (paie, stuf, lemn) încep să se descompună. În timp, acest lucru poate afecta inclusiv structura casei. Pentru a scăpa de aceste probleme, asigurați-vă că aveți o fundație și un drenaj bun. Ideal ar fi să fie fundația din piatră și mortar de var. Soclul să fie cel puțin 35-50 cm față de sol, ca ploaia să nu stropescă pereții. Dacă aveți o fundație de beton sau cărămidă arsă, folosiți hidroizolație (catran bituminos) între fundație și pereți. Odată rezolvate aceste probleme, fiți siguri că nu se formează condens în perete. Termoizolați peretele cu material natural. O termoizolație sintetică va opri difuzia vaporilor (migrația umezelii) între perete și termoizolație. Va duce la formarea condensului.
Este important să știți că, așa numitele case „eco” sau naturale sunt tot case tradiționale doar că acum adăugăm înbunătățiri datorită tehnologiei avansate sau pe care le-am luat din alte tradiții. Așadar, casa poate fi în final una sănătoasă, eficientă termic, prietenoasă cu mediul înconjurător dar și cu portofelul vostru…chiar și pe durata renovării nu doar după ce vă mutați în ea. Una dintre înbunătățirile necesare – aproape fără excepție – este termoizolarea casei. Și acum mai circulă mitul că „pământul termoizolează”. Este fals. Dacă pereții casei au fost construiți cu pământ (paianta, chirpici, caramida arsa, pamant batatorit) si nu au o grosime de minimum 1 metru, trebuie să termoizolez casa. Vei spune că ai casă din pământ și este foaret călduroasă. De acord dar ai minți dacă nu ai recunoaste că este caldă atâta timp cât arde focul. Altfel se si raceste. Ei, o termoizolatie bună te va ajuta să economisesti la necesarul de lemne (energie) pentru incalzirea casei. Poti incepe cu schimbarea geamurilor. Desi este o temere că geamul termopan nu e bun, vă contrazic. Geamul termopan este o inventie bună atăta timp cât are tâmplărie de lemn și se finisează corect în jurul acestuia, atât în interior cât și în exterior. Trebuie termoizolate glafurile nu doar mascate cum se procedează în general.
În general, pereții, tavanul dar de cele mai multe ori podeaua necesită termoizolație. Puteți apela la soluții locale (lână de oaie de oaie sau stuf de exemplu, pentru pereți și tavan, sticlă pisată sau țigle sparte mărunt pentru podea) sau soluții prefabricate cum ar fi saltele de lână sau cânepă, plăci de fibre de lemn.
Acolo unde aveti probleme cu tencuiala, trebuie dat jos tot ce vrea să cadă și să tencuiți din nou. În interior recomand tencuială de lut iar în exterior recomand tencuiala de var. Nu uitați că pe lemn nu aderă nici una din aceste tencuieli. Recomand să prindeți cu șuruburi (și șaibe) rogojină de stuf pe lemn și apoi puteți tencui. Rogojina de stuf vă poate fi de folos în mai multe locuri, ca și termoizolație (de exemplu la glafuri) sau ca și suprafață aderentă (amintită mai sus).
In final iată și un film de 43.45 minute în care am vorbit Live, pe You Tube, despre acest subiect. Dacă aveți întrebări, scrieți-mi pe YouTube, sub filmuleț și vă voi răspunde cu mare drag. Sper sa va fie de folos :
https://youtu.be/J_latAZ0jp4
Știu că ar mai fi multe detalii despre care ar trebui să amintesc în articol dar, pentru moment, este tot ceea ce îmi vine în minte. Dacă aveți întrebări nu ezitați să le scrieți și voi încerca să răspund cât se poate de clar la fiecare întrebare!
LUTCAMP este numele ales de noi pentru un vis care sperăm că, pas cu pas, devine realitate. Este vorba de activități „alternative” pentru părinți și copii. În cele de mai jos, mi-am propus să descriu mai pe larg cum am ajuns la această idee.
Una dintre cele mai frumoase imagini pe care le am din experiența mea cu copiii, este din prima tabără organizată la noi. Seara, pe întuneric, și-au pus frontalele pe cap ca să poată să se joace în continuare. Noi, părinții, cam de la 30 m distanță, nu vedeam decât 10-12 becuri, la vreo 1 metru înălțime față de pământ, alergând în toate direcțiile 🙂 La un moment dat, pe o altă pagină, scriam că „În momentul în care am început să cunoștem tot mai multe alternative la stilul de viață care, mulți ani părea una normală pentru noi, dar și pentru că avem trei copiii cu vârste fragede (1-8-10 când ne-am mutat în pădure), educația sau mai corect școlarizarea copiilor noștri a devenit una provocatoare și nu mai părea atât de simplă ca înainte…Nici măcar nu ne-am gândit că sistemul școlar de stat poate fi (ca să să nu spun că ESTE) unul defctuos până când cineva ne-a întrebat „Ai văzut filmul SUMERHILL-ȘCOALA DEMOCRATICĂ?” Apoi am auzit de școala Waldorf, Montesorii și cireașa de pe tort a fost termenul HOMESCHOOLING„
A urmat o altă experiență interesantă : la un moment dat, am fost solicitat de un organizator de tabere pentru copii, să lucrez 4 ore pe zi cu copiii. Așa cum știu eu : cu lut. Am și fost numit la un moment dat „Mr. Lut” 🙂 Deși a fost ceva inedit pentru mine, cred că m-am descurcat destul de bine (totuși, am 3 copii 🙂 ) însă, contactul acela cu copiii veniți din diferite categorii sociale dar și contactul lor cu lutul, m-a marcat foarte mult. (Merci Petre) Copiii care, în prima fază, au format din lut cam tot ce au văzut la TV (semnul wifi, „capul lu’ Firea,”) apoi, să-i vezi pe unii, efectiv bălăcindu-se în noroi, pe alții care își manifestau creativitatea construind diferite „bijuterii” din lut dar, și copii care plângeau că „mă bate mama că mi-am murdărit hainele”. Părea că unii erau super fericiți de faptul că descopereau altceva decat „device”-uri dar, alții chiar speriați. Deși nu era nimic deosebit. Doar joaca în natură, cu natura…. Dar când vii din mediul „plastic”… natura, naturalețea devine altceva…
Am început să visăm : o școală democratică în natură, construită chiar de viitori elevi, profesori. Poate că vis rămâne :). Însă visam și la tabere pentru copii care să semene cu activitatea dintr-o astfel de școală. După aceste experiențe la care s-a adăugat și faptul că aveam la îndemână un teren imens și frumos am decis că vom încerca să lucrăm cu copiii. După câteva încercări, simțeam că totuși nu este ceea ce îmi doream. Iar ceea ce îmi doream era să transmit (împreună cu familia și educatori – merci Ina, Cristina, Orsi) copiilor (foarte important : și părinților) – acel ALTCEVA. Acel altceva cu care nu te întâlnești în orice tabără, acel altceva cu care nu te întâlnești doar la o plimbare în Natură.
Pentru o perioadă am și renunțat la ideea de a mai organiza astfel de tabere dar, totuși gândul pâlpâia in mine. Plus că și terenul parcă îmi sugera faptul că, cu „dotările” pe care le are, poate să facă fericiți mulți copii și chiar și părinți.
Punând toate aceste „imagini” la un loc dar și sfaturi foarte importante primite de la un om cu multă experiență cu copii (Merci Nicu), consider că acum am o imagine de ansamblu al viitoarelor tabere de copii și părinți (mi se pare extrem de important să fie prezenți și părinții)! Este multă muncă, poate și investiție, dar credem că acum suntem pregătiți să oferim acel ALTCEVA pe care va invitam să-l descoperiți alături de noi. Simțim că suntem în măsura să facem primii pași în realizarea unui vis. Astfel am „creat” povestea LUTCAMP :)….si nu exagerăm, sperăm să fie „de poveste”. Cum ne imaginăm aceste tabere, ce fel de activități vă propunem puteți afla AICI, iar pe o altă pagină, puteți vedea detalii organizatorice, program propus, costuri dar, și modul în care vă puteți înscrie, dacă vă place visul, propunerea noastră.
Școli în pădure există încă din anii 1800 și atunci scopul acestora era de a vindeca sau de a preveni îmbolnăvirea copiilor. Aproape fără excepție, copiii rămâneau cazați în zonă, departe de familie. De asemenea, avea scopul de a proteja și educa copiii cu probleme pulmonare sau cu o sănătate fizică precară, iar participarea a fost condiționată de o examinare medicală. Unele dintre școli, deschise din primăvară până în toamnă, i-au întâmpinat în cele din urmă pe cei mai bolnavi copii, care și-au petrecut cea mai mare parte a zilei grădinând și jucându-se în aer liber. Școlile în pădure de astăzi sunt cu totul diferite: scopul nu este de a educa copiii bolnavi, ci de a dobândi experiență și cunoștințe – indiferent de vârstă, sex – și conștientizare a mediului.
În acest articol dorim să îți prezentăm avantajele de a trimite sau de a însoți copilul tău la un astfel de program. Cred că nu mai e o noutate că în această societate consumeristă, în goana (sau nevoia) după profit ne ține departe de familie, implicit de copii. Ca să nu mai spunem că tocmai din același motiv, copiii sunt „uitați” în fața diferitelor ecrane, ceea ce nu este sănătos deloc. Suntem parte a NATURII, avem nevoie de EA, trebuie să petrecem timp în natură, departe de orice poluare, stres, etc.
Nu putem fi niciodată suficient de aproape de natură, mai ales cât suntem copii. Este cu totul altceva să înveți despre vânt, ploaie, plante sau comportamentul animalelor într-o lungă lecție (oră) de biologie, sau să experimentezi „pe viu”. De multe ori, participând la o „școală în pădure”, frazele plictisitoare sau de neînțeles din manuale, devin într-adevăr o realitate și cunoștințe tangibile, logice. Experiențe care se pot imprima pe o viață. Pe lângă învățare, aceste programe oferă și o distracție deosebită: copiii vor observa cu greu în activitățile lor ludice că învață și învață despre bălți, animale sălbatice, ciclul apei, animale din pădure, plante comestibile, energia eoliană, diversitatea speciilor, utilizarea hărții, etc, etc….
Material didactic mobil, viu!
….la fel și copiii! Activi, în mișcare tot timpul. Învață jucându-se, se joacă învățând! Acesta este una dintre marile beneficii ale unei școli în pădure : aer bun, multă mișcare aproape invigorează copiii. Pofta de mâncare crește, ochii strălucesc și chiar devin mai puternici spiritual. De asemenea, este nevoie de curaj pentru a cunoaște pădurea, precum și capacitatea de a gestiona piedici, greutăți. După un astfel de program, de câteva zile, copilul se schimbă : cu câteva excepții, cei mai mulți dintre ei își dau seama curând că natura nu este un inamic formidabil, ci un bun prieten care ne oferă câte o surpriză în fiecare zi. Și pe măsură ce fac acest lucru, copii sunt organizați în echipe, se formează prietenii, iar profesorii pot ieși din rolul lor didactic oarecum riguros. Cireașa de pe tort este că copiii de la școala în pădure învață multe despre protecția mediului și devin mult mai responsabili față de mediu, ceea ce este bun nu numai pentru ei, dar și pentru pădure.
Lucruri necesare într-o astfel de tabără
În mare măsură, lucrurile de care are nevoie copilul tău, sunt cele necesre la orice campare obișnuită : lanternă, briceag, o pelerină poate fi benefică dacă te prinde o ploaie în natură dar și costumul de baie este binevenit dacă au posibilitatea de a se bălăci. Cred că benefice pot fi și unele obiecte de prim ajutor cum ar fi un plasture sau apa oxigenată.
Ceea ce nu are nevoie copilul tău, cu siguranță este telefonul sau orice altceva ce are ecran, dar nici haine scumpe, „la modă” nu are nevoie deoarece va fi încurajat la maxim să experimenteze contactul cu noroiul, cu plantele, cu NATURA!
Tabere educaționale , non-formale la Coliba Verde!
După mai mulți ani de experiență, cu cunoștințe adunate prin participarea la diferite evenimente, cu scop educativ, prin auto educare , pentru că simțim că e nevoie și putem fi de folos dar și pentru că locul în care ne aflăm ne permite acest lucru, am decis că începând cu anul 2020 vom organiza diferite evenimente pe această temă. În legătură cu asta, vă rugăm să accesați pagina cu descrierea deataliată al acestor evenimente!
Odată ce alegi să trăiești OFF GRID, minimalist dar neapărat sănătos, găina este un animal domestic ce nu poate lipsi din gospodăria ta autosustenabilă (și nu numai).
O curte cât de mică în care vrei să cultivi legume pentru tine şi familia ta poate fi o sursă incredibilă de hrană de bună calitate. Pentru o mai mare eficienţă atât la nivel de producţie cât şi la reducerea timpului de lucru, se aplică din ce în ce mai mult principiile permaculturii: un sistem de design care observă şi imită ecosistemele naturale pentru o mai mare biodiversitate a solului. Aşa vei putea cultiva legume ecologice, în producţie suficientă pentru o familie.
Rolul găinilor în curte
Pentru a introduce găini în curte este important să ai în vedere rolul lor viitor pentru sol dar şi pentru ce le cumperi: pentru ouă sau pentru carne. Primul pas este să cumperi puii şi să delimitezi spaţiul în care vor sta. În permacultură, pentru a îmbunătăţi profilul solului, găinile nu stau într-un coteţ propriu-zis ci într-o zonă mai mare, pentru a se mişca libere şi a “lucra” solul. Pentru a limita accesul în anumite locuri (casa sau partea cu plante pe care nu vrei să le consume găinile), se îngrădeşte arealul în care le laşi libere.
Mănâncă larve şi insecte, curăţând curtea de posibili dăunători
Scurmă pământul la suprafaţă ceea ce ajută mai apoi la semănat
Îngraşă pământul cu găinaţ, un îngrăşământ natural
Rotaţia culturilor şi găinile
Pentru a avea un sol bun în curte şi a obţine legume de bună calitate este bine să roteşti culturile în fiecare an. Ideal este să desemnezi zone pentru culturi cu spaţii de trecere. Poţi lăsa găinile libere într-o anumită zonă o perioadă de timp pentru a curăţa solul de seminţe de buruieni şi a-l îngrăşa, iar apoi să le muţi în altă zonă din care tocmai ai cules recolta. În acest fel, te vei asigura că solul îşi reface cantitatea de nutrienţi necesară pentru următoarea cultură.
Este o „construcție” care te ajută să îți dirijezi găinile acolo unde ai nevoie de „curățarea” și îngrășarea solului din curtea, grădina ta dar, în același timp să fie protejate de prădători. Este ușor de construit și de mutat iar o „mână” de ajutor este binevenit, nu-i așa!?
Tractorul de găini
Un „tractor de găini” (uneori numit arcă) este un coteț de găini mobil care nu are podea. Tractoarele de pui pot adăposti și alte tipuri de păsări de curte. Majoritatea „tractoarelor de găini” sunt construite pe un cadru „A”, ușor de construit pe care o persoană îl poate trage în curte. Poate avea roți pe unul sau ambele capete pentru a face acest lucru mai ușor. Termenul „tractor de găini” provine de la găinile care îndeplinesc multe funcții îndeplinite în mod normal de un tractor agricol modern : funcții precum săparea și desfacerea solului în pregătirea plantării a culturilor sau fertilizarea și desfacerea pentru a spori creșterea culturilor și a copacilor deja plantați. „Tractoarele de găini” permit mutarea ușoară a păsărilor, împreună cu cotețul, permițând găinilor furaje proaspete, precum iarbă, buruieni și insecte. Spre deosebire de cotețele fixe, tractoarele de pui nu au podele, astfel încât nu este nevoie să le curățați. Este un ciclu natural, simbiotic de hrănire prin care păsările mănâncă vegetație, depun îngrășământ, apoi merg într-o nouă zonă. Ce dimensiune trebuie să aibă un „tractor de găini”, cât de des trebuie mutat și la alte întrebări asemănătoare aș răspunde într-un alt articol dacă voi vedea că este interes 🙂 . Până una alta, vă las în încheiere câteva imagini.
Dedic acest articol și multumesc unor oameni „cheie” din viața noastră. Oameni, care intr-un fel sau altul, au marcat traiectoria „aventurii” noastre de până acum. Așadar, mulțumesc Hans și Lehel, Simon, Réka și Csaba, Ramona și Marian, István. Mulțumim tuturor celor care ne-au trecut pragul și nu în ultimul rând familiilor naostre și chiar și lui Tudor. Mulțumim MAMA NATURĂ!
Mulți dintre cei care ne-au trecut pragul au spus că apreciază curajul nostru și că nu ar putea face ceea ce facem dar, am avut oaspeți care și-au manifestat sentimentul de milă față de noi…ceea ce, inițial nu am înțeles apoi cu timpul mi-am dat seama de ce. Apoi mai sunt și persoane care, în diferite moduri, și-au arătat dezacordul și neînțelegerea față de alegerea noastră. Și acesta a fost surpriza neplăcută pentru noi deoarece sunt oamenii de la care ne-am fi așteptat tocmai la reacția opusă….
Maria și cu mine am fost copii crescuți în două orăşele diferite, la 250 km distanta. Vacantele le petreceam la bunici, la țară. Apoi, cu timpul, am ajuns să ne căutăm rostul în viață, să muncim. Drumurile noastre s-au unit la Budapesta. Alegerea noastră a fost să ne reîntoarcem în țară și să ne căsătorim. Am ales orașul Târgu Mureș. Consider că eram o familie ca multe altele de la oraș : muncă, bani, cheltuieli, chirie. O perioadă scurtă, cât nu am avut copii, nu am întâmpinat greutăți. Mai ales că am fost și noi printre naivii care au căzut în plasa băncilor și ne-am luat 3 credite personale. A apărut primul, apoi al doilea copil. Deși munceam aproape toată ziua (în domeniul construcțiilor), banii nu ne mai ajungeau. Maria avea grijă de copii. Dacă mergea la servici, salariul ar fi mers la o dădacă. Cu trecerea anilor (8 în total), ne era din ce în ce mai greu. Problemele fiind cauzate de lipsa banilor.
La un moment dat, m-am întâlnit cu o persoană care ne-a schimbat viața. Asta, deoarece această persoană mi-a deschis o poartă spre o altă lume. Și nu exagerez. Pentru noi, faptul că acest om m-a invitat să lucrez cu materiale naturale în domeniul construcțiilor, a însemnat primul pas spre schimbarea care am făcut-o în viața noastră. De aici a început totul. În anul 2012. Lucrând în domeniul construcțiilor, cu materiale naturale, am început să întâlnesc altfel de oameni. Mai liniștiți, mai cugetati, mai răbdători. Povesteau unele lucruri de care nu am auzit niciodată până atunci : permacultura, homeschooling, medicină alternativă, etc, etc…
Paralel cu asta, datorită stresului și al problemelor acumulate din lipsa banilor, cu Maria am decis să ne mutăm la țară. Chirie mai mică, cheltuieli mai mici, grădinărit, etc. În 2013 am părăsit orașul, mutând-ne într-un sat de lângă Sovata. Într-adevăr, cu toate că nu mai aveam comfortul obișnuit la oraș (de exemplu nu mai aveam baie iar bucătăria era tipic țărănească), mare parte din stres s-a diminuat. A fost momentul în care Maria a ales să se angajeze. A durat 6 luni. Multe schimbări deodată,în viata familiei, a afectat sănătatea fiului.Întotdeauna spun și repet că oportunitatea de a lucra cu materiale naturale ne-a schimbat viața. Doar așa am reușit să realizez că Da! pot visa să am propria casă. Pentru asta nu trebuie să fii bogat sau să trudesti ani de zile să aduni mulți bani. Realizând acest lucru, împreună cu Maria, am început în prima fază, să visăm și să căutăm propriul teren. Știam, cu cât mai departe de oraș, cu atât mai ieftin, mai liniștit, mai nepoluat… În prima fază, visam, ne jucam cu ideea. Ne era teamă să întrebăm concret, deoarece nu avem bani…doar datorii.
Deși, în această nișă nouă în România, am început să câștig mai mult decât înainte, nu reușeam să punem bani deoparte. Admit, poate nu știam sa organizam banii mai bine. Totuși, visul la propriul teren părea mai aproape de realitate. Pe fondul relaxării datorată traiului din mediul rural, am ales să avem și al treilea copil. Alegere care ne bucură foarte mult.
A fost foarte aproape să ne mutăm pe terenul încercuit, undeva în județul Harghita
La un moment dat, am întâlnit o familie care deja trăia o viață autosustenabila și cu care ne-am împrietenit foarte bine, ne-au oferit o bucată de teren pentru o sumă modică. Oameni foarte faini, teren, zonă superbă. Deja căutam chirie în zonă, pentru a ne muta mai aproape ca să ne fie la îndemână construirea unei căsuțe a unei noi vieți. Totuși, nu a fost să fie, pentru că : In iarna anului 2015, la piața de legume, în căutarea verzei murate, am întâlnit o doamnă mai în vârstă. Mi-a zis că ea ar avea un teren de vânzare. Reacția mea a fost că „eu am teren” și oricum nu am bani dar, ma voi uita la teren pentru că am cunoștințe care sunt interesați și astfel poate, pot sa o ajut pe respectiva doamnă. Între cele două sărbători de iarnă, din același an, am văzut terenul. A fost „dragoste la prima vedere”. Avea tot ce ne trebuia pentru a începe o noua viață : suficient de mare (6000 m²) dar și suficient de ieftin ca să luăm în calcul faptul că o putem plăti (3000 euro pe care i-am plătit în 3 rate din 2 în 2 luni), o casă veche, jumătate dărâmată a cărei material se poate refolosi pentru o nouă construcție (… Si care s-a dovedit totuși un bun adăpost, până la urmă), pârâu și fântână care să ne asigure apa, deschidere spre sud pentru ca soarele sa ne „mângâie” grădina, livadă (și pentru fructe dar și pomi bătrâni cu lemnul cărora ne putem încălzi) dar și faptul că terenul este pe o vale împădurită, cu aer curat, și cu un drum care leagă două localități. Deci izolați dar totuși „legați”.
Primul contact cu terenul pe care trăim deja de 4 ani și pentru care suntem atât de recunoscători!
In primăvara anului 2016 am inceput activitatea pe teren. Ne simțeam ca niște vite lăsate să pască libere după mulți ani ținute în grajd. Da, din societatea „modernă și civilizată” am ajuns efectiv în noroi, locuind într-o ruină din care, în prima fază am putut amenaja doar 12 m² în care sa locuim toți 5. Cu lumină de la baterii. Și aici a apărut mila unora și apricierea („fata de curajul nostru”) altora. Este interesant faptul ca nici un moment nu am simțit vreodată că ne este greu, ca suferim sau că am avut nevoie de adrenalină pentru a face acest pas. A venit natural. Știam că de aici doar mai bine poate să fie. Ne bucuram de faptul că avem ceva, ce este al nostru și că avem posibilitatea să „creștem” împreună. Ne bucuram atunci și acum că suntem împreună și suntem sănătoși.
Căsuța din lut, construită ca și experiment și terenul văzut de sus (în anul 2017)
Din punctul nostru de vedere, nu există „avere” mai mare…decât să simți că se poate și „altfel”. Un „altfel” care pentru mulți pare de neimaginat, pare iresponsabilitate, pare curaj, etc. Pentru noi este doar natural. Și pentru moment suntem fericiți…. Primul an cu banii câștigați, am plătit terenul, în al doilea an ne-am cumpărat aproape toate sculele necesare pentru o gospodărie, apoi, ca și experiment am construit o mică căsuță iar în anul 2019, când am scris aceste rânduri, am construit o bucătărie de vară și ne-am apucat de viitoare casă a noastră, cea mult visată. Restul acestei povești este pe blog 🙂
Să vopsești cu vopsea naturală înseamnă aer mai plăcut în casă, pereți care respiră, culori mai vii, mai naturale și scade riscul de îmbolnăvire de la inhalarea materialelor chimice din care sunt compuse vopselele convenționale! În principiu avem două posibilități de a ne procura singuri vopselele naturale. Ori cumpărăm de la puținii furnizori din România, ori ne preparăm noi singuri vopselele (dacă știm cum). ….dar pentru început, ca să înțelegem mai bine, haideți să vedem care sunt cele trei componente de bază care alcătuiesc o vopsea naturală :
1.Pigmentul
– de obicei ne vopsim pereții pentru a le da culoare (chiar și albă), astfel că un element principal din vopsele este pigmentul. Pigmenții naturali, în general sunt pe bază minerală (ca oxidul de fier de exemplu), sau sunt extrase din plante (ex.: coaja de ceapă). Trebuie să vă asigurați că tipul de pigment pe care îl utilizați va lucra cu cu tipul de liant care-l alegeți sau s-ar putea termina cu o culoare diferită față de ce vă doreați. Asta mai ales mai ales dacă vopseaua conține praf de var sau praf de cretă!
2.Liantul
Ceea ce face pigmentul să devină vopsea este liantul. Dacă vopsesști doar apă colorată pe pereți nu va sta niciodată. Liantul este cel care „lipește” pigemenții pe pereți! Există o multitudine de lianți naturali în bucătărie, cum ar fi laptele sau ouăle! Alți lianți sunt din uleiuri naturale, (ex.: ulei de in), argilî, gumă arabică (din rășină), ceară de albine, praf de var, celuloză (din făină), sau bere.
3.Dizolvantul
Un cuvânt care ne sperie pentru că ne duce cu gândul la petrochimicele folosite pentru dizolvarea vopselelor chimice atât de toxice, dar de fapt vorbim de un material care să ne ajute să găsim consistența vopselei ca să fie aplicabilă pe perete – acest material, dizolvant este de fapt APA!
Vopselele naturale sunt concepute în așa fel încât să lucreze asemenea vopselelor convenționle dar totuși sunt câteva diferențe pe care dacă nu le știi pot șterge zâmbetul de pe fața ta în momentul în care s-a uscat stratul de vopsea! Întodeauna începeți prin efectuarea unor probe! Nu vă luați după paletare de culori sau poze văzute în broșuri sau pe calculator. Vopselele naturale sunt mate, tiind să se estompeze în loc să reflecteze. Vopselele naturale deobicei sunt mai groase, de asta să nu dați niciodată gros într-un singur strat! Dați de 2-3 ori straturi mai subțiri și întodeauna aplicați pe suprafață uscată (așteptați să se usuce ultimul strat aplicat). În cazul în care folosiți role (trafalet) alegeți una cu firele scurte, și de calitate! La fel, bidineaua, pensula cu care lucrați să fie de calitate, preferabil din păr de animal sau o combinație între fire sintetice și de păr. O aplicare cu sculele potrivite te scapă de pete sau dungi lăsate de bidinea!
Vopselele naturale tiind să se depună pe fundul recipientelor, așa că sfatul meu este ca înainte de aplicare să agitați, amestecați foarte, foarte bine, până considerați că e bine, apoi…..mai amestecați încă odată!
Curățarea suprafețelor vopsite cu vopsele naturale poate diferi una de la cealaltă! Așadar, asigurați-vă că pentru zonele cu „trafic intens” (ex. hol) ați ales o vopsea cu conținut de ulei mai ridicat, astfel curățarea este mai ușoară și nu se va șterge culoarea, etc. Vopselele pe bază de var sau argilă atrag umezeala mai ușor deci sunt mai greu de curățat, dar și eventualele pete de pe tencuială pot apărea prin vopsea! Neapărat asigurați-vă , înainte să aplicați vopseaua că tencuiala nu are pete (murdărie, grăsime) și s-a uscat complet uniform! Pentru o curățare mai ușoară sau protejarea acestor vopsele, putem opta de a da un strat de grund incolor. Și un ultim sfat : niciodată să nu vă bucurați sau să vă plângeți de rezultat (mai ales culoare) până nu s-a uscat complet!
Toate viețuitoarele de pe Pământ, din instinct, își pot construi singuri bârlogul, vizuina, cuibul sau casa. Urșii își caută un bârlog, vulpea își sapă vizuina sub pământ, păsările își fac cuib iar oamenii își construiesc case. Indiferent de denumirea acestora, este locul unde se adună familia, este locul unde ne retragem de ploi, sau la umbră, este locul unde ne apărăm de inamici, este locul unde ne simțim în siguranță, este ACASĂ!
Cele mai bune exemple sunt păsările! Așa cum ele își construiesc singure cuibul, fără să zboare în alte țări pentru materiale, așa cum își repară ele cuibul cu materialele care le găsesc tocmai sub cuib sau cel puțin foarte aproape și OMUL ar trebui să gândească la fel. Cum spuneam la început, OMUL, din instinct, poate să-și construiască singur un adăpost. Până relativ de curând, eram cu toții conservatori. Doar cu câteva generații în urmă, cei mai mulți dintre strămoșii noștri trăiau în societăți tradiționale în care utilizarea resurselor era aproape de sustenabilitate. Înaintașii noștri nu își duceau viața în mod „urât, brutal și scurt”. Zilele lor erau pline de muncă chibzuită, iar obiectele lor erau mai puține, mai rezistente și prețuite.Culturile tradiționale care au supraviețuit până în zilele noastre rămân mult mai apropiate de Natură decât este posibil în orice societate industrială de consum. Ele practică încă înțelepciunea străveche care se dezvoltă în societăți în care nu au existat surplusuri de resurse. Putem învăța multe de la ele despre cum să construim și cum să gândim despre un loc
Ce avem de învăţat de la culturile tradiţionale?
1.Nu construi mai mare decât ai absolut nevoie
Cele mai multe culturi tradiționale au construit modest, cu excepția fortificațiilor, a locurilor de adunare pentru ceremonii sau a monumentelor religioase.
Foloseşte orice materiale sunt la îndemână, formează-ţi arhitectura în funcţie de ele.
În loc să transporte materiale grele pe distanțe lungi, de obicei, în culturile tradiționale, se construiau case stabile cu piatră sau pământ luate chiar de sub picioarele lor.
Ia în calcul avantajele clădirilor alipite şi unite.
Ocupă mai puțin spațiu și sunt mai ușor de încălzit și de răcit. Funcționează mai bine și se simt mai bine. Încurajează cooperarea și comunitatea. Este greu să fi un individualist aprig dacă ai o casă cuibărită aproape de membrii familiei și de vecini.
Nu dărâma niciodată o clădire locuibilă dacă o poţi modifca sau îi poţi adăuga ceva pentru noi destinaţii
Istoria tangibilă a clădirilor vechi este esențială pentru noua utilizare. Fantomele se află acolo pentru a ne ura bunvenit. Lasă construcția să poarte istoria tuturor celor care s-au folosit de ea, marcată de schimbările pe care aceștia le-au făcut. Trecutul poate vorbi dintrun prag din piatră tocit de secole de pașii care au călcat pe el sau din înălțimea copiilor în creștere însemnată și datată pe un toc de ușă străvechi.
Ia materiale din clădirile abandonate.
De exemplu, o casă din piatră din secolul al XVIII-lea din Anglia conținea blocuri din gresie sculptate și fasonate luate dintr-o biserică ruinată care fuse-se arsă de Henric al VIII-lea. Lăcașul de cult fusese construit în secolul al XIII-leacu piatră extrasă de romani pentru o vilă care fusese apoi abandonată pentru șaptesute de ani. De asemenea, mare parte din vechiul Cairo a fost construită cu piatra care placa piramidele. Materialele bune sunt și mai bune pentru că au experiență
Acceptă şi încurajează descompunerea firească a materialelor naturale.
Bine gestionată, descompunerea poate fi foarte elegantă. Castelele ruinate sunt „pitorești“, însă rulotele care se deteriorează sunt oribile.
Înţelege că liniile drepte, suprafaţele plate şi unghiurile drepte sunt costisitoare din punct de vedere ecologic.
La fel și cheltuielile pentru o singură culoare ori textură sau orice geometrie mecanizată. Natura va sabota neîncetat orice încercare de a introduce monotonia și consecvența, așa că dacă încerci să le impui, înțelege că există penalizări în termeni de construcție și de întreținere. Remodelarea naturii costă energie și,de obicei, are ca rezultat o pierdere a rezistenței structurale și a durabilității, așa cum se înâmplă atunci când tăiem bușteni în cherestea paralelipipedică, pierzând rezistența dată de geometria lor înnăscută.
Creează locuri calde, răcoroase ori uscate acolo unde le sunt necesare oamenilor
Nu trebuie să încălzești/răcești întreaga structură. Oamenii, nu clădirea, sunt cei care vor să le fie cald sau răcoare. Casei nu îi pasă. Putem imita felul în care casele oamenilor din trecut se confundă cu peisajul, chiar dacă potbfi complet diferite între ele. (Prin contrast, ale noastre strigă după atenție, deși sunt deseori identice)
Construieşte treptat, pe măsură ce îţi permiţi, fără a împrumuta bani.
Începe cu ceva mic. Adaugă doar atunci când ai nevoie și îți permiți.
Decorează-ţi casa pe măsură ce o construieşti.
Zonele principale pe care să le înfrumusețezi includ proiecții, intrări și alte puncte de interes. Decorează cadrele de ușă, mai ales în partea superioară. Capetele coamei acoperișului, cel mai înalt punct vizual, vatra, pereții la nivelul ochiului și colțurile.
Implică întreaga familie în construirea casei
În culturile tradiționale, este un lucru obișnuit să vezi copii mici care abia merg cărând materiale de construcții, râzând cu gura până la urechi pentru că sunt implicați, pentru ceea ce realizează și pentru că li se încuviințează acestea.
Nu încerca idei noi şi complexe peo clădire în care vei locui
Exersează pe adăposturile pentru animale, zidurilecurții și așa mai departe. Fii conservator în felul în care proiectezi și construiești șifă ceea ce știi să faci bine.
Construieşte astfel încât să te bucuri de ritmurile primare, de formele, procesele şi perioadele de timp ale Naturii
Oamenii din culturile tradiționale respectă tiparele naturale zilnic în tot ce fac.
Nu cumpăra niciodată nimic nou dacă poţi refolosi ceva vechi, dacă poţi împrumuta de la altcineva, îţi poţi face singur sau, ca ultimă variantă, cumpără la mâna a doua
Oamenii din perioada preindustrială construiau bucurându-se de fiecare parte a muncii. Nu este o goană pentru a respecta termenul limită. Nu există deosebire între artă, muncă, meditație și educație. Oamenii din culturile tradiționale obișnuiesc să facă totul cu grijă și atenție. Fac totul cât de bine pot
Să vopsești cu vopsea naturală înseamnă aer mai plăcut în casă, pereți care respiră, culori mai vii, mai naturale și scade riscul de îmbolnăvire de la inhalarea materialelor chimice din care sunt compuse vopselele convenționale!
Am învăţat cum să facem un alis frumos, stabilizat cu pastă de făină fiartă, argilă şi pigmenţi. Aceeaşi reţetă poate substitui lutul natural cernut fin, dar pasta de făină are tendinţa de a închide culoarea originală. Pentru cei cu acces limitat la luturile din natură sau la selecţia culorilor, vă oferim o reţetă de alis de bază
sursă : www.theyearofmud.com
Reţetă pentru alis din pastă de făină
Umpleţi o găleată de 18,75 litri cu 11,25 litri de apă şi 2 litri de pastă de făină fiartă. Adăugaţi părţi egale pudră din argilă de caolin alb şi nisip silicios fin de 0,2 mm sau alt nisip fin spălat (nouă ne place să adăugăm o cantitate de mică fină în nisip pentru o finisare mai strălucitoare). Amestecaţi până obţineţi o consistenţă fină, cremoasă. Pentru a ajuta argila să rămână în suspensie, adăugaţi o lingură de silicat de sodiu (un sirop clarificat pe care olarii îl folosesc pentru a menţine bucăţile de argilă în suspensie echilibrată). Adăugaţi orice pigment de culoare pregătit. Faceţi mostre de testare. Consistenţa trebuie să fie îndeajuns de groasă pentru a putea fi întinsă cu o bidinea sau cu un trafalet, fără să picure. Suprafaţa peretelui trebuie să aibă o structură poroasă, ca de piele de căprioară, pentru ca alisul să adere. De asemenea, trebuie să fie uscată şi să nu aibă praf. La fel ca în cazul tuturor vopselelor sau tencuielilor, aplicarea de sus în jos împiedică picurarea pe suprafaţa deja finisată. Dacă este nevoie de două straturi, permiteţi primului strat să se usuce complet înainte de a-l aplica pe al doilea. Atunci când stratul final are încă o consistenţă ca cea a pielii, poate fi raclat cu ajutorul unei mistrii flexibile din oţel inoxidabil sau folosind mişcări circulare mici, cu un capac de la recipientele pentru iaurt, aşa cum face Carole Crews. Este nevoie de puţină practică pentru a stăpâni tehnica ei (noi încă ne străduim!), dar încercaţi. Este o alternativă mai puţin costisitoare la mistriile din oţel inoxidabil. O altă tehnică de finisare este de a „tampona uşor” suprafaţa cu un burete de celuloză mare şi umed, folosind mişcări circulare pentru a corecta orice imperfecţiune făcută de bidinea. Aceasta se face cel mai bine atunci când ultimul strat de alis este încă proaspăt dar ferm. Întotdeauna alegeţi o zonă cu dimensiuni mici pentru a testa, înainte de a aplica totul pe întregul perete. Un strat sau două de grund simplu pe bază de cazeină poate proteja un finisaj cu alis.
sursă : www.theyearofmud.com
sursă : www.theyearofmud.com
Rețetă pentru 15 litri de pastă de făină fiartă
sursă : www.theyearofmud.com
Într-un recipient mare de 18,75 litri turnaţi 11,25 litri de apă la fiert. Într-un alt recipient adăugaţi 10 căni de făină albă de grâu la 3,75 litri de apă rece. Amestecaţi până la o consistenţă cremoasă. Când apa clocoteşte, turnaţi repede crema de făină amestecând continuu. Consistenţa se va transforma dintr-una de un alb opac, într-una îngroşată, translucidă, ca de jeleu. Noi preferăm să o mai fierbem câteva minute în plus, amestecând la fund cu o spatulă de cauciuc, rezistentă termic şi cu mâner lung, sau cu o lingură de lemn, până ce devine groasă ca o budincă. Luaţi de pe foc şi turnaţi într-o găleată de 18,75 litri. Acoperiţi găleata cu un capac şi depozitaţi-o într-un loc răcoros pentru a fi folosită ulterior
În zilele noastre tot mai puțini beneficiari aleg să demoleze o casă veche și în schimb preferă să construiescă o casă nouă nouță. Într-un fel îi înțeleg. Vrei să „croiești” casa pe nevoile tale, ale familiei tale să adaugi energia ta, etc. Totul bine și frumos dar există și o parte mai tristă a acestei povești (ceea cu renovatul caselor vechi). Partea tristă este faptul că beneficiarii sunt convinși de meșteri că TREBUIE demolată orice casă veche din diferite motive : „nu ține”, „nu merită”, etc. Motivul real este de fapt că mesterii preferă o construcție nouă deoarece lucrează cu materiele prefabricate, ceea ce le usurează munca și îi ajută să calculeze foarte exact costurile (materiale, manopera). Atunci când un meșter ar trebui să lucreze cu materiale și/sau soluții naturale, nu mai are „avantajele” sus menționate. Mai trist est că NU MAI GĂSEȘTI oameni dispuși să lucreze cu materiale naturale.
Oricum, cel mai important lucru este că, în România anului 2019, trebuie să depui un anumit efort și trebuie să fi persistent dacă, totuși te hotărești să renovezi o casă veche, mai ales, dacă alegi să o faci în mod tradițional, cu materiale naturale. Partea bună este că soluții sunt (Citește articolul cu câteva sfaturi) Chiar mai multe și mai simple decât am crede. Din fericire mai găsim și exemple pozitive, cum este și cazul căsuței din Nucșoara, Arges. O căsuță căreia i-a fost redat sufletul de către Cătălin și Smaranda, din București.
Înainte – vara anului 2018 –
După – toamna 2019 – extindere cu baloți de paie –
La căsuță încă se mai lucrează dar, încet-încet , lucrările se apropie de final. Dar, iată câteva detalii :
În anul 2019, o casă veche, tradițională, din localitatea Nucsoara, judetul Arges, a fost renovată si extinsă in mare parte cu solutii naturale, locale. Sistemul de termoizolare ales a fost lână de oaie crudă, aplicată într-un caroiaj de lem de 10 cm grosime. Peste caroiaj s-a pus rogojină de stuf si a fost tencuită cu tencuială tradițională, de var. Extinderea căsuței , unde și-a găsit loc o baie și toaletă, a fost construită din baloți de paie, așezați în structură de lemn, baloții de paie având rol de termoizolație și zidărie. Zonele umede ale băii vor fi finisate cu tadelakt. In casă, a fost readusă la viață și o veche sobă pe lemne. Geamurile vechi, au fost schimbate cu geamuri termopan cu tâmplărie de lemn.
„Porțile deschise” la căsuță
Contribuția mea personală, la această lucrare a fost să ajut cu câteva sfaturi sfaturi, oferind servicii de consultanță! De asemenea, sunt bucuros că mi s-a oferit oportunitatea de a aplica TADELAKT în baia acestei căsuțe! TADELAKT-ul fiind o tencuială decorativă de interior, pe bază de var. CITEȘTE DETALII. Acest lucru se va întâmpla în weekendul de dinainte de Crăciun (2019) și anume, 19-20-21-22 decembrie. Aș vrea, cu mare drag, să invit alături de mine 2-3 persoane dornice să învețe tot ce se poate despre acest material Mai ales modul de pregătire și aplicare.
Atașez un filmuleț de 20 minute cu întrebări puse beneficiarului.
Trăind în mijlocul naturii, cel mai important lucru observat de noi a fost faptul că natura are propriul ritm. Noi, oamenii, fiind parte a naturii, trebuie să ne conformăm….și nu invers. Orice încercare al Omului de a schimba ritmul naturii va fi „răsplătită” în egală măsură…..în concesință și noi facem ce putem, când putem, când ne face plăcere. Lista de mai jos este o listă cu activități pe care ni le-am propus, ni le dorim și trăim cu speranța că mare parte din aceste activități le vom putea considera bifate până la sfârșitul anului.
În cazul în care ai citit pagina DESPRE NOI și informațiile cu privire la posibilitatea de a fi VOLUNTAR LA COLIBA VERDE și în continuare crezi că îți dorești să ni te alături iată, în rândurile de mai jos, o listă de activități pe care ni le-am propus pentru anul 2020 :
„Moon Gate” – „Poarta Lunii” – propusă pentru prima parte al anului –
În prima parte al anului, în perioada rece, ne-am propus să muncim pe afară, la curățarea, amenajarea perimetrului (al terenului) și să mai muncim la finalizarea gardului și să pregătim terenul pentru viitoarea casă
Imediat după ce trece iarna, am dori să ne apucăm de construcția viitoarei case, al cărei fundații am săpat-o deja (DETALII DESPRE PROIECT AICI) dar, paralel cu asta să pregătim și grădina. În grădină , un plan măreț ar fi să facem un ansamblu de straturi „TIP GAURĂ DE CHEIE”.
Stratul „Gaură de cheie”
Pe durata verii, pe lângă ATELIERELE organizate, probabil vom lucra foarte mult la viitoarea casă. Până la sfârșitul verii, ne-am dori să avem gata pereții (tencuiți), închizătoarele montate și bineînțeles, acoperișul pus. În ceea ce privește acoperișul, vorbim de două structuri autoportante, ca și învelitoare vom folosi „ACOPERIȘ VERDE”.
Rezumat activități pe perioade
Mai multe
Construcția casei cu tehnica saci umpluți cu pământ (martie – octombrie)
Grădinărit + Strat tip „gaura de cheie” (martie-aprilie)
Acoperiș autoportant+acoperiș verde ( mai-iunie )
Tencuit cu lut (iunie-iulie)
Finisări interioare – podea de lut, tamplarie, tadelakt – (august-septembrie)
Atelier, tabere
Nu știu ce anume vom reuși să facem din toate astea dar, dacă vom avea sănătate și putere de muncă, să sperăm că, cât mai multe. Oricum, pe lângă activitățile enumerate mai sus, trebuie să mai grădinărim, să îngrijim animale, să educăm copiii, să ne bucurăm de viață. Dacă vrei, poți să ni te alături. Dacă îți dorești acest lucru te rog să completezi formularul de pe pagina principală dedicată voluntariatului la Coliba Verde. Indiferent de decizia luată, sperăm să ne vedem cândva, undeva, cu bine. Îmbrățișări, familia Németh.
PS: o mică rugăminte am avea. Indiferent de decizia luată (te alături sau nu) te rog acordă un minut și scrie-ne in casuta de mai jos, activitatea sau activitățile) care ți se pare cea mai interesantă. Ajunge dacă treci doar cifra sau cifrele corespunzătoare. Unele activități sunt descrise mai detaliat la link-urile din pagină (de exemplu ce fel de casă ne construim). Mulțumim!
O „poartă a lunii” se ridică de pe pământ, precum luna răsare pe cer; ambele sfere sărbătoresc ciclul continuu al nașterii și morții … în creștere și cădere …Mary Reynolds spunea că o Poartă a Lunii este trecerea dintre lumea noastră și cea spirituală
„Moon Gate” este o poartă, o intrare circulară, de cele mai multe ori construită din piatră, își are originile din secolul, fiind un element arhitectural tradițional în grădinile chinezești. Chinezii asociază întotdeauna o lună plină cu o viață fericită. Această ușă caracteristică, asemănătoare lunii, nu numai că indică o dorință bună de bucurie și fericire, dar este considerată și un simbol tipic al culturii chineze.
Forma și chiar pietrele folosite pentru a construi și decora Poarta Lunii au semnificații. Forma „rotundă” superioară a vârfului porții Lunii simbolizează „jumătatea lunii” a verii chineze. Fiecare piatră folosită pentru decorarea porții are un sens spiritual tradițional. Chiar și formele plăcilor au o semnificație spirituală. Apoi, pietrele sunt adesea decorate cu simboluri chineze destinate să aducă noroc, fericire și noroc. Din cauza rarității lor, s-ar putea ca aceste porți să fi rămas o parte frumoasă, dar aproape ascunsă, a culturii chineze. „Poarta Lunii” , adesea este folosit și la construcția podurilor de piatră mici peste canale și cursuri de apă.
Moon Gate -Poarta Lunii – la Coliba Verde
Probabil ar fi trebuit să scriu acest articol după ce construiesc și eu Poarta Lunii la Coliba Verde. Nu am avut răbdare. M-a inspirat proiectul artistei Mary Reynolds. Un proiect care includea și un Moon Gate, o Poartă a Lunii. Dacă nu știi, Mary Reynolds este o grădinăreasă irlandeză, peisagist, autor și activist public, cunoscută pentru a fi cea mai tânără concurentă care a câștigat o medalie de aur la Salonul de Flori din Chelsea. În prezent lucrează ca autor, designer și ecologist și a publicat prima sa carte „The Garden Awakening ” în 2016. Cariera sa de peisagist și ultimele realizări au inspirat drama biografică Dare to Be Wild („Îndrăznește să visezi”) (2016). (Filmul este atașat și mai jos)
Revenind la Coliba Verde, tot ceea ce pot spune acum că, trăiesc cu speranța că din primăvară, cei care ne trec pragul, vor intra printr-o „Poartă a Lunii”. Am tot ce este nevoie pentru a o construi. În încheiere, atașez și o mică galerie foto
Poți face și tu : podeaua din felii de lemn (cordwood)
De câte ori ne apucăm de o renovare sau chiar și atunci când construim o casă nouă ne străduim să aducem elemente de design unice, noi, care să uimească pe cei care vin în vizită.
Producătorii de parchet laminat sau de plăci ceramice ne bombardază cu modele din ce în ce mai interesante, chiar atrăgătoare. Problema este că, cu cât aceste modele sunt mai sofisticate, mai atrăgătoare cu atât mai mult crește prețul acestora. Însă, întrebarea este dacă aceste soluții nu ne afectează sănătatea sau dacă nu cumva renunțăm la confortul nostru în favoarea mândriei de a avea ceva ce alții nu au. Dar ce ar fi să le ai pe toate astea? Ce ar fi dacă cei care ar veni la tine în vizită vor fi invidioși pe pardoseala ta, ce ar fi dacă acesta (materialele folosite) nu ar afecta sănătatea celor care folosesc această pardoseală, ce ar fi dacă ar fi și eficient, ar fi confortabil?
Poți face și tu : podeaua din felii de lemn (cordwood)
Datorită nenumăratelor solicitări sosite pe adresa noastra de e-mail, noi știm că o podea construită din felii de lemn, poate fi răspunsul la întrebările de mai sus. Așadar, în cele ce urmează, venim în ajutorul celor care doresc detalii de construire a unei podele din buștneni, a celor care vreau să-și uimească vecinii, a celor care vor să-și aducă în casă o doză din culorile și mirosurile naturii..
Avantajele unei podele din felii de lemn
Podeaua din felii de lemn se realizează numai din materiale naturale, care nu au efecte negative asupra sănătății
Datorită faptului că se realizează din resurse naturale, acesta poate fi și foarte ieftin
Contrar părerii celor sceptici, o astfel de podea este mult mai durabilă decât se crede
O estetică excepțională, plăcută la atingere
Ușor de realizat, fără a avea nevoie de angajarea vreunui specialist
Din păcate acest tip de podea necesită destul de mult lemn de bună calitate, astfel că recomandăm doar pe suprafețe mici pentru a proteja pădurile
Necesită o întreținere frecventă (din 2 în 2 ani)
Înainte de a vă apuca de construirea unei astfel de podele este foarte important să citiți câteva informații despre podelele din casele naturale, podele care nu numai că sunt ieftine și sănătoase dar sunt și foarte eficiente, deoarece acestea formează o masă termică și sunt realizate în așa fel încât să înmagazioneze căldura radiată de razele soarelui sau de orice altă sursă de energie.
Materiale necesare
bucăți de bușteni de cca 10-12 cm lungime (diametrul poate diferi de fantezia fiecăruia)
rumeguș, var, argilă, ulei de in, ceară de albine, apă, untură de porc
Notă : este foarte important ca buștenii să fie foarte, foarte bine uscați (ca să numai lucreze, să nu crape)
Procesul de realizare a unei astfel de podele este relativ simplă și foarte asemănătoare cu pavările exterioare din dale de beton sau alte materiale. Aveți nevoie de o bază solidă, bine bătătorită, peste care se așează un strat de piatră de râu de aproximativ 6-10 cm pentru ruperea capilarității. Peste acest strat de pietriș, adăugați un strat de nisip de aproximativ 5-8 cm. Tasați nisipul. Cu ajutorul unui ciocan de cauciuc fixați bușteni (lat-subțire, după fantezia dumneavoastră) în nisip. Bătătoriți feliile de lemn în nisip cât de mult puteți, însă cu ajutorul unei nivele să fiți atenți ca toți bușteni să fie la același nivel. În mod normal, de la nisip și până la partea de sus a buștenilor ar trebui să fie o distanță (adâncime) de aproximativ 4-7 cm. Feliile de lemn odată montați, urmează rostuirea spațiilor dintre acestea, spații care ar trebui să aibă aproximativ 1- 1,5 cm grosime.
Amestecul pentru umplerea rosturilor
Pentru o suprafață de aproximativ 5 mp, se pregătește aproximativ 100 ml de ulei de in și se adaugă într-o găleată de 15 l alături de aproximativ 1 kg de var, 5 kg de rumeguș, 2 kg de argilă și apă cât ia pentru ca rezultatul final să fie o pastă, o masă asemănătoare cu plastelina. Se poate adăuga și praf de marmură, sau cioburi de sticlă care, împreună cu uleiul de in, ajută la impermeabilitate, dar după cum veți vedea mai jos, finisările acestor suprafețe oferă o impermeabilitate suficientă și sigură.
Amestecul rezultat se introduce în distanțele dintre felii si se preseaza cat se poate de bine fara sa rămâna goluri de aer. Se umple golurile până la nivelul buștenilor. Este foarte important să fie foarte bine presat, bătătorit amestecul, pentru evitarea ulterioară a apariției crăpăturilor și a infiltrațiilor de apă. Partea fină a acestui amestec poate fi folosit deasemenea pentru umplerea crăpăturilor din feliile de lemn (dacă aveți). Odată ce avți trecut de această fază lăsați 1-2 zile să se usuce podeaua. Verificați dacă aveți crăpături și umpleți acestea dacă apar. După uscare completă (încă o zi sau două) șlefuiți foarte bine, uniform toată suprafața. Este chiar recomandat să efectuați o rașchetare. Închiriați o mașină de rașchetat și va ieși perfect. După această fază verificați atent din nou, foarte atent dacă aveți crăpături. Dacă găsiți, umpleți golurile, șlefuiți manual și lăsați la uscat. În mod normal nu ar trebui să mai fie după rașchetare, dar, mai ales dacă folosiți podeaua în baie, nu strică să fiți mai prevăzători.
Un acoperiș reciprocal este de fapt o structură autoportantă care are la bază doar câțiva căpriori de bază, la care poți adăuga oricât de multi căpriori dorești, în funcție de proiectul tău. Acest tip de acoperiș datează din secolul 12. fiind întâlnit în arhitectura din Japonia și China, dar a fost un subiect explorat chiar și de Leonardo Da Vinci. Teoria este surprinzător de ușor de urmat, odată ce ați înțeles despre ce este vorba.
Căpriorii așezați corect rezultă o structură atât de puternică, încât acesta poate suporta chiar și greutatea unui acoperiș verde (cu pământ și vegetație, la care iarna se adaugă și greutatea zăpezii). Puteți citi AICI despre propria experiență cu acoperișul verde
În mijloc rezultă un luminator
Avantaje
Acoperisul reciprocal (autoportant) are marele avantaj de a fi foarte ieftin datorită faptului că materialul de bază este unul brut care nu are nevoie de prefabricare ca o grindă dreptunghiulară iar tocmai din cauza asta nu există cheltuieli (mari) pentru transportul acestora.
Se poate monta foarte rapid, neavând nevoie de o schelă sau stâlpi de sprijin, elemente ajutătoare care pot deranja în design-ul interior al locuinței.
Datorită spațiului gol din mijloc, ai posibilitatea să montezi un luminator, având astfel vizibilitate spre cer, beneficiezi de multă lumină naturală
Un acoperis reciprocal (autoportant) distribuie greutatea in mod egal pe pereții portanți. Odată ce acoperișul a stabilit, toată greutatea este exercitată vertical, și nu în lateral, impingand peretii spre exterior. Pereții nu sunt supuși unor forțe exterioare.
Este soluția optimă pentru cei care aleg case cu forme organice, case rotunde
Construirea
Pentru a începe asamblarea acoperișului aveți nevoie de un stâlp (doar temporar!) pe care să se sprijine primul căprior. Acest stâlp poate fi ulterior scos, mai bine zis, trebuie scos dacă nu vrei să-l ai în mijlocul casei. Există acolo puțină matematică, dar dacă, în prealabil faceți câteva probe, exerciții cu șipci subțiri din lemn vă veți da seama singuri de modul în care trebuie asamblat acoperișul.
În funcție de învelitoarea care ați ales-o este nevoie de mai mulți sau mai puțini căpriori. În general cei care aleg un astfel de acoperiș, optează pentru acoperiș vegetal. Asta înseamnă că peste căpriori montează scânduri, hidroizolație, membrană antirădăcină ți pământul, respectiv vegetația.
Poate că ați înțelege mult mai bine dacă ați viziona filmulețul în care Tony Wrench – un adevărat meșter în construirea acoperișurilor autoportante – explică cum trebuie asamblat un astfel de acoperiș. (din păcate doar în limba engleză….dar, oricum imaginile pot fi de folos)
Video : explicații cu privire la asamblarea unui acoperis reciprocal (autoportant) – limba engleză :
Într-un alt articol de pe blog, am încercat să vin cu câteva sfaturi către cei care doresc să renoveze o casă veche din chirpici sau paiantă. M-am gândit să vă arăt și câteva exemple din România, exemple care să vă încurajeze. Sunt trei galerii foto cu trei proiecte diferite. Las imaginile să vorbească de la sine :
Casă din chirpici renovată
Puteți citi detalii despre acest proiect pe site-ul visuell.ro
Personal, întodeauna am fost de partea construcțiilor noi. Adică, mai pe înțelesul tuturor, prefer să construiesc o casă pe măsura familiei mele, adaptată la nevoile noastre decât să cumpăr una veche și să o renovez, reabilitez. Atunci când am învățat despre construcțiile ecologice, în Franța, mentorul meu mi-a zis ceva ce nu voi uita niciodată : „Omul, de cele mai multe ori, construiește pentru urmași. pentru copii, pentru nepoți. Trebuie să le fim recunoscători, le suntem datori. Datoria noastră este să avem grijă de ceea ce ne-au lăsat moștenire, în care au pus suflet și au dat tot ce au putut ei, ca nouă, urmașilor să ne fie bine….și asta este valabil și la case! Recunoștința o putem arăta salvând aceste valori, ducând mai departe tradiția, moștenirea lăsată de ei. Să ducem mai departe valorile spirituale, etc”…dar să rămânem la case! Eu voi construi o casă nouă, însă una cu un design tradițional, tipic zonei în care o construiesc. Însă, știu că sunt foarte multe persoane care cumpără case vechi, case construite cu diferite tehnici, dar în special din chirpici sau paiantă. Și nu-i condamn. Ba dimpotrivă îi felicit. Iar prin acest articol, doresc să le vin în ajutor, deoarece majoritatea acestor case au nevoie de intervenții, de reabilitări, renovări. Știu că mulți au nevoie de aceste sfaturi și ar fi păcat să aleagă soluții care să distrugă aceste case sau să-i facă să nu se simtă confortabil.
Probleme și soluții de reabilitare, renovare
Înainte de toate, aș vrea să stabilim câteva lucruri care mulți nu le știu, apoi trecem la eventualele probleme care se pot ivi și soluțiile care eu le consider practice, eficiente, ieftine și sănătoase. Ceea ce aud de la multă lume și greșesc enorm este că „pământul și lemnul izolează bine”. Greșit! De fapt, poate fi adevărat, dar numai dacă pereții construiți din aceste materiale au o anumită grosime ( de exemplu perete din pământ, minimum 60-70 cm, cel din lemn minimum 40 cm sau de exemplu perații din piatră ar trebui să aibă cel puțin 1 metru grosime). Deși, din amintiri știm că aceste case (din paiantă, chirpici) sunt (au fost) călduroase, probabil ne aducem aminte că de multe ori amintirile frumoase s-au terminat cu o casă umedă, pereți plini cu mucegai sau rozătoare care au făcut canale prin pereți, etc. Voi reveni cu o explicație la aceste probleme, dar înainte de asta vreau să vă atrag atenția asupra unor lucruri :
O casă va fi bună din toate punctele de vedere, dacă (și cam asta înseamnă de fapt o casă ecologică) :
Pereții respiră (umezeala din casă poate migra din casă spre exterior-acest lucru este important mai ales în perioada rece)
Pereții exteriori al casei termoizolează cât se poate de bine (trebuie să oprim schimbul (pierderile0 de temperatură prin pereți
Materialele din interiorul casei formează o masă termică (orice material cu care finisăm interioarele, ar trebui să aibă capacitatea de a absorbi, acumula temperatura – de exemplu de la soare, sau de la o sobă). Astfel poți economisi mulți bani, și confortul climatic din casă poate fi cât se poate de plăcut.
Materialele cu care construiești casa, nu ar trebui să-ți afecteze sănătatea, sau să polueze mediul înconjurător (aproape fiecare material de construcții modern, prefabricat contine materiale chimice, care se dizolvă de la umiditatea din casă, iar locuitorii le inhalează, inspiră, provocând diferite boli de la alergii până la cancer)
În conformitate cu aceste lucruri trebuie știut că există materiale de construcții care formează masă termică, deci au capacitatea de a conduce temperatura (conductivitatea termică depinde de la un material la altul), iar alte materiale au o capacitate extraordinară de termoizolare…în special care conțin celule de aer. Materiale care absorb temperatura sunt pământul, lemnul, piatra, nisipul, varul, iar printre cele capabile de termoizolare am enumera paiele, stuful, lâna de oaie.
Cel mai mare inamic al tuturor materialelor de construcții naturale, este UMEZEALA! Umezeala, umiditatea excesivă. Unele rezistă mai mult (piatra de exemplu, dar într-o umiditate continuă după sute de ani s-ar eroda și acesta), dar unele s-ar degrada foarte repede (de exemplu paiele).
VEZI GALERIE FOTO CU TREI CONSTRUCȚII SUPERBE DIN CHIRPICI! CLICK AICI!
Stiind toate astea, casa noastră ar trebui să arate cam așa : Pereții exteriori construiți din materiale care termoizolează ( de exemplu cât mai mult paie), iar cei interiori cât mai mult „acumulatori” (lemn, pământ, piatră). Știind că piatra rezistă cel mai mult la umezeală, este normal că o folosim ca și fundație. Materialele de construcții naturale dintr-o construcție, pot primi umiditate excesivă din trei direcții : din pământ în sus spre pereți (soluția este fundație din piatră cu mortar de var-care la rândul lui, în timp se pietrifică-și soclu înalt), din precipitații (ploaie, zăpadă cu vânt – soluția este streașină lată, plus prispă, plus pomi plantați în direcția din care vin de obicei ploile torențiale) și din condens….și aici ajungem puțin înapoi la începutul articolului. 🙂 Dacă ne facem o casă din paiantă sau chirpici, și pereții nu sunt destui de groși, căldura din casă, se va întâlni cu frigul de fară și va face condens în perete. Umiditatea va ataca în primul rând paiele din compoziția chirpicilor, apoi lemnul din structură! Noi în interior menținem o temperatură constantă, deci putem presupune că pereții, vor avea aproximativ 20 grade celsius itr-o grosime de 10 cm (poate puțin mai scăzut spre exterior). În schimb, afară (vorbim de iarnă) temperaturile pot fi schimbătoare. Dacă ajunge mult sub zero, din exterior pământul la fel va absorbi ca si in interior si dacă este suficient de frig si multa vreme, cele doua temperaturi se vor intalni in perete si vor face condens. Așadar, oameni buni, grosimea și compoziția pereților exteriori contează foarte mult. La fel cum contează și fundația, dar mai mult ruperea capilarității (urcarea umidității) dintre sol și perete! Pe de altă parte, degeaba este călduroasă o casă din grinzi de lemn de exemplu, dacă vei consuma 10 m de lemne pe sezon. Dacă ai avea grosime suficientă, nu ai avea pierdere de energie (căldură) iar consumul de energie va scădea chiar cu 70%! ….să revenim la oile noastre (cu cei trei câini 🙂 )
cas[ din chirpici renovată
Atunci când cumperi o casă veche pot apărea următoarele probleme care te pot pune pe gânduri pentru a căuta soluții (eficente, ieftine) de reparare, restaurare :
Crăpături (mari) : în zilele noastre nu mai este o noutate că apar alunecări de teren (copaci din ce în ce mai puțini, sau și pentru că – nu uitați – pământul trăiește, se mișcă) care pot provoca „rupturi” în structură. Un alt motiv ar putea fi și intensificarea traficului (rutier, feroviar) în zonă. Dacă în pereți a ajuns din diferite motive umezeală excesivă, de asemenea poate slăbi structura (mucegăiește lemnul de exemplu). Soluții : întărirea fundației prin „subzidire”, dacă problema vine de jos, de la sol. Am văzut multe case din paiantă fără fundație, fără soclu. Dacă e din cauza umezelii, trebuie eliminată structura afectată, înlocuită și asigurați-vă că nu veți avea umezeală în pereți (explicații am dat mai sus)
Pereți umezi : majoritatea caselor pe care le-am văzut eu în special în sud, nu aveau nici fundație, nici soclu. În Bărăgan paote că nu e o problemă, mai ales dacă casele au streașină destul de lată. Pământul fiind foarte uscat va înghiții toată ploaia care vine o dată la o lună sau două. În schimb, în zona de deal, lipsa soclului, a fundației poate fi o problemă, deoarece există posibilitatea ca pereții să absoarbă umiditate din sol. Soluții : Nu trebuie să alergăm neapărat după folii. Se poate încerca cu un simplu drenaj (dar bine făcut), care ar trebui să ajute. Dacă ați cumpărat o casă care, în pereții exteriori are lut (chirpici, paiantă) și nu are o grosime de minimum 50-60 cm, recomand un strat de termoizolare. Sunt soluții de termoizolare naturale, locale. Ieftine, durabile, eficiente : baloți de paie, stuf, lână de oaie. Nu vă fie teamă! Pentru toate întrebările care v-au și venit repede în minte (rozătoare, foc0, sunt soluții! Pentru cei pretențioși sunt și soluții certificate la nivel europen, calitate necontestată cum ar fi plăcile de termoizolație din fibră de lemn (NU OSB! – cleiul din OSB conține formaldehidă, provoacă cancer!), saltele de cânepă, celuloză, etc. ….au și preț pe măsură!
Rozătoare : nu cred că rozătoarele simt mâncarea din casă printr-un perete de 60 cm (că vorbim de lut). În pereții caselor din baloți de paie, ar intra in paie pentru a se încălzi și probabil ar găsi boabe în primul an, în baloți. Oricum, soluții de prevenire suntși ar putea funcționa și la o casă din lut, dar nu cred că e cazul! Ce am observat eu, la casele din paiantă mai ales, majoritatea celor în care au intrat rozătoare prin pereți, erau pereti umezi, deci moi, mai ușor de pătruns pentru ei. Pe de altă parte, este știut faptul că șobolanii sunt atrași de locuri umede, de mucegai.
Tencuiala. Multă lume se plânge de durata scurtă a tencuielii. Nu vă mirați. Din interese financiare, comerciale, ne-au „învățat” că fără ciment nu se poate. Oameni buni! Se construiește de mii de ani. Case, castele, biserici. Multe dintre clădirile bine făcute, sunt și acum în picioare, cu multe dintre ele ne facem poze și le punem pe facebook (castele, biserici, etc). Și au sute de ani. Care ar fi problema cu aceste materiale? Trebuie doar să știi cum să le pui. Pe când cimentul…cimentul are o sută și un pic de ani. Cimentul este un material natural. Se poluează extrem de mult deoarece se ard foarte multe deșeuri plastice pentru a ajunge la o temperatură extrem de mare, necesară producerii cimentului. Dar, trecând peste asta, cimentul absoarbe și reține umiditatea, prea mult. Din cauza asta, iarna mai ales la îngheț-dezgheț cedează. Soluția : soluția este pur și simplu tencuiala de var pe exterior și tencuiala de lut pe interior. În tencuiala de var se pot adăuga de exemplu praf de marmură sau ulei vegetal pentr a mări gradul de impermeabilitate. Da, necesită îngrijire. Odată pe an, iasă familia și într-o zi reîmprospătează pereții. Este ieftin. Este mișcare, sănătate. Oricum pentru mofturoși sau pretenșioși, există soluții „durabile”, unde nevoia de intervenție se mărește de 5-6 ori (mai bine zis se lungește în ani 🙂 ). Vorbim de tencuieli decorative pentru exterior, pe bază minerală (respiră pereții).
Acoperiș – termoizolați bine podul casei sau dacă folosiți mansarda atunci între căpriori. Soluții sunt, dar mai ieftin și mai economicos ar fi termoizolarea podului decât între căpriori
Geamuri : contrar celor afirmate de mulți cum că o casă naturală, ecologică ar fi un pas în trecut, tocmai pentru că ne folosim de experiența în timp și inovațiile apărute, casele noastre ar trebui să fie mai eficiente decât ale strămoșilor noștrii. Pentru a nu pierde multă căldură, pe vremuri se făceau geamuri mici. Acum avem geamurile termoizolante, geamurile termopan. Nu vă fie frică, nu termopanele provoacă mucegai în jurul geamurilor! Mucegaiul vine din cauza lipsei de termoizolații la glafuri (finisare inadecvată. Din grabă se face doar o simplă mascare atât în interior cât și în exterior, pe când aici este zona cea mai expusă, iar termoizolarea glafurilor este extrem de importantă), cumulul de materiale sintetice care nu permite difuzia vaporilor (respirația pereților), și tâmplărie ieftină di materiale cu conductivitate termică extrem de ridicată (aluminiu și plastic). Soluții : Eu recomand, geamuri termopan cu tâmplărie din lemn (am văzut geamuri termopan în stil tradițional extrem de frumoase), glafuri bine termoizolate, jaluzele pe exterior, și perdele groase pe interior. Termoizolație de calitate garanatată 🙂
Cam acestea sunt lucrurile care mi-au venit în minte, oricum extrem de multe sfaturi utile sunt chiar pe acest site sau pe site-ul www.casenaturale.ro . De altfel, eu personal ajut cu sfaturi, cu link-uri pe cei intersați în grupul de pe facebook pe care l-am creat special pentru acest scop. Chiar și pe această pagină, sub articol, dacă aveți întrebări, nelămuriri sau chiar sfaturi, nu ezitați să le scrieți. Voi răspunde cu seriozitate tuturor. 🙂
Cu multă stimă, Németh János, constructor case naturale
Având în vedere numărul mare al celor care ar elimina din jurul lor orice urmă de insecte, gândaci sau alte „creaturi” minuscule, termenul de „hotel pentru insecte” poate părea aberant. Însă, nici vorbă de așa ceva. „Hotelul de insecte” poate fi întâlnit aproape în orice grădină ecologică, unde se aplică principiile permaculturii! De asemenea, ar fi bine ca și cei care locuiesc la oraș să citească informațiile de mai jos :
“Hotelul pentru insecte” este un instrument de protecţie a mediului care favorizează în primul rând înmulţirea speciilor de albine solitare, în care se instalează cu predilecţie şi insectele prădătoare care distrug speciile dăunătoare. Buburuza, cărăbușul şi neuropterele consumă păduchi de frunze, acarieni, melci, viermi şi omizi, contribuind astfel la protecţia culturilor prin reducerea chimicalelor folosite. Prin amenajarea unor adăposturi şi locuri de înmulţire adecvate creşte numărul şi diveristatea insectelor polenizatoare şi prădătoare. Prin atragerea unor specii cât mai variate de insecte polenizatoare în grădinile noastre putem observa efecte benefice în cazul multor plante. Speciile cu dimensiuni variate şi structuri diferite ale aparatului bucal sunt capabile să polenizeze flori de forme, dimensiuni şi structuri cât mai variate, în condiţii meteo diferite. Prin prezenţa acestor insecte asigurăm totodată menţinerea biodiversităţii, contribuind astfel la conservarea unor specii rare şi protejate.
Având o astfel de construcție în grădină:
• plantele vor beneficia de prezența insectelor polenizatoare, transformând florile în fructe și semințe;
• asigurăm bunăstarea ecosistemului nostru;
• le putem arăta copiilor diferite tipuri de insecte, părțile lor componente și le putem studia zborul și comportamentul.
Cele mai întâlnite insecte pe care le vom găsi într-un hotel de insecte sunt: albinele solitare sau viespi, buburuze, libelule, molii, păienjeni, gândaci, broaște sau chiar arici (benefici în grădina datorită faptului că se hrănesc cu melci și limacși – marii dăunători în grădină -, cărăbuși, gândaci de sol, viermi care atacă plantele, considerați sanitarii naturali ai grădinii).
Pentru că insectele au preferințe diferite privind condițiile de adăpost, când construim hotelul de insecte, vom încerca să ținem cont de cât mai multe dintre acestea. Astfel, o bună parte din insecte preferă locuri răcoroase și umede, deci pentru acestea adăpostul poate fi amplasat la umbra unui copac. Dar sunt și insecte precum albinele solitare sau viespii care preferă locuri însorite. Buburuzele hibernează printre frunze sau ramuri. Vă recomandăm să-i găsiți loc la umbra unui copac mai mic care va permite soarelui să pătrundă printre ramuri și să-l încălzească, dar totuși ferit de ploi și vânt, să-i gândiți un acoperiș și să-l poziționați nu foarte departe de grădină. Materialele din care poate fi construit un hotel de insecte: • bucăți de lemn, scânduri pentru structură și acoperiș; • bucăți de lemn, buturugi, scândură găurită cu un burghiu pentru a creea adăpost insectelor – vezi poza de mai jos; • crengi de diferite mărimi; • paie, fân, iarbă uscată; • conuri de brad; • carton; • ghivece de diverite mărimi și forme; • tuburi de diferite dimensiuni din plastic sau plostiren (opțional). Un hotel de insecte este construit cu preponderență din materiale naturale și pot avea diferite forme și mărimi constructive în funcție de scopul specific pentru care este creat. În general au secțiuni distincte care corespund caracterelor diferitelor tipuri de insecte. Se poate construi un loc unde diverse insecte își pot crea adăpost utilizând cât mai multe materiale de diferite dimensiuni precum scoarță de copac, obiecte cilindrice, legături de bețe sau paie, creând astfel spații diverse pentru mai multe tipuri de “locuitori”.
copiii adoră să ajute la construirea hotelului de insecte
Trăind cu speranța că acest clei se obține din animale moarte în mod natural (și nu ucise direct pentru acesta), aș dori să atrag atenția celor care își construiesc case ecologice că, avem o soluție naturală de a lipi lemnul și de a stabiliza vopselele aplicate pe diferite (în loc de aracet sau alt adeziv sintetic) . Cleiul de oase este un adeziv obtinut prin fierberea prelungita a tesuturilor de provenienta animala. Prin hidroliza colagenului din pielea, oasele sau tendoanele de origine animala, rezulta un clei pe baza de proteine coloidale, cu aspect gelatinos. Aceste proteine formeaza o legatura la nivel molecular cu obiectul de lipit. Cuvantul „colagen” este de provenienta greceasca (kolla), insemnand lipici, clei, adeziv.
Avantajele cleiului de origine animala
termen de valabilitate nelimitat daca este depozitat corespunzator, in spatii aerisite, fara umezeala sau caldura excesiva, intr-un recipient inchis ermetic. Ma refer strict la cleiul uscat, nu cel preparat
reversibil – vechile obiecte lipite cu clei de origine animala se pot desprinde usor, fara a cauza deteriorari, din acest motiv fiind preferat de restauratori, conservatori, lutieri s.a. Desprinderea se face folosind un foehn industrial (caldura mare) sau cu aburi
forta mare de lipire. Timp de mii de ani si-a dovedit eficacitatea, nimeni nu poate nega acest lucru
nu este nevoie ca vechiul clei sa fie indepartat de pe obiectul pe care vrem sa-l reparam / restauram. Cleiul intra in reactie cu cel vechi, formand o noua legatura.
nu este toxic pentru mediu si nici pentru om
adera pe aproape orice tip de suprafata, inclusiv cele netede si acopera o gama foarte larga de materiale (lemn, ceramica, sticla, metal, cauciuc etc.)
in cazul imbinarilor a doua materiale, nu este necesara folosirea menghinelor sau a altor greutati pentru a exercita presiune mare pe cele doua obiecte, ca in cazul aracetului sau al prenadezului. Este de ajuns a se aseza un obiect peste cele doua parti lipite, pentru a evita frictiunea si deplasarea acestora
cleiul uscat se curata cu apa nefiind necesari solventi speciali
reutilizare
se poate slefui fara probleme
se foloseste si in domeniul decorativ pentru realizarea efectului de „crapaturi” asupra obiectelor din lemn;
Modul de utilizare:
Cleiul cumparat din comert poate fi sub forma de granule, sub forme de perle sau placi care trebuiesc sparte in fragmente mai mici.In mod normal cleiul se prepara prin amestecul de apa rece si clei intr-o proportie de 1:1 – 1:3 (o parte clei si una apa). Eu intotdeauna il pregatesc 1:2 si nu recomand depasirea proportiei de 1:3, daca vreti sa-l folositi pentru lipit. Pentru modelaj se foloseste in proportie de 1:8 – 1:10.Cleiul se pune intr-un borcan peste care vom adauga apa rece si-l vom lasa timp de 2-3 ore sa traga toata apa, amestecand in borcan o data la jumatate de ora, pentru a nu ne ramane granule nehidratate. Dupa acest interval de timp, borcanul este pus intr-un vas cu apa, la bain-marie. Intre fundul borcanului si fundul vasului puneti o carpa mai grosuta, o laveta sau o bucata de lemn, astfel incat borcanul sa nu atinga fundul vasului, evitand in acest fel spargerea sticlei. Pe toata perioada cand sta la flacara (sursa de caldura) amestecati continutul cu un betisor, coada de pensula etc. In acelasi timp, cand amestecati continutul, ridicati betisorul pentru a urmari consistenta cleiului la cald, care ar trebui sa fie ca cea a unui sirop. Daca cad doar stropi, inseamna ca cleiul este slab (pentru a remedia acest lucru cititi sfaturile de mai jos). Temperatura cleiului nu trebuie sa depaseasca 700 C, altfel cleiul isi pierde din proprietati. Cea mai simpla metoda (pe care o folosesc si eu) de a ne da seama cat de fierbinte este cleiul: urmariti apa pana in momentul cand incepe sa scoata bule de pe fundul vasului si sa se ridice aburii. In acest moment puteti lua vasul de pe foc / sursa de caldura si sa folositi cleiul.Timpul de lucru al cleiului variaza in functie de temperatura camerei, a proportiilor folosite si a tipului de clei folosit. Pentru cleiul de oase, standard, cumparat din comert, la o temperatura de 25-300 C si proportie de 1:2, timpul de lucru este de aproximativ 10-15 minute, dupa care este necesara reincalzirea cleiului. In cazul in care folosim clei de piele, timpul de lucru scade, din cauza „fortei”, pe care am explicat-o mai sus. Pentru a intarzia acest proces, cititi la <Retete – clei lichid>.Aplicarea cleiului se face uniform, intr-un strat subtire, iar daca s-a scurs pe la imbinari, acesta se poate sterge cu o carpa umeda.
Dezavantajele cleiului de origine animala:
se lucreaza doar la cald
mirosul. Referindu-ne la cleiul de oase, avem 3 stadii :
1. cand cleiul nu este preparat, acesta are un miros specific (nu prea am cu ce sa-l asociez)
2. cand cleiul este cald, miroase a jumari sau a untura
3. dupa ce a fost aplicat si incepe sa se evapore apa, cleiul miroase a caine ud sau a cadavru. Dupa uscarea completa, cleiul nu mai are miros.
daca este expus pentru o perioada indelungata de timp la caldura excesiva si umezeala, fiind un produs organic, formeaza mucegai si se altereaza;
Sfaturi:
cleiul nu se inmoaie in apa calda (fierbinte) deoarece granulele se vor dizolva la exterior, iar interiorul ramas va fi unul dur, necesitand o perioada mai lunga de timp pentru a se dizolva. Comparativ cu apa rece, cleiul inmuiat in apa calda necesita o perioada de 2-3 ori mai lunga.
daca cleiul preparat este prea fluid (picura de pe betisor, cand il ridicati din vas), indepartati vasul de pe sursa de caldura, asteptati 5 minute sa se racoreasca un pic, dupa care adaugati clei proaspat (uscat) si amestecati. Vasul se va pune inapoi pe flacara, la temperatura mica, pana la dizolvarea completa a granulelor. In cazul in care adaugati granule de clei proaspat peste cel fierbinte, acestea vor forma o crusta la suprafata care nu va permite evaporarea apei iar granulele se vor dizolva foarte foarte greu.
dupa folosire, cleiul se lasa la racit, la temperatura camerei, dupa care se introduce in frigider pana la urmatoarea folosire. La frigider, rezista circa 3-4 saptamani, dupa care incepe sa formeze mucegai. Daca se intampla acest lucru, aruncati cleiul. Pentru a preintampina formarea mucegaiului, se scoate o data la saptamana cleiul si se reincalzeste, dupa care se pune la loc, in frigider. Daca nu vreti sa-l mai folositi, atunci, cat este cald, turnati-l intr-un strat cat mai subtire intr-o tava mai larga si lasati-l sa se raceasca pana devine gelatina. Gelatina formata se pune la uscat, dupa evaporarea apei, ramanand doar cleiul sub forma unei placi dure si casante.
a nu se lasa la uscat direct in lumina solara, sau la caldura excesiva deoarece se va topi. Procedeul de uscare se realizeaza cel mai bine toamna sau primavara, cand temperaturile nu sant extreme sau in camere, unde temperatura si umezeala nu depasesc 400 C. Pentru usurinta uscarii, puteti da placa pe razatoare sau sa o taiati bucatele mici, dupa ce a s-a uscat cat-de-cat, ajungand la consistenta unui cauciuc. „Fulgii” rezultati se aseaza pe o plasa sau pe un material textil subtire prin care poate circula aerul avandu-se grija ca bucatile de clei sa stea cat mai dispersate posibil (pentru a nu se lipi intre ele).
în cazul in care nu mai doriti sa folositi cleiul deloc, lasati-l sa se raceasca, dupa care aruncati-l la plante; este foarte bun ingrasamant.- borcanul sau vasul in care este depozitat cleiul trebuie spalat la un interval regulat cu apa calda si sapun, pentru inlatura eventualii microbi care pot altera calitatea cleiului in timp;
pensulele nefolosite o perioada lunga de timp, se lasa intr-un borcan, recipient cu apa, pana ce cleiul se va inmuia, dupa care parul pensulei se poate spala cu sapun si apa calda pentru indepartarea eventualelor bacterii
persoanele care s-au murdarit pe maini cu substante care se curata greu (cum sant mecanicii, instalatorii etc.), se pot da cu clei cald pe maini, frecand palmele intre ele, pana cand cleiul incepe sa se raceasca si sa formeze reziduuri solide si elastice, care vor fi aruncate ulterior, lasand mainile curate
mucegaiul care se formeaza la suprafata cleiului este produs de grasimi. Pentru indepartarea grasimilor, se toarna cateva picaturi de soda, care vor coagula grasimile pe fundul vasului;
Eu deseori îmi dau seama că fac greșeala de a confunda copii mei cu un adult. Deseori mi se întâmplă să mă supăr că nu pot sau nu vor (nu le face plăcere) să facă ceea ce-i rog. Apoi realizez că problema (în niciun caz) nu sunt ei…ci eu. Ca să mă scap un pic, câteodată mă gândesc că „și-o caută”. Adică le place să facă pe „deștepții” în rândul adulților. Mno, știu că nu am dreptate. Noi avem 3 copii (4, 11 și 13 ani). Cel mic e mic. 🙂 El e cu noi, acasă. Se joacă toată ziua, mai ajută cu ce poate. Totul e ok. Cei doi sunt la școală. Da, în sistem. Nimic special. Din păcate, sau nu, nu știu. Majoritatea celor care ne urmăresc activitatea, ne cunosc, știu că am fost în pragul homeschooling-ului. Până la urmă am ales scoala „normală „. Asta pentru că au mers la școala din sat, unde sunt 13 copii în total deci, clase adunate. Era (pentru copilul de 11 ani încă este) lejer. O joacă. Rezultate bune (dacă asta contează), 4-5 ore la școală, teme nu prea multe. Le rămâne(a) suficient timp pentru joacă, familie. Băiatul de 13 ani, a trecut la „alt nivel”, atunci când a început clasa a 5-a. Acum este în clasa a 6-a. Știți și voi : profesori diferiți, mai ocupați, mai multe materii (multe inutile, zic eu), mai multe teme, mai multe ore în bancă. Plus competiția, plus recompensele în BANI (wtf?)! Eu atunci am început să văd „colții” sistemului când a ajuns copilul cel Mare în clasa a 5-a. Atunci am simțit prima oară cum sistemul, încet, încet pas cu pas îți absoarbe, îți fură copilul. Da, asta am simțit. Nu sunt psiholog, poate sunt eu mai sensibil dar, nu cred că este benefic copilului, copiilor în general. Și cazul nostru este în mediu rural și nu urban unde, cred ca este și mai grav. Să vă explic :De pe o zi pe alta, copilul cu care ai petrecut 18-20 pe zi (pentru ca muncim de acasă, ca să zic asa) , ajunge să fie cu tine 10-12 ore (cu somn cu tot) în momentul în care trece în clasa a 5-a. La navetă se adaugă 2 sau chiar 3 ore în plus (bine, asta nu este neapărat vina SistemuIui), la statul în bancă se mai adaugă 1-2 ore dar, ceea ce e nasol sunt TEMELE pentru acasă. Temele pentru acasă îmi fură copiii! Ori vine acasă, mănâncă, se odihnește puțin și își face temele. Și ajunge sa termine cu tot programul înșirat mai sus, undeva pe la 7. Deci ii mai rămân 2 ore de joacă. Ori vine acasă, mănâncă și se pune să își facă temele ca să fie sigur ca termină în timp (dacă alege varianta asta, cred ca va dați seama de nodurile, stresul din burtica copilului de a nu eșua). Deci ii mai rămân 2 ore de joacă….si îl lăsăm în principiu să facă ce dorește. Dar, copilul este cu noi în teorie mai mult. Știți, sunt unele lucruri care am dori să transmit copilului meu. Lucruri utile în viață. Cum se bate un cui, cum gătești, cum cosesti, cum repari, cum te poți hrăni sănătos, cum sa fi corect, cinstit….cât de frumos este să îți petreci timpul in/cu familie. Întrebarea mea este : CÂND?! Pe de altă parte sfaturile sunt : „Nu e bine să faci temele copilului”. De acord. „Lasă copilul să se miște cât mai mult pentru că, toată ziua stă în bancă”. De acord. „Culcă copilul devreme” De acord. „Ca părinte, joacă – te mult și petrece mult timp cu copilul tău”. De acord. Intrebarea mea, din nou, este…..CÂND?!….. și acum a început clasa a VI-a….
Atunci când vorbim de finisările unei case ecologice inevitabil, ajungem să ne dorim și ulei de in, mai exact, ulei din semințe de in. De ce, unde mai exact și cum anume aplicăm acest material, voi încerca să detaliez în cele de mai jos.
În loc să insist pe descrierea plantei, întrebuințarea acesteia, etc, în acest articol aș dori să pun accent pe uleiul de in ca și soluție în finisarea construcțiilor ecologice. Uleiul de in folosit pentru protecția lemnului se obține prin presarea semințelor de in maturate și uscate. Uleiul natural a fost sute de ani cel mai folosit material pentru protejarea lemnului folosit la interior, exterior sau pe ape. Mai tarziu, vopselele pe baza de ulei și pigmenți naturali erau folosite pentru vopsi totul – lemn, metal, pereții în baie sau în camere. Odată cu apariția vopselelelor alchidice, cu proprietăți foarte asemănătoare celor pe bază de ulei, acestea din urmă au fost aproape uitate.
Ca și uleiul de tung, uleiul de in pune în evidență frumusețea și desenul natural al lemnului dându-i un luciu satinat. Nu formează peliculă de aceea este foarte potrivit pentru finisarea mobilierului în stil rustic, al celui cu aspect natural. Esențe ca nuc, stejar, cireș, paltin sunt puse în valoare cu ajutorul uleiului.
De ce să alegem uleiul de in
uleiul de in pătrunde profund în lemn, oferind o protecție îndelungată
nu ne afectează sănătatea așa cum o fac lacurile sau vopselele sintetice
față de lacuri sau vopselele sintetice (care formează doar o peliculă pe suprafața lemnului și cedează, se exfoliază la îngheț dezgheț), uleiul de in pătrunde în interiorul lemnului și oferă o protecție mult mai sporită
miros foarte plăcut față de materialele sintetice
Este ușor de folosit și întreținerea este simplă
Poate fi folosit în amestecuri cu alte uleiuri sau ceruri pentru obținerea unor produse de finisare cu calități superioare
Unde anume putem folosi uleiul de in
În domeniul construcțiilor ecologice, uleiul de in este folosit pentru tratarea lemnului, finisarea, impermeabilizarea podelelor de lut dar, în unele cazuri se aplică peste lut și în zonele umede, cum ar fi pe lângă o chiuvetă. Este foarte potrivit pentru finisarea bolurilor, cutiilor de bijuterii, obiectelor decorative, a mânerelor de cuțit sau de unelte. Pentru că este un produs natural se folosește la finisarea jucăriilor din lemn pentru copii. Uleiul de in este un foarte bun liant pentru pigmenți in cazul vopselelor pe bază de ulei. Puteți sa obțineți și singuri vopsele pe bază de ulei. In amestec cu creta formeaza un chit foarte rezistent care poate fi folosit și pentru repararea pereților. După uscare poate fi colorat fara probleme.
Ce fel de ulei de in să alegem
Ulei de in SICATIVAT
Într-o oarecare măsură îmi pare rău că trebuie să adug acest paragraf. Din punctul meu de vedere, este evident că vorbim de ulei de in PUR, fără alte adaosuri sintetice. Pentru că da, există așa ceva. Dacă cineva ar alege un material sintetic în detrimentul uleiului de in, motivul cel mai întemeiat ar fi că uleiul de in se usucă încet. Și noi, oamenii, ne cam grăbim. Nu stiu unde dar, ne grăbim întodeauna. Și așa ajungem să alegem lacuri sau vopsele sintetice (care ne afectează mediul înconjurător și sănătatea) sau ulei de in….sicativat! În cazul uleiului de in sicativat, uscarea mai rapidă este obținută prin adăugarea de substanțe chimice (derivați de cobalt sau mangan). Merită să mirosiți pe rând ulei de in sicativat și unul pur. Diferența vă va convinge în alegere.
Alte motive, hai să zic întemeiate, pentru care mulți aleg uleiul de in sicativat, sunt diferența de preț și faptul că îți ia ceva timp să găsești ulei de in pur. Găsești în România (mai mult prin internet) ulei de in pur, adus din Germania însă, pentru multi dintre noi, prețul lasă de dorit chiar dacă, calitatea este incontestabilă. Scrieti-ne la adresa de e-mail contact@colibaverde.ro și vă putem îndruma la o sursă de ulei de in pur, la un pret cat se poate de rezonabil.
Aplicarea uleiului de in (pe lemn)
pentru ca uleiul de in să pătrundă cât mai bine în interiorul lemnului, se încălzește în prealabil (până aproape la punctul de fierbere)
următorul pas este deschiderea porilor pe suprafața care urmează să fie tratată. Tot pentru o pătrundere cât mai adâncă. Acest lucru se face cu o hârtie abrazivă (granulație P1000) într-o singură direcție, pe lungimea fibrelor. Apoi, cu o cârpă moale sau pensulă moale se deprăfuiște
Aplicați primul strat de ulei cu cârpa, pensula sau trafaletul. Recomand materiale, pensule moi, cu firul lung
După 30-60 min, timp necesar pentru a fi absorbit, ștergeți excesul. Dacă nu-l indepărtați riscați să obțineți o suprafață lipicioasă Lăsați să se usuce între 12 și 24 ore. Pentru a fi siguri aplicați stratul următor a doua zi.
Înainte de a aplica al doilea strat, cu o hârtie abrazivă (granulația P120) șlefuiți fin pentru a îndepăra eventualele mici așchii, etc. Ștergeți cu o cârpă moale.
Aplicați încă 1-2 straturi de ulei. Nu aplicați stratul următor până când cel anterior nu este uscat. Stergeți de fiecare dată excesul .
Despre aplicarea uleiului de in pe podele de lut am scris un articol pe site-ul www.casedinlut.ro
Întreținere, precauții
Lemn tratat cu ulei de in pur
Întreținerea se face prin aplicarea unui strat de ulei atunci când lemnul își pierde luciul și capătă aspect uscat. Nu lăsați ca lemnul să-și schimbe culoarea spre gri (în cazul lemnului folosit la exterior). Nu veți mai reuși sa reveniți la culoarea inițiala. Mobilierului folosit la interior i se poate aplica un ultim strat de ceară de albine care, poate fi lustruit pentru un grad de luciu mai mare. Ceara face ca întreg finisajul sa dureze mai mult. Despre ceara de albine, într-un articol viitor.
ATENȚIE! După aplicarea fiecărui strat spălați imediat uneltele folosite iar cârpele puneți-le într-un vas cu apă. Uscarea uleiului se face cu degajare de căldură. Dacă cărpa conține și solvent sau este afară, în bătaia soarelui, se poate autoaprinde. Fenomenul se numeste autocombustie. Nu aruncați resturile la întâplare. Uleiul de in combinat cu rumegusul sau microparticulele de lemn si cu carpa sau pensula poate deveni in anumite conditii de umiditate sau/si temperatura FOARTE volatil putand duce la combustii spontane. De aceea trebuie ca sa fiti atenti cu carpele, manusile (mai ales astea noi gumate) si pensulele cu care lucrati. Carpele trebuie intotdeauna puse intinse si NU mototolite, manusile la fel (si de preferinta sa nu mai fie folosite dupa ce s-au zvantat.Iar inainte de a fi aruncate, TREBUIE neaparat sa fie lasate la zvantat in locuri umbrite si foarte bine ventilate si aerisite. Asta in cazul in care nu vreti sa aveti vreun incendiu.
„Hügelkultur” este o tehnică horticolă în care o movilă construită din resturile lemnoase și alte materiale vegetale compostabile din biomasă este mai târziu (sau imediat) plantată ca un strat înălțat. Adoptată de susținătorii permaculturii, „hügelkultur” este o tehnică care ajută la îmbunătățirea fertilității solului, retenției apei și încălzirea solului. Printre avantaje am enumera și pozitia de cultivare favorabilă pentru om, posibilitatea de a refolosi cantitate mare de material organic considerat deseori „deseu” agricol.
„Hügelkultur” este un cuvânt german care semnifică cultura de movilă sau cultura dealurilor. Se spune că a fost practicată în societățile germane și est-europene de sute de ani. Termenul este publicat pentru prima dată într-o broșură germană de grădinărit din 1962 de către Herrman Andrä. Tehnica a fost ulterior adoptată și dezvoltată de Sepp Holzer, un promotor austriac al permaculturii. Adepții permaculturii, cum ar fi Paul Wheaton și Geoff Lawton, promovează puternic straturile „Hügelkultur” ca un design perfect de permacultură.
Materialele folosite la construirea unui astfel de strat trebuie să fie materiale organice (deși Sepp Holzer recomandă și materiale textile ziare și cartoane). În forma sa de bază, un astfel de strat se compune din lemn putred, ramuri, compost, gazon și pământ fertil. Până una alta, vorbim de un grădinărit direct pe o grămadă de compost unde avem nutrienți, umezeală (reținută de lemne de exemplu) dar și căldură (degajată de procesul de descompunere). Ca să fie confortabil pentru un adult, dimensiunile recomandate sunt de aproximativ 90 cm lățime, 90 cm înălțime și lungime preferabilă. Aceste straturi, la construire, au formă de piramidă dar își vor schimba forma în timp datorită materialelor care se descompun sub stratul fertil dar și datorită materialelor adăugate ulterior prin mulcire. Considerăm că și stratul tip „gaură de cheie” (de care suntem extrem de mulțumiți și am descris pe larg experiența noastră, pe blog) este un „hügelkultur”. Unii grădinari construiesc aceste straturi direct pe sol, alții sapă șanțuri adânci de 30-50 cm adâncime.
„Hügekultur” la Coliba Verde
Nu vreau să spun că ceea ce am făcut noi este „idealul” care trebuie urmat. Însă, pentru că am văzut rezultate pozitive mai repede decât ne-am fi așteptat, ne-am gândit să împărtășim cu voi experiența noastră și dacă vă place ideea poate că încă mai aveți timp să o și aplicați. Chiar dacă ideal ar fi să construiți un astfel de strat înaintea iernii, cred că va aduce efectul dorit și dacă se construiește înainte de plantare.
Sincer, am început să fim atenți la acest tip de grădinărit atunci când Lucian și Adi (frații de la BAZA ULMU ) au început să povestească experiența lor. (multumim și salutări pe această cale 🙂 ). Locuind în pădure, avem foarte multe „deseuri” vegetale. Inclusiv busteni, crengi care nu pot fi folosiți pentru foc. Astfel, în 2018 am început să experimentăm primele straturi înălțate tip „movilă”. Am început cu două straturi dar în vara acestui an (2019) deja vom folosi 6 astfel de straturi (de aproximativ 10 m lungime). Ceea ce este puțin deosebit (cel puțin din punctul nostru de vedere) este că, „materialele de construcții” folosite la fiecare strat diferă. Asta pentru că „avem cu ce” și din dorința de a experimenta, de a observa. Dar, haideți să scriu puțin mai detaliat :
La primul strat am construit așa : un strat consistent de lemne (stejar) în stare de putrfactie. Aproximativ 30 cm. Direct pe sol. Apoi am pus un strat de vreo 30 cm de paie și incă vreo 5 cm de bălegar. Peste toate acestea am pus aproximativ 20 cm de pământ fertil. În acest strat de pământ am plantat diferite legume, apoi, pe rând, în perioada verii am adăugat paie și trifoi (mulcire). La al doilea strat în loc de bălegar am adăugat rezultatul compostării. În rest totul a fost ca la primul strat. La un al strat însă, în locul lemnelor am folosit tulpină de porumb. În rest, la fel ca la primele două straturi. În toate cazurile, pământul fertil a fost luat chiar de lângă straturi, astfel, între straturi s-au format niște căi de acces foarte confortabile. Cu aceste trei strauri am pornit în aventura noastră. În toate cele trei cazuri, rezultatele au fost bune dar, în urma observațiilor noastre, se pare că stratul la care am început cu grămada de tulpini de porumb a dat randament (productie) mai bun. Consider că o greșeală a fost faptul că am poziționat straturile paralele cu panta grădinii (avem o oarecare pantă) și astfel, apa de ploaie poate să se scurgă repede pe lângă straturi ceea ce e păcat.
Așadar, următoarele straturi sunt și vor fi construite perpendicular cu panta grădinii și îmi propun ca straturile (baza acestora) de fapt , să rețină și să se folosească, să se alimenteze de apa de ploaie. Pă lângă această schimbare, la una dintre straturi, în loc de 30 cm de paie, am pus frunze adunate din pădure, iar pe un alt strat am pus un strat consistent de compost descompus pe jumătate. Compostul era un amestec de paie, mere stricate, si resturi alimentare. mai avem un strat înălțat care este pur si simplu o movilă de pământ fertil, peste care vom pune bălegar și fân apoi, vom planta și mulci. Randamentul acestor straturi le veti afla la toamnă 🙂
Cu speranța că informțiile v-au fost utile, vă doresc un an rodnic și sănătos, iar dacă sunteti în zonă, vă invităm la o vorbă bună, ceai cald sau o mămăligă. În încheiere, câteva imagini din grădină (începutul lunii aprilie, 2019)
Dacă vorbim de case ecologice, din punctul meu de vedere, cele din lut ar fi prima opțiune. De ce? Aproape oriunde te-ai afla în țara asta, lutul (pământul) este materialul cel mai la îndemână. Într-adevăr, avantaje și dezavantaje : față de o casă din baloți de paie sau cânepă beton (hempcrete), casele din lut sunt surclasate din punct de vedere al eficienței energetice dar, ca și costuri, casele din lut pot fi cu cel puțin 20-30% mai ieftine față de celălalte două soluții amintite mai sus (probabil cele mai alese tehnici pe lângă casele din lut). Oricum există soluții de eficientizare, termoizolare a unei case din lut. Explicația este simplă : Dacă ai piatră (pentru fundație) și pământ (suficient) poți construi structura casei cu costuri extrem de mici. Am și scris un articol despre o experiență proprie unde am trecut toate costurile. Economisind la structură, se poate lua în calcul aplicarea unei termoizolații (de exemplu stuf, lână de oaie, paie sau poate sisteme performante, prefabricate din fibre de lemn sau cânepă, etc). Pe site-ulwww.casenaturale.ro sunt menționate mai multe tehnici de a construi o casă ecologică. Pe lângă soluțiile cu unele etape de prefabricare (case din baloti de paie, hempcrete, etc) se poate vedea că sunt mai multe tehnici de a construi doar cu pământ : „cob”, pământ bătătorit, chirpici, paiantă, saci umpluți cu pământ. Ceea ce face diferența între aceste tehnici este modul în care se folosește pământul pentru a se construi pereții unei case. Cum spuneam, avantaje și dezavantaje. Unele dintre tehnicile amintite mai sus, au fost folosite în România de sute de ani însă, altele au fost „importate” din alte tradiții, deoarece au unele avantaje față de ce se cunoștea la noi în țară. Așa ar fi „cobul” și „casele din saci umpluți cu pământ”. Dacă ar exista un clasament al celor mai ecologice tehnici de construire case din lut, al meu ar arăta asa (asta după ce am încercat toate tehnicile cunoscute la noi în țară, lucrând în domeniu de mai bine de 7 ani) :
cob
case din saci umpluți cu pământ
paiantă
pământ bătătorit
chirpici
etc….
Ceea ce as lua în considerare la un astfel de clasament au fost în primul rând costurile și energia necesară (complexitatea manoperei). Întotdeauna am căutat să pot construi ieftin și ușor. Asa am ajuns să experimentez „cob” – ul. Mi-a plăcut foarte mult. Am și decis că va fi tehnica cu care ne vom construi casa. Este printre puținele tehnici cu care poți construi casa în familie, cu copiii. După ce am participat la construirea unei case mari, cu patru bărbați alături (și fiind foarte încântat), cu gândul la viitoarea noastră casă, urma să construiesc o căsuță micuță, cu familia. Să testăm lucrul în familie. Soț, soție și trei copii de 10, 8 și 1 an la vremea respectivă (2016). Pot să spun că am avut un mic șoc, realizând că planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg. Mi-am dat seama că nu poate sta familia lângă mine, 8 ore și să construim o casă de 80-100 m². Nu suntem o echipă de construcții care, să lucreze 8 ore/zi ci o familie care are de trăit : joacă, spălat, gătit, învățat, etc. Gândindu-mă dacă se mai poate lucra la asta, m-am uitat ce fel de tehnici mai sunt și ne-ar ajuta într-un fel sau altul. Asa am ajuns ca aceea căsuță micuță să o construim cu „saci umpluți cu pământ”.
Casele din saci umpluți cu pământ
Încercând această tehnică, trebuie sa vă spun că am fost extrem de încântat. Cel mai mare avantaj, față de „cob” este rapiditatea cu care se construiește. Deși ar merita (poate într-un articol separat) totuși nu as vrea să scriu prea mult despre diferențele (sau asemănările) dintre „cob” și „saci umpluți cu pământ”. În acest articol, as dori sa pun accent pe tehnica „saci umpluți cu pământ”. O consider cea mai la îndemână, ieftină și rapidă soluție de a construi o casă din lut. Pe lângă aceste avantaje, rezultatul este o structură autoportantă, astfel nu ești nevoit să cheltuiești bani pe lemnul din pereți. Da, știu : ca să primești autorizație de construcție, trebuie să ai o structură minim din lemn. Ei, în cazul acesta, structura (lemnul „necesar”) poate fi chiar minim. Față de recomandările din cartea originală (care o poți descărca gratuit aici) am redus cheltuielile și prin faptul că am înlocuit sârma ghimpată (necesară între rândurile de saci pentru a impiedica alunecarea sacilor) cu țăruși de 4-5 cm grosime, bătuți în saci, care treceau prin 2-3 rânduri. Când spun saci, ma refer la saci din polipropilena (saci de rafie), deci da, saci de plastic. Este singurul motiv pentru care, această tehnică este foarte depunctată (dacă pot spune asa), de iubitorii de case ecologice. Și pe bună dreptate. Singurul lucru care alină puțin această „durere” este faptul că sacii de rafie sunt de fapt împletiti din fire de polipropilena (aproximativ 3 mm lățime) și astfel, se consideră că pereții de lut „respiră” (permite difuza vaporilor). Pe de altă parte, există încercări chiar și în România, cu saci din cânepă (iută) care sunt naturali dar, recunosc nu știu care este rezultatul, costurile, etc.
Temeri cu privire la tehnica „saci umpluți cu pământ”
Pe lângă faptul că sacii de rafie sunt din plastic, aud deseori că unora le este teamă de faptul că „se degradează” sacii. Înainte de toate, vreau să vă spun că de trei ani fac diferite experiențe cu mici sau mai mari construcții din saci umpluți cu pământ. Din observațiile mele reiese că ceea ce distruge cel mai mult sacii este situația în care sacii sunt lăsați 4 anotimpuri, expuși complet. Razele UV, ploile dar și inghetul-dezghetul distrug sacii într-un ritm extrem de alert. Însă, pentru că vorbim de niște pereți compactati, chiar și asa, este incredibil ce structură puternică rezultă. Este important să știți că sacii sunt de fapt, doar un cofrag provizoriu, până se bătătoreste pământul. În rest, chiar dacă s-ar degrada sacii, structura ar rămâne stabilă. Pe de altă parte, odată ce are structura un acoperiș și pereții sunt tencuiți (oh da, se tencuieste foarte ușor) deci, sacii „înveliți” în pământ, aceștia sunt deja protejați și probabil nu se vor degrada sacii în primii 100 de ani. Căutând tot timpul să eficientez ceea ce fac, am realizat că mai simplu, mai rapid și chiar mai ieftin ar fi să folosesc în loc de saci, tuburi de polipropilena („superadobe”). Este același material, în rulou, cumpărat din fabrică, înainte de a fi tăiați la dimensiunea sacilor. Mi s-a promis un rulou, cadou, pentru a experimenta dar, deocamdată nu am ajuns să fac acest lucru, deoarece am decis să încerc altceva. Ceva mai ieftin, mai ecologic…. Dar oare se poate?
Case din saci „Raschel” umpluți cu pământ
Nu știu de unde vine „Raschel” dar, nici nu cred că este important atâta timp cât știm aceștia sunt sacii „de cartofi”. Da, e vorba de sacii aceia de plasă în care sunt transportați cartofii. Bănuiesc că și vouă vi s-a aprins un beculeț : mult, dar mult mai puțin plastic! Ca să nu mai spun, că firele acelea de plastic, care formează sacul de plasă, sunt rezistente la razele UV! Deși am rezolvat mai sus problema „degradării” acum, chiar că puteți să puneți deoparte această temere. :). Dacă un sac de polipropilena costă între 0.6 și 1. 5 lei (dimensiunea de 0.5×100 cm) un sac „raschel” de aceeași dimensiune se încadrează între 0.39 și 0.46 lei. E lângă acest aspect, sacul „raschel” vine dotat cu o sfoară cu care se poate lega ușor la gură, astfel, se poate folosi pe toată lungimea ei. Mai mult, atunci când se bătătoreşte, sacul „raschel” se întinde destul de mult și putem obține o lățime de 50 cm pe când la sacii de rafie am reușit maxim 45 cm….dar și la lungime avem eficiență mai bună, față de sacii de rafie. Din punctul meu de vedere, un alt aspect important este faptul că în cazul sacilor „raschel”, nu mai există straturi de polipropilena în perete ci dimpotrivă, avem o structură continuă, compactă de pământ, o structură autoportantă în care, sacii „de cartofi” pot avea rol de armatura. Nu este un aspect important dar, merită amintit : sacii „raschel” se găsesc în diferite culori. Alegând de exemplu verde, nu mai avem o construcție care să fie foarte expusă la vedere cum e cazul sacilor de rafie albi. Deocamdată, ceea ce regret este că nu am găsit tuburi „Raschel”…dar, „în orice bine e un pic de rău……..”. Deja de la începutul lunii martie (2019) lucrăm la o mică construcție. Urmează să revenim cu impresii sub formă de video si/sau imagini. Pană atunci, spor la treabă tuturor și mult noroc în alegeri.
Vreau să precizez de la bun început că, nu este vorba de denigrarea vreunei tehnici ci mai degrabă explicarea fiecăruia, din propria experiență. Dacă ar fi să îți construiești o casă din lut, poate îți va fi de folos experienta mea. In cele de mai jos, vreau să scriu câteva rânduri despre două tehnici care, din experiența proprie, par a fi cele mai la îndemână, cele mai ieftine și probabil cele mai ecologice soluții de a construi o casă din lut. Cu siguranță voi scrie un articol și despre lut vs. paie. Doresc sa precizez faptul că, lutul (pământul) NU termoizoleaza! Dacă îți dorești o casă eficientă din punct de vedere energetic, merită luat în calcul o termoizolație exterioară (de exemplu din lână de oaie). Dar, la cât de mult poți economisi la structura pereților, cheltuielile pentru o eventuală termoizolație nu îți vor provoca dureri de cap. Soluții sunt. Nu uitați să luați în calcul un soclu (elevație) din piatra de minimum 40 cm înălțime și o streasina de cel puțin 50 cm lățime.
Lucrând în domeniul construcțiilor ecologice, atunci când vorbim despre casele de lut, cele mai amintite tehnici sunt „cob” – ul, casele din saci umpluți cu pământ și casele din pământ bătătorit. Ultima nu am încercat-o niciodată. Am citit despre casele din pământ bătătorit, știu că în mod tradițional s-a construit asa în vestul țării, ba mai mult, am și văzut o astfel de casă, veche de peste 80 de ani, în stare foarte bună. Știind că e nevoie de o anumită cantitate de cherestea pentru a face cofragul care ajută la compactarea peretului (deci cheltuieli și eforturi suplimentare) nu m-a preocupat această tehnică mai ales că, cunosc alte două, mult mai simple, mult mai la îndemână. „Cob” și „saci umpluți cu pământ” („earthbag”). Dacă dorești sa elimini din ecuatie cea de a doua tehnică, pentru că implică material plastic, îți atrag atenția că vorbesc despre saci „raschel” (sacii de „cartofi”). Am scris despre asta într-un alt articol. Vorbim de două tehnici care sunt foarte aproape de sufletul celor care doresc sa construiască în regie proprie. Probabil, „cob” – ul puțin mai apreciat decât sacii umpluți! Repet, citiți ce am scris într-un alt articol despre tehnica cu saci umpluți cu pământ. S-ar putea să vă fie de folos. Nu am să descriu detaliat despre o tehnică sau alta. Doresc să înșir câteva aspecte despre fiecare iar în funcție de alegerea ta, poți citi foarte detaliat în cărțile dedicate fiecărei tehnici în parte pe care, le poți descărca gratuit. Sunt traduse în limba română. Despre „cob” avem o descriere de o pagină și pe www.casenaturale.ro iar despre „saci umpluți cu pământ” chiar pe acest blog.
„Cob” – ul. Avantaje-dezavantaje
Sincer, foarte multe dezavantaje nu are dar aș adăuga :
Pereți construiți cu tehnica „COB”
Nu găsești echipă – În România (personal) cunosc o singură echipă care își oferă serviciile pentru manopera. Deși este recomandat să construiți în familie, clacă, sunt mulți oameni care preferă să angajeze o echipă. În acest caz s-ar putea să dați de o problemă chiar de la început.
Multă muncă fizică – deși am trecut-o la dezavantaje, de fapt, poate fi chiar un bonus. Acest efort fizic de fapt ajută să aveți un corp sănătos. Alții plătesc bani pentru a avea acces la săli de fitness su alte activități sportive. Cunosc persoane care s-au speriat puțin de munca fizică necesară și au renunțat la „cob”. Experiența personală este că, dacă nu ai „antrenament”, într-adevăr, prima săptămână simțea corpul acest efort. Dar, nu era ceva insuportabil. Pur și simplu nu mai simțeam nevoia sa butonez telefonul după 9 seara. Pe de altă parte, vorbesc de un „cobarit” susținut de 10 ore pe zi.
Necesită mai mult timp pentru construire – Datorită modului în care se „prepară” materialul finit, consider că necesită mai mult timp decât alte tehnici. La un „cobarit” susținut, de 10 ore pe zi, 4 bărbați am construit pereții unei case de 100 m² (45 metri lineari=90 m³ de „cob) în 30 zile lucrătoare. În cazul unei familii (când apar și alte activități), durata de construcție se poate chiar și tripla. Până la urmă, construirea propriei case nu ar trebui să fie o cursă contra cronometru. Construind casa cu familie poți într-adevăr să-i dai suflet.
Uscare îndelungată – Față de alte tehnici, aici se lucrează cu un material foarte maleabil, cu un conținut bogat de apă. Acest lucru te limitează la o anumită perioadă în care poți construi. În funcție de zonă, poți construi până în luna august. Altfel riști să slăbești structura datorită temperaturilor scăzute. Este recomandat să lași peretii la uscat o vară întreagă. Tot din cauza faptului că lucrezi cu un material umed, îți va fi incomod sa lucrezi sub temperaturi de 20 grade celsius.
La avantajele acestei tehnici, as adăuga :
Probabil cea mai ieftină tehnică – atâta timp cât construiești în familie și ai pământ suficient, nu trebuie să cumperi decât baloti de paie dar, în pereții unei case de 100 m² nu intra mai mult de 40 de baloti. Dacă ai un pământ mai argilos (peste 60-70) va trebui sa iei în calcul achiziționarea nisipului (aoroximativ 10m³ la o casă de 100m²)….vorbesc de pereți. Dacă ai pământ prea nisipos, poți adăuga argilă sau var dar, sincer, cred că mai bine alegi altă tehnică (de exemplu saci umpluți cu pământ)
Extrem de benefic pentru corp – nu există o altă tehnică prin care să simți lagătura dintre om și natură sau mai bine spus dintre om și pământ! Din acest motiv, lucrând cu pământ, starea spirituală, starea fizică, mentală se inbunatateste pe zi ce trece. Imaginează-ți un șantier fără betoniera, fără sunetele diferitelor mașini electrice și asa mai departe…in schimb povestești cu familia, asculți natura sau pur și simplu meditezi.
Poluare minimă – cred că este singura tehnică la care riscul de poluare poate fi eliminat aproape complet
Structură autoportantă – datorita modului în care se aplică materialul în perete, rezultatul final este o structură autoportantă
Extrem de artistic – este tehnica cu ajutorul căreia poți da frâu liber imaginației. Cu puțină creativitate, poți construi foarte ușor, orice formă organică. Or o casă organică are propriile avantaje.
Pe drumul construcțiilor ecologice, pe care am luat-o undeva în anul 2012, prima dată m-am îndreptat către casele din baloți de paie. Pentru că mi s-au părut puțin mai tehnice și puțin mai costisitoare decât casele din lut, am vrut sa încerc ce înseamnă „cob” – ul. Am făcut-o și Mi-a plăcut foarte, foarte mult. Totuși, în continuare eram curios dacă, există ceva mai la îndemână (cel puțin pentru mine), îndrăznesc sa spun mai ușor și mai rapid, decât, „cob” – ul. Asa am ajuns să experimentez cu „saci umpluți” cu pământ.
Saci umpluți cu pământ.(saci „raschel”, sacii de cartofi). Avantaje-Dezavantaje
Poate fi considerată o tehnică poluantă – sacul „raschel” este de fapt o plasă cusuta dintr-un material sintetic. Nu cred că prezența acesteia în structura peretelui poate afecta sănătatea celor care vor locui în casă dar, producerea, transportul sau apariția materialului în natură (de exemplu după o demolare) poate afecta mediul înconjurător, poate fi poluant)
Lipsa personalului calificat – chiar dacă este o tehnică simplă cunosc putini oameni care acceptă să construiască pentru alții, contra cost
Lipsa contactului direct cu pământul – cei care ne construim case ecologice, ne place să spunem că „dăm suflet casei”. Cel mai bun mod de a face asta este să construiești cu familia, cu propriile mâini, punând pământ peste pământ. În acest caz, construiești cu lopata.
Ceea ce mi-au plăcut foarte mult la această tehnică și mă determină să lucrez în continuare asa, sunt :
Foarte ieftin – asa cum am detaliat într-un articol, costurile unei căsuțe din saci (de rafie) umpluți cu pământ nu au depășit 100 lei/m². Deci, cu sacii „raschel” mai scad cheltuielile.
Foarte rapid – 4 persoane, în 8-10 ore, pot construi 2 rânduri de saci în cazul unei case de 100 m² (45 ml, cu o lățime de 50 cm). În înălțime înseamnă 20 cm / zi.
Nu necesită uscare îndelungată – se lucrează cu un pământ semiumed. Se usucă foarte repede
Structură autoportantă – datorită modului de „zidire” structura devine una autoportantă
După multe articole scrise cu subiecte despre construcții ecologice iată, a sosit vremea să împărtășesc cu voi și unele experiente proprii chiar din grădină….ceea ce îmi face multă, multă plăcere (atât să împărtășesc cât și să gradinaresc :))
Ca și introducere, vreau să vă spun că niciodată nu m-am gândit că o să îmi placă vreodată asa de mult grădinăritul ca acum, în ultimii 3-4 ani, de când ne-am mutat în pădure cu gândul de a deveni autosustenabili, să trăim o viață simplă dar fericită și sănătoasă în natură, cu natura. Căsuță (de fapt două) avem. Ceea ce mai trebuie să funcționeze perfect este grădina. Să avem hrană suficientă și bineînțeles sănătoasă. Tocmai de asta, ne inspirăm și ne străduim să cultivăm după principii de permacultură. Avem prieteni cu experiență, internetul dar și câteva cărți unde aflăm metode simple dar eficiente și sănătoase de a ne creste hrana. Am preluat un teren pe care s-a grădinărit „tradițional” dar, încet, încet apar aici „ciudățenii” pe care mulți localnici nu le înțeleg. Una dintre acestea ar fi de exemplu straturile înălțate. Alta ar fi sera sub formă de dom geodezic. În primăvara acestui an mai adăugăm o „ciudățenie” și anume, stratul „Gaură de cheie”. În acest articol as dori să scriu câteva cuvinte despre stratul „Gaură de cheie”.
Originea stratului „Gaură de cheie”
Stratul „Gaură de cheie” este un strat înălțat (între 50 și 100 cm) rotund, de aproximativ 2 metri diametru, cu o intrare lată de cca 50-70 cm spre centru, acolo unde este un cilindru (de exemplu din plasă rapitz) de 20-30 cm diametru. Astfel, forma stratului va semăna foarte mult cu o gaură de cheie. Rolul cilindrului din mijloc este de a depozita deșeurile alimentare, materialele organice care, au o descompunere rapidă. Această compostare va ajuta plantele din strat să crească mai repede, mai sănătoși, deoarece „apa gri” rezultată se va scurge la baza stratului, la rădăcini. Cele mai multe straturi „Gaură de cheie” au peretele format din piatră deoarece acesta poate retine umezeala în interiorul stratului dar, poate să absoarbă căldură soarelui și să o transmită rădăcinilor. Se pare că originea straturilor „Gaură de cheie” provine din Lesotho (Africa) și a fost gândită pentru bolnavii care sufereau de SIDA și le era foarte greu să se aplece. Straturile erau așezate în apropierea bucătăriilor și se planta în acestea diferite mirodenii sau plante cu rădăcini scurte sau cele care se culeg mai devreme : pătrunjel, oregano, kale, salată, ceapă. Sunt suficient de înalte încât să nu fie nevoie să se aplecăm iar ca și diametru, gândite în asa fel încât să se ajungă lejer la plante fără să fie nevoie să ne întindem prea mult. Stratul în sine se formează din diferite materiale organice, într-un mod foarte asemănător cu straturile înălțate (vezi „hugenkultur”) : lemn putred, crengi tocate, coajă de copac, paie, fân, bălegar și pământ fertil.
Stratul „Gaură de cheie” în permacultură
Chiar dacă a fost gândit pentru persoane cărora le-ar fi fost greu să gradinareasca tradițional, văzând eficiența acestor straturi, tot mai multe persoane sănătoase au adaptat această soluție ca și „straturi de bucătărie”. Mulți au adăugat unele modificări, cum ar fi renunțarea la recipientului pentru compost, folosind spațiul rotund, centrul rotund al stratului pentru a ajunge mai bine la plante. Astfel se poate mări diametrul stratului de la 2 la 3 metri deoarece la plante poți ajunge și din interiorul și din exteriorul stratului. De asemenea, mulți grădinări adaugă rame în pământ pentru a ajuta descompunerea materialelor organice. În permacultură, stratul „Gaură de cheie” este recomandat ca și soluție pentru spatii mici. Imaginați-vă, până la urmă, stratul „Gaură de cheie” este un strat obișnuit de 6 metri, înălțat și îndoit.
Stratul „Gaură de cheie” la Coliba Verde
Trăind în pădure, avem prea mult lemn ca să nu ne folosim de acestea și în grădină. De curând am tăiat un măr bătrân. Ce este putred si toate crengile mici vor ajunge în subsolul stratului nostru. Și noi folosim stratul ca și „grădină de bucătărie” și chiar am și așezat-o la câțiva pași de bucătăria de vară. Peretele stratului l-am făcut din sipci de lemn rămase din construcții și între ele am împletit cu nuiele. La subsolul stratului am pus lemn putrezit apoi crengi rupte și tăiate mărunt. Peste asta am adăugat un strat consistent de coajă de molid (lemn folosit pentru construirea bucătăriei de vară) iar apoi un strat de aproximativ 30 cm de paie. Peste paie am pus aproximativ 5-10 cm de bălegar apoi vreo 15-20cm de pământ fertil. Urmează să plantăm și apoi sa vedem rezultatele. Dorim să plantăm ceapă, usturoi, pătrunjel, salată, spanac, leuștean, tarhon, oregano…. Stratul nostru a ajuns la aproximativ 70cm înălțime. În vară vom reveni cu rezultatul (imagini)…sau, puteți veni personal să vedeți 🙂
Dacă iei în calcul ideea de a te muta la țară, sau ai făcut-o deja, iată, de ce ar trebui să iei în calcul și „ecologia”!
Țin să precizez că vă scriu din postura unei persoane care a trăit – (acum, după câțiva ani de trai în natură, cu natura, mă gândesc dacă într-adevăr am Trăit înainte sau doar am existat) – 35 de ani la oraș, 3-4 ani la țară iar ultimii 3 ani în pădure. Dacă 35 de ani termenul de „ecologie” a fost aproape inexistent pentru mine, acum este cel mai important aspect în traiul nostru de zi cu zi. Și în acest articol, despre asta vreau să scriu : dacă tot ajungem în sânul naturii, de ce ar trebui să fim și ecologiști!? Deja, din experiența din domeniul construcțiilor ecologice știu că pentru mulți oameni ecologia este „un trend”, o necesitate („soluția săracilor”) sau o „întoarcere în peșteră”! Păreri asemănătoare aud și atunci când propun oamenilor care vor să se mute la țară, să adopte soluții ecologice : casă din materiale naturale, permacultură (grădinărit fără pesticide, insecticide…in principiu materiale chimice care, ne pot afecta sănătatea direct sau indirect), minimalism sau autosustenabilitate (traiul în care fuga după bani, avere devine a doua prioritate, prima fiind sănătatea și fericirea). Iată, totuși, de ce ar trebui să luăm în calcul traiul ecologic atunci când ne mutăm la țară, în mediul rural sau off grid :
Oricât de convinși am fi, nu Banii ne aduc fericirea și in nici un caz nu ne aduce sănătatea. Faptul că alergăm după bani și faptul că, cheltuim banii (pe produse din comerț) ne poate afecta sănătatea și inclusiv fericirea. Mutăt-te la țară cu gândul de a-ți „creste” singur hrana..una sănătoasă. Astfel, deja economisești bani dați pe hrană. Înțeleg temerea majorității, cum că se rup de „siguranță financiară” dar și la țară sunt suficiente soluții de a face bani. Pe de altă parte, cu o mentalitate ecologică, „necesarul de bani” poate scădea (cu mult) sub 50%.
Cineva mi-a spus că „nu are timp să folosească soluții ecologice”, fiind vorba de construcții. S-a referit la faptul că este mult mai la îndemână să cumpere produse prefabricate și sa le monteze. Oameni buni! Nu mai este o noutate faptul ca în proporție de 90%, aceste produse conțin materiale chimice care la umezeală se descompun și le inhalăm, afectându-ne sănătatea. Industria producătoare de ciment este a doua pe lista marilor poluanți după cea petrolieră! Cimentul, chiar dacă este natural, are multe dezavantaje pentru care nu se recomandă în construcțiile durabile(!) Probabil cu toții am văzut construcții de minim 200 de ani (biserici, cetăți) care nu au ciment (beton) și nici la renovarea acestor nu se folosește. V-ați întrebat de ce? Prin producerea, transportul acestor materiale se poluează foarte mult. La fel și cu gunoiul lăsat în urmă. Ne afectează sănătatea dar și mediul care ne înconjoară. Acum, în secolul XXI, casa ecologică nu este un pas înapoi ci, un pas înainte spre protejarea mediului, spre prevenirea diferitelor boli. Soluții sunt pentru toate gusturile, toate buzunarele. De la fundatie pana la acoperiș. Vezi www.casenaturale.ro de exemplu. Nu uitați, primitív nu e cel care își face casă din materiale naturale ci, cel care pune mai presus graba, comoditatea față de sănătatea proprie sau al copiilor.
Si pentru grădină, grădinărit sunt soluții sănătoase, ecologice. Căutați „permacultură”
Din propria experiență pot să vă spun că adoptarea unei mentalități ecologice ne ajută foarte mult în viața de zi cu zi : am devenit mult mai răbdători, avem mult mai mult TIMP pentru noi, pentru familie, pentru natura care ne înconjoară, zâmbim mai mult, ne bucurăm mai mult. Chiar și banii care ii câștigăm, ii putem cheltui cu bucurie (asta nu am simțit înainte pentru ca fiecare banut își avea locul : chirie, facturi, hrană, diferite taxe sau pentru a plăti împrumuturi). Încercând să trăim în mediu sănătos, simțim că ne ajută și fizic, practic scăpăm cu mici răceli în perioada rece. Probabil, ar fi multe de spus dar, ca și încheiere, cel mai important mesaj ar fi : fiți ecologiști (chiar și la oraș) pentru că SE POATE, nu e greu și MERITĂ…pentru sănătatea voastră (fizică și psihică), a tuturor
This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish.AcceptRejectRead More
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
