Case din (altfel de) saci („raschel”) umpluți cu pământ. Mituri, temeri, avantaje, dezavantaje.

Case din (altfel de) saci („raschel”) umpluți cu pământ. Mituri, temeri, avantaje, dezavantaje.

Dacă vorbim de case ecologice, din punctul meu de vedere, cele din lut ar fi prima opțiune. De ce? Aproape oriunde te-ai afla în țara asta, lutul (pământul) este materialul cel mai la îndemână. Într-adevăr, avantaje și dezavantaje : față de o casă din baloți de paie sau cânepă beton (hempcrete), casele din lut sunt surclasate din punct de vedere al eficienței energetice dar, ca și costuri, casele din lut pot fi cu cel puțin 20-30% mai ieftine față de celălalte două soluții amintite mai sus (probabil cele mai alese tehnici pe lângă casele din lut). Oricum există soluții de eficientizare, termoizolare a unei case din lut. Explicația este simplă : Dacă ai piatră (pentru fundație) și pământ (suficient) poți construi structura casei cu costuri extrem de mici. Am și scris un articol despre o experiență proprie unde am trecut toate costurile. Economisind la structură, se poate lua în calcul aplicarea unei termoizolații (de exemplu stuf, lână de oaie, paie sau poate sisteme performante, prefabricate din fibre de lemn sau cânepă, etc). Pe site-ul www.casenaturale.ro sunt menționate mai multe tehnici de a construi o casă ecologică. Pe lângă soluțiile cu unele etape de prefabricare (case din baloti de paie, hempcrete, etc) se poate vedea că sunt mai multe tehnici de a construi doar cu pământ : „cob”, pământ bătătorit, chirpici, paiantă, saci umpluți cu pământ. Ceea ce face diferența între aceste tehnici este modul în care se folosește pământul pentru a se construi pereții unei case. Cum spuneam, avantaje și dezavantaje. Unele dintre tehnicile amintite mai sus, au fost folosite în România de sute de ani însă, altele au fost „importate” din alte tradiții, deoarece au unele avantaje față de ce se cunoștea la noi în țară. Așa ar fi „cobul” și „casele din saci umpluți cu pământ”. Dacă ar exista un clasament al celor mai ecologice tehnici de construire case din lut, al meu ar arăta asa (asta după ce am încercat toate tehnicile cunoscute la noi în țară, lucrând în domeniu de mai bine de 7 ani) :

  1. cob
  2. case din saci umpluți cu pământ 
  3. paiantă 
  4. pământ bătătorit 
  5. chirpici
  6. etc…. 

Ceea ce as lua în considerare la un astfel de clasament au fost în primul rând costurile și energia necesară (complexitatea manoperei). Întotdeauna am căutat să pot construi ieftin și ușor. Asa am ajuns să experimentez „cob” – ul. Mi-a plăcut foarte mult. Am și decis că va fi tehnica cu care ne vom construi casa. Este printre puținele tehnici cu care poți construi casa în familie, cu copiii. După ce am participat la construirea unei case mari, cu patru bărbați alături (și fiind foarte încântat), cu gândul la viitoarea noastră casă, urma să construiesc o căsuță micuță, cu familia. Să testăm lucrul în familie. Soț, soție și trei copii de 10, 8 și 1 an la vremea respectivă (2016). Pot să spun că am avut un mic șoc, realizând că planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg. Mi-am dat seama că nu poate sta familia lângă mine, 8 ore și să construim o casă de 80-100 m².  Nu suntem o echipă de construcții care, să lucreze 8 ore/zi ci o familie care are de trăit : joacă, spălat, gătit, învățat, etc. Gândindu-mă dacă se mai poate lucra la asta, m-am uitat ce fel de tehnici mai sunt și ne-ar ajuta într-un fel sau altul. Asa am ajuns ca aceea căsuță micuță să o construim cu „saci umpluți cu pământ”.


Casele din saci umpluți cu pământ

Încercând această tehnică, trebuie sa vă spun că am fost extrem de încântat. Cel mai mare avantaj, față de „cob” este rapiditatea cu care se construiește. Deși ar merita (poate într-un articol separat) totuși nu as vrea să scriu prea mult despre diferențele (sau asemănările) dintre „cob” și „saci umpluți cu pământ”. În acest articol, as dori sa pun accent pe tehnica „saci umpluți cu pământ”. O consider cea mai la îndemână, ieftină și rapidă soluție de a construi o casă din lut. Pe lângă aceste avantaje, rezultatul este o structură autoportantă, astfel nu ești nevoit să cheltuiești bani pe lemnul din pereți. Da, știu :  ca să primești autorizație de construcție, trebuie să ai o structură minim din lemn. Ei, în cazul acesta, structura (lemnul „necesar”) poate fi chiar minim. Față de recomandările din cartea originală (care o poți descărca gratuit aici) am redus cheltuielile și prin faptul că am înlocuit sârma ghimpată (necesară între rândurile de saci pentru a impiedica alunecarea sacilor) cu țăruși de 4-5 cm grosime, bătuți în saci, care treceau prin 2-3 rânduri. Când spun saci, ma refer la saci din polipropilena (saci de rafie), deci da, saci de plastic. Este singurul motiv pentru care, această tehnică este foarte depunctată (dacă pot spune asa), de iubitorii de case ecologice. Și pe bună dreptate. Singurul lucru care alină puțin această „durere” este faptul că sacii de rafie sunt de fapt împletiti din fire de polipropilena (aproximativ 3 mm lățime) și astfel, se consideră că pereții de lut „respiră” (permite difuza vaporilor). Pe de altă parte,  există încercări chiar și în România, cu saci din cânepă (iută) care sunt naturali dar, recunosc nu știu care este rezultatul, costurile, etc.


Temeri cu privire la tehnica „saci umpluți cu pământ” 


Pe lângă faptul că sacii de rafie sunt din plastic, aud deseori că unora le este teamă de faptul că „se degradează” sacii. Înainte de toate, vreau să vă spun că de trei ani fac diferite experiențe cu mici sau mai mari construcții din saci umpluți cu pământ. Din observațiile mele reiese că ceea ce distruge cel mai mult sacii este situația în care sacii sunt lăsați 4 anotimpuri, expuși complet. Razele UV, ploile dar și inghetul-dezghetul distrug sacii într-un ritm extrem de alert. Însă, pentru că vorbim de niște pereți compactati, chiar și asa, este incredibil ce structură puternică rezultă. Este important să știți că sacii sunt de fapt, doar un cofrag provizoriu, până se bătătoreste pământul. În rest, chiar dacă s-ar degrada sacii, structura ar rămâne stabilă. Pe de altă parte, odată ce are structura un acoperiș și pereții sunt tencuiți (oh da, se tencuieste foarte ușor) deci, sacii „înveliți” în pământ, aceștia sunt deja protejați și probabil nu se vor degrada sacii în primii 100 de ani. Căutând tot timpul să eficientez  ceea ce fac, am realizat că mai simplu, mai rapid și chiar mai ieftin ar fi să folosesc în loc de saci, tuburi de polipropilena („superadobe”). Este același material, în rulou, cumpărat din fabrică, înainte de a fi tăiați la dimensiunea sacilor. Mi s-a promis un rulou, cadou, pentru a experimenta dar, deocamdată nu am ajuns să fac acest lucru, deoarece am decis să încerc altceva. Ceva mai ieftin, mai ecologic…. Dar oare se poate?


Case din saci „Raschel” umpluți cu pământ 

Nu știu de unde vine „Raschel” dar, nici nu cred că este important atâta timp cât știm aceștia sunt sacii „de cartofi”. Da, e vorba de sacii aceia de plasă în care sunt transportați cartofii. Bănuiesc că și vouă vi s-a aprins un beculeț : mult, dar mult mai puțin plastic! Ca să nu mai spun, că firele acelea de plastic, care formează sacul de  plasă, sunt rezistente la razele UV! Deși am rezolvat mai sus problema „degradării” acum, chiar că puteți să puneți deoparte această temere. :). Dacă un sac de polipropilena costă între 0.6 și 1. 5 lei (dimensiunea de 0.5×100 cm)  un sac „raschel” de aceeași dimensiune se încadrează între 0.39 și 0.46 lei. E lângă acest aspect, sacul „raschel” vine dotat cu o sfoară cu care se poate lega ușor la gură, astfel, se poate folosi pe toată lungimea ei. Mai mult, atunci când se bătătoreşte, sacul „raschel” se întinde destul de mult și putem obține o lățime de 50 cm pe când la sacii de rafie am reușit maxim 45 cm….dar și la lungime avem eficiență mai bună, față de sacii de rafie. Din punctul meu de vedere, un alt aspect important este faptul că în cazul sacilor „raschel”, nu mai există straturi de polipropilena în perete ci dimpotrivă, avem o structură continuă, compactă de pământ, o structură autoportantă în care, sacii „de cartofi” pot avea rol de armatura. Nu este un aspect important dar, merită amintit : sacii „raschel” se găsesc în diferite culori. Alegând de exemplu verde, nu mai avem o construcție care să fie foarte expusă la vedere cum e cazul sacilor de rafie albi. Deocamdată, ceea ce regret este că nu am găsit tuburi „Raschel”…dar, „în orice bine e un pic de rău……..”. Deja de la începutul lunii martie (2019) lucrăm la o mică construcție. Urmează să revenim cu impresii sub formă de video si/sau imagini. Pană atunci, spor la treabă tuturor și mult noroc în alegeri.

 Cu speranța că a fost util acest articol și că nu am uitat nici un aspect important, țin sa te invit la Coliba Verde, fie voluntar, fie la un atelier, unde pot să îți arăt toate „secretele” acestei tehnici

Fenomenul „downshifting” (sau „off the grid”)

Fenomenul „downshifting” (sau „off the grid”)

Downshifting (sau „off grid”) este un cuvânt cu multe semnificaţii, de la coborârea de pe o treaptă superioară, la renunţarea la o poziţie socială. El semnifică un stil de viaţă simplu, nesofisticat (o simplitate voită) care este îmbrăţişat dintr-o varietate de motive, cum ar fi elevarea spirituală, nevoia de sănătate sau pasiunea pentru un mediu ecologic. Unii aleg downshifting-ul din raţiuni de justiţie socială sau ca un răspuns la consumerism.

Fenomenul downshifting s-a născut din refuzul societăţii occidentale de a deveni sclavul valorilor materiale şi de a-ţi consuma toată existenţa alergând după bani sau o poziţie ierarhică. Downshifting-ul înseamnă refuzul de a intra într-o anume înregimentare (prin dresaj), refuzul poziţiei, refuzul salariilor mari etc. Ideea de bază e calitatea vieţii individului, care nu este dată de felul în care se poziţionează el din punct de vedere material (nu-ţi trebuie atât de mulţi bani ca să fii fericit) ci de faptul că poţi profita în mod inteligent de timpul pe care-l ai de trăit, astfel încât să nu devii un sclav al muncii. Prin urmare, e vorba de o etică a muncii.

De ce a apărut downshifting-ul? Pentru că e vorba de manipulare, de o anume condiţionare în privinţa statutului de consumator. Se spune că femeile vin târziu acasă, dar cu foarte mulţi bani, cu banii aceia cumpără foarte multe lucruri şi îl fac pe copil să devina la rândul lui consumator şi îl condiţionează. Copilul, la rândul lui, este plin de bani, dar fără părinţi. Copilul, neglijat dar cu bani, poate ajunge violent, sau poate fugi de-acasă. Consumul de droguri este şi o formă de protest, nu numai o adicţie, pentru că  imitaţia nu este suficientă ca să explice răspândirea acestui fenomen.

Ideea transmisă de downshifting este aceea de a învăţa să ştii când să te opreşti, pentru că nu ai nevoie de foarte mult ca să poţi avea satisfacţii în viaţă, să nu devii un robot, un om „simplificat”, un nevrotic sau un isteric. Acesta necesită o depăşire a ideii de supravieţuire. Un om care supravieţuieşte, fie nu mai face nimic, şi atunci îl târăşte societatea, fie intră în această cursă şi nu mai vede alternativa. Când ai mulţi bani şi continui să munceşti ca un robot, când ai mult mai mult decât îţi trebuie, ideea de a reconsidera ce îţi trebuie (material şi spiritual) e vitală. Partea spirituală nu se poate manifesta în supravieţuireDeteriorarea relaţiilor interpersonale este o consecinţă a lipsei de timp. Vedem în filme poliţişti extraordinar de motivaţi, care lucrează mult şi sunt părăsiţi de soţii (aici poate că nu e vorba de partea materială, ci de faptul că nu eşti în stare să ai o proporţie fericită, echilibrată între investiţiile pe care le faci profesional şi cele pentru familie), care stau cu o sticlă de whisky singuri, în camere modeste. Este vorba de a-ţi regândi existenţa, de a vedea ce priorităţi trebuie să ai în raport cu viaţa şi de a nu uita că exista şi natură şi timp liber, să revalorizezi prietenii şi lectura, să te uiţi în dreapta şi stânga, să ai surse multiple de satisfacţie personală. Acest lucru cred că la noi încă nu este posibil, suntem încă morţi după vitrine.

În încheiere aş spune că oamenii caută frumuseţea vieţii în marile reuşite, fără a acorda importanţă gesturilor mici, cotidiene. De fapt, acestea alcătuiesc cursul vieţii. Viaţa are şi ceva care trebuie trăit. Munca e foarte bună, însă ideile despre muncă şi activitate trebuie reconsiderate. Lucrurile mici sunt importante. Din păcate, atunci când eşti concentrat pe ceva, nu mai vezi nimic în jurul tău.

 

Textul de mai sus este doar o parte dintr-un excelent articol scris de Eugen Dumbravă pe frumoasaverde.blogspot.ro. In articol există și un interviu cu doamna Aurora Liiceanu despre fenomenul „downshifting” (sau „off the grid”)

Proiecte case organice (recomandat „offgrid-erilor”)

Proiecte case organice (recomandat „offgrid-erilor”)

În momentul în care părăsești zonele locuite de oameni, fără să-ți dai seama, vor dispărea din câmpul tău vizual liniile drepte, colțurile. Aceste „perfecțiuni” spre care oamenii tind atât de mult : colțuri ascuțite, linii drepte, pereți super netezi, obiecte strălucitoare, etc. Observând puțin natura (puțin mai mult ca până acum doi ani, când ne-am mutat în pădure) am observat că de fapt natura este atât de perfectă tocmai datorită….imperfecțiunii sale. Uitați-vă la voi, la noi! Găsiți linii drepte, colțuri pe corpurile voastre? Nu! Suntem parte a „imperfecțiunii” create de natură (indiferet că o numim Dumnezeu sau Mama Natură sau  Universul) creați tocmai în așa fel încât, tot ceea ce ne înconjoară să funcționeze perfect, împreună cu noi.

Activând în domeniul construcțiilor și pasionat de construcțiile ecologice, mi-am dat seama de succesiunea de avantaje care le oferă o casă cu forme organice, o casă în care nu există pereți drepți sau cel puțin nu sunt foarte multe. Ador și casele tradiționale vechi, cu prispă dar senzația care mă cuprinde ori de câte ori intru într-o casă cu acoperiș autoportant –  (sursă de lumină la mijlocul acoperișului), casă rotundă, organică – nu o simt în nici un alt tip de construcție.

Pe lângă avantajele formelor organice (despre care am scris un articol), eu cred că o casă trebuie „croită” exact pe măsura familiei, a celor care o vor locui. Casa trebuie să o construiești pe măsura familiei și nu pentru oaspeți, socrii sau „alte activități” cum ar fi „job-ul”. Pentru toate acestea poți construi separat. Casa trebuie să fie un „adăpost” pentru familie, un loc unde mai ales copiii se vor simti in siguranta maxima…alături de părinți. După ce vei construi o casă organică, vei vedea cât de simplu și eficient este să construiești separat o casă de oaspeți și/sau un birou (în mod normal, adepții traiului autosustenabil – sau off grid – nu vor avea nevoie de un birou 😉 ). Am adăugat în titlul articolului „recomandat offgrid-erilor”) deoarece această arhitectură este agreată de majoritatea celor care aleg traiul autosustenabil și am dorit să le atrag atenția că articolul le poate fi de folos.

Sunt absolut convins că pentru mulți adepți al caselor ecologice, construcțiile organice – și de cele mai multe ori construite aproape in totalitate doar din materiale, resurse naturale locale sau/și materiale reciclate – sunt considerate „doar” niște „colibe”. Cred că este alegerea fiecăruia în ce fel de casă locuiește atâta timp cât prin acesta nu pune în pericol sănătatea, integritatea sau hai să zicem „imaginea” celor din jurul său. Mi se pare absolut normal și logic că o astfel de casă nu-și are locul în centrul istoric al unui oraș dar, mă îndoiesc că cineva cine alege o astfel de design ar vrea să construiască în apropierea unui oraș. Cu toate acestea, exemple (fericite) sunt : vezi „Popasul Verde”, casa din baloți de paie din Sîngeorz Băi.

În încercarea mea de ajuta oamenii să înțelegă ce înseamnă o casă cu forme organice și să-și dea frâu liber imaginației dar și a mâinii în care țin creionul, am realizat că le-ar fi de mare folos un mic impuls în ceea ce privește proiectarea unei case organice. Astfel am căutat și ales de pe Google și diferite alte site-uri, mai multe proiecte care pot fi un punct de pornire, inspirație pentru viitoarea voastră casă organică. Cuvintele de căutare au fost „snail house plans”, „round house plans” , „mandala homes plans” și „organic house plans”. Am ales câteva imagini care mi s-au părut mie mai interesante. Menționez faptul că aceste planuri, design organic se pretează atât construcțiilor la sol cât și celor îngropate sau semiîngropate. Pot fi domuri geodezice, „earthship”-uri, bordeie (hobbit) sau simple case din lut. De altfel, lutul, mai exact „cobul” vă ajută foarte mult în punerea în practică a unui astfel de proiect, inclusiv la realizarea unui finisaj organic!

Personal încurajez această arhitectură din cauza avantajelor, a frumuseții (fiecare casă devină unică : a TA, a Voastră) dar și pentru că avem totul la îndemână ca să construim acest tip de locuință : diferite tehnici, soluții. Pentru mai multe detalii vă invit să navigați cu atenție pe paginile site-ului www.casenaturale.ro. Chiar dacă încurajez construcția caselor „în regie proprie” (pentru că și acest lucru are mai multe beneficii) totuși, recomandarea mea este să vă consultați și cu persoane cu experiență. Ideal ar fi să căutați și să vedeți astfel de construcții, să povestiți cu beneficiarii sau să participați ca și voluntari sau atelier (workshop) pe una sau două șantiere unde se construiește așa ceva). Dacă e să găsim persoane avizate, chiar dacă de multe ori pare o misiune imposibilă, totuși, în România o găsim pe doamna arh. Ileana Mavrodin care gândește și proiectează organic, iar asociația noastră vă poate oferi consultanță ( avantaje, prioritate au cei care detin un „Card de membru” al asociatiei) și ne străduim să formăm și oameni, chiar echipe – să spunem specializate, pe această direcție.

Iată în cele din urmă, imagini (salvate de pe interenet!) cu diferite proiecte organice :

Modul ecologic (și ieftin) de a trata lemnul

Modul ecologic (și ieftin) de a trata lemnul

   Deși soluția nu are tradiție în România, cred că acest articol, poate veni în ajutorul celor care caută soluții locale, naturale și ieftine, pentru acoperirea casei sau, dacă nu, cel puțin pentru a trata (chiar impermeabiliza) lemnul împotriva dăunătorilor. Pentru România, soluțiile tradiționale pentru învelitoare, erau paie, fân, șindrilă din lemn, stuful și țiglele ceramice. Căutând soluții alternative, mulți dintre noi ne-am gândit că o idee bună ar fi soluția scandinavilor și anume, acoperișul verde. Căutând o soluție ecologică dar mai ales ieftină pentru învelitoare, chiar și mie mi-a dat bătăi de cap, atunci când am ajuns să mă gândesc la „coliba” mea. Îmi plăcea ideea acoperișului verde, dar nu este neapărat o soluție ieftină numai dacă te gândești la ce structură ai nevoie pentru a susține o astfel de greutate. Multă vreme soluția ideală pentru mine a fost țigla ceramică refolosită. De ce nu? Au stat pe case mai mult de 70 de ani și sunt date jos încă în stare bună, doar pentru că oamenii își aleg soluții moderne. Dacă pe acoperișul meu stă cel puțin 20-30 de ani (și nu văd de ce nu) atunci merită cei 30 de bani pe bucată, cât se cere în zona în care vreau să construiesc. Apoi am văzut un filmuleț cu acoperișul din paie. Mi-a plăcut enorm de mult simplitatea și eficiența acestuia…..și este extrem de ieftin. Totuși, din punctul meu de vedere, dezavantajul ar fi (mai mult estetic), acoperișul extrem de înalt necesar unei învelitoare din paie. Dar, acum, în lista mea a intrat o a treia soluție și despre asta dores să vă scriu puțin mai pe larg : Yakisugi – o tehnică cât se poate de simplă, de finisare și protejare a lemnului.

Yakisugi
Yakisugi

Am auzit de această tehnică de la un arhitect cu care colaborez la o casă din baloți de paie. Am „salvat” ideea și după o vreme am început să caut pe internet. Rezultatul căutării a fost una extrem de plăcută pentru mine, sper să vă placă și vouă. 🙂

  Oricine putea face mai demult ceva ce astăzi necesită bani și angajarea unei echipe de oameni specializați, cu materiale și scule pe care nu ni le-am permite să le cumpărăm. Trecutul este un izvor nesecat de cunoștințe și e păcat că se pierd.

Yakisugi este o tehnică simplă, veche, folosită de meșterii japonezi pentru finisarea și protejarea suprafeței exterioare a lemnului în aplicațiile exterioare. „Yakisugi” sau „Shou sugi ban” sunt termenii folositi ca denumire pentru acest procedeu, cu o căutare pe Google sau Youtube probabil găsiți mai multe informații (în alte limbi). CARBONIZAREA conferă o rezistență suplimentară naturală lemnului, fiind folosită de pe vremurile epocii de piatră când omul primitiv își întărea vârful suliței de lemn prin ardere. Suprafața lemnului cu care se fac placările exterioare se carbonizează printr-o ardere cu flacără puternică, rapidă, apoi se curăță funinginea de suprafață și se aplică ulei de tung sau ulei de in. Acesta are proprietatea de a se întări în contact cu aerul fiind primul lac natural folosit vreodată. Cu cât se aplică mai multe straturi, cu atât pelicula de contact cu exteriorul se îngroașă și crește rezistența în timp.

Tehnica aplicării acestui finisaj presupune arderea fie îndividual cu o torță pe gaz, fie în pachet a unei suprafețe a scândurii. Experiența și practica vor fi cele mai bune sfătuitoare privitor la gradul de insistare cu flacăra, nivelul satisfăcător de pătrundere a carbonizării în profunzime sau viteza de producție a acestor elemente.

Personal încă nu am încercat această tehnică, dar cu siguranță când ne apucăm de pereții din lut al colibei noastre, voi încerca și vă voi povesti mai multe. Până atunci, mai jos puteți vedea un scurt filmuleț despre simplitatea acestei tehnici și câteva imagini pe care puteți vedea că, în Japonia, tehnica se folosea și pentru finisarea pereților exteriori. De altfel, probabil că unii dintre voi vă aduceți aminte că la noi, această metodă (de ardere a lemnului) se folosea la stâlpii din lemn (pentru gard, telegraf, etc). Partea care era introdusă în pământ era protejată de umezeală, insecte, etc prin aredrea acelei părți.

Sursă de inspirație pentru acest articol, a fost un site web, unde iubitorii de obiecte din lemn pot găsi informații utilewww.stejarmasiv.ro/

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=uvhvR8KwWhw]

Casă din baloți de paie? Încearcă tehnica GREB! Iată de ce :

Casă din baloți de paie? Încearcă tehnica GREB! Iată de ce :

„Tehnica GREB este aztăzi singurul sistem constructiv pus la punct și reproductibil pentru casele din baloți de paie”

Case din baloți de paie – Astăzi, cu costul ridicat și în creștere din ce în ce mai mare al materialelor de constructii moderne, cei mai mulți oameni din țările în curs de dezvoltare nu își pot permite să le cumpere, să le folosească. Prin urmare, unii aleg cele mai ieftine materiale moderne, dar asta le va afecta sănătatea. Din ce în ce mai mulți oameni se întorc la soluțiile naturale și caută soluții ieftine de construire. Mai sunt și cei care aleg materialele naturale, fiind conștienți de avantajele acestora. Vrând nevrând, cu toții ajung să folosească la construcția caselor, cele mai vechi materiale de construcții : pământul, piatra, lemnul, paiele….sau chiar baloții de paie!

Pereti din baloti de paie

În domeniul constructiilor ecologice, casele din baloti de paie stârnesc un interes din ce în ce mai mare. În rândul celor care sunt interesați de această soluție, există un oarecare „folclor” dar, nu e de mirare. Există chiar și o dezinformare voită din partea unor blog-eri care caută mai mult „senzaționalul” decât să prezinte realitatea. De asemenea, la nici o facultate de construcții nu se predă absolut nimic despre construcțiile ecologice, în general. Din păcate, singurele surse de informare rămân cărțile, internetul sau practica (voluntariat, atelier) pe santiere unde construiesc oameni experimentati….sau neexperimentati, pentru ca si din greselile altora se poate învăța.

Despre casele din baloți de paie, există o descrie generală pe site-ul www.casenaturale.ro dar, acesta este mult prea puțin pentru a desprinde „tainele” acestei tehnici. Cărți traduse în limba română nu sunt dar și cele în limba engleză sunt destul de sumare.

Fig2 – click pe imagine pentru a cumpara

După o experiență de câțiva ani în acest domeniu (recunosc, cu bune și cu rele) și după ce am intrat în posesia unei cărți excelente, mi-am propus ca în acest articol să vă atrag atenția asupra unei tehnici, metode de a construi o casă din baloți de paie. Această tehnică se numește GREB.

Iată, in cele de mai jos, traducerea unui fragment din cartea dedicată acestei tehnici :

«„Tehnica GREB” definește de fapt structura de lemn cu care se lucrează, modul de zidire (asezare) al baloților, respectiv amestecul de materiale folosit pentru tencuirea exterioară dar și modul de aplicare al acestuia. „GREB” este prescurtarea de la „Grupul de Cercetare de la Batture”, cei care au dezvoltat această tehnică.

În general, tehnica GREB este aztăzi singurul sistem constructiv pus la punct și reproductibil pentru casele din baloți de paie având un proces de realizare operațional și descris în întregime.  Acest sistem folosește materiale portabile o omanual, disponibile oriunde, la prețuri cât se poate de accesibile. Permite autoconstructorilor să-și construiască o casă cu înalte performanțe energetice, chiar și pe două nivele.

În 2011, la 16 ani de la construirea primei case cu această tehnică, și la 6 ani de la apariția primei ediții al acestui manual (vezi fig 2.), există, se pare, în Franța, peste 150 clădiri construite cu această tehnică. Numeroase șantiere sunt deschise în lumea întreagă. Personal, cunosc două cazuri în România. În anul 2018 ne propunem să construim o saună cu această tehnică, la „Coliba Verde”.  Dar iată câteva avantaje care trebuie aduse neapărat în prim plan :

  • structură compusă dintr-o singură secțiune de lemn. Se lucrează cu dulapi de 10×4 cm. Pentru pereții unei case de 100 mp construiți e nevoie de doar 2 mc de cherestea!
  • puține unelte necesare pentru montare
  • manevrarea ușoară a materialului lemnos, datorită dimensiunii reduse
  • nu necesită asamblări complexe
  • structura poate fi chiar demontată ușor având în vedere că se lucrează cu șuruburi
  • stabilitatea zidurilor datorită structurii duble
  • datorită liniilor drepte, recomandat pretențioșilor
  • chiar dacă legea nu permite, poate fi construită cu ușurință de o familie

 

 

 

 

 

 

 

Așa cum în orice bine este un pic de rău și invers, tehnica GREB are și ea mici inconveniente :

  • turnarea mortarului necesită o importantă mână de lucru (necaificată însă)
  • necesitatea de a avea sectiuni de lemn bine calibrate pentru o mntare ușoară
  • reticenta unor profesionisti din constructiile conventionale (tamplar, electrician, etc.) fata de un sistem original si necunoscut
  • complexitatea aplicării unei tencuieli exterioare durabile pe suport mixt, lemn si mortar

»»

 Normal că pe lângă avantajele specifice acestei tehnici, se cumulează și toate avantajele generale unei case ecologice. A fost o perioadă când m-am îndepărtat puțin a tot ceea ce a însemnat pentru mine „case din baloți de paie” pur și simplu că am considerat o soluție destul de comercială dar mai ales scumpă datorită structurii de lemn (ceea ce se poate elimina la câteva tehnici cu pământ)…însă, încercând această tehnică (GREB) am realizat că poate fi o soluție pentru multe familii. Asa că am decis ca în vara anului 2018 să construiesc o mică construcție cu această tehnică care, va servi ca și saună. Vă recomand să cumpărați cartea pentru că sunt și multe imagini care vă poate ajuta să vă insușiți tehnica. Sper să vă fie de folos!

Ai fi interesat să participi la un atelier cu tema caselor din baloti de paie? Te asteptam în luna Iulie la Coliba Verde. Citeste detalii AICI!

„Ori te pregătești pentru teze (teste), ori pentru viață”. Spicuiri din educația finlandeză!

„Ori te pregătești pentru teze (teste), ori pentru viață”. Spicuiri din educația finlandeză!

Pentru noi, educația copiilor este importantă. Din punctul nostru de vedere, ceea ce primesc copiii din ziua de azi de la învățământul de stat nu numai că este puțin dar, cu siguranță este defectuos, fiind infiltrate interese materiale. Asta credem noi. În aceeastă ordine de idei, căutăm soluții alternative, luând în calcul chiar și „homeschooling”-ul. Dacă la un moment dat vă scriam despre educația copiilor olandezi, azi, în preajma ZILEI INTERNAȚIONALE AL EDUCAȚIEI (5 octombrie), mi-am propus să vă traduc un articol în care era rezumat modul de educare al copiilor din clasele primare, din Finlanda! Având în vedere că este recunoscut in lume, reusitele elevilor finlandezi, cred că merită citit. Haideți să vedem ce fac ei altfel, ce fac ei mai bine :

1. Totul este gratuit!

Educația finlandeză este gratuită. Și acesta include mese, excursii, geanta și papetăria. Dacă locuinta elevului  se află la mai mult de 2 km distanță de scoala, atunci se asigură transportul. Toate costurile sunt plătite de stat. 12,2% din bugetul central este cheltuit pentru educație.

2. Elevii sunt tratați individual

Fiecare elev își îndeplinește sarcinile în funcție de abilități. Copiii sănătoși învață împreună cu copiii cu dizabilități fizice sau psihice. Dacă un elev nu reușește să-și îndeplinească sarcinile (temele), învățătorul îi va oferii ore suplimentare. Dascălul este plătit în plus de stat, pentru acest efort. Se pune accent pe învățarea limbilor străine. Trăiesc după principiul că fiecare elev este în măsură să-și găsească o ocupație utilă, astfel dacă elevelui nu-i place o anumită materie, poate să coase sau să citească pe timpul „orei”.

3. Calificative motivante

În Finlanda se acordă notele de la 1 la 10. În primii doi ani, primesc doar calificative verbale de la „s-ar putea și mai bine”, până la „perfect”. Din clasa a treia, primesc note însă nu sunt publice. Fiecare elev știe doar propriile note. Oricum nu se dau notele pentru a „evalua” elevul ci mai degrabă pentru a-l motiva să-și îmbunătățească performanțele, cunoștințele.

4. Pot umbla în șosete

În școlile din Finlanda nu există uniforme. Nu suntem la fel, deci nu este o prioritate creearea „turmei”. Se pune accent pe dezvoltarea personalității individuale. Copiii se îmbracă cum vor. Foarte des poți vedea copii fără încălțăminte, la ore.

5. Nu sunt obligați să stea în bănci! Ore în aer liber.

Dacă copilul simte nevoia, poate participa la ore, stând pe covor sau pe canapea. Dacă vremea le permite, dascălii ies foarte des cu elevii, în grădina, curtea școlii. În principiu, majoritatea școlilor au așa numite amfiteatre cu gazon, unde se poate învăța în aer liber.

6. Foarte puține teme pentru acasă

Potrivit politicii finlandeze de educație, elevii trebuie să petreacă cel puțin tot atâta timp cu familia și odihnă, cât petrec cu învățatul. Astfel, tema pentru acasă nu trebuie să fie mai mult de 30 minute și cu mare grijă ca acesta să fie foarte atractiv pentru elev. De exemplu, un mod interesant de a preda istoria este acela de a ruga elevii să-și intervieze bunicii despre perioada in care erau ei tineri, apoi să compare acea perioadă cu cea modernă.

7. Nu sunt teze.

Finlandezii au un proverb : „ori te pregătești pentru teze (teste), ori pentru viață”.  Pornind de la această idee simplă, au sistat tezele. Profesorul, pentru a verifica cunoștințele elevilor, poate să ceară elevilor un extemporal in scris, dar  nu vor primi note.

8. Pauze lungi

Indiferent cât de interesantă este o oră, pauza va fi mai interesantă. În școlile finlandeze, în fiecare oră, există o pauză de 15 minute

9. E fain să fi profesor în Finlanda!

Interesul pentru Universitatea de Pedagogie din Helsinki  este de 20 de ori mai mare decât locurile disponibile. Salariul  unui profesor este in jur de 3500 euro, ceea ce este cu 1,5 ori mai mare decât salariul mediu din Finlanda. Să fii profesor în Finlanda este un lucru foarte prestigios pentru că „ei reprezintă” viitorul. Nu trebuie să predea conform unor reguli stricte. Fiecare profesor poate alege din ce carte să predea și ce program utilizează. În plus, lângă fiecare profesor, există un profesor „asistent” care îi ajută pe elevi să înțeleagă sarcinile.

10. Elevii învață lucruri utile pentru supraviețuire

Ora de înot începe cu ce trebuie făcut în cazul în care cineva se îneacă. Învață să gătească, croșeteze, meșteșugărească. O atenție sporită se acordă protejării mediului. La ora de informatică sunt învățați să construiască website-uri sau/si portofolii. Ideea fundamentală este de a permite elevilor să înțeleagă și să trăiască într-o lume în continuă schimbare.  Nu este nevoie de date inutile, număr de ani etc., deoarece există internet.

11. Nu există diferențe de calitate între școli

Copiii nu trebuie să aleagă o școală. Nu există „școli de elită”. Copilul va merge la cea mai apropiată școală. La orice școală va găsi profesori buni și educație adcvată.

12. Copiii pot alege ceea ce vor să mănânce.

Cantina este gratuită și variată. Meniul este afișat pe website-ul școlii, cu o lună înainte de începerea acesteia. Ei încurajează copiii să aibă o dietă sănătoasă, cu o opțiune vegetariană permanentă.

13. Noaptea la școală.

În fiecare an, de câteva ori pe noapte, copiii merg la școală cu saci de dormit și dorm în sala de clasă sub supravegherea profesorilor. Ei urmăresc filme, se joacă și este obișnuit să primească înghețată în dimineața următoare pentru micul dejun.

….Sună (mai) bine, nu credeți?

Cât costă o casă ecologică (naturală)?

Cât costă o casă ecologică (naturală)?

Cât costă o casă ecologică (naturală)?

        „Cât costă o casă ecologică (naturală)?” – este intrebarea pe care îmi place să o urăsc. 🙂 Sunt întrebat foarte des, dar înțeleg. Oamenii vor totuși să știe la ce să se aștepte atunci când decid să-și construiască o casă. Mai ales că, majoritatea dintre noi „am auzit” că o casă ecologică ar fi de fapt soluția pentru toată lumea, ar fi soluția pentru a NU apela la credite bancare. Din păcate, deseori oamenii sunt dezamăgiți! Oare pe bună dreptate? Adevărul este că în unele cazuri este destul de greu să stabilești exact preșul corect. De ce? Pentru că, (cel puțin din punctul meu de vedere) o casă ecologică este de fapt o casă tradițională (indiferent de zona din care ne inspirăm în ceea ce privește arhitectura sau design-ul casei, desi ar fi recomandat să vă inspirați chiar din arhitectura tradițională din zona în care construiți) dar cu îmbunătățirile necesare, pentru o eficiență energetică maximă și cu adăugarea elementelor noi din tehnologia modernă care ne ajută la sporirea confortului. Ori casele tradiționale întodeauna s-a construit cu materiale si soluții naturale, locale. Cu forță de muncă locală. Prin immplicarea familiei la maxim. Acum, în era industrializată, sunt tot mai multe soluții prefabricate care, ne sunt vândute sub „sigla” CALITĂȚII! Tocmai în această ordine de idei, personal, consider că sunt două tipuri de case ecologice : cele prefabricate (sau din materiale prefabricate) și cele naturale (construite din materiale naturale locale sau materiale reciclate). Diferența? Cum spuneam, producătorii de soluții prefabricate spun că oferă calitate și garanție. Este o soluție unde beneficiarul nu trebuie neapărat să dețină cunoștințe în domeniul construcțiilor (deși recomand CU LITERE MARI – pentru a putea supraveghea lucrările), nu trebuie să fie îndemânatic și nu trebuie să lipsească de la servici. Pe de altă parte, astfel de case primesc cu ușurință autorizție de construcție ca să nu mai spun că acum legea NU NE PERMITE să ne construim singuri casa! Însă, toate astea pot duce la costuri foarte mari, îmi permit să zic chiar exagerat de mari. Poate chiar si 50% mai MULT decât o casă convențională, cărămidă și polistiren sau lemn si vată minerală! Toate astea sub „sigla” sănătății („casă BIO”) si a „calității” (oare putem fi siguri?). Și atunci să încercăm să convingem oamenii (de rând) să-și construiască case ecologice? Pe de altă parte avem casele naturale. Avem atâtea tehnici (vezi www.casenaturale.ro ), atâtea soluții oferite de natură de a ne construi case, mai ales că acum am putut învăța și din tehnici tradiționale de pe alte meleaguri (earthbag, cordwood, cob, etc) încât nu avem decât să ne apucăm și să facem. Sunt soluții simple, eficiente și pot fi chiar foarte ieftine. S-a construit cu piatră, lemn, pământ, stuf, paie, etc de secole sau mii de ani. În România si acum sunt case construite de mai bine de 100 de ani si sunt locuite! Ca si atunci si acum durabilitatea si calitatea acestor case erau hotărâte de cunostintele si indemanarea celor care o construiau. Ori aceste cunostinte, in zilele noastre nu se dobândesc greu (carti, internet, filmulete, voluntariat, ateliere, etc.). Problema mare este atunci când nu putem sau nu vrem sa dobandim aceste cunostinte ci mai degraba am plati o echipă sau un „meșter”! După cinci-sase ani de promovare intensă a construcțiilor ecologice, incă nu găsesti o echipă serioasă (sau chiar profesionistă !? )  care să-ți construiască o casă din lut de exemplu! Se spune (mai în glumă sau mai în serios) că o casă naturală costă de fapt exact câți bani ai.

Dar totuși, cât costă o casă ecologică (naturală)? 

Atunci când vă puneți această întrebare, vă rog să vă gândiți la următoarele lucruri :

  1. Ce aleg? Soluții prefabricate (chiar dacă vorbim de mteriale naturale), garanții, etc sau caut soluții naturale, locale, tehnici locale si implicarea mea si a familiei la maxim?
  2. Dacă plătesc, pentru ce voi cheltui banii? Doar materiale, eventual consultanță sau voi apela la muncitori? Ori, am să construiesc casa cu familia si prietenii, eventual cu ajutorul, sfaturile unei persoane cu experiență?
  3. Ce clădire îmi doresc? Scoală, castel, „vilă” sau o casă fix pe măsura familiei mele. (aspectul acesta al spatiului util, necesar (metri patrati) pentru o familie am sa o dezvolt intr-un alt articol)
  4. Cu ce material, tehnică voi construi? Alegerea materialului si a tehnicii este extrem de importantă în ceea ce priveste costurile. Cel mai ieftin material de constructii este lutul (mai ales daca ai un teren suficient de mare de unde să-l extragi. De asemenea, unele tehnici necesită mai puțin lemn (fiind autoportante – cob, pămant batatorit, saci umpluti cu pamant)
  5. Sunt perfectionist sau ma ma multumesc cu frumusetea simplitatii?
  6. Ce fel de acoperiș aleg? Tipul acoperișului poate influenta foarte mult costul final al casei!
  7. ….si o intrebare care sa ti-o pui in soaptă : „fentez” legislatia sau merg 100% pe cale legală? Nu incurajez pe nimeni sa incalce legea, dar stim cu totii ca sunt unele „portițe” prin care putem scădea preturile.

După ce mi-ati răspunde la aceste intrebări, si m-ați intreba totusi cât costă o casă ecologică, ceea ce vă pot spune eu este că depinde doar de voi. Este alegerea voastră cât să coste. Dar totuși, iată ce spune experiența mea :

În cazul unei contractări cu o firmă specializată costurile unei case naturale pot ajunge aproape de pretul unei case construită in mod conventional, ba chiar mai mult!…asta mai ales dacă clientul optează pentru un design modern, asemănător cu casele din materiale obișnuite! Prețul mai depinde și de posibilitatea de a procura materialele din resurse locale și de finisajele interioare și exterioare!   Se poate spune că dacă optați pentru varianta  „la cheie”, nu veți ieși sub prețul de 300-350 euro/mp (preț care conține manoperă și materiale, mai puțin unele materiale de finisare)…..asta, deoarece este un preț calculat pentru cel mai „pesimist” scenariu din punctul de vedere al unui constructor : cazare pentru 4-5 muncitori, transportul materialelor și a sculelor, închirieri utilaje, schele, finisări pretențioase, front de lucru dificil , etc, etc…. Ceea ce este important, este faptul că aici vorbim de casă EFICIENTĂ, ECOLOGICĂ, ECONOMICĂ.

Dar, trebuie știut, că, costurile pot scădea semnificativ. Dacă am lua în calcul un „scenariu optimist”, când pe teren, sau foarte aproape găsim toate materialele, când clientul dorește doar finisaje tradiționale (fără pereți extraordinar de netezi, fără colțare, etc), când și beneficiarul se implică fizic, deja putem vorbi de prețuri, chiar sub 250 euro/mp.

Trebuie să recunoaștem faptul, că după principiile ecologice, nici nu ar trebui să angajați o echipă, ci să vă construiți casa cu familia, cu prietenii în clacă! Participați la câteva workshop-uri, mai citiți, mai întrebați și puteți încerca în prima fază să vă construiți o anexă și dacă totul e în regulă vă apucați cu familia de casă. Astfel, puteți să vă construiți casa undeva în jurul prețului de 120 euro/mp. În cazul în care, credeți că totuși nu v-ați descurca fără un specialist, puteți opta într-o colaborare cu un consultant sau cu un asistent (pe șantier).
 
 
În concluzie :

    În funcție de cât de mult vă implicați, în funcție de pretențiile Dumneavoastră ca beneficiar, în funcție de finisajele exterioare și interioare, în funcție de sursa de materiale și nu în ultimul rând în funcție de participarea unei echipe întregi sau doar a unui asistent, prețul casei dumneavoastră (ecologice) poate varia între 130 euro/mp și 450 euro/mp. În preț am inclus materialele și prețul a minim unui asistent. Prețul real, întodeauna îl veți afla doar când există un plan, un proiect și după fixarea exactă a pretențiilor

ATELIER PRACTIC : ÎNVAȚĂ CUM SĂ CONSTRUIEȘTI O CASĂ ECOLOGICĂ IEFTINĂ 

Citește detalii aici! 

IMPORTANT! Mai ales în cazul in care construiti „in regie proprie”, deseori s-a adeverit ca, costurile estimative s-au dublat. La fel si timpul de executie. Parerea mea este ca aceste „deficiente” apar deseori din lipsa unui plan bun (si nu ma gandesc la un plan, proiect tehnic), bine gandit. Eu cred ca atunci cand ne apucam de constructie, este bine sa stim exact din ce, cum vom construi, si sa stim exact inclusiv unde ne punem până să prosoapele (de exemplu). Adică un plan extrem de amănunțit!

      In incheiere, iata si câteva sfaturi (sper eu utile) cu ajutorul cărora puteti economisi câțiva bănuți la construcția casei voastre!

Read more

Soluții pentru reabilitarea caselor din chirpici sau paiantă

Soluții pentru reabilitarea caselor din chirpici sau paiantă

Personal, întodeauna am fost de partea construcțiilor noi. Adică, mai pe înțelesul tuturor, prefer să construiesc o casă pe măsura familiei mele, adaptată la nevoile noastre decât să cumpăr una veche și să o renovez, reabilitez. Atunci când am învățat despre construcțiile ecologice, în Franța, mentorul meu mi-a zis ceva ce nu voi uita niciodată : „Omul, de cele mai multe ori, construiește pentru urmași. pentru copii, pentru nepoți. Trebuie să le fim recunoscători, le suntem datori. Datoria noastră este să avem grijă de ceea ce ne-au lăsat moștenire, în care au pus suflet și au dat tot ce au putut ei, ca nouă, urmașilor să ne fie bine….și asta este valabil și la case! Recunoștința o putem arăta salvând aceste valori, ducând mai departe tradiția, moștenirea lăsată de ei. Să ducem mai departe valorile spirituale, etc”…dar să rămânem la case! Eu voi construi o casă nouă, însă una cu un design tradițional, tipic zonei în care o construiesc. Însă, știu că sunt foarte multe persoane care cumpără case vechi, case construite cu diferite tehnici, dar în special din chirpici sau paiantă. Și nu-i condamn. Ba dimpotrivă îi felicit. Iar prin acest articol, doresc să le vin în ajutor, deoarece majoritatea acestor case au nevoie de intervenții, de reabilitări, renovări. Știu că mulți au nevoie de aceste sfaturi și ar fi păcat să aleagă soluții care să distrugă aceste case sau să-i facă să nu se simtă confortabil.

Probleme și soluții de reabilitare, renovare

Soluții de reabilitare a caselor din chirpici sau paiantă

Înainte de toate, aș vrea să stabilim câteva lucruri care mulți nu le știu, apoi trecem la eventualele probleme care se pot ivi și soluțiile care eu le consider practice, eficiente, ieftine și sănătoase.

 

Ceea ce aud de la multă lume și greșesc enorm este că „pământul și lemnul izolează bine”. Greșit! De fapt, poate fi adevărat, dar numai dacă pereții construiți din aceste materiale au o anumită grosime ( de exemplu perete din pământ, minimum 60-70 cm, cel din lemn minimum 40 cm sau de exemplu perații din piatră ar trebui să aibă cel puțin 1 metru grosime). Deși, din amintiri știm că aceste case (din paiantă, chirpici) sunt (au fost) călduroase, probabil ne aducem aminte că de multe ori amintirile frumoase s-au terminat cu o casă umedă, pereți plini cu mucegai sau rozătoare care au făcut canale prin pereți, etc. Voi reveni cu o explicație la aceste probleme, dar înainte de asta vreau să vă atrag atenția asupra unor lucruri :

O casă va fi bună din toate punctele de vedere, dacă (și cam asta înseamnă de fapt o casă ecologică) : 

  1. Pereții respiră (umezeala din casă poate migra din casă spre exterior-acest lucru este important mai ales în perioada rece)
  2. Pereții exteriori al casei termoizolează cât se poate de bine (trebuie să oprim schimbul (pierderile0 de temperatură prin pereți
  3. Materialele din interiorul casei formează o masă termică (orice material cu care finisăm interioarele, ar trebui să aibă capacitatea de a absorbi, acumula temperatura – de exemplu de la soare, sau de la o sobă). Astfel poți economisi mulți bani, și confortul climatic din casă poate fi cât se poate de plăcut.
  4. Materialele cu care construiești casa, nu ar trebui să-ți afecteze sănătatea, sau să polueze mediul înconjurător (aproape fiecare material de construcții modern, prefabricat contine materiale chimice, care se dizolvă de la umiditatea din casă, iar locuitorii le inhalează, inspiră, provocând diferite boli de la alergii până la cancer)

În conformitate cu aceste lucruri trebuie știut că există materiale de construcții care formează masă termică, deci au capacitatea de a conduce temperatura (conductivitatea termică depinde de la un material la altul), iar alte materiale au o capacitate extraordinară de termoizolare…în special care conțin celule de aer. Materiale care absorb temperatura sunt pământul, lemnul, piatra, nisipul, varul, iar printre cele capabile de termoizolare am enumera paiele, stuful, lâna de oaie.

Cel mai mare inamic al tuturor materialelor de construcții naturale, este UMEZEALA! Umezeala, umiditatea excesivă. Unele rezistă mai mult (piatra de exemplu, dar într-o umiditate continuă după sute de ani s-ar eroda și acesta), dar unele s-ar degrada foarte repede (de exemplu paiele).

Stiind toate astea, casa noastră ar trebui să arate cam așa : Pereții exteriori construiți din materiale care termoizolează ( de exemplu cât mai mult paie), iar cei interiori cât mai mult „acumulatori” (lemn, pământ, piatră). Știind că piatra rezistă cel mai mult la umezeală, este normal că o folosim ca și fundație. Materialele de construcții naturale dintr-o construcție, pot primi umiditate excesivă din trei direcții : din pământ în sus spre pereți (soluția este fundație din piatră cu mortar de var-care la rândul lui, în timp se pietrifică-și soclu înalt), din precipitații (ploaie, zăpadă cu vânt – soluția este streașină lată, plus prispă, plus pomi plantați în direcția din care vin de obicei ploile torențiale) și din condens….și aici ajungem puțin înapoi la începutul articolului. :) Dacă ne facem o casă din paiantă sau chirpici, și pereții nu sunt destui de groși, căldura din casă, se va întâlni cu frigul de fară și va face condens în perete. Umiditatea va ataca în primul rând paiele din compoziția chirpicilor, apoi lemnul din structură! Noi în interior menținem o temperatură constantă, deci putem presupune că pereții, vor avea aproximativ 20 grade celsius itr-o grosime de 10 cm (poate puțin mai scăzut spre exterior). În schimb, afară (vorbim de iarnă) temperaturile pot fi schimbătoare. Dacă ajunge mult sub zero, din exterior pământul la fel va absorbi ca si in interior si dacă este suficient de frig si multa vreme, cele doua temperaturi se vor intalni in perete si vor face condens. Așadar, oameni buni, grosimea și compoziția pereților exteriori contează foarte mult. La fel cum contează și fundația, dar mai mult ruperea capilarității (urcarea umidității) dintre sol și perete! Pe de altă parte, degeaba este călduroasă o casă din grinzi de lemn de exemplu, dacă vei consuma 10 m de lemne pe sezon. Dacă ai avea grosime suficientă, nu ai avea pierdere de energie (căldură) iar consumul de energie va scădea chiar cu 70%! ….să revenim la oile noastre (cu cei trei câini :) )

Atunci când cumperi o casă veche pot apărea următoarele probleme care te pot pune pe gânduri pentru a căuta soluții (eficente, ieftine) de reparare, restaurare :

  1. Crăpături (mari) : în zilele noastre nu mai este o noutate că apar alunecări de teren (copaci din ce în ce mai puțini, sau și pentru că – nu uitați – pământul trăiește, se mișcă) care pot provoca „rupturi” în structură. Un alt motiv ar putea fi și  intensificarea traficului (rutier, feroviar) în zonă. Dacă în pereți a ajuns din diferite motive umezeală excesivă, de asemenea poate slăbi structura (mucegăiește lemnul de exemplu). Soluții : întărirea fundației prin „subzidire”, dacă problema vine de jos, de la sol. Am văzut multe case din paiantă fără fundație, fără soclu. Dacă e din cauza umezelii, trebuie eliminată structura afectată, înlocuită și asigurați-vă că nu veți avea umezeală în pereți (explicații am dat mai sus)
  2. Pereți umezi : majoritatea caselor pe care le-am văzut eu în special în sud, nu aveau nici fundație, nici soclu. În Bărăgan paote că nu e o problemă, mai ales dacă casele au streașină destul de lată. Pământul fiind foarte uscat va înghiții toată ploaia care vine o dată la o lună sau două. În schimb, în zona de deal, lipsa soclului, a fundației poate fi o problemă, deoarece există posibilitatea ca pereții să absoarbă umiditate din sol. Soluții : Nu trebuie să alergăm neapărat după folii. Se poate încerca cu un simplu drenaj (dar bine făcut), care ar trebui să ajute. Dacă ați cumpărat o casă care, în pereții exteriori are lut (chirpici, paiantă) și nu are o grosime de minimum 50-60 cm, recomand un strat de termoizolare. Sunt soluții de termoizolare naturale, locale. Ieftine, durabile, eficiente : baloți de paie, stuf, lână de oaie. Nu vă fie teamă! Pentru toate întrebările care v-au și venit repede în minte (rozătoare, foc0, sunt soluții! Pentru cei pretențioși sunt și soluții certificate la nivel europen, calitate necontestată cum ar fi plăcile de termoizolație din fibră de lemn (NU OSB! – cleiul din OSB conține formaldehidă, provoacă cancer!), saltele de cânepă, celuloză, etc. ….au și preț pe măsură!
  3. Rozătoare : nu cred că rozătoarele simt mâncarea din casă printr-un perete de 60 cm (că vorbim de lut). În pereții caselor din baloți de paie, ar intra in paie pentru a se încălzi și probabil ar găsi boabe în primul an, în baloți. Oricum, soluții de prevenire sunt și ar putea funcționa și la o casă din lut, dar nu cred că e cazul! Ce am observat eu, la casele din paiantă mai ales, majoritatea celor în care au intrat rozătoare prin pereți, erau pereti umezi, deci moi, mai ușor de pătruns pentru ei. Pe de altă parte, este știut faptul că șobolanii sunt atrași de locuri umede, de mucegai.
  4. Tencuiala. Multă lume se plânge de durata scurtă a tencuielii. Nu vă mirați. Din interese financiare, comerciale, ne-au „învățat” că fără ciment nu se poate. Oameni buni! Se construiește de mii de ani. Case, castele, biserici. Multe dintre clădirile bine făcute, sunt și acum în picioare, cu multe dintre ele ne facem poze și le punem pe facebook (castele, biserici, etc). Și au sute de ani. Care ar fi problema cu aceste materiale? Trebuie doar să știi cum să le pui. Pe când cimentul…cimentul are o sută și un pic de ani. Cimentul este un material natural. Se poluează extrem de mult deoarece se ard foarte multe deșeuri plastice pentru a ajunge la o temperatură extrem de mare, necesară producerii cimentului. Dar, trecând peste asta, cimentul absoarbe și reține umiditatea, prea mult. Din cauza asta, iarna mai ales la îngheț-dezgheț cedează. Soluția : soluția este pur și simplu tencuiala de var pe exterior și tencuiala de lut pe interior. În tencuiala de var se pot adăuga de exemplu praf de marmură sau ulei vegetal pentr a mări gradul de impermeabilitate. Da, necesită îngrijire. Odată pe an, iasă familia și într-o zi reîmprospătează pereții. Este ieftin. Este mișcare, sănătate. Oricum pentru mofturoși sau pretenșioși, există soluții „durabile”, unde nevoia de intervenție se mărește de 5-6 ori (mai bine zis se lungește în ani :) ). Vorbim de tencuieli decorative pentru exterior, pe bază minerală (respiră pereții).
  5. Acoperiș – termoizolați bine podul casei sau dacă folosiți mansarda atunci între căpriori. Soluții sunt, dar mai ieftin și mai economicos ar fi termoizolarea podului decât între căpriori
  6. Geamuri : contrar celor afirmate de mulți cum că o casă naturală, ecologică ar fi un pas în trecut, tocmai pentru că  ne folosim de experiența în timp și inovațiile apărute, casele noastre ar trebui să fie mai eficiente decât ale strămoșilor noștrii. Pentru a nu pierde multă căldură, pe vremuri se făceau geamuri mici. Acum avem geamurile termoizolante, geamurile termopan. Nu vă fie frică, nu termopanele provoacă mucegai în jurul geamurilor! Mucegaiul vine din cauza lipsei de termoizolații la glafuri (finisare inadecvată. Din grabă se face doar o simplă mascare atât în interior cât și în exterior, pe când aici este zona cea mai expusă, iar termoizolarea glafurilor este extrem de importantă), cumulul de materiale sintetice care nu permite difuzia vaporilor (respirația pereților), și tâmplărie ieftină di materiale cu conductivitate termică extrem de ridicată (aluminiu și plastic). Soluții : Eu recomand, geamuri termopan cu tâmplărie din lemn (am văzut geamuri termopan în stil tradițional extrem de frumoase), glafuri bine termoizolate, jaluzele pe exterior, și perdele groase pe interior. Termoizolație de calitate garanatată :)

Cam acestea sunt lucrurile care mi-au venit în minte, oricum extrem de multe sfaturi utile sunt chiar pe acest site sau pe site-ul www.casenaturale.ro . De altfel, eu personal ajut cu sfaturi, cu link-uri pe cei intersați în grupul de pe facebook pe care l-am creat special pentru acest scop. Chiar și pe această pagină, sub articol, dacă aveți întrebări, nelămuriri sau chiar sfaturi, nu ezitați să le scrieți. Voi răspunde cu seriozitate tuturor. :)

Cu multă stimă, Németh János

Casă din baloți de paie cu acoperiș reciprocal

Casă din baloți de paie cu acoperiș reciprocal

     Exact acum doi ani am fost in vizita la una dintre cele mai frumoase si interesante case construite din baloti de paie, in Romania….si anume la familia Lázár. Am cerut aprobarea proprietarului de a va arata cateva imagini cu aceasta minunatie. Pozele nu sunt de cea mai buna calitate, in schimb se poate trece cu vederea avand in vedere continutul. Este o casa din baloti de paie cu acoperis reciprocal.

Pentru unii e un „moft”, pentru alții e un „nou trend” sau ceva „senzațional”, dar pentru Lázár Attila din Miercurea Ciuc este pur și simplu o casă sănătoasă, eficientă și de ce nu, chiar și durabilă!

Attila, de mai bine de 5 ani a aflat despre casele din baloți de paie și a fost atât de fascinat de avantajele acestora, încât a luat hotărârea de a-ți construi una. Negăsind o echipă de construcții specializată în acest domeniu, și-a luat inima în dinți și s-a pus pe treabă, începând cu adunarea informațiilor de pe internet, publicații până la a participa la unele workshop-uri organizate în alte țări!

O casă de aproximativ 110 mp, consruită din baloți de paie, fără linii drepte sau muchii ascuțite, tencuită cu argila găsită pe teren, cu acoperiș vegetal. Zidurile despărțitoare a ales să le construiască din cărămizi pline de lut, „cărămizi țigănești” cum se spune prin zonă. Asta pentru a avea în casă o masă termică care să crească eficiența casei!

Este interesant acoperișul casei, care este realizat din bușteni rotunzi și nu din grinzi cu muchii, acoperiș care pare să ne amintească de celebra casă a lui Simon Dale! Citește despre acoperișul autoportat : acoperiș autoportant

Motivul construirii acestei case nu a fost doar faptul că este o casă mai ieftină (din spusele lui Attila, casa se află la faza de finisaje, urmând să se mute în toamnă și investiția a ajuns undeva la 10.000 euro) ci și faptul că nu are încredere în maerialele convenționale, nu cunoaște efectul acestora pe termen lung asupra sănătății! Un alt motiv a fost și grija lui față de mediul înconjurător. In cele de mai jos, iată câteva imagini care-i las să vorbească în locul cuvintelor : 

Notă : imaginile de calitate mai slabă sunt făcute cu un telefon, iar sursa imaginilor de calitate mai bună este blogul personal al familiei Lázár.

Câteva reguli importante pentru a obține o casă ecologică ideală

Câteva reguli importante pentru a obține o casă ecologică ideală

Nouă reguli importante pentru a obține o casă ecologică ideală

Ce este de fapt o casă ecologică?  Casa ecologica este un termen folosit pentru clădirile construite și folosite la un mod responsabil față de mediul înconjurător, în tot ciclul de viață al acestora: design, construcție, folosință, întreținere, renovare și demolare. Aceste clădiri ar trebui să fie trainice (rezistente la intemperii, capriciile vremii, incendii, furtuni, cutremure sau inundatii), cu un consum (foarte)  redus de energie, nu ar trebui să afecteze sănătatea constructorilor sau a celor care vor locui în casă, și nu în ultimul rând ar trebui să fie ieftină…atât costurile de construcție cât și cele de întrținere ar trebui fi ușor suportate de beneficiar!

Ușor de zis dar greu de făcut…cel puțin pentru unii! Mai ales într-o societate în care suntem învățați să cumpărăm totul doar pentru că este mai rapid, mai confortabil eventual „de firmă”! …ca să nu mai spunem că induși în eroare din diferite motive (indoctrinare) si interese, în special finaciare! Iată, în cele de mai jos, câteva reguli de bază, reguli de care dacă țineți cont la construcția viitoarei case, veți fi foarte aproape de a avea o casă ecologică (cu tot ceea ce înseamnă acesta)

Cum sa alegem terenul ideal pentru o casa naturala
Cum sa alegem terenul ideal pentru o casa naturala

1. Alege terenul ideal!

Un aspect foarte important pentru viitoarea casă și pentru buzunarul tău! Și aici nu ne gândim la distanța dintre casă și locul tău de muncă care ar trebui să-l parcurgi în fiecare dimineață și seara! Pentru a economisii bani pe durata construcției, este important să lucrăm cu materiale de construcții locale! Cel mai important lucru pentru tine, încă înaintea deschiderii șantierului este APA! Nu e totuna să cari apa de undeva sau să ai un izvor chiar pe teren. Un izvor care îți aduce apă suficientă, te poate scăpa și de o factură : poți avea propria ta sursă de apă…trebuie să mai găsești soluția de a-l duce în casă la robinet!  Ar fi ideal să găsești și materiale de construcții pe teren sau foarte aproape de acesta : lemn, paie, piatră, țiglă, stuf sau șindrilă (aici ne gândim la producători). Nu trebuie să uităm nici de deschiderea terenului, orientarea față de punctele cardinale…energia soarelui ne poate economisii multi bani (în viitor). Dar, mai găsiți câteva sfaturi în alegerea terenului ideal, pe una din paginile site-ului nostru!

2.Ai grijă să-ți „respire” pereții!

Nu ți-ar plăcea să locuiești într-o cutie de plastic nu-i așa? Oricum expresia „să respire peretele” nu se referă la circulația aerului prin pereți.  In cazul zidăriilor din materiale naturale, finisate clasic cu tencuială, are loc o circulație lentă a vaporilor din interior spre exterior. Se recomandă materiale de construcții naturale (deoarece acestea permit difuzia vaporilor, cele sintetice Nu! ) și finisaje din materiale poroase cum ar fi tencuiala de var sau tencuiala de argilă. În cazul în care blocăm această migrație (cu materialele sintetice) dezavantajele sunt sentimentul de frig (chiar la temperaturi ridicate) din cauza umidității, apariția mucegaiului în pereții casei și ceea ce este mai grav este că miditatea excesivă dizolvă substanțele toxice, chimice din materialele de construcții sintetice (lavabil, lac, adezivi) care ajung în plăminii noștrii, iar noi ajungem la medici….

3.Termoizolează-ți casa foarte bine 

O termoizolare adecvată îți poate economisii mulți bani! …ca să nu mai amintim că iarna nu îți este frig în casa, și vara te poți retrage la răcoare, tot în casă, fără să ai nevoie de aer condiționat. Nu uitați că unele materiale de construcții au calități de termoizolare excelente, altele însă, contrar credinței, sunt materiale care absorb temperetura fie caldă, fie rece. Lemnul, piatra, lutul, nisipul formează o masă termică și au calități termoizolante de la anumite grosimi (ale peretelui), în schimb stuful, paiele, lâna de oaie sunt materiale termoizolante excelente. Atenție cum vă alegeți materialele și grosimea peretilor exteriori. În exterior recomandăm materiale termoizolante (mai ales la pereții aflați spre nord), iar în interior, pentru peretii despartitori si pentru finisaje, materiale care formează masă termică, tocmai pentru uniformizarea temperaturii din interiorul casei.

Termoizolații naturale

4. Ferește materialele de construcții de umiditate, umezeală excesivă

Inamicul numărul unu al construcțiilor ecologice este umezeala (excesivă)! Proiectează-ți casa cu „cizme” (soclu) înalte și „pălărie” (streașină) lată! Astfel ferești pereții de ploi. Tot în ajutor poate veni și o prispă (care împiedică și zăpada…să nu se adune la perete). În exterior tencuiește cu var (în tencuială poți adăuga și ulei de in sau praf de marmură, materiale care fac tenciala mai impermeabilă! Mare atenție cu cantitate uleiului de in adăugat. Dacă e prea mult, blochează „respirația pereților”) Datorită tehnologiei avansate, poti folosi si o tencuiala decorativa pe baza minerală! Umezeala nu doar din exterior poate provoca probleme : ai mare grijă să ai o termoizolație a pereților exteriori suficient de groasă și uniformă, să nu ai „poduri termice”. Mai pe înțelesul tuturor, trebuie evitat ca frigul din exterior si căldura din interior să se întâlnească ÎN perete! va face condens și va distruge materialele de construcții naturale, dar în prima fază va apărea mucegaiul!

5. Nu polua mediul înconjurător și nu dăuna sănătății tale sau a moștenitorilor!

Gândește-te că ai vrea să lași casa moștenire copiilor tăi! Ai grijă de sănătatea lor! Multe materiale de construcții contemporane sunt dăunătoare sănătății datorită formaldehidei (și nu numai) care este prezentă aprope în fiecare material de construcții sintetic! În cazul în care nu ai copii, gândește-te că am moștenit o planetă care ar trebui să o „predăm” curată pentru generația viitoare! Să nu fim egoiști!

6.Materiale de construcții și mână de lucru locale
 
Este regula prin care poți economisii cei mai multi bani pe durata construcției! Constructorii veniți de la distanță îți pot impune costurile de transport, cazare si eventual masă! Meșterii locali vor fi fericiți să muncească apropae de familiile lor, iar a doua zi se duc la muncă mai voioși. Nu te gândi să construiești o casă din bușteni în sudul României sau să îți acoperi casa cu stuf în zona de munte! Alege materialele de construcții și tehnica de construire în funcție de ce găsești pe teren și în apropierea acestuia. Materiale aduse de la distanță pot fi poluante datorită transportului! Cele de la distanțe mici pot fi transportate chiar si cu vehicule non-poluante (căruță…iar badea va fi fericit că a putut fi de folos și a făcut un bănuț în plus pe lângă pensie). Vei economisi enorm de mult!
7. Inspiră-te din casele vechi, tradiționale din zona în care construiești
 
Stai puțin prin zonă. Examinează casele vechi. Cele mai vechi! Nu degeaba au rezistat asa de mult. Observă forma lor, orientarea lor. Întreabă bătrinii satului de ce au fost făcute casele cu formele respective.
Mai multe sfaturi pe această temă, aici : Învață din tradiție
 
8. Nu construi mai mare decat ai nevoie
 
Nu cred că ai nevoie de spații goale, pe care nu le folosești decât foarte rar. Este inutil să consumi energia pentru încălzirea acestora. O casă, un cămin ar trebui să țină familia împreună, nu la distanță, fiecare în câte-o încăpere îndepărtată. Construind doar spatii care le foloseti zilnic, vei economisii bani atât în timpul construcției cât si după prin reducerea consumului de energie!
 
9. Ai grijă la finisaje si design-ul interior 
 
Cu o proiectare adecvată a interiorului, poti încălzi casa cu o singură sursă de încălzire, de exemplu o sobă cu masă termică! Materialele de finisare daca sunt naturale, materiale care absorb căldura, vor lucra ca un calorifer imens. In acest fel poti elimina de la cheltuieli, sistemele scumpe de încălzire!

Soluții alternative pentru „termoizolarea” casei

Soluții alternative pentru „termoizolarea” casei
În ziua de azi, pentru majoritatea dintre noi, soluțiile la diferite probleme sunt cumpărăturile! Termoizolație? Păi cumperi „x,y” sistem si ai rezolvat-o. Hidroizolație? Păi folie „x,y” si ai rezolvat-o. Ei bine, majoritatea „off-grider”-lor (si nu numai) stiu că soluțiile pentru un trai sănătos și fericit (aici pot spune și economică), sunt oferite de natură și nu trebuie alergat pentru orice la magazin! Iată, în cele de mai jos, câteva soluții eficiente, sănătoase și în mare măsură chiar gratuite :
Designul solar pasiv al unei case, profită de orientarea soarelui pentru a  minimiza (sau în anumite condiții de a elimina) necesitățile de încălzire sau răcire a unei clădiri!
Numele spune totul :

1. Design = integrat în designul clădirii

2. Solar = sursă de energie din natură (gratuit)

3. Pasiv = fără părți mecanice, necesitate de întreținere zero

Rezultatul este o încălzire (sau răcire) datorită doar designului sau orientării casei, deci nu se poate deteriora sau distruge. Ce câștig, nu-i așa?

Regulile sunt simple!

1. Orientați-vă casa în mod corespunzător față de traiectoria soarelui

Cel mai simplu mod de a beneficia de puterea, energia soarelui este de a vă orienta casa în direcție Est-Vest cu fațada cea mai lungă spre Sud! Chiar dacă ați roti casa în jurul axei cu 30 grade, tot ați avea o eficiență de 90%. Asigurați-vă că nici un obstacol natural sau de altă natură (copaci, clădiri) nu vor împiedica razele solare să pătrundă în casa Dumneavoastră mai ales în perioada dintre orele 09 și 15 ale zilei, ceea ce este foarte important mai ales pe durata iernii!

2. Folosește-te de unghiul razelor solare

Ați observat vreodată că unghiul  soarelui pe cer este mai mică la orizont în timpul iernii și aproape deasupra capului, în timpul verii?

  Ei bine, acest lucru puteți să-l folosiți în avantajul Dumneavoastră, lăsând razele solare (care bat aproape perpendicular pe geamurile casei în timpul iernii) să pătrundă în interiorul casei și să încălzească pereții sau podeaua, care bineînțeles ar trebui să fie realizate din materiale care au capacitatea de a înmagaziona căldura (cob, argilă, fibră de lemn, etc). Așa cum vedeți și în grafica alăturată, nu se pune problema ca razele solare să ne supraîncălzească locuința, deoarece vara aceleași raze numai bat în locuință ci pe acoperișul casei. În acest caz mare atenție ce fel de termoizolație vă alegeți la acoperiș (mai ales între căpriori!) Așadar, este foarte important să vă alegeți materiale de construcții care au capacitatea de a înmagaziona căldura și lăsați razele solare (joase, ale iernii) să le încălzească în timpul zilei, astfel seara veți avea plăcuta surpriză că aceste materiale să vă redea încet-încet căldura captata.

3. Alegeți dimensiunea ferestrelor corect!

Cea mai mare greșeală este supradimensionarea geamurilor (mai ales cele orientate spre SUD). Pot apărea probleme îndeosebi primăvara și toamna când, din cauza geamurilor mari poate apărea supraîncălzirea interiorului! Știați că : dimensiunea geamurilor ar trebui calculate în funcție de spațiul care trebuie să fie iluminat și/sau încălzit? În general, mărimea geamului ar trebui să fie între 7% și 15% din mărimea podelei încăperii unde urmează a fi montat geamul! Dar pe lângă toate astea, la alegerea dimensiunii geamurilor trebuie să se ia în calcul și poziția în funcție de celălalte punctele cardinale (N, E, V) ale casei! O bună alegere poate ajuta la un climat și o ventilație foarte bună în interiorul casei! Iată câteva sfaturi : la Nord alegeți să montați geamuri mici, de aste se și recomandă ca la partea nordică a casei să planificați încăperi ca toaleta, garderobă, cămară.  În partea Vestică poate apărea cel mai ușor supraîncălzirea deoarece aici chiar și vara pot pătrunde razele solare în interior, recomandarea noastră este să aveți copaci înalți în fața geamurilor, obloane, sau geamuri mai mici. Geamurile din partea Estică pot regla confortul termic, clima din casă deoarece pe aici poate pătrunde cu ușurință aerul curat de dimineață, iar soarele nu este încă atât de puternic încât să producă supraîncălzirea!

4. Holurile au un rol important!

O altă greșeală la designul unei case este așezarea ușii principale direct spre o sufragerie. Iarna, în momentul în care deschizi ușa de intrare,frigul pătrunde direct, fără nici un obstacol în interiorul casei. De asta holul unei case nu este doar un spațiu pentru umbrele, pantofi, cuier, ci și foarte util în ceea ce privește transferul termic! este foarte simplu : deschizi ușa principală, intri în hol și închizi ușa! După asta întri în casă! Schimbul de transfer termic este redus la minim!

5. Suprafața utilă și design-ul interior al casei contează!

Dintr-odată, majoritatea dintre noi alegem să locuim într-o casă supradimensionată, uitând că un om sănătos folosește casa doar adăpost pe timpul nopții sau la temperaturi scăzute, vreme urâtă. Întodeauna, omul a avut multă treabă în jurul casei…pentru a supravietui. O casă supradimensionată va costa mai mult atât la construcție cât și la întreținere, încălzire. O casă compactă (eventual pe două nivele), cu multe spații deschise poate fi încălzită mai ușor, chiar și cu o sobă pe lemne, centrată cât mai la mijloc. O sobă cu care poți și găti dar să încălzești si apa pentru baie. Bineînțeles, vorbim de o casă cu pereți exteriori bine termoizolati, iar in interior cat mai multe materiale cu masă termică (lut, lemn, piatră, var, nisip, cărămidă)

Zonele tampon iti salvează câteva grade Celsius

Tot termoizolante pot fi considerate si „zonele tampon” din fața (la sud) sau din spatele (la nord) unei case! O prispă sau mai bine zis o terasă din fața casei, care iarna poate fi acoperită cu geamuri, poate fi o soluție de a aduce câteva grade în plus în casa ta. Pentru a avea umbră vara, se pot planta plante curgătoare (de exemplu vița de vie). Toamna vor cădea frunzele și razele soarelui pot aduce câteva grade în plus chiar si iarna! La peretele nordic, poti adăuga un mic depozit, astfel frigul va pătrunde mai greu în perete!

Până una alta, chiar si peretele exterior poate fi termoizolat fără să alergăm la cumpărături! Sau chiar dacă cumpărăm, vorbim de prețuri mult mai scăzute și încurajând economia locală și nu invazia multinaționalelor! Soluții sunt! Despre aceste soluții găsiți mai multe informații pe www.casenaturale.ro

Casa și viața….ecologică!

Casa și viața….ecologică!

Casa este parte a familiei!

casa din baloti de paieDe o vreme încoace, la prezentările mele -fie ateliere, seminarii sau orice alte ocazii – spun că o casă ecologică este un (alt) stil de viață. Și sunt absolut convins de asta. Sunt convins că o casă nu ar trebui să fie doar un obiect util. Un obiect realizat în urma unei înțelegeri sau în urma unui contract „între două părți”! Un obiect care, după un timp să fie o „tranzacție profitabilă”.

Din punctul meu de vedere ar trebui să fie parte a familiei. Plănuită împreună, în familie, „adusă pe lume” împreună cu familia și îngrijită de toată familia. Da, exact ca un nou născut. Iar, cum venirea unui născut (de obicei) este o bucurie, o sărbătoare, așa ar trebui să fie și construcția unei case. Cândva așa și era. Și nu era doar bucuria unei familii ci a întregi comunități. Până la urmă casele „ecologice sau „naturale” (cum le numim acum doar pentru a face o diferență) sunt de fapt continuarea caselor tradiționale (într-o oarecare măsură), DAR adaptate nivelului de trai actual. Pot spune chiar, îmbunătățite, mai ales din punct de vedere al eficienței energetice, dar nu numai….că nimeni nu vrea să „se întoarcă în peșteră”, nu-i așa?

Schimbă ceva!

discovery chanelDacă vorbim de ecologie, printre altele, ne duce gândul la protejarea mediului, la sănătatea noastră, la traiul în armonie cu natura, dar mai ales la reducerea la maxim al impactului nostru asupra mediului înconjurător.  Sunt convins că pentru a obține rezultate maxime în acest scop, trebuie să ne schimbăm stilul de viață, trebuie să ne schimbăm (majoritatea dintre noi) gândirea, mentalitatea. Mă bucur pentru orice casă construită în oraș din materiale naturale, pentru orice material care conține substanțe nocive schimbate pe materiale naturale, dar cred că o casă (ecologică) adevărată nu se va naște niciodată în mediul urban.

O casă ecologică înseamnă (1). protejarea mediului, (2). eficiență energetică, (3). protejarea sănătății, (4). cheltuieli reduse (chiar dacă unii nu sunt de acord cu acest criteriu, spunând că ce e de calitate și sănătos, ar trebui să aibă un preț pentru a scoate în evidență valoarea „produsului”), atât în timpul construcției cât și în perioada locuită. Ca să îndeplinești toate cele patru criterii va trebui să te îndepărtezi de oraș. În mediul urban, cel mai greu va fi îndeplinirea criteriului de la punctul patru, dar nu numai. Da, știu!  Aici vin întrebările : „Cum fac cu „jobul”?,  „din ce voi trăi?”, „nu voi mai avea confortul de la oraș?”. Da, pentru a-ți (!) construi o casă ecologică, poți să-ți pierzi „job”-ul! De fapt îl dai la schimb. Îl schimbi cu libertate, fericire, sănătate dar mai ales cu TIMP! Nici nu-ți dai seamacât de mult timp vei avea pentru tine, pentru familia ta, pentru prietenii tăi. Pentru a trăi nu ai nevoie de „job”. De job ai nevoie ca să-ți plătești facturile, ratele, abonamentele, luxul dar mai ales lenea (modern fiind denumit confort) și diferite TRATAMENTE (medicale). Poți trăi cu legume, fructe (eventual carne, dar nu neapărat) apă și soare. Ori pentru asta ai nevoie de teren, mai bine zis de pământ.

Bye bye E-on, bye bye ELECTRICA!

cuptorVeți spune că „fără loc de muncă, nu ai bani”. Ori în ziua de azi e nevoie. Într-adevăr e nevoie dar nu-i totuna de câți bani ai nevoie, câți și unde sau pe ce îi cheltui. Și puținii bani de care ai nevoie vin mult mai ușor decât ai crede. Chiar dacă te muți în pădure (deși nu e chiar atât de ecologic cum pare) poți avea tot confortul de la oraș. Și nu oricum, chiar GRATUIT!.

Ti-ai imaginat vreodată să te încălzești gratuit, să faci baie în cadă chiar și dacă ai avea o casă în pădure, să ai lumină și să-ți încarci „device”-urile mobile fără să fi racordat la o rețea electrică? Și toate astea fără să-ți vină vreo factură!? Da, se poate. Dar va trebui să-ți scoți din cap cuvântul lene și va trebui să „pui osul la bătaie”. Dar crede-mă, vei aștepta să se facă lumină să poți face cât mai multă treabă, te vei culca obosit, dar satisfăcut, visând la ce vei face mâine.

Scriu aceste rânduri ca și cum aceste lucruri ar fi niște descoperiri recente dar, de fapt sunt doar lucruri uitate datorită erei consumeriste în care am crescut. Am crescut cu fața la televizor, unde chiar și în desenele animate natura este prezentată drept „sălbăticie”, unde ți se bagă totul „în bot” ca fiind ieftin și „numai bun” pentru tine (inclusiv medicamente, când, de fapt ar fi de ajuns să trăiești într-un mediu sănătos). O cutie care  îți arată „știrile de la ora 5” și „terorism”, doar ca să ai „morcov” în fund tot timpul, astfel fiind mai ușor de manipulat, indus în eroare. Nu, mulțumesc! Televizorul nostru sunt geamurile și sticla de la sobă!

Poate ați vrea să știți totuși cum se poate ajunge la un astfel de stil de viață, care ar fi avantajele, dezavantajele, bucuriile, greutățile dar poate despre astea într-un alt articol sau poate deschidem o discuție sub formă de comentarii, aici sub articol :)

PS : Cele descrise mai sus sunt experiența, trăirile, părerile mele personale. Luați-o ca atare. :)

All the best, Janos :)

Connect with:

I accept the terms and conditions.