Downshifting (sau „off grid”) este un cuvânt cu multe semnificaţii, de la coborârea de pe o treaptă superioară, la renunţarea la o poziţie socială. El semnifică un stil de viaţă simplu, nesofisticat (o simplitate voită) care este îmbrăţişat dintr-o varietate de motive, cum ar fi elevarea spirituală, nevoia de sănătate sau pasiunea pentru un mediu ecologic. Unii aleg downshifting-ul din raţiuni de justiţie socială sau ca un răspuns la consumerism.
Fenomenul downshifting s-a născut din refuzul societăţii occidentale de a deveni sclavul valorilor materiale şi de a-ţi consuma toată existenţa alergând după bani sau o poziţie ierarhică. Downshifting-ul înseamnă refuzul de a intra într-o anume înregimentare (prin dresaj), refuzul poziţiei, refuzul salariilor mari etc. Ideea de bază e calitatea vieţii individului, care nu este dată de felul în care se poziţionează el din punct de vedere material (nu-ţi trebuie atât de mulţi bani ca să fii fericit) ci de faptul că poţi profita în mod inteligent de timpul pe care-l ai de trăit, astfel încât să nu devii un sclav al muncii. Prin urmare, e vorba de o etică a muncii.
De ce a apărut downshifting-ul? Pentru că e vorba de manipulare, de o anume condiţionare în privinţa statutului de consumator. Se spune că femeile vin târziu acasă, dar cu foarte mulţi bani, cu banii aceia cumpără foarte multe lucruri şi îl fac pe copil să devina la rândul lui consumator şi îl condiţionează. Copilul, la rândul lui, este plin de bani, dar fără părinţi. Copilul, neglijat dar cu bani, poate ajunge violent, sau poate fugi de-acasă. Consumul de droguri este şi o formă de protest, nu numai o adicţie, pentru că imitaţia nu este suficientă ca să explice răspândirea acestui fenomen.
Ideea transmisă de downshifting este aceea de a învăţa să ştii când să te opreşti, pentru că nu ai nevoie de foarte mult ca să poţi avea satisfacţii în viaţă, să nu devii un robot, un om „simplificat”, un nevrotic sau un isteric. Acesta necesită o depăşire a ideii de supravieţuire. Un om care supravieţuieşte, fie nu mai face nimic, şi atunci îl târăşte societatea, fie intră în această cursă şi nu mai vede alternativa. Când ai mulţi bani şi continui să munceşti ca un robot, când ai mult mai mult decât îţi trebuie, ideea de a reconsidera ce îţi trebuie (material şi spiritual) e vitală. Partea spirituală nu se poate manifesta în supravieţuire. Deteriorarea relaţiilor interpersonale este o consecinţă a lipsei de timp. Vedem în filme poliţişti extraordinar de motivaţi, care lucrează mult şi sunt părăsiţi de soţii (aici poate că nu e vorba de partea materială, ci de faptul că nu eşti în stare să ai o proporţie fericită, echilibrată între investiţiile pe care le faci profesional şi cele pentru familie), care stau cu o sticlă de whisky singuri, în camere modeste. Este vorba de a-ţi regândi existenţa, de a vedea ce priorităţi trebuie să ai în raport cu viaţa şi de a nu uita că exista şi natură şi timp liber, să revalorizezi prietenii şi lectura, să te uiţi în dreapta şi stânga, să ai surse multiple de satisfacţie personală. Acest lucru cred că la noi încă nu este posibil, suntem încă morţi după vitrine.
În încheiere aş spune că oamenii caută frumuseţea vieţii în marile reuşite, fără a acorda importanţă gesturilor mici, cotidiene. De fapt, acestea alcătuiesc cursul vieţii. Viaţa are şi ceva care trebuie trăit. Munca e foarte bună, însă ideile despre muncă şi activitate trebuie reconsiderate. Lucrurile mici sunt importante. Din păcate, atunci când eşti concentrat pe ceva, nu mai vezi nimic în jurul tău.
Textul de mai sus este doar o parte dintr-un excelent articol scris de Eugen Dumbravă pe frumoasaverde.blogspot.ro. In articol există și un interviu cu doamna Aurora Liiceanu despre fenomenul „downshifting” (sau „off the grid”)
OOO, in sfirsit pot sa scriu ceva la comentarii.
Vad ca nici la mail nu vreti sa imi raspundeti.
Si nici comentariile de pe blog, cu mare noroc reusesc sa scriu astea, dar nu va speriati, ca nu o sa va mai scriu, pentru ca mi-as pierde timpul degeaba. Voi ramine in continuare abonat la bloc, pentru ca sint interesat de articole, dar de scris nu are rost sa mai va scriu pentru ca vad ca ma tratati si pe mine, si se pare ca pe oricine ar dori sa scrie comentarii, decii ii tratati cu indiferenta si cu sictir. Daca aveti posibilitatea, puteti sa stergeti acest comentariu, nu ma supar, pentru ca macar asa este posibil sa am un dialog cu cineva din echipa blogului, si macar asa apuca si el sa citeasca ceva. Promit ca nu va mai deranjez cu parerile mele.
Bună Sorin. Imi pare rău pentru neplăceri. Există posibilitatea să omitem e-mailul tău deoarece în aceste zile ne intră multe mesaje din cauza unui eveniment organizat de asociația noastră. Problebele intimpinate de tine sunt pur tehnice si ne cerem scuze pentru acestea. Vom verifica, desi la unele probleme nu prea avem solutii, fiind „webdesigneri” amatori. Sperăm că totul va fi bine și putem să schimbăm păreri. Multumim pentru interes si colaborare.