Am creat pe canalul YouTube un scurt montaj despre cum se pot impermeabiliza zonele umede din băile caselor ecologice. Știu că se pot spune mult mai multe, dar intenția a fost să prezint pe scurt cam ce soluții aleg cei care își construiesc case ecologice. Dacă aveți întrebări sau nelămuriri, scrieți liniștit în comentariu, sub filmuleț (pe YouTube) și vă răspund cu mare drag. Toate cele bune, János.
https://youtu.be/WTLgy_INtCI
În zilele noastre tot mai puțini beneficiari aleg să demoleze o casă veche și în schimb preferă să construiescă o casă nouă nouță. Într-un fel îi înțeleg. Vrei să „croiești” casa pe nevoile tale, ale familiei tale să adaugi energia ta, etc. Totul bine și frumos dar există și o parte mai tristă a acestei povești (ceea cu renovatul caselor vechi). Partea tristă este faptul că beneficiarii sunt convinși de meșteri că TREBUIE demolată orice casă veche din diferite motive : „nu ține”, „nu merită”, etc. Motivul real este de fapt că mesterii preferă o construcție nouă deoarece lucrează cu materiele prefabricate, ceea ce le usurează munca și îi ajută să calculeze foarte exact costurile (materiale, manopera). Atunci când un meșter ar trebui să lucreze cu materiale și/sau soluții naturale, nu mai are „avantajele” sus menționate. Mai trist est că NU MAI GĂSEȘTI oameni dispuși să lucreze cu materiale naturale.
Oricum, cel mai important lucru este că, în România anului 2019, trebuie să depui un anumit efort și trebuie să fi persistent dacă, totuși te hotărești să renovezi o casă veche, mai ales, dacă alegi să o faci în mod tradițional, cu materiale naturale. Partea bună este că soluții sunt (Citește articolul cu câteva sfaturi) Chiar mai multe și mai simple decât am crede. Din fericire mai găsim și exemple pozitive, cum este și cazul căsuței din Nucșoara, Arges. O căsuță căreia i-a fost redat sufletul de către Cătălin și Smaranda, din București.
La căsuță încă se mai lucrează dar, încet-încet , lucrările se apropie de final. Dar, iată câteva detalii :
În anul 2019, o casă veche, tradițională, din localitatea Nucsoara, judetul Arges, a fost renovată si extinsă in mare parte cu solutii naturale, locale. Sistemul de termoizolare ales a fost lână de oaie crudă, aplicată într-un caroiaj de lem de 10 cm grosime. Peste caroiaj s-a pus rogojină de stuf si a fost tencuită cu tencuială tradițională, de var. Extinderea căsuței , unde și-a găsit loc o baie și toaletă, a fost construită din baloți de paie, așezați în structură de lemn, baloții de paie având rol de termoizolație și zidărie. Zonele umede ale băii vor fi finisate cu tadelakt. In casă, a fost readusă la viață și o veche sobă pe lemne. Geamurile vechi, au fost schimbate cu geamuri termopan cu tâmplărie de lemn.
Contribuția mea personală, la această lucrare a fost să ajut cu câteva sfaturi sfaturi, oferind servicii de consultanță! De asemenea, sunt bucuros că mi s-a oferit oportunitatea de a aplica TADELAKT în baia acestei căsuțe! TADELAKT-ul fiind o tencuială decorativă de interior, pe bază de var. CITEȘTE DETALII. Acest lucru se va întâmpla în weekendul de dinainte de Crăciun (2019) și anume, 19-20-21-22 decembrie. Aș vrea, cu mare drag, să invit alături de mine 2-3 persoane dornice să învețe tot ce se poate despre acest material Mai ales modul de pregătire și aplicare.
Atașez un filmuleț de 20 minute cu întrebări puse beneficiarului.
Personal, întodeauna am fost de partea construcțiilor noi. Adică, mai pe înțelesul tuturor, prefer să construiesc o casă pe măsura familiei mele, adaptată la nevoile noastre decât să cumpăr una veche și să o renovez, reabilitez. Atunci când am învățat despre construcțiile ecologice, în Franța, mentorul meu mi-a zis ceva ce nu voi uita niciodată : „Omul, de cele mai multe ori, construiește pentru urmași. pentru copii, pentru nepoți. Trebuie să le fim recunoscători, le suntem datori. Datoria noastră este să avem grijă de ceea ce ne-au lăsat moștenire, în care au pus suflet și au dat tot ce au putut ei, ca nouă, urmașilor să ne fie bine….și asta este valabil și la case! Recunoștința o putem arăta salvând aceste valori, ducând mai departe tradiția, moștenirea lăsată de ei. Să ducem mai departe valorile spirituale, etc”…dar să rămânem la case! Eu voi construi o casă nouă, însă una cu un design tradițional, tipic zonei în care o construiesc. Însă, știu că sunt foarte multe persoane care cumpără case vechi, case construite cu diferite tehnici, dar în special din chirpici sau paiantă. Și nu-i condamn. Ba dimpotrivă îi felicit. Iar prin acest articol, doresc să le vin în ajutor, deoarece majoritatea acestor case au nevoie de intervenții, de reabilitări, renovări. Știu că mulți au nevoie de aceste sfaturi și ar fi păcat să aleagă soluții care să distrugă aceste case sau să-i facă să nu se simtă confortabil.
Înainte de toate, aș vrea să stabilim câteva lucruri care mulți nu le știu, apoi trecem la eventualele probleme care se pot ivi și soluțiile care eu le consider practice, eficiente, ieftine și sănătoase. Ceea ce aud de la multă lume și greșesc enorm este că „pământul și lemnul izolează bine”. Greșit! De fapt, poate fi adevărat, dar numai dacă pereții construiți din aceste materiale au o anumită grosime ( de exemplu perete din pământ, minimum 60-70 cm, cel din lemn minimum 40 cm sau de exemplu perații din piatră ar trebui să aibă cel puțin 1 metru grosime). Deși, din amintiri știm că aceste case (din paiantă, chirpici) sunt (au fost) călduroase, probabil ne aducem aminte că de multe ori amintirile frumoase s-au terminat cu o casă umedă, pereți plini cu mucegai sau rozătoare care au făcut canale prin pereți, etc. Voi reveni cu o explicație la aceste probleme, dar înainte de asta vreau să vă atrag atenția asupra unor lucruri :
În conformitate cu aceste lucruri trebuie știut că există materiale de construcții care formează masă termică, deci au capacitatea de a conduce temperatura (conductivitatea termică depinde de la un material la altul), iar alte materiale au o capacitate extraordinară de termoizolare…în special care conțin celule de aer. Materiale care absorb temperatura sunt pământul, lemnul, piatra, nisipul, varul, iar printre cele capabile de termoizolare am enumera paiele, stuful, lâna de oaie.
Cel mai mare inamic al tuturor materialelor de construcții naturale, este UMEZEALA! Umezeala, umiditatea excesivă. Unele rezistă mai mult (piatra de exemplu, dar într-o umiditate continuă după sute de ani s-ar eroda și acesta), dar unele s-ar degrada foarte repede (de exemplu paiele).
Stiind toate astea, casa noastră ar trebui să arate cam așa : Pereții exteriori construiți din materiale care termoizolează ( de exemplu cât mai mult paie), iar cei interiori cât mai mult „acumulatori” (lemn, pământ, piatră). Știind că piatra rezistă cel mai mult la umezeală, este normal că o folosim ca și fundație. Materialele de construcții naturale dintr-o construcție, pot primi umiditate excesivă din trei direcții : din pământ în sus spre pereți (soluția este fundație din piatră cu mortar de var-care la rândul lui, în timp se pietrifică-și soclu înalt), din precipitații (ploaie, zăpadă cu vânt – soluția este streașină lată, plus prispă, plus pomi plantați în direcția din care vin de obicei ploile torențiale) și din condens….și aici ajungem puțin înapoi la începutul articolului. 🙂 Dacă ne facem o casă din paiantă sau chirpici, și pereții nu sunt destui de groși, căldura din casă, se va întâlni cu frigul de fară și va face condens în perete. Umiditatea va ataca în primul rând paiele din compoziția chirpicilor, apoi lemnul din structură! Noi în interior menținem o temperatură constantă, deci putem presupune că pereții, vor avea aproximativ 20 grade celsius itr-o grosime de 10 cm (poate puțin mai scăzut spre exterior). În schimb, afară (vorbim de iarnă) temperaturile pot fi schimbătoare. Dacă ajunge mult sub zero, din exterior pământul la fel va absorbi ca si in interior si dacă este suficient de frig si multa vreme, cele doua temperaturi se vor intalni in perete si vor face condens. Așadar, oameni buni, grosimea și compoziția pereților exteriori contează foarte mult. La fel cum contează și fundația, dar mai mult ruperea capilarității (urcarea umidității) dintre sol și perete! Pe de altă parte, degeaba este călduroasă o casă din grinzi de lemn de exemplu, dacă vei consuma 10 m de lemne pe sezon. Dacă ai avea grosime suficientă, nu ai avea pierdere de energie (căldură) iar consumul de energie va scădea chiar cu 70%! ….să revenim la oile noastre (cu cei trei câini 🙂 )
Atunci când cumperi o casă veche pot apărea următoarele probleme care te pot pune pe gânduri pentru a căuta soluții (eficente, ieftine) de reparare, restaurare :
Cam acestea sunt lucrurile care mi-au venit în minte, oricum extrem de multe sfaturi utile sunt chiar pe acest site sau pe site-ul www.casenaturale.ro . De altfel, eu personal ajut cu sfaturi, cu link-uri pe cei intersați în grupul de pe facebook pe care l-am creat special pentru acest scop. Chiar și pe această pagină, sub articol, dacă aveți întrebări, nelămuriri sau chiar sfaturi, nu ezitați să le scrieți. Voi răspunde cu seriozitate tuturor. 🙂
Cu multă stimă, Németh János, constructor case naturale
Trăind cu speranța că acest clei se obține din animale moarte în mod natural (și nu ucise direct pentru acesta), aș dori să atrag atenția celor care își construiesc case ecologice că, avem o soluție naturală de a lipi lemnul și de a stabiliza vopselele aplicate pe diferite (în loc de aracet sau alt adeziv sintetic) . Cleiul de oase este un adeziv obtinut prin fierberea prelungita a tesuturilor de provenienta animala. Prin hidroliza colagenului din pielea, oasele sau tendoanele de origine animala, rezulta un clei pe baza de proteine coloidale, cu aspect gelatinos. Aceste proteine formeaza o legatura la nivel molecular cu obiectul de lipit. Cuvantul „colagen” este de provenienta greceasca (kolla), insemnand lipici, clei, adeziv.
Cleiul cumparat din comert poate fi sub forma de granule, sub forme de perle sau placi care trebuiesc sparte in fragmente mai mici.In mod normal cleiul se prepara prin amestecul de apa rece si clei intr-o proportie de 1:1 – 1:3 (o parte clei si una apa). Eu intotdeauna il pregatesc 1:2 si nu recomand depasirea proportiei de 1:3, daca vreti sa-l folositi pentru lipit. Pentru modelaj se foloseste in proportie de 1:8 – 1:10.Cleiul se pune intr-un borcan peste care vom adauga apa rece si-l vom lasa timp de 2-3 ore sa traga toata apa, amestecand in borcan o data la jumatate de ora, pentru a nu ne ramane granule nehidratate. Dupa acest interval de timp, borcanul este pus intr-un vas cu apa, la bain-marie. Intre fundul borcanului si fundul vasului puneti o carpa mai grosuta, o laveta sau o bucata de lemn, astfel incat borcanul sa nu atinga fundul vasului, evitand in acest fel spargerea sticlei. Pe toata perioada cand sta la flacara (sursa de caldura) amestecati continutul cu un betisor, coada de pensula etc. In acelasi timp, cand amestecati continutul, ridicati betisorul pentru a urmari consistenta cleiului la cald, care ar trebui sa fie ca cea a unui sirop. Daca cad doar stropi, inseamna ca cleiul este slab (pentru a remedia acest lucru cititi sfaturile de mai jos). Temperatura cleiului nu trebuie sa depaseasca 700 C, altfel cleiul isi pierde din proprietati. Cea mai simpla metoda (pe care o folosesc si eu) de a ne da seama cat de fierbinte este cleiul: urmariti apa pana in momentul cand incepe sa scoata bule de pe fundul vasului si sa se ridice aburii. In acest moment puteti lua vasul de pe foc / sursa de caldura si sa folositi cleiul.Timpul de lucru al cleiului variaza in functie de temperatura camerei, a proportiilor folosite si a tipului de clei folosit. Pentru cleiul de oase, standard, cumparat din comert, la o temperatura de 25-300 C si proportie de 1:2, timpul de lucru este de aproximativ 10-15 minute, dupa care este necesara reincalzirea cleiului. In cazul in care folosim clei de piele, timpul de lucru scade, din cauza „fortei”, pe care am explicat-o mai sus. Pentru a intarzia acest proces, cititi la <Retete – clei lichid>.Aplicarea cleiului se face uniform, intr-un strat subtire, iar daca s-a scurs pe la imbinari, acesta se poate sterge cu o carpa umeda.
Informații preluate de pe blogul : http://legatorulamator.blogspot.com
….“din ţărâna suntem făcuti şi în ţărână ne vom întoarce”….
În cele de mai jos, iată un articol extras din cartea lui Gernot Minke -„Construind cu pământ”. Arhitectul va avea o prezentare de 4 ore, la seminarul din Cluj Napoca, din data de 24-25 februarie 2018 (detalii în curînd)
Pământul capătă denumiri diferite când este folosit ca material de construcție. Ceea ce este denumit ștințific lut, este de fapt un amestec de argilă, nisip foarte fin (mâl), nisip și eventual componente mai mari, precum pietrișul sau pietrele. Pentru cărămizile nearse se folosesc adesea termenii „cărămizi din lut” sau „chirpici”, iar pentru cărămizile nearse comprimate, se folosește termenul „blocuri de pământ”. Când sunt compactate într-un cofrag, primește denumirea de „pământ bătătorit”, iar dacă cărămizile au forme sferice și se zidesc fără a se usca în prealabil sunt denumite „cob”
Lutul are trei dezavantaje față de materialele industriale obișnuite :
1. Lutul nu este un material de construcție standardizat. În funcție de locul de proveniență a lutului, compoziția acesteia va fi diferită, conținând cantități și tipuri diferite de argilă, mâl, nisip și alte agregate. În concesință, caracteristicile lutului pot diferi de la un loc la altul, iar prepararea unui amestec ideal pentru o anumită tehnică, poate fi de asemenea diferit. Pentru a-i stabili caracteristicile și a le schimbaatunci când este necesar, prin adăugarea de aditivi, trebuie să se cunoască exact comopoziția lutului cu care se lucrează. (n.r. – de asta vedem diferite tehnici, în diferite regiuni. Oamenii s-au adaptat. De exemplu în zona de vest a țării găsim mai multe case cu pământ bătătorit, pământul fiind mai nisipos, numai bun pentru această tehnică)
2. Amestecul de lut se contractă atunci când se usucă. Când se evaporă apa folosită la prepararea amestecului (este nevoie de umezeală pentru activarea puterii de legare și pentru o mai bună maleabilitate), vor apărea crăpături din cauza contracției. Raportul de contracție liniară este de obicei între 3% și 12% pentru procedeele umede (asemeni folosite pentru mortar și cărămizi din lut) și între 0.4% și 2% pentru procedeele mai uscate (folosite pentru pământ bătătorit sau blocuri de pământ comprimate). Contracția lutului poate fi limitată prin reducerea conținutului de argilă și apă, prin optimizarea distribuției de granule și prin folosirea aditivilor.
3. Lutul nu este rezistent la apă! Lutul trebuie protejat de ploaie și îngheț, în special dacă este în stare umedă. Pereții din pământ pot fi protejați de umezeala excesivă prin streașină lată, soclu înalt, prispe sau tencuieli cu o arecare compoziție de materiale impermeabile (praful de marmură, praf de sticlă, etc)
Pe de altă parte, lutul are multe avantaje față de materialele de construcții industriale, obișnuite:
Vizitați www.casedinlut.ro – totul despre casele din pământ!
Recent înfințata asociație „Coliba Verde” are ca scop principal promovarea și încurajarea construcțiilor ecologice dar, și traiul simplu, autosustenabil, cu grijă față de mediul înconjurător. Pentru a-și atinge scopul, asociația își propune să organizeze evenimete, manifestări de informare a celor interesați de această temă. Un astfel de eveniment este și conferința de două zile, mai exact în zilele de 22-23 februarie 2020. Evenimentul va avea loc în localitatea Brașov și va avea câțiva invitati speciali, ai căror nume este pe buzele multora dintre cei ce vorbesc de construcțiile ecologice (lut, baloți din paie, etc). Este vorba despre Arh. Ileana Mavrodin și Arh. Silvia Demeter si Arh. Vlad Sadici.
Seminar „Case ecologice”, Brașov 22-23 februarie, 2020. Click pentru detalii!
În acest articol ne propunem să acordăm puțină atenție doamnei arh. Silvia Demeter – desi, credem că, pentru pasionatii de case ecologice nu vom putea adăuga prea multe noutăți – și să vedem, de ce ar trebui să veniți să o ascultați apoi, intr-un alt articol vă vom povesti si doamna arh. Ileana Mavrodin (aici)
„Silvia Demeter Lowe a absolvit arhitectura, are un masterat luat la Oxford şi a devenit restaurator al Casei Regale Britanice pentru proprietăţile Prinţului Charles din România. A renunţat la o carieră de vis, pe bani foarte mulţi, acolo, în Anglia, ca să se întoarcă în Braşovul ei natal şi să redea românilor picăturile de frumuseţe şi de istorie ale unor clădiri de poveste.
Silvia Demeter Lowe a renunţat la Oxford pentru Braşov. A dat cu piciorul unui job de vis ca arhitect în Anglia ca să se întoarcă în ţară. Dezamăgită de reacţia autorităţilor române, cărora le-a oferit experienţa ei în domeniul restaurării, Silvia Demeter Lowe a decis să schimbe înfăţişarea României pe cont propriu. Sătulă să vadă cum se năruie casele frumoase sub ochii autorităţilor, cum clădirile urâte umbresc monumentele, arhitecta a strâns fonduri prin fundaţii patronate de prinţul Şerban Cantacuzino şi de prinţesa Marina Sturza şi a reparat porţi vechi de o sută de ani din Braşovul vechi, care stăteau să se dărâme. Acum încearcă să facă rost de bani ca să restaureze faţade întregi…..
„Cât costă o casă ecologică (naturală)?” – este intrebarea pe care îmi place să o urăsc. 🙂 Sunt întrebat foarte des, dar înțeleg. Oamenii vor totuși să știe la ce să se aștepte atunci când decid să-și construiască o casă. Mai ales că, majoritatea dintre noi „am auzit” că o casă ecologică ar fi de fapt soluția pentru toată lumea, ar fi soluția pentru a NU apela la credite bancare. Din păcate, deseori oamenii sunt dezamăgiți! Oare pe bună dreptate? Adevărul este că în unele cazuri este destul de greu să stabilești exact preșul corect. De ce? Pentru că, (cel puțin din punctul meu de vedere) o casă ecologică este de fapt o casă tradițională (indiferent de zona din care ne inspirăm în ceea ce privește arhitectura sau design-ul casei, desi ar fi recomandat să vă inspirați chiar din arhitectura tradițională din zona în care construiți) dar cu îmbunătățirile necesare, pentru o eficiență energetică maximă și cu adăugarea elementelor noi din tehnologia modernă care ne ajută la sporirea confortului. Ori casele tradiționale întodeauna s-a construit cu materiale si soluții naturale, locale. Cu forță de muncă locală. Prin immplicarea familiei la maxim. Acum, în era industrializată, sunt tot mai multe soluții prefabricate care, ne sunt vândute sub „sigla” CALITĂȚII! Tocmai în această ordine de idei, personal, consider că sunt două tipuri de case ecologice : cele prefabricate (sau din materiale prefabricate) și cele naturale (construite din materiale naturale locale sau materiale reciclate). Diferența? Cum spuneam, producătorii de soluții prefabricate spun că oferă calitate și garanție. Este o soluție unde beneficiarul nu trebuie neapărat să dețină cunoștințe în domeniul construcțiilor (deși recomand CU LITERE MARI – pentru a putea supraveghea lucrările), nu trebuie să fie îndemânatic și nu trebuie să lipsească de la servici. Pe de altă parte, astfel de case primesc cu ușurință autorizție de construcție ca să nu mai spun că acum legea NU NE PERMITE să ne construim singuri casa! Însă, toate astea pot duce la costuri foarte mari, îmi permit să zic chiar exagerat de mari. Poate chiar si 50% mai MULT decât o casă convențională, cărămidă și polistiren sau lemn si vată minerală! Toate astea sub „sigla” sănătății („casă BIO”) si a „calității” (oare putem fi siguri?). Și atunci să încercăm să convingem oamenii (de rând) să-și construiască case ecologice? Pe de altă parte avem casele naturale. Avem atâtea tehnici (vezi www.casenaturale.ro ), atâtea soluții oferite de natură de a ne construi case, mai ales că acum am putut învăța și din tehnici tradiționale de pe alte meleaguri (earthbag, cordwood, cob, etc) încât nu avem decât să ne apucăm și să facem. Sunt soluții simple, eficiente și pot fi chiar foarte ieftine. S-a construit cu piatră, lemn, pământ, stuf, paie, etc de secole sau mii de ani. În România si acum sunt case construite de mai bine de 100 de ani si sunt locuite! Ca si atunci si acum durabilitatea si calitatea acestor case erau hotărâte de cunostintele si indemanarea celor care o construiau. Ori aceste cunostinte, in zilele noastre nu se dobândesc greu (carti, internet, filmulete, voluntariat, ateliere, etc.). Problema mare este atunci când nu putem sau nu vrem sa dobandim aceste cunostinte ci mai degraba am plati o echipă sau un „meșter”! După cinci-sase ani de promovare intensă a construcțiilor ecologice, incă nu găsesti o echipă serioasă (sau chiar profesionistă !? ) care să-ți construiască o casă din lut de exemplu! Se spune (mai în glumă sau mai în serios) că o casă naturală costă de fapt exact câți bani ai.
Atunci când vă puneți această întrebare, vă rog să vă gândiți la următoarele lucruri :
După ce mi-ati răspunde la aceste intrebări, si m-ați intreba totusi cât costă o casă ecologică, ceea ce vă pot spune eu este că depinde doar de voi. Este alegerea voastră cât să coste. Dar totuși, iată ce spune experiența mea :
În cazul unei contractări cu o firmă specializată costurile unei case naturale pot ajunge aproape de pretul unei case construită in mod conventional, ba chiar mai mult!…asta mai ales dacă clientul optează pentru un design modern, asemănător cu casele din materiale obișnuite! Prețul mai depinde și de posibilitatea de a procura materialele din resurse locale și de finisajele interioare și exterioare! Se poate spune că dacă optați pentru varianta „la cheie”, nu veți ieși sub prețul de 300-350 euro/mp (preț care conține manoperă și materiale, mai puțin unele materiale de finisare)…..asta, deoarece este un preț calculat pentru cel mai „pesimist” scenariu din punctul de vedere al unui constructor : cazare pentru 4-5 muncitori, transportul materialelor și a sculelor, închirieri utilaje, schele, finisări pretențioase, front de lucru dificil , etc, etc…. Ceea ce este important, este faptul că aici vorbim de casă EFICIENTĂ, ECOLOGICĂ, ECONOMICĂ.
Dar, trebuie știut, că, costurile pot scădea semnificativ. Dacă am lua în calcul un „scenariu optimist”, când pe teren, sau foarte aproape găsim toate materialele, când clientul dorește doar finisaje tradiționale (fără pereți extraordinar de netezi, fără colțare, etc), când și beneficiarul se implică fizic, deja putem vorbi de prețuri, chiar sub 250 euro/mp.
În funcție de cât de mult vă implicați, în funcție de pretențiile Dumneavoastră ca beneficiar, în funcție de finisajele exterioare și interioare, în funcție de sursa de materiale și nu în ultimul rând în funcție de participarea unei echipe întregi sau doar a unui asistent, prețul casei dumneavoastră (ecologice) poate varia între 130 euro/mp și 450 euro/mp. În preț am inclus materialele și prețul a minim unui asistent. Prețul real, întodeauna îl veți afla doar când există un plan, un proiect și după fixarea exactă a pretențiilor
ATELIER PRACTIC : ÎNVAȚĂ CUM SĂ CONSTRUIEȘTI O CASĂ ECOLOGICĂ IEFTINĂ
Citește detalii aici!
IMPORTANT! Mai ales în cazul in care construiti „in regie proprie”, deseori s-a adeverit ca, costurile estimative s-au dublat. La fel si timpul de executie. Parerea mea este ca aceste „deficiente” apar deseori din lipsa unui plan bun (si nu ma gandesc la un plan, proiect tehnic), bine gandit. Eu cred ca atunci cand ne apucam de constructie, este bine sa stim exact din ce, cum vom construi, si sa stim exact inclusiv unde ne punem până să prosoapele (de exemplu). Adică un plan extrem de amănunțit!
In incheiere, iata si câteva sfaturi (sper eu utile) cu ajutorul cărora puteti economisi câțiva bănuți la construcția casei voastre!
Pământul capătă denumiri diferite când este folosit ca material de construcție. Ceea ce este denumit ștințific lut, este de fapt un amestec de argilă, nisip foarte fin (mâl), nisip și eventual componente mai mari, precum pietrișul sau pietrele. Pentru cărămizile nearse se folosesc adesea termenii „cărămizi din lut” sau „chirpici”, iar pentru cărămizile nearse comprimate, se folosește termenul „blocuri de pământ”. Când sunt compactate într-un cofrag, primește denumirea de „pământ bătătorit”, iar dacă cărămizile au forme sferice și se zidesc fără a se usca în prealabil sunt denumite „cob”
Lutul are trei dezavantaje față de materialele industriale obișnuite :
1. Lutul nu este un material de construcție standardizat. În funcție de locul de proveniență a lutului, compoziția acesteia va fi diferită, conținând cantități și tipuri diferite de argilă, mâl, nisip și alte agregate. În concesință, caracteristicile lutului pot diferi de la un loc la altul, iar prepararea unui amestec ideal pentru o anumită tehnică, poate fi de asemenea diferit. Pentru a-i stabili caracteristicile și a le schimbaatunci când este necesar, prin adăugarea de aditivi, trebuie să se cunoască exact comopoziția lutului cu care se lucrează. (n.r. – de asta vedem diferite tehnici, în diferite regiuni. Oamenii s-au adaptat. De exemplu în zona de vest a țării găsim mai multe case cu pământ bătătorit, pământul fiind mai nisipos, numai bun pentru această tehnică)
2. Amestecul de lut se contractă atunci când se usucă. Când se evaporă apa folosită la prepararea amestecului (este nevoie de umezeală pentru activarea puterii de legare și pentru o mai bună maleabilitate), vor apărea crăpături din cauza contracției. Raportul de contracție liniară este de obicei între 3% și 12% pentru procedeele umede (asemeni folosite pentru mortar și cărămizi din lut) și între 0.4% și 2% pentru procedeele mai uscate (folosite pentru pământ bătătorit sau blocuri de pământ comprimate). Contracția lutului poate fi limitată prin reducerea conținutului de argilă și apă, prin optimizarea distribuției de granule și prin folosirea aditivilor.
3. Lutul nu este rezistent la apă! Lutul trebuie protejat de ploaie și îngheț, în special dacă este în stare umedă. Pereții din pământ pot fi protejați de umezeala excesivă prin streașină lată, soclu înalt, prispe sau tencuieli cu o arecare compoziție de materiale impermeabile (praful de marmură, praf de sticlă, etc)
Pe de altă parte, lutul are multe avantaje față de materialele de construcții industriale, obișnuite:
Un articol extras din cartea lui Gernot Minke -„Construind cu pământ”
Arhitectură organică este un termen, o perspectivă, o interpretare, o filozofie și o modalitate concretă a arhitecturii de a construi structuri și clădiri prin promovarea armoniei dintre habitatul uman și natură, care se realizează prin proiectarea clădirilor, interioarelor și a tuturor anexelor într-un asemenea mod încât opera umană este armonios integrată mediului, devenind o parte fluentă a locului, un continuu de la natură prin habitat către natură.
Architecți precum Gustav Stickley, Antoni Gaudi, Frank Lloyd Wright, Louis Sullivan, Bruce Goff, Rudolf Steiner, Bruno Zevi, Aalvar Alto, Le Corbusier, Imre Makovecz, respectiv cel mai recent Friedensreich Hundertwasser, Hans Scharoun și Anton Alberts sunt printre cei mai cunoscuți promotori ai arhitecturii organice.
Teoreticianul arhitecturii David Pearson a propus un set de reguli, cunoscute sub numele de Gaia Charter, care se pot considera ca reprezentând esența filozofiei arhitecturii organice. Aceste reguli sunt:
„Lăsați designul:
Sursa informațiilor de mai sus este Wikipedia
Asa cum în natură nu găsești linii, colțuri sau unghiuri perfecte, nici la casele organice nu vei vedea (sau nu ar trebui) să vezi așa ceva. La o casă organică, bine gândită, bine proiectată și bineînțeles bine construită ar trebui să regăsești următoarele avantaje :
In cele de mai jos, iată câteva imagini ca și exemple :
Totul despre casele ecologice de la A la Z! (15-19 mai, la Coliba Verde din Ardeal)
Un eveniment recomandat în mod special viitorilor beneficiari (chiar cu proiecte gata făcute), arhitecților sau oricărei persoane care dorește să-și clarifice ideile in ceea ce privește o casă ecologică adevărată!
O casă ecologică (adevărată) este sănătoasă, protejează mediul înconjurător, este economică (ar trebui să fie ieftină atât la construcție cât și la întreținere) O casă ecologică este prietenoasă, primitoare, cu un confort climatic foarte plăcut, cu un design „croit” pe măsura celor care o vor locui. O casă ecologică este un adăpost, un spațiu care ține familia împreună.
Deși au trecut mai bine de cinci ani de când se promovează intens si in România (in limba română) tot ceea ce înseamnă casele ecologice, credem că încă este ceață densă in această privință. La atelierul din luna mai de la Coliba Verde dorim să „ridicăm cortina de ceață” si să vedem in detaliu ce înseamnă cu adevărat o casă ecologică. In cele 5 zile se va prezenta teoretic tot ce înseamnă casă ecologică. Se va vorbi despre fundatii, structuri tehnici de construire, solutii de termoizolare si finisare si multe altele. In principiu tot ce tine de o casă ecologică, de la A la Z, începând chiar cu alegerea terenului ideal. De asemenea, atelierul va avea si o parte practică prin care, participanții pot vedea sau încerca diferite tehnici de construire (fundatie, pereti eventual acoperiș) dar si tehnici de tencuire sau alte finisări. Organizăm acest atelier cu gândul că după cele 5 zile, veti pleca de la noi cu multe gânduri clarificate in ceea ce priveste casele ecologice dar si relaxati si reincarcati sufleteste. Asta pentru ca in timpul atelierului va vom vorbi si despre stilul de viată „off-grid” (fără facturi), in armonie cu natura. Pe de altă parte, dacă participanții vor dori, se pot organiza scurte excursii la Sovata (20 km), Salina Praid (27 km), Corund (localitate renumită pentru atelierele de olărit-35 km), Muzeul pălăriilor din paie (15 km) sau se pot vizita satele din imprejurimi, cu arhitectură tradițională, cu case de peste 100 ani. Doritorii pot achizitiona produse locale, traditionale cum ar fi cas, miere, gemuri, slănină, vin, pălincă, etc. Bineînțeles, nici de această dată, nu vor lipsi focurile de tabără și voia bună din jurul acesteia!
Pentru mai multe detalii si înscriere, vă rugăm să accesați pagina oficială a evenimentului!
Mulțumim! Vă așteptăm!
Ce este de fapt o casă ecologică? Casa ecologica este un termen folosit pentru clădirile construite și folosite la un mod responsabil față de mediul înconjurător, în tot ciclul de viață al acestora: design, construcție, folosință, întreținere, renovare și demolare. Aceste clădiri ar trebui să fie trainice (rezistente la intemperii, capriciile vremii, incendii, furtuni, cutremure sau inundatii), cu un consum (foarte) redus de energie, nu ar trebui să afecteze sănătatea constructorilor sau a celor care vor locui în casă, și nu în ultimul rând ar trebui să fie ieftină…atât costurile de construcție cât și cele de întrținere ar trebui fi ușor suportate de beneficiar!
Ușor de zis dar greu de făcut…cel puțin pentru unii! Mai ales într-o societate în care suntem învățați să cumpărăm totul doar pentru că este mai rapid, mai confortabil eventual „de firmă”! …ca să nu mai spunem că induși în eroare din diferite motive (indoctrinare) si interese, în special finaciare! Iată, în cele de mai jos, câteva reguli de bază, reguli de care dacă țineți cont la construcția viitoarei case, veți fi foarte aproape de a avea o casă ecologică (cu tot ceea ce înseamnă acesta)
1. Alege terenul ideal!
Un aspect foarte important pentru viitoarea casă și pentru buzunarul tău! Și aici nu ne gândim la distanța dintre casă și locul tău de muncă care ar trebui să-l parcurgi în fiecare dimineață și seara! Pentru a economisii bani pe durata construcției, este important să lucrăm cu materiale de construcții locale! Cel mai important lucru pentru tine, încă înaintea deschiderii șantierului este APA! Nu e totuna să cari apa de undeva sau să ai un izvor chiar pe teren. Un izvor care îți aduce apă suficientă, te poate scăpa și de o factură : poți avea propria ta sursă de apă…trebuie să mai găsești soluția de a-l duce în casă la robinet! Ar fi ideal să găsești și materiale de construcții pe teren sau foarte aproape de acesta : lemn, paie, piatră, țiglă, stuf sau șindrilă (aici ne gândim la producători). Nu trebuie să uităm nici de deschiderea terenului, orientarea față de punctele cardinale…energia soarelui ne poate economisii multi bani (în viitor). Dar, mai găsiți câteva sfaturi în alegerea terenului ideal, pe una din paginile site-ului nostru!
2.Ai grijă să-ți „respire” pereții!
Nu ți-ar plăcea să locuiești într-o cutie de plastic nu-i așa? Oricum expresia „să respire peretele” nu se referă la circulația aerului prin pereți. In cazul zidăriilor din materiale naturale, finisate clasic cu tencuială, are loc o circulație lentă a vaporilor din interior spre exterior. Se recomandă materiale de construcții naturale (deoarece acestea permit difuzia vaporilor, cele sintetice Nu! ) și finisaje din materiale poroase cum ar fi tencuiala de var sau tencuiala de argilă. În cazul în care blocăm această migrație (cu materialele sintetice) dezavantajele sunt sentimentul de frig (chiar la temperaturi ridicate) din cauza umidității, apariția mucegaiului în pereții casei și ceea ce este mai grav este că miditatea excesivă dizolvă substanțele toxice, chimice din materialele de construcții sintetice (lavabil, lac, adezivi) care ajung în plăminii noștrii, iar noi ajungem la medici….
3.Termoizolează-ți casa foarte bine
O termoizolare adecvată îți poate economisii mulți bani! …ca să nu mai amintim că iarna nu îți este frig în casa, și vara te poți retrage la răcoare, tot în casă, fără să ai nevoie de aer condiționat. Nu uitați că unele materiale de construcții au calități de termoizolare excelente, altele însă, contrar credinței, sunt materiale care absorb temperetura fie caldă, fie rece. Lemnul, piatra, lutul, nisipul formează o masă termică și au calități termoizolante de la anumite grosimi (ale peretelui), în schimb stuful, paiele, lâna de oaie sunt materiale termoizolante excelente. Atenție cum vă alegeți materialele și grosimea peretilor exteriori. În exterior recomandăm materiale termoizolante (mai ales la pereții aflați spre nord), iar în interior, pentru peretii despartitori si pentru finisaje, materiale care formează masă termică, tocmai pentru uniformizarea temperaturii din interiorul casei.
4. Ferește materialele de construcții de umiditate, umezeală excesivă
Inamicul numărul unu al construcțiilor ecologice este umezeala (excesivă)! Proiectează-ți casa cu „cizme” (soclu) înalte și „pălărie” (streașină) lată! Astfel ferești pereții de ploi. Tot în ajutor poate veni și o prispă (care împiedică și zăpada…să nu se adune la perete). În exterior tencuiește cu var (în tencuială poți adăuga și ulei de in sau praf de marmură, materiale care fac tenciala mai impermeabilă! Mare atenție cu cantitate uleiului de in adăugat. Dacă e prea mult, blochează „respirația pereților”) Datorită tehnologiei avansate, poti folosi si o tencuiala decorativa pe baza minerală! Umezeala nu doar din exterior poate provoca probleme : ai mare grijă să ai o termoizolație a pereților exteriori suficient de groasă și uniformă, să nu ai „poduri termice”. Mai pe înțelesul tuturor, trebuie evitat ca frigul din exterior si căldura din interior să se întâlnească ÎN perete! va face condens și va distruge materialele de construcții naturale, dar în prima fază va apărea mucegaiul!
5. Nu polua mediul înconjurător și nu dăuna sănătății tale sau a moștenitorilor!
Gândește-te că ai vrea să lași casa moștenire copiilor tăi! Ai grijă de sănătatea lor! Multe materiale de construcții contemporane sunt dăunătoare sănătății datorită formaldehidei (și nu numai) care este prezentă aprope în fiecare material de construcții sintetic! În cazul în care nu ai copii, gândește-te că am moștenit o planetă care ar trebui să o „predăm” curată pentru generația viitoare! Să nu fim egoiști!
Dacă ești arhitect, designer, sau pur și simplu construiești pentru tine sau din hobby, îți recomandăm șase sfaturi de urmat pentru a crea o casă…de fapt un cămin în adevăratul sens al cuvântului, un loc, un spațiu care trăiește împreună cu cei care o locuiesc, un loc unde te poți simți cel mai bine.
Așadar, iată recomandările noastre :
1. Folosește cât mai multe materiale naturale
Materialele naturale pot fi ușor de obținut, ieftine dar chiar și duabile și eficiente. Aceste materiale ne oferă un confort, un climat mult mai plăcut decât cele sintetice care se găsesc în comerț. Materiale naturale care pot fi folosite la construirea unei case sunt piatra, lemnul, lutul, paiele, stuful, varul. Nu uitați că acesta este o metodă sănătoasă chiar și pentru mediul înconjurător, pentru planetă.
2. Recomandăm formele organice (rotunjite, curbate)
În natură, rareori vedem forme ascuțite, linii drepte sau alinieri perfecte. Toate astea ne feresc de eventuale accidente sau monotonie. Corpul uman nu este unul ascuțit sau drept la fel cum nici-un om nu este perfect. Este exact la fel și într-o casă. Nu ar trebui să ne deranjeze imperfecțiunile, rotunjimile ne feresc de anumite accidente, iar finisările asimetrice elimină monotonia. O casă cu forme organice reduce stresul!
3. Posibilitatea de a regla temperatura din interior este esențială
Cel mai ușor de făcut acest lucru (cu materiale naturale) este să construiești ziduri exterioare cât mai groase și din materiale foarte bune termoizolante (cum ar fi balotii de paie), iar în interior să folosești cât mai multe materiale care absorb temperetura (mase termice) cum ar fi lutul, lemnul sau piatra. Astfel te poti asigura că vei avea o casă călduroasă iarna (cu un necesar minim de energie) și răcoroasă vara.
4. Conectează interiorul cu exterior
Casa nu trebuie folosită ca o izolare față de lumea exterioară. Asigurați-vă întodeauna că ați proiectat suficiente ferestre, uși la locuri potrivite. Nu ezitați să proiectați terase, pridvoare (prispe) sau, de ce nu, camere cu doar 3 ziduri (pentru nopțile de vară )
5. Proiectează în funcție de nevoi, de necesități.
Casă mică, eficiență maximă. Folosește fiecare spațiu într-un mod practic, creativ, confortabil. În loc să gândești „am nevoie de un dormitor” mai bine gândește „am nevoie de un loc unde să pot dormi”…astfel vei putea beneficia de spații care te vor recompensa
6. Proiectează o casă dinamică, uită de monotonie
Multora dintre noi ne place să avem pereți perfecți, tavane de aceeași înălțime în întrega casă, iluminare puternică peste tot, mobilier perfect aliniat etc. Acum că citiți, par lucruri monotone, nu-i așa? Diferențele de nivel pot trezi casa la viață. Adaugă forme de relief (din mortar) pe suprafața pereților, nu ezita să adaugi diferențe de nivel la podele sau tavane între încăperi, formează grupuri de lumini acolo unde ai mai mare nevoie decât să-ți iluminezi deodată toată încăperea, toată locuința.
Fă economii în avans, rezerve de bani pentru a plăti toate materialele de care ai nevoie, pentru unelte, pentru ajutor specializat, taxe, șpăgi și autorizații. Dacă poți, economisește bani și pentru a acoperi traiul de bază în perioada în care construiești astfel încât să te concentrezi cu toată atenția pe proiect.NOTĂ :
Informatiile de pe această pagină au fost preluate de la editura TEI. (TRADUCERI ECOLOGICE INDEPENDENTE) Vă încurajăm să descărcați toate fișierele traduse de acești oameni minunați.
ATENTIE! ACUM, ACEST LOC ESTE DE VÂNZARE!
Teren extravilan, de 10.000 mp, dotată și pregătită cu tot ce e nevoie pentru un trai „off the grid”, minimalist , situat la marginea județului Mureș (lângă judțul Harghita) este de vânzare. Conform anunțului de pe OLX, familia vinde tot ceea ce are, la pachet : una căsuță din baloți de paie, o mașină de teren, animale, grajd, dar chiar și utilajele agricole..etc, etc. O descriere mai largă aterenului si chiar si a casei gasiți in articolul mentionat mai sus iar anuntul original poate fi gasit AICI. Dincolo de suma cerută, dacă vrei o viață liniștită și sănătoasă, te asigur că merită…și nu este o reclamă plătită. Cunosc locul. Este la 6 km de noi 😀
„Urșii ne respectă” – spune Kiss Csaba, omul care a construit una dintre cele mai ieftine case din baloți de paie din România. Azi l-am vizitat (din nou) și am povestit câteva ore la un pahar de palincă (umplut de mai multe ori 🙂 ).
Csaba trăiește cu familia, la 2-3 km de un mic sătuc, oarecum ascuns și acesta de „civilizație”. Cu toate astea nu le lipsește nimic. Își produc singuri toate cele necesare, iar pentru unele lucruri ce nu pot fi produse de ei (de exemplu benzina), dau câte ceva la schimb sau mai pleacă din când când la lucru pentru perioade foarte scurte. În acest articol am vrut să scriu putin mai mult despre ei decât despre casă, deoarece casa am prezentat-o mai pe larg într-un articol pe site-ul www.colibaverde.ro/casedinbalotidepaie
Deșii locul este extrem de populat de urși și lupi, Csaba nu are nimic rău de spus despre aceste creaturi atât de înfricoșătoare. La fiecare geam al casei, a pus diferite sigle ale unor canale de televiziune renumite în difuzarea documentarelor despre natură și acesta este „televizorul” lor. Au văzut mulți urși, lupi și căprioare…prin geam dar și în afara casei. El spune că „urșii ne respectă, evită să ne deranjeze. Nouă nu ne este frică de ei, ba chiar de multe ori vorbim naturii, animalelor, plantelor. Cel mai bun exemplu, comparatie este stâna de pe dealul de vizavi, unde cioabanii au vizite frecvente, urlă la urși, strigă, fac gălăgie ca să-i alunge. Și noi avem cai, capre găini….ar putea ataca și la noi dacă ar vrea”
Csaba și familia încearcă să evite cât mai mult contactul cu materiale chimicale, sintetice. Pe de altă parte, au găsit soluții pentru un trai confortabil și cu cheltuieli absolut minime : curentul necesar este produs de un panou fotovoltaic (necesar pentru un gard electric, încărcarea acumulatorilor unei masini de insurubat, laptop, incarcator telefon si 2-3 becuri), apa vine la robinet de la un izvor la 200 m de la casa…prin cădere liberă, folosesc toaletă compost, terenul le oferă o sumedenie de fructe, plante medicinale pe lângă ceea ce plantează ei în grădină (un teren de aproximativ un hectar).
Mi-am cerut scuze pentru deranj dar ne-a spus amabil „am venit aici cu gândul să avem timp să povestim și cu oamenii. La oraș timpul multor persoane se măsoară în bani. nouă ne place să socializăm (în relitate și virtual) și ne face plăcere să împărtășim experiența noastră”. Printre altele ne-a arătat și cum se montează stuful pe acoperiș 😉 , dar ne-a arătat și povestit și despre albine. În încheiere iată câteva imagini care le-am făcut în această după masă.
Una dintre primele realizări de la „Coliba Verde din Ardeal” , care mă face să mă simt împlinit, este un acoperiș verde, care a fost construit deasupra unei toalete uscate. Voi reveni cu detalii în ceea ce privește toaleta uscată, dar în principiu este oarecum asemănător cu toaleta compost, dar totuși diferă. În cele de mai jos, aș vrea să vă povestesc cum am realizat acoperișul verde, deoarece la realizarea acesteia am ales soluții neconvenționale, ieftine și mă gândesc că unora dintre de voi poate fi de folos. Ideea și conceptul nu-mi aparține în totalitate, ci a venit de la Kristian, un băiat de 30 de ani, din Australia, care călătorește prin toată lumea ca să-si însușească diferite tehnici de construire cu materiale naturale, locale. În această perioadă a poposit la mine și mă ajută prin „gospodărie”.
În primul rând, ne-am asigurat că structura toaletei va susține și greutatea unui astfel de acoperiș. Un acoperiș mic, cu dimensiunile de 2×2. Sarpanta a fost construită din scânduri de lemn de brad de 2 cm grosime. Pentru un acoperiș verde, important este hidroizolarea (membrană) dar și protejarea acesteia de jos în sus (așchii de lemn) sau de sus în jos (rădăcini care pot penetra stratul de hidroizolare). Așadar sunt trei straturi importante la care trebuie să ne gândim atunci când construim . Ideale ar fi cele recomandate de profesioniști, dar acestea ar fi costat foarte mult. Astfel am ales soluții neconvenționale. Bineînțeles că nu garantează nimeni pentru aceste soluții, dar nu noi le-am invetat. Și alții au folosit soluțiile alese de noi, chiar și deasupra caselor, nu doar pe o toaletă și nu există semne care ne-ar descuraja. Straturile alese de noi au fost următoarele : primul strat este unul care protejează hidroizolația de eventualele aschii din sarpantă. Soluția aleasă de noi a fost cartoane, adunate de la un mic supermarket din cel mai apropiat orășel. A fost gratis. Stratul de hidroizolație a fost un plastic folosit și la sere, rezistent la razele UV. A costat 2 lei/ mp. Peste acest strat am pus un geotextil folosit la drenaje, care a costat 3 lei/mp iar ca un ultim strat am ales să punem o „folie cu buline”, folosit de specialisti la protejarea fundațiilor, soclurilor. (nu-i stiu numele oficial, vedeți în imagini). Acesta a costat aproximativ 6 lei /mp (dacă nu mă înșel). Am ales acest strat suplimentar, deoarece este o protecție pentru hidroizolație împotriva rădăcinilor dar si găurile formate în acele buline, vor reține apa pentru mai multă vreme, ceea ce este benefic plantelor. Cu scândură și cu cuie cu tot, nu cred că am depășit 20 de lei pe mp realizarea acestui acoperiș, ori unul făcut de profesioniști se calculează în euro cu 2 cifre.
Un alt aspect important, la realizarea unui acoperiș verde, este pământul folosit și plantele care vor crește pe acesta. Este important să reducem greutatea dar totuși să oferim suficient spațiu rădăcinilor. Grosimea pământului pe acoperișul nostru, nu depășește 12-15 cm în mijloc, iar acesta scade spre margini. Tot acoperișul are cădere spre un colț, unde surplusul de umiditate se va scurge. Ca să reducem din greutatea pământului am făcut un amestec de pământ fertil, rumeguș (cu mici bucățele de lemne) și țiglă ceramică mărunțită. Toate le-am avut pe teren. Așa cum am mai amintit, am așezat pământul într-un strat de 10 cm minim și 15 cm maxim. La colțul în care se află scurgerea, am pus pietre care au rolul de a împiedica scurgerea, spălarea pământului fertil în cazul unei ploi torențiale. În ceea ce privește plantele, am ales să plantăm doar ceea ce crește în zonă, pe teren și ceea ce am „urcat” cu pământul. Ce va crește, cât va crește vom vedea de acum încolo. Vom reveni cu imagini. Pe acest acoperiș am pus și un butoi de 150 l care ne va servi apa caldă pentru duș.
Cu astea spuse, îmi cer scuze pentru eventualele greseli, si sper sa va fie utile aceste informatii. In viitorul apropiat planuiesc sa construiesc o casuta mica (30 mp) cu acoperis verede, reciprocal. Scrieti-mi daca ati dori sa participati la realizarea acesteia. Voi reveni cu detalii. 🙂 Toate cele bune.
Actualizare! După aproape un an de la construcția acoperișului, atât timpul cât și un prieten specializat pe acoperișuri verzi au confirmat că a fost bine făcut! Acoperișul este în regulă!
