Un filmuleț foarte scurt cu o modalitate de finisare a unei case din grinzi, cu soluții ecologice. Rapid, usor de aplicat, accesibil că și preț, ecologic. Răspund la eventualele întrebări puse in comentarii , pe YouTube.
Cam de când am început să descopăr construcțiile ecologice îmi doream să încerc, să experimentez termoizolatia din stuf. Fie ele doar fire, fie plăci, fie rogojina. Acum, după câțiva ani, am deja mai multe lucrări cu acest sistem. Vreau să vă spun că ador să lucrez cu stuful. Este ieftin (chiar dacă îl importăm), poate fi chiar gratis (dacă avem timp și posibilitate de a-l culege), se regenerează foarte ușor și rapid, o găsești aproape oriunde în țară, se poate lucra ușor cu materialul și nu în ultimul rând, se finisează simplu, dar mai ales ieftin.
Recomand stuful (sub forma de rogojina) și în casele de lemn, acolo unde tencuiala nu aderă pe lemn. Se prinde foarte ușor pe lemn, cu capse mai mari (sau șurub și șaibe de exemplu) și se tencuieste. Atât tencuială de var cât și cea de lut aderă foarte bine pe stuf.
Acum am ajuns să reușesc să fac chiar și un material video, în care puteți vedea – cu explicațiile aferente – cum se montează și finisează un astfel de sistem, coeficientul termic dar si prețul (citiți descrierea filmulețului) Pe lângă filmuleț, vă atașez și un link, cu un articol tot de pe acest blog, în care se poate vedea cum se termizolează doar cu firele de stuf, fără a fi nevoiți să cumpărăm panourile. Dacă totuși doriți să cumpărați și nu vă descurcați, scrieti-ne pe contact@colibaverde.ro și încercăm să vă ajutăm
Link-ul este aici : http://colibaverde.ro/blog/stuful-termoizolatia-la-indemana-tuturor/
Mai jos atașez filmulețul iar dacă aveți întrebări sau nelămuriri, vă invit să scrieți în comentariu pe. YOUTUBE, sub filmuleț.
https://youtu.be/rA8wRBTZnlo
Am creat pe canalul YouTube un scurt montaj despre cum se pot impermeabiliza zonele umede din băile caselor ecologice. Știu că se pot spune mult mai multe, dar intenția a fost să prezint pe scurt cam ce soluții aleg cei care își construiesc case ecologice. Dacă aveți întrebări sau nelămuriri, scrieți liniștit în comentariu, sub filmuleț (pe YouTube) și vă răspund cu mare drag. Toate cele bune, János.
https://youtu.be/WTLgy_INtCI
Încă de la începutul pandemiei și a stării de urgență declarate în luna aprilie ( anul 2020 ) au început să ne sune diferite persoane șă se intereseze de stilul de viață adoptat de noi, iar unele tipuri de mesaje venite în cutia poștală electronică aveau subiectul principal părăsirea orașului, mutatul în natură. Activând în domeniul construcțiilor ecologice și trăind „off grid” deja de 4 ani, oricum suntem în temă și știm că există o astfel de tendință în creștere dar, în perioada stării de urgență parcă s-a accentuat. Cel puțin teoretic.
Probabil, pentru unii a fost nevoie de un „impuls” -ca să nu zic șoc – pentru a realiza că traiul în natură are mai multe avantaje față de traiul din mediul urban. Personal cunosc multe familii care au facut deja mutarea mai devreme , și din câte știu sunt bine mersi. Astăzi, as dori să scriu despre o familie care s-a refugiat în natură, strict din „cauza pandemiei” și cel puțin deocamdată doar pe perioada stării de urgență. Este vorba de familia Szikszai, din Miercurea Ciuc.
Priveliște pitorească, ciripitul păsărilor și zâmbetul unui copilaș au fost ceea ce am găsit atunci când am ajuns la tânăra familie. Deja, de mai bine de două săptămâni au părăsit orașul, la insistențele soției. Sau retras pe malul unui lac, pe un teren moștenit de la strămoși. Ca și locuință, alegerea lor a fost o casă mobilă, construită de o firmă chiar din orașul lor. Este aceeași firmă de la care a achiziționat o casă mobilă și Gabriela Isadora („Căsuța Plimbăreață”) care, trăiește un stil de viață minimalist, ecologic de aproximativ patru ani. Am scris un articol despre experiența Gabrielei.
„În mod normal, locuim la oraș, într-un apartament cu 3 camere. Totul a fost bine pentru noi până la începutul acestui an, atunci când virusul a ajuns și la noi în țară iar autoritățile au impus multe restricții” – cu aceste cuvinte a început tânărul tată, avocat de meserie, să povestească schimbarea intervenită. A continuat, spunând că, prima lună din perioada „stării de urgență” au rămas la oraș dar, cum trecea timpul, realizau că pe termen lung nicicum nu este sănătos, sustenabil și are efecte negative asupra copilașului.
Inițiativa a avut-o soția și la insistențele ei, au decis că vor închiria o casă mobilă și se mută în natură. „Ne-am săturat de turele din jurul blocului” spun ei. Familia tinerilor, pentru început a fost reticientă dar, s-au obișnuit cu ideea. Tânărul avocat a renunțat la unele lucrări și a continuat cu munca online. Odată mutați în natură, un avantaj era faptul că o parte din muncă putea fi făcută în aer liber, atunci când vremea era favorabilă. Faptul că avea posibilitatea de a munci online, l-a ajutat în decizia de a părăsi orașul.
Tot el spune că, relația dintre ei s-a îmbunătățit, în primul rând pentru că petrec mai mult timp împreună în familie, și în acelasi timp se pot bucura de darurile naturii. „Recunosc, mulți prieteni ne felicită acum și spun că am făcut o alegere bună și, se pare că sunt unii care, chiar și-ar dori să fie în locul nostru” – spune Tamás.
Vrând, nevrând, au ajuns să experimenteze un stil de viață minimalist – și nu pare că se plâng de ceva, chiar dacă, casa mobilă are doar 15 mp. Acesta este dotată cu toate cele necesare pentru doi adulți și un copil mic, curentul electric fiind furnizat de un generator, iar apa potabilă este asigurată de izvorul de pe teren.
„Liniștea naturii ne ajută să ne odihnim, să ne relaxăm. Atât iarba de afară cât și căsuța dotată cu încălzire în pardoseală este pe placul fetiței” – spune tânăra mamă. „Pe lângă lungile plimbări, am plantat pomi, se culcă devreme și se bucură de liniște, deoarece casele din vecinătate sunt părăsite.”
Așa, la final, o curiozitate aș avea : câți dintre voi ați luat în calcul la modul cel mai serios, să faceți o astfel de „mutare” , schimbare în viața voastră?
Traducere și adaptare după articolul (in lb maghiara) apărut pe www.szekelyhon.ro
Atunci când am pornit acest blog, am promis că vom împărtăși experienta noastră indiferent că e pozitivă sau negativă. Într-adevăr, am scris puține articole (sau poate chiar deloc) despre experiența negativă. Asta pentru că, suntem norocoși. Nu am avut parte de prea multe astfel de experiențe. :). Acum, fix după patru ani, s-au adunat suficiente încât să le pot încadra într-un articol.
Înainte de toate, doresc să specific câteva lucruri (pentru că, deseori părerile diferă) : 1.pentru noi, traiul autosustenabil, Off the grid înseamnă un trai în natură, cu natura, responsabil față de tot ceea ce ne înconjoară. Înseamnă să ne producem cât se poate de mult din cele necesare pentru un trai sănătos și fericit. Asta este străduinta noastră. Încă mai avem mulți pași de făcut. Nu spunem nu nici tehnologiei dar, ne-am propus sa ne folosim de ea cât se poate de responsabil 2.credem că am pășit în această „lume” cu puține temeri, frici, ceea ce ne ajută foarte mult. De asemenea, mentalitatea minimalista ne este de folos.
Primele provocări cu care ne-am confruntat au fost FUMUL și ROZĂTOARELE. Venind de la caloriferul blocului, ne-a luat ceva timp sa învățăm cum să ne încălzim corect cu lemne. Primele 2 ierni, am avut fum în casă cât o cârciumă prost ventilată. Încercam să încălzim casa dar ieșea căldură pe ușă când o deschideam pentru a invita fumul în exterior. Am învățat că focul se face Doar cu lemne uscate și crăpate, am învățat că nu tot „ce zboară se mănâncă” și contează și tipul (construcția) sobei dar, în același timp, contează foarte mult să ai un horn construit adecvat. Ei, sperăm că la noua casă toate „cerințele” de mai sus să fie îndeplinite.
La oraș, foarte multă treabă cu rozătoarele nu am avut. Fiind iubitor de animale, la țară, când a apărut primul șoricel, mi s-a părut interesant, chiar drăguț. Făceam poze cu șoricelul. Asta a durat doar câteva zile când, Maria m-a întrebat : „Știi pulovărul tău preferat?”…. „”L-au ros șoarecii”. Din acel moment, în locul aparatului foto, au apărut diferite sisteme de…a tine soarecii departe de zona noastră de confort. Știati că există o vorbă (nu știu dacă este adevărat dar, asa mi se pare) : se spune că acolo unde sunt șoareci, nu sunt șobolani…si invers. Ei, cum spuneam, eu am scăpat de soareci… Si au apărut șobolanii. Chiar nu mai era o glumă. Cum spuneam, nu am venit cu frici dar, nici nu e plăcut să știi că împarti camera cu un astfel de animal. Știam că lupta va fi crâncenă deoarece șobolanii sunt extrem de deștepți. Am cumpărat o capcană care-i prinde vii. Credeți că a prins vreunul? Naaa… Zerroo! Apoi am apelat la mai multe soluții ecologice : câini, pisici..chiar am scos podeaua ca să-i fugăresc…trebuie să recunosc că în final, am apelat la otravă. Asta e! Puteți arunca cu piatră. Până la urmă, părerea mea personală este să le închizi toate căile de acces în casă. Eu, pentru asta am folosit cioburi (zero bucurii), cenușă dar probabil cea mai eficientă soluție a fost soda caustica pusă în găurile descoperite apoi tencuit.
Pentru noi, o provocare destul de serioasă a fost și SPĂLATUL RUFELOR. Pe teren, am venit cu o mașină de spălat automată însă, în primul an, nu aveam sursa de energie electrică decât un generator (prea mic ca putere). O vară, Maria a spălat hainele în pârâu. Nu este ceva ușor…mai ales dacă vii din confortul de la oraș. Apoi, cu un generator mai puternic, am rezolvat problema electricității dar, tot nu aveam presiune de apă necesară pentru alimentarea unei mașini de spălat automat. Apa era introdus altfel, ceea ce duce la distrugerea părții electronice mai exact programul mașinii. Am cumpărat o altă mașină de spălat care a fost ars instant de generatorul defect, apoi am cumpărat un alt generator. Și acesta s-a stricat dar ulterior a fost reparat. Între timp, ne-am ales și cu un sistem fotovoltaic dar. Acesta, ca și putere nu este suficient pentru a „duce” o mașină de spălat. 1500W panouri vs. 2200 W mașina de spălat. Soluția a fost o mașină de spălat semiautomată. Avantajul este că necesarul de putere este mică (400 W), torni apa cu găleata. Dezavantajul este modul de spălare (o elice pe fund) care incalceste și lărgește hainele foarte mult și faptul că trebuie să stai lângă mașină. Oricum, până am reușit sa ne învățăm cu ea, am stricat una nouă nouță (puneam prea multe haine față de puterea elicei) , asa ca ne-am mai luat una.
Atunci când vrei să îți eficientezi munca, apelezi la SCULE. Atunci când alegi scule, ai vrea sa le cumperi și ieftine și bune. Ei nu mai merge. Știți de ce? Pentru ca mai nou, nici cele scumpe nu mai sunt bune. Atunci de ce ar fi bune cele ieftine. În cei 4 ani de trai off grid și 3 ani de stat în chirie la țară am avut 5 drujbe. Inclusiv una electrică. Intr-adevar, una Husqvarna pare mai de Doamne ajută dar de 2-3 ori pe an tot ajung cu ea la service. Restul drujbelor erau no name. Pornind din această experiență, toate sculele electrice de bricolaj le-am luat puțin mai scumpe dar, deocamdată par sa fi fost o alegere bună.
Sa pleci pentru o zi și sa te întorci în CASA RECE poate fi ceva foarte neplăcut. Și când zic rece, zic sub 10 grade celsius. Cât am stat în chirie, nu am putut face nimic în această privință (neavând bani pentru asta + că nu era casa noastră) iar casa în care trăim acum, este o parte dintr-o casă veche. Pe vremuri așa se trăia. Nu erau pretențioși la acest aspect, nu stiau sau nu aveau posibilități. După mai multe discuții cu Maria, am decis că această casă rămâne o casă de oaspeți (mai ales pe perioada verii) și nu investim energie în a eficientiza termic clădirea dar, ne-am propus ca în noua casă să nu mai avem această neplăcere.
Mereu spun că, OAMENII care ne-au trecut pragul, a fost cel mai mare câștig. Însă, câteodată se întâmplă ca printre acești oameni să se „infiltreze” persoane care vor încerca să se folosească de naivitatea celor deschiși spre a primi pe toată lumea cu bratele deschise. Problema, provocarea mea este faptul că nu știu cum să recunosc și sa evit (diplomatic) astfel de persoane (pentru că la ultima „pățanie”, la un moment dat simțeam în pericol inclusiv integritatea familiei mele)…sau nu ar trebui!?
….și nu în ultimul rând, până nu găsești o soluție, o proocare poate fi și lipsa apei curente la robinet, lipsa apei calde, lipsa energiei electrice, noroiul sau chiar si faptul de a avea mai mult decat cea e este necesar.
Odată ce alegi să trăiești OFF GRID, minimalist dar neapărat sănătos, găina este un animal domestic ce nu poate lipsi din gospodăria ta autosustenabilă (și nu numai).
O curte cât de mică în care vrei să cultivi legume pentru tine şi familia ta poate fi o sursă incredibilă de hrană de bună calitate. Pentru o mai mare eficienţă atât la nivel de producţie cât şi la reducerea timpului de lucru, se aplică din ce în ce mai mult principiile permaculturii: un sistem de design care observă şi imită ecosistemele naturale pentru o mai mare biodiversitate a solului. Aşa vei putea cultiva legume ecologice, în producţie suficientă pentru o familie.
Pentru a introduce găini în curte este important să ai în vedere rolul lor viitor pentru sol dar şi pentru ce le cumperi: pentru ouă sau pentru carne. Primul pas este să cumperi puii şi să delimitezi spaţiul în care vor sta. În permacultură, pentru a îmbunătăţi profilul solului, găinile nu stau într-un coteţ propriu-zis ci într-o zonă mai mare, pentru a se mişca libere şi a “lucra” solul. Pentru a limita accesul în anumite locuri (casa sau partea cu plante pe care nu vrei să le consume găinile), se îngrădeşte arealul în care le laşi libere.
Rolul găinilor în grădină:
Pentru a avea un sol bun în curte şi a obţine legume de bună calitate este bine să roteşti culturile în fiecare an. Ideal este să desemnezi zone pentru culturi cu spaţii de trecere. Poţi lăsa găinile libere într-o anumită zonă o perioadă de timp pentru a curăţa solul de seminţe de buruieni şi a-l îngrăşa, iar apoi să le muţi în altă zonă din care tocmai ai cules recolta. În acest fel, te vei asigura că solul îşi reface cantitatea de nutrienţi necesară pentru următoarea cultură.
text și imagine preluată de pe http://traiesteieftin.ro/
Este o „construcție” care te ajută să îți dirijezi găinile acolo unde ai nevoie de „curățarea” și îngrășarea solului din curtea, grădina ta dar, în același timp să fie protejate de prădători. Este ușor de construit și de mutat iar o „mână” de ajutor este binevenit, nu-i așa!?
Un „tractor de găini” (uneori numit arcă) este un coteț de găini mobil care nu are podea. Tractoarele de pui pot adăposti și alte tipuri de păsări de curte. Majoritatea „tractoarelor de găini” sunt construite pe un cadru „A”, ușor de construit pe care o persoană îl poate trage în curte. Poate avea roți pe unul sau ambele capete pentru a face acest lucru mai ușor. Termenul „tractor de găini” provine de la găinile care îndeplinesc multe funcții îndeplinite în mod normal de un tractor agricol modern : funcții precum săparea și desfacerea solului în pregătirea plantării a culturilor sau fertilizarea și desfacerea pentru a spori creșterea culturilor și a copacilor deja plantați. „Tractoarele de găini” permit mutarea ușoară a păsărilor, împreună cu cotețul, permițând găinilor furaje proaspete, precum iarbă, buruieni și insecte. Spre deosebire de cotețele fixe, tractoarele de pui nu au podele, astfel încât nu este nevoie să le curățați. Este un ciclu natural, simbiotic de hrănire prin care păsările mănâncă vegetație, depun îngrășământ, apoi merg într-o nouă zonă. Ce dimensiune trebuie să aibă un „tractor de găini”, cât de des trebuie mutat și la alte întrebări asemănătoare aș răspunde într-un alt articol dacă voi vedea că este interes 🙂 . Până una alta, vă las în încheiere câteva imagini.
Dedic acest articol și multumesc unor oameni „cheie” din viața noastră. Oameni, care intr-un fel sau altul, au marcat traiectoria „aventurii” noastre de până acum. Așadar, mulțumesc Hans și Lehel, Simon, Réka și Csaba, Ramona și Marian, István. Mulțumim tuturor celor care ne-au trecut pragul și nu în ultimul rând familiilor naostre și chiar și lui Tudor. Mulțumim MAMA NATURĂ!
Mulți dintre cei care ne-au trecut pragul au spus că apreciază curajul nostru și că nu ar putea face ceea ce facem dar, am avut oaspeți care și-au manifestat sentimentul de milă față de noi…ceea ce, inițial nu am înțeles apoi cu timpul mi-am dat seama de ce. Apoi mai sunt și persoane care, în diferite moduri, și-au arătat dezacordul și neînțelegerea față de alegerea noastră. Și acesta a fost surpriza neplăcută pentru noi deoarece sunt oamenii de la care ne-am fi așteptat tocmai la reacția opusă….
Maria și cu mine am fost copii crescuți în două orăşele diferite, la 250 km distanta. Vacantele le petreceam la bunici, la țară. Apoi, cu timpul, am ajuns să ne căutăm rostul în viață, să muncim. Drumurile noastre s-au unit la Budapesta. Alegerea noastră a fost să ne reîntoarcem în țară și să ne căsătorim. Am ales orașul Târgu Mureș. Consider că eram o familie ca multe altele de la oraș : muncă, bani, cheltuieli, chirie. O perioadă scurtă, cât nu am avut copii, nu am întâmpinat greutăți. Mai ales că am fost și noi printre naivii care au căzut în plasa băncilor și ne-am luat 3 credite personale. A apărut primul, apoi al doilea copil. Deși munceam aproape toată ziua (în domeniul construcțiilor), banii nu ne mai ajungeau. Maria avea grijă de copii. Dacă mergea la servici, salariul ar fi mers la o dădacă. Cu trecerea anilor (8 în total), ne era din ce în ce mai greu. Problemele fiind cauzate de lipsa banilor.
La un moment dat, m-am întâlnit cu o persoană care ne-a schimbat viața. Asta, deoarece această persoană mi-a deschis o poartă spre o altă lume. Și nu exagerez. Pentru noi, faptul că acest om m-a invitat să lucrez cu materiale naturale în domeniul construcțiilor, a însemnat primul pas spre schimbarea care am făcut-o în viața noastră. De aici a început totul. În anul 2012. Lucrând în domeniul construcțiilor, cu materiale naturale, am început să întâlnesc altfel de oameni. Mai liniștiți, mai cugetati, mai răbdători. Povesteau unele lucruri de care nu am auzit niciodată până atunci : permacultura, homeschooling, medicină alternativă, etc, etc…
Paralel cu asta, datorită stresului și al problemelor acumulate din lipsa banilor, cu Maria am decis să ne mutăm la țară. Chirie mai mică, cheltuieli mai mici, grădinărit, etc. În 2013 am părăsit orașul, mutând-ne într-un sat de lângă Sovata. Într-adevăr, cu toate că nu mai aveam comfortul obișnuit la oraș (de exemplu nu mai aveam baie iar bucătăria era tipic țărănească), mare parte din stres s-a diminuat. A fost momentul în care Maria a ales să se angajeze. A durat 6 luni. Multe schimbări deodată,în viata familiei, a afectat sănătatea fiului.Întotdeauna spun și repet că oportunitatea de a lucra cu materiale naturale ne-a schimbat viața. Doar așa am reușit să realizez că Da! pot visa să am propria casă. Pentru asta nu trebuie să fii bogat sau să trudesti ani de zile să aduni mulți bani. Realizând acest lucru, împreună cu Maria, am început în prima fază, să visăm și să căutăm propriul teren. Știam, cu cât mai departe de oraș, cu atât mai ieftin, mai liniștit, mai nepoluat… În prima fază, visam, ne jucam cu ideea. Ne era teamă să întrebăm concret, deoarece nu avem bani…doar datorii.
Deși, în această nișă nouă în România, am început să câștig mai mult decât înainte, nu reușeam să punem bani deoparte. Admit, poate nu știam sa organizam banii mai bine. Totuși, visul la propriul teren părea mai aproape de realitate. Pe fondul relaxării datorată traiului din mediul rural, am ales să avem și al treilea copil. Alegere care ne bucură foarte mult.
La un moment dat, am întâlnit o familie care deja trăia o viață autosustenabila și cu care ne-am împrietenit foarte bine, ne-au oferit o bucată de teren pentru o sumă modică. Oameni foarte faini, teren, zonă superbă. Deja căutam chirie în zonă, pentru a ne muta mai aproape ca să ne fie la îndemână construirea unei căsuțe a unei noi vieți. Totuși, nu a fost să fie, pentru că : In iarna anului 2015, la piața de legume, în căutarea verzei murate, am întâlnit o doamnă mai în vârstă. Mi-a zis că ea ar avea un teren de vânzare. Reacția mea a fost că „eu am teren” și oricum nu am bani dar, ma voi uita la teren pentru că am cunoștințe care sunt interesați și astfel poate, pot sa o ajut pe respectiva doamnă. Între cele două sărbători de iarnă, din același an, am văzut terenul. A fost „dragoste la prima vedere”. Avea tot ce ne trebuia pentru a începe o noua viață : suficient de mare (6000 m²) dar și suficient de ieftin ca să luăm în calcul faptul că o putem plăti (3000 euro pe care i-am plătit în 3 rate din 2 în 2 luni), o casă veche, jumătate dărâmată a cărei material se poate refolosi pentru o nouă construcție (… Si care s-a dovedit totuși un bun adăpost, până la urmă), pârâu și fântână care să ne asigure apa, deschidere spre sud pentru ca soarele sa ne „mângâie” grădina, livadă (și pentru fructe dar și pomi bătrâni cu lemnul cărora ne putem încălzi) dar și faptul că terenul este pe o vale împădurită, cu aer curat, și cu un drum care leagă două localități. Deci izolați dar totuși „legați”.
In primăvara anului 2016 am inceput activitatea pe teren. Ne simțeam ca niște vite lăsate să pască libere după mulți ani ținute în grajd. Da, din societatea „modernă și civilizată” am ajuns efectiv în noroi, locuind într-o ruină din care, în prima fază am putut amenaja doar 12 m² în care sa locuim toți 5. Cu lumină de la baterii. Și aici a apărut mila unora și apricierea („fata de curajul nostru”) altora. Este interesant faptul ca nici un moment nu am simțit vreodată că ne este greu, ca suferim sau că am avut nevoie de adrenalină pentru a face acest pas. A venit natural. Știam că de aici doar mai bine poate să fie. Ne bucuram de faptul că avem ceva, ce este al nostru și că avem posibilitatea să „creștem” împreună. Ne bucuram atunci și acum că suntem împreună și suntem sănătoși.
Din punctul nostru de vedere, nu există „avere” mai mare…decât să simți că se poate și „altfel”. Un „altfel” care pentru mulți pare de neimaginat, pare iresponsabilitate, pare curaj, etc. Pentru noi este doar natural. Și pentru moment suntem fericiți…. Primul an cu banii câștigați, am plătit terenul, în al doilea an ne-am cumpărat aproape toate sculele necesare pentru o gospodărie, apoi, ca și experiment am construit o mică căsuță iar în anul 2019, când am scris aceste rânduri, am construit o bucătărie de vară și ne-am apucat de viitoare casă a noastră, cea mult visată. Restul acestei povești este pe blog 🙂
Trăind în mijlocul naturii, cel mai important lucru observat de noi a fost faptul că natura are propriul ritm. Noi, oamenii, fiind parte a naturii, trebuie să ne conformăm….și nu invers. Orice încercare al Omului de a schimba ritmul naturii va fi „răsplătită” în egală măsură…..în concesință și noi facem ce putem, când putem, când ne face plăcere. Lista de mai jos este o listă cu activități pe care ni le-am propus, ni le dorim și trăim cu speranța că mare parte din aceste activități le vom putea considera bifate până la sfârșitul anului.
În cazul în care ai citit pagina DESPRE NOI și informațiile cu privire la posibilitatea de a fi VOLUNTAR LA COLIBA VERDE și în continuare crezi că îți dorești să ni te alături iată, în rândurile de mai jos, o listă de activități pe care ni le-am propus pentru anul 2020 :
În prima parte al anului, în perioada rece, ne-am propus să muncim pe afară, la curățarea, amenajarea perimetrului (al terenului) și să mai muncim la finalizarea gardului și să pregătim terenul pentru viitoarea casă
Imediat după ce trece iarna, am dori să ne apucăm de construcția viitoarei case, al cărei fundații am săpat-o deja (DETALII DESPRE PROIECT AICI) dar, paralel cu asta să pregătim și grădina. În grădină , un plan măreț ar fi să facem un ansamblu de straturi „TIP GAURĂ DE CHEIE”.
Pe durata verii, pe lângă ATELIERELE organizate, probabil vom lucra foarte mult la viitoarea casă. Până la sfârșitul verii, ne-am dori să avem gata pereții (tencuiți), închizătoarele montate și bineînțeles, acoperișul pus. În ceea ce privește acoperișul, vorbim de două structuri autoportante, ca și învelitoare vom folosi „ACOPERIȘ VERDE”.
Nu știu ce anume vom reuși să facem din toate astea dar, dacă vom avea sănătate și putere de muncă, să sperăm că, cât mai multe. Oricum, pe lângă activitățile enumerate mai sus, trebuie să mai grădinărim, să îngrijim animale, să educăm copiii, să ne bucurăm de viață. Dacă vrei, poți să ni te alături. Dacă îți dorești acest lucru te rog să completezi formularul de pe pagina principală dedicată voluntariatului la Coliba Verde. Indiferent de decizia luată, sperăm să ne vedem cândva, undeva, cu bine. Îmbrățișări, familia Németh.
PS: o mică rugăminte am avea. Indiferent de decizia luată (te alături sau nu) te rog acordă un minut și scrie-ne in casuta de mai jos, activitatea sau activitățile) care ți se pare cea mai interesantă. Ajunge dacă treci doar cifra sau cifrele corespunzătoare. Unele activități sunt descrise mai detaliat la link-urile din pagină (de exemplu ce fel de casă ne construim). Mulțumim!
Într-un alt articol de pe blog, am încercat să vin cu câteva sfaturi către cei care doresc să renoveze o casă veche din chirpici sau paiantă. M-am gândit să vă arăt și câteva exemple din România, exemple care să vă încurajeze. Sunt trei galerii foto cu trei proiecte diferite. Las imaginile să vorbească de la sine :
Puteți citi detalii despre acest proiect pe site-ul visuell.ro
Site-ul oficial al proiectului este www.5chirpici.ro
Găsiți detalii despre proiect pe pagina : http://poianaflorilor.org/casa-brandusa.html
Personal, întodeauna am fost de partea construcțiilor noi. Adică, mai pe înțelesul tuturor, prefer să construiesc o casă pe măsura familiei mele, adaptată la nevoile noastre decât să cumpăr una veche și să o renovez, reabilitez. Atunci când am învățat despre construcțiile ecologice, în Franța, mentorul meu mi-a zis ceva ce nu voi uita niciodată : „Omul, de cele mai multe ori, construiește pentru urmași. pentru copii, pentru nepoți. Trebuie să le fim recunoscători, le suntem datori. Datoria noastră este să avem grijă de ceea ce ne-au lăsat moștenire, în care au pus suflet și au dat tot ce au putut ei, ca nouă, urmașilor să ne fie bine….și asta este valabil și la case! Recunoștința o putem arăta salvând aceste valori, ducând mai departe tradiția, moștenirea lăsată de ei. Să ducem mai departe valorile spirituale, etc”…dar să rămânem la case! Eu voi construi o casă nouă, însă una cu un design tradițional, tipic zonei în care o construiesc. Însă, știu că sunt foarte multe persoane care cumpără case vechi, case construite cu diferite tehnici, dar în special din chirpici sau paiantă. Și nu-i condamn. Ba dimpotrivă îi felicit. Iar prin acest articol, doresc să le vin în ajutor, deoarece majoritatea acestor case au nevoie de intervenții, de reabilitări, renovări. Știu că mulți au nevoie de aceste sfaturi și ar fi păcat să aleagă soluții care să distrugă aceste case sau să-i facă să nu se simtă confortabil.
Înainte de toate, aș vrea să stabilim câteva lucruri care mulți nu le știu, apoi trecem la eventualele probleme care se pot ivi și soluțiile care eu le consider practice, eficiente, ieftine și sănătoase. Ceea ce aud de la multă lume și greșesc enorm este că „pământul și lemnul izolează bine”. Greșit! De fapt, poate fi adevărat, dar numai dacă pereții construiți din aceste materiale au o anumită grosime ( de exemplu perete din pământ, minimum 60-70 cm, cel din lemn minimum 40 cm sau de exemplu perații din piatră ar trebui să aibă cel puțin 1 metru grosime). Deși, din amintiri știm că aceste case (din paiantă, chirpici) sunt (au fost) călduroase, probabil ne aducem aminte că de multe ori amintirile frumoase s-au terminat cu o casă umedă, pereți plini cu mucegai sau rozătoare care au făcut canale prin pereți, etc. Voi reveni cu o explicație la aceste probleme, dar înainte de asta vreau să vă atrag atenția asupra unor lucruri :
În conformitate cu aceste lucruri trebuie știut că există materiale de construcții care formează masă termică, deci au capacitatea de a conduce temperatura (conductivitatea termică depinde de la un material la altul), iar alte materiale au o capacitate extraordinară de termoizolare…în special care conțin celule de aer. Materiale care absorb temperatura sunt pământul, lemnul, piatra, nisipul, varul, iar printre cele capabile de termoizolare am enumera paiele, stuful, lâna de oaie.
Cel mai mare inamic al tuturor materialelor de construcții naturale, este UMEZEALA! Umezeala, umiditatea excesivă. Unele rezistă mai mult (piatra de exemplu, dar într-o umiditate continuă după sute de ani s-ar eroda și acesta), dar unele s-ar degrada foarte repede (de exemplu paiele).
Stiind toate astea, casa noastră ar trebui să arate cam așa : Pereții exteriori construiți din materiale care termoizolează ( de exemplu cât mai mult paie), iar cei interiori cât mai mult „acumulatori” (lemn, pământ, piatră). Știind că piatra rezistă cel mai mult la umezeală, este normal că o folosim ca și fundație. Materialele de construcții naturale dintr-o construcție, pot primi umiditate excesivă din trei direcții : din pământ în sus spre pereți (soluția este fundație din piatră cu mortar de var-care la rândul lui, în timp se pietrifică-și soclu înalt), din precipitații (ploaie, zăpadă cu vânt – soluția este streașină lată, plus prispă, plus pomi plantați în direcția din care vin de obicei ploile torențiale) și din condens….și aici ajungem puțin înapoi la începutul articolului. 🙂 Dacă ne facem o casă din paiantă sau chirpici, și pereții nu sunt destui de groși, căldura din casă, se va întâlni cu frigul de fară și va face condens în perete. Umiditatea va ataca în primul rând paiele din compoziția chirpicilor, apoi lemnul din structură! Noi în interior menținem o temperatură constantă, deci putem presupune că pereții, vor avea aproximativ 20 grade celsius itr-o grosime de 10 cm (poate puțin mai scăzut spre exterior). În schimb, afară (vorbim de iarnă) temperaturile pot fi schimbătoare. Dacă ajunge mult sub zero, din exterior pământul la fel va absorbi ca si in interior si dacă este suficient de frig si multa vreme, cele doua temperaturi se vor intalni in perete si vor face condens. Așadar, oameni buni, grosimea și compoziția pereților exteriori contează foarte mult. La fel cum contează și fundația, dar mai mult ruperea capilarității (urcarea umidității) dintre sol și perete! Pe de altă parte, degeaba este călduroasă o casă din grinzi de lemn de exemplu, dacă vei consuma 10 m de lemne pe sezon. Dacă ai avea grosime suficientă, nu ai avea pierdere de energie (căldură) iar consumul de energie va scădea chiar cu 70%! ….să revenim la oile noastre (cu cei trei câini 🙂 )
Atunci când cumperi o casă veche pot apărea următoarele probleme care te pot pune pe gânduri pentru a căuta soluții (eficente, ieftine) de reparare, restaurare :
Cam acestea sunt lucrurile care mi-au venit în minte, oricum extrem de multe sfaturi utile sunt chiar pe acest site sau pe site-ul www.casenaturale.ro . De altfel, eu personal ajut cu sfaturi, cu link-uri pe cei intersați în grupul de pe facebook pe care l-am creat special pentru acest scop. Chiar și pe această pagină, sub articol, dacă aveți întrebări, nelămuriri sau chiar sfaturi, nu ezitați să le scrieți. Voi răspunde cu seriozitate tuturor. 🙂
Cu multă stimă, Németh János, constructor case naturale
După multe articole scrise cu subiecte despre construcții ecologice iată, a sosit vremea să împărtășesc cu voi și unele experiente proprii chiar din grădină….ceea ce îmi face multă, multă plăcere (atât să împărtășesc cât și să gradinaresc :))
Ca și introducere, vreau să vă spun că niciodată nu m-am gândit că o să îmi placă vreodată asa de mult grădinăritul ca acum, în ultimii 3-4 ani, de când ne-am mutat în pădure cu gândul de a deveni autosustenabili, să trăim o viață simplă dar fericită și sănătoasă în natură, cu natura. Căsuță (de fapt două) avem. Ceea ce mai trebuie să funcționeze perfect este grădina. Să avem hrană suficientă și bineînțeles sănătoasă. Tocmai de asta, ne inspirăm și ne străduim să cultivăm după principii de permacultură. Avem prieteni cu experiență, internetul dar și câteva cărți unde aflăm metode simple dar eficiente și sănătoase de a ne creste hrana. Am preluat un teren pe care s-a grădinărit „tradițional” dar, încet, încet apar aici „ciudățenii” pe care mulți localnici nu le înțeleg. Una dintre acestea ar fi de exemplu straturile înălțate. Alta ar fi sera sub formă de dom geodezic. În primăvara acestui an mai adăugăm o „ciudățenie” și anume, stratul „Gaură de cheie”. În acest articol as dori să scriu câteva cuvinte despre stratul „Gaură de cheie”.
Originea stratului „Gaură de cheie”
Stratul „Gaură de cheie” este un strat înălțat (între 50 și 100 cm) rotund, de aproximativ 2 metri diametru, cu o intrare lată de cca 50-70 cm spre centru, acolo unde este un cilindru (de exemplu din plasă rapitz) de 20-30 cm diametru. Astfel, forma stratului va semăna foarte mult cu o gaură de cheie. Rolul cilindrului din mijloc este de a depozita deșeurile alimentare, materialele organice care, au o descompunere rapidă. Această compostare va ajuta plantele din strat să crească mai repede, mai sănătoși, deoarece „apa gri” rezultată se va scurge la baza stratului, la rădăcini. Cele mai multe straturi „Gaură de cheie” au peretele format din piatră deoarece acesta poate retine umezeala în interiorul stratului dar, poate să absoarbă căldură soarelui și să o transmită rădăcinilor. Se pare că originea straturilor „Gaură de cheie” provine din Lesotho (Africa) și a fost gândită pentru bolnavii care sufereau de SIDA și le era foarte greu să se aplece. Straturile erau așezate în apropierea bucătăriilor și se planta în acestea diferite mirodenii sau plante cu rădăcini scurte sau cele care se culeg mai devreme : pătrunjel, oregano, kale, salată, ceapă. Sunt suficient de înalte încât să nu fie nevoie să se aplecăm iar ca și diametru, gândite în asa fel încât să se ajungă lejer la plante fără să fie nevoie să ne întindem prea mult. Stratul în sine se formează din diferite materiale organice, într-un mod foarte asemănător cu straturile înălțate (vezi „hugenkultur”) : lemn putred, crengi tocate, coajă de copac, paie, fân, bălegar și pământ fertil.
Stratul „Gaură de cheie” în permacultură
Chiar dacă a fost gândit pentru persoane cărora le-ar fi fost greu să gradinareasca tradițional, văzând eficiența acestor straturi, tot mai multe persoane sănătoase au adaptat această soluție ca și „straturi de bucătărie”. Mulți au adăugat unele modificări, cum ar fi renunțarea la recipientului pentru compost, folosind spațiul rotund, centrul rotund al stratului pentru a ajunge mai bine la plante. Astfel se poate mări diametrul stratului de la 2 la 3 metri deoarece la plante poți ajunge și din interiorul și din exteriorul stratului. De asemenea, mulți grădinări adaugă rame în pământ pentru a ajuta descompunerea materialelor organice. În permacultură, stratul „Gaură de cheie” este recomandat ca și soluție pentru spatii mici. Imaginați-vă, până la urmă, stratul „Gaură de cheie” este un strat obișnuit de 6 metri, înălțat și îndoit.
Stratul „Gaură de cheie” la Coliba Verde
Trăind în pădure, avem prea mult lemn ca să nu ne folosim de acestea și în grădină. De curând am tăiat un măr bătrân. Ce este putred si toate crengile mici vor ajunge în subsolul stratului nostru. Și noi folosim stratul ca și „grădină de bucătărie” și chiar am și așezat-o la câțiva pași de bucătăria de vară. Peretele stratului l-am făcut din sipci de lemn rămase din construcții și între ele am împletit cu nuiele. La subsolul stratului am pus lemn putrezit apoi crengi rupte și tăiate mărunt. Peste asta am adăugat un strat consistent de coajă de molid (lemn folosit pentru construirea bucătăriei de vară) iar apoi un strat de aproximativ 30 cm de paie. Peste paie am pus aproximativ 5-10 cm de bălegar apoi vreo 15-20cm de pământ fertil. Urmează să plantăm și apoi sa vedem rezultatele. Dorim să plantăm ceapă, usturoi, pătrunjel, salată, spanac, leuștean, tarhon, oregano…. Stratul nostru a ajuns la aproximativ 70cm înălțime. În vară vom reveni cu rezultatul (imagini)…sau, puteți veni personal să vedeți 🙂
Dacă iei în calcul ideea de a te muta la țară, sau ai făcut-o deja, iată, de ce ar trebui să iei în calcul și „ecologia”!
Țin să precizez că vă scriu din postura unei persoane care a trăit – (acum, după câțiva ani de trai în natură, cu natura, mă gândesc dacă într-adevăr am Trăit înainte sau doar am existat) – 35 de ani la oraș, 3-4 ani la țară iar ultimii 3 ani în pădure. Dacă 35 de ani termenul de „ecologie” a fost aproape inexistent pentru mine, acum este cel mai important aspect în traiul nostru de zi cu zi. Și în acest articol, despre asta vreau să scriu : dacă tot ajungem în sânul naturii, de ce ar trebui să fim și ecologiști!? Deja, din experiența din domeniul construcțiilor ecologice știu că pentru mulți oameni ecologia este „un trend”, o necesitate („soluția săracilor”) sau o „întoarcere în peșteră”! Păreri asemănătoare aud și atunci când propun oamenilor care vor să se mute la țară, să adopte soluții ecologice : casă din materiale naturale, permacultură (grădinărit fără pesticide, insecticide…in principiu materiale chimice care, ne pot afecta sănătatea direct sau indirect), minimalism sau autosustenabilitate (traiul în care fuga după bani, avere devine a doua prioritate, prima fiind sănătatea și fericirea). Iată, totuși, de ce ar trebui să luăm în calcul traiul ecologic atunci când ne mutăm la țară, în mediul rural sau off grid :
Din propria experiență pot să vă spun că adoptarea unei mentalități ecologice ne ajută foarte mult în viața de zi cu zi : am devenit mult mai răbdători, avem mult mai mult TIMP pentru noi, pentru familie, pentru natura care ne înconjoară, zâmbim mai mult, ne bucurăm mai mult. Chiar și banii care ii câștigăm, ii putem cheltui cu bucurie (asta nu am simțit înainte pentru ca fiecare banut își avea locul : chirie, facturi, hrană, diferite taxe sau pentru a plăti împrumuturi). Încercând să trăim în mediu sănătos, simțim că ne ajută și fizic, practic scăpăm cu mici răceli în perioada rece.
Probabil, ar fi multe de spus dar, ca și încheiere, cel mai important mesaj ar fi : fiți ecologiști (chiar și la oraș) pentru că SE POATE, nu e greu și MERITĂ…pentru sănătatea voastră (fizică și psihică), a tuturor
