
Dacă vorbim de case ecologice, din punctul meu de vedere, cele din lut ar fi prima opțiune. De ce? Aproape oriunde te-ai afla în țara asta, lutul (pământul) este materialul cel mai la îndemână. Într-adevăr, avantaje și dezavantaje : față de o casă din baloți de paie sau cânepă beton (hempcrete), casele din lut sunt surclasate din punct de vedere al eficienței energetice dar, ca și costuri, casele din lut pot fi cu cel puțin 20-30% mai ieftine față de celălalte două soluții amintite mai sus (probabil cele mai alese tehnici pe lângă casele din lut). Oricum există soluții de eficientizare, termoizolare a unei case din lut. Explicația este simplă : Dacă ai piatră (pentru fundație) și pământ (suficient) poți construi structura casei cu costuri extrem de mici. Am și scris un articol despre o experiență proprie unde am trecut toate costurile. Economisind la structură, se poate lua în calcul aplicarea unei termoizolații (de exemplu stuf, lână de oaie, paie sau poate sisteme performante, prefabricate din fibre de lemn sau cânepă, etc). Pe site-ul www.casenaturale.ro sunt menționate mai multe tehnici de a construi o casă ecologică. Pe lângă soluțiile cu unele etape de prefabricare (case din baloti de paie, hempcrete, etc) se poate vedea că sunt mai multe tehnici de a construi doar cu pământ : „cob”, pământ bătătorit, chirpici, paiantă, saci umpluți cu pământ. Ceea ce face diferența între aceste tehnici este modul în care se folosește pământul pentru a se construi pereții unei case. Cum spuneam, avantaje și dezavantaje. Unele dintre tehnicile amintite mai sus, au fost folosite în România de sute de ani însă, altele au fost „importate” din alte tradiții, deoarece au unele avantaje față de ce se cunoștea la noi în țară. Așa ar fi „cobul” și „casele din saci umpluți cu pământ”. Dacă ar exista un clasament al celor mai ecologice tehnici de construire case din lut, al meu ar arăta asa (asta după ce am încercat toate tehnicile cunoscute la noi în țară, lucrând în domeniu de mai bine de 7 ani) :
- cob
- case din saci umpluți cu pământ
- paiantă
- pământ bătătorit
- chirpici
- etc….
Ceea ce as lua în considerare la un astfel de clasament au fost în primul rând costurile și energia necesară (complexitatea manoperei). Întotdeauna am căutat să pot construi ieftin și ușor. Asa am ajuns să experimentez „cob” – ul. Mi-a plăcut foarte mult. Am și decis că va fi tehnica cu care ne vom construi casa. Este printre puținele tehnici cu care poți construi casa în familie, cu copiii. După ce am participat la construirea unei case mari, cu patru bărbați alături (și fiind foarte încântat), cu gândul la viitoarea noastră casă, urma să construiesc o căsuță micuță, cu familia. Să testăm lucrul în familie. Soț, soție și trei copii de 10, 8 și 1 an la vremea respectivă (2016). Pot să spun că am avut un mic șoc, realizând că planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg. Mi-am dat seama că nu poate sta familia lângă mine, 8 ore și să construim o casă de 80-100 m². Nu suntem o echipă de construcții care, să lucreze 8 ore/zi ci o familie care are de trăit : joacă, spălat, gătit, învățat, etc. Gândindu-mă dacă se mai poate lucra la asta, m-am uitat ce fel de tehnici mai sunt și ne-ar ajuta într-un fel sau altul. Asa am ajuns ca aceea căsuță micuță să o construim cu „saci umpluți cu pământ”.
Casele din saci umpluți cu pământ

Încercând această tehnică, trebuie sa vă spun că am fost extrem de încântat. Cel mai mare avantaj, față de „cob” este rapiditatea cu care se construiește. Deși ar merita (poate într-un articol separat) totuși nu as vrea să scriu prea mult despre diferențele (sau asemănările) dintre „cob” și „saci umpluți cu pământ”. În acest articol, as dori sa pun accent pe tehnica „saci umpluți cu pământ”. O consider cea mai la îndemână, ieftină și rapidă soluție de a construi o casă din lut. Pe lângă aceste avantaje, rezultatul este o structură autoportantă, astfel nu ești nevoit să cheltuiești bani pe lemnul din pereți. Da, știu : ca să primești autorizație de construcție, trebuie să ai o structură minim din lemn. Ei, în cazul acesta, structura (lemnul „necesar”) poate fi chiar minim. Față de recomandările din cartea originală (care o poți descărca gratuit aici) am redus cheltuielile și prin faptul că am înlocuit sârma ghimpată (necesară între rândurile de saci pentru a impiedica alunecarea sacilor) cu țăruși de 4-5 cm grosime, bătuți în saci, care treceau prin 2-3 rânduri. Când spun saci, ma refer la saci din polipropilena (saci de rafie), deci da, saci de plastic. Este singurul motiv pentru care, această tehnică este foarte depunctată (dacă pot spune asa), de iubitorii de case ecologice. Și pe bună dreptate. Singurul lucru care alină puțin această „durere” este faptul că sacii de rafie sunt de fapt împletiti din fire de polipropilena (aproximativ 3 mm lățime) și astfel, se consideră că pereții de lut „respiră” (permite difuza vaporilor). Pe de altă parte, există încercări chiar și în România, cu saci din cânepă (iută) care sunt naturali dar, recunosc nu știu care este rezultatul, costurile, etc.
Temeri cu privire la tehnica „saci umpluți cu pământ”
Pe lângă faptul că sacii de rafie sunt din plastic, aud deseori că unora le este teamă de faptul că „se degradează” sacii. Înainte de toate, vreau să vă spun că de trei ani fac diferite experiențe cu mici sau mai mari construcții din saci umpluți cu pământ. Din observațiile mele reiese că ceea ce distruge cel mai mult sacii este situația în care sacii sunt lăsați 4 anotimpuri, expuși complet. Razele UV, ploile dar și inghetul-dezghetul distrug sacii într-un ritm extrem de alert. Însă, pentru că vorbim de niște pereți compactati, chiar și asa, este incredibil ce structură puternică rezultă. Este important să știți că sacii sunt de fapt, doar un cofrag provizoriu, până se bătătoreste pământul. În rest, chiar dacă s-ar degrada sacii, structura ar rămâne stabilă. Pe de altă parte, odată ce are structura un acoperiș și pereții sunt tencuiți (oh da, se tencuieste foarte ușor) deci, sacii „înveliți” în pământ, aceștia sunt deja protejați și probabil nu se vor degrada sacii în primii 100 de ani. Căutând tot timpul să eficientez ceea ce fac, am realizat că mai simplu, mai rapid și chiar mai ieftin ar fi să folosesc în loc de saci, tuburi de polipropilena („superadobe”). Este același material, în rulou, cumpărat din fabrică, înainte de a fi tăiați la dimensiunea sacilor. Mi s-a promis un rulou, cadou, pentru a experimenta dar, deocamdată nu am ajuns să fac acest lucru, deoarece am decis să încerc altceva. Ceva mai ieftin, mai ecologic…. Dar oare se poate?
Case din saci „Raschel” umpluți cu pământ
Nu știu de unde vine „Raschel” dar, nici nu cred că este important atâta timp cât știm aceștia sunt sacii „de cartofi”. Da, e vorba de sacii aceia de plasă în care sunt transportați cartofii. Bănuiesc că și vouă vi s-a aprins un beculeț : mult, dar mult mai puțin plastic! Ca să nu mai spun, că firele acelea de plastic, care formează sacul de plasă, sunt rezistente la razele UV! Deși am rezolvat mai sus problema „degradării” acum, chiar că puteți să puneți deoparte această temere. :). Dacă un sac de polipropilena costă între 0.6 și 1. 5 lei (dimensiunea de 0.5×100 cm) un sac „raschel” de aceeași dimensiune se încadrează între 0.39 și 0.46 lei. E lângă acest aspect, sacul „raschel” vine dotat cu o sfoară cu care se poate lega ușor la gură, astfel, se poate folosi pe toată lungimea ei. Mai mult, atunci când se bătătoreşte, sacul „raschel” se întinde destul de mult și putem obține o lățime de 50 cm pe când la sacii de rafie am reușit maxim 45 cm….dar și la lungime avem eficiență mai bună, față de sacii de rafie. Din punctul meu de vedere, un alt aspect important este faptul că în cazul sacilor „raschel”, nu mai există straturi de polipropilena în perete ci dimpotrivă, avem o structură continuă, compactă de pământ, o structură autoportantă în care, sacii „de cartofi” pot avea rol de armatura. Nu este un aspect important dar, merită amintit : sacii „raschel” se găsesc în diferite culori. Alegând de exemplu verde, nu mai avem o construcție care să fie foarte expusă la vedere cum e cazul sacilor de rafie albi. Deocamdată, ceea ce regret este că nu am găsit tuburi „Raschel”…dar, „în orice bine e un pic de rău……..”. Deja de la începutul lunii martie (2019) lucrăm la o mică construcție. Urmează să revenim cu impresii sub formă de video si/sau imagini. Pană atunci, spor la treabă tuturor și mult noroc în alegeri.

Cu speranța că a fost util acest articol și că nu am uitat nici un aspect important, țin sa te invit la Coliba Verde, fie voluntar, fie la un atelier, unde pot să îți arăt toate „secretele” acestei tehnici.




Fenomenul downshifting s-a născut din refuzul societăţii occidentale de a deveni sclavul valorilor materiale şi de a-ţi consuma toată existenţa alergând după bani sau o poziţie ierarhică. Downshifting-ul înseamnă refuzul de a intra într-o anume înregimentare (prin dresaj), refuzul poziţiei, refuzul salariilor mari etc. Ideea de bază e calitatea vieţii individului, care nu este dată de felul în care se poziţionează el din punct de vedere material (nu-ţi trebuie atât de mulţi bani ca să fii fericit) ci de faptul că poţi profita în mod inteligent de timpul pe care-l ai de trăit, astfel încât să nu devii un sclav al muncii. Prin urmare, e vorba de o etică a muncii.























Tehnica aplicării acestui finisaj presupune arderea fie îndividual cu o torță pe gaz, fie în pachet a unei suprafețe a scândurii. Experiența și practica vor fi cele mai bune sfătuitoare privitor la gradul de insistare cu flacăra, nivelul satisfăcător de pătrundere a carbonizării în profunzime sau viteza de producție a acestor elemente.





1. Totul este gratuit!
„Cât costă o casă ecologică (naturală)?” – este intrebarea pe care îmi place să o urăsc. 🙂 Sunt întrebat foarte des, dar înțeleg. Oamenii vor totuși să știe la ce să se aștepte atunci când decid să-și construiască o casă. Mai ales că, majoritatea dintre noi „am auzit” că o casă ecologică ar fi de fapt soluția pentru toată lumea, ar fi soluția pentru a NU apela la credite bancare. Din păcate, deseori oamenii sunt dezamăgiți! Oare pe bună dreptate? Adevărul este că în unele cazuri este destul de greu să stabilești exact preșul corect. De ce? Pentru că, (cel puțin din punctul meu de vedere) o casă ecologică este de fapt o casă tradițională (indiferent de zona din care ne inspirăm în ceea ce privește arhitectura sau design-ul casei, desi ar fi recomandat să vă inspirați chiar din arhitectura tradițională din zona în care construiți) dar cu îmbunătățirile necesare, pentru o eficiență energetică maximă și cu adăugarea elementelor noi din tehnologia modernă care ne ajută la sporirea confortului. Ori casele tradiționale întodeauna s-a construit cu materiale si soluții naturale, locale. Cu forță de muncă locală. Prin immplicarea familiei la maxim. Acum, în era industrializată, sunt tot mai multe soluții prefabricate care, ne sunt vândute sub „sigla” CALITĂȚII! Tocmai în această ordine de idei, personal, consider că sunt două tipuri de case ecologice : cele prefabricate (sau din materiale prefabricate) și cele naturale (construite din materiale naturale locale sau materiale reciclate). Diferența? Cum spuneam, producătorii de soluții prefabricate spun că oferă calitate și garanție. Este o soluție unde beneficiarul nu trebuie neapărat să dețină cunoștințe în domeniul construcțiilor (deși recomand CU LITERE MARI – pentru a putea supraveghea lucrările), nu trebuie să fie îndemânatic și nu trebuie să lipsească de la servici. Pe de altă parte, astfel de case primesc cu ușurință autorizție de construcție ca să nu mai spun că acum legea NU NE PERMITE să ne construim singuri casa! Însă, toate astea pot duce la costuri foarte mari, îmi permit să zic chiar exagerat de mari. Poate chiar si 50% mai MULT decât o casă convențională, cărămidă și polistiren sau lemn si vată minerală! Toate astea sub „sigla” sănătății („casă BIO”) si a „calității” (oare putem fi siguri?). Și atunci să încercăm să convingem oamenii (de rând) să-și construiască case ecologice? Pe de altă parte avem casele naturale. Avem atâtea tehnici (


Pentru unii e un „moft”, pentru alții e un „nou trend” sau ceva „senzațional”, dar pentru Lázár Attila din Miercurea Ciuc este pur și simplu o casă sănătoasă, eficientă și de ce nu, chiar și durabilă!


Numele spune totul :
3. Alegeți dimensiunea ferestrelor corect!
De o vreme încoace, la prezentările mele -fie ateliere, seminarii sau orice alte ocazii – spun că o casă ecologică este un (alt) stil de viață. Și sunt absolut convins de asta. Sunt convins că o casă nu ar trebui să fie doar un obiect util. Un obiect realizat în urma unei înțelegeri sau în urma unui contract „între două părți”! Un obiect care, după un timp să fie o „tranzacție profitabilă”.
Dacă vorbim de ecologie, printre altele, ne duce gândul la protejarea mediului, la sănătatea noastră, la traiul în armonie cu natura, dar mai ales la reducerea la maxim al impactului nostru asupra mediului înconjurător. Sunt convins că pentru a obține rezultate maxime în acest scop, trebuie să ne schimbăm stilul de viață, trebuie să ne schimbăm (majoritatea dintre noi) gândirea, mentalitatea. Mă bucur pentru orice casă construită în oraș din materiale naturale, pentru orice material care conține substanțe nocive schimbate pe materiale naturale, dar cred că o casă (ecologică) adevărată nu se va naște niciodată în mediul urban.
Veți spune că „fără loc de muncă, nu ai bani”. Ori în ziua de azi e nevoie. Într-adevăr e nevoie dar nu-i totuna de câți bani ai nevoie, câți și unde sau pe ce îi cheltui. Și puținii bani de care ai nevoie vin mult mai ușor decât ai crede. Chiar dacă te muți în pădure (deși nu e chiar atât de ecologic cum pare) poți avea tot confortul de la oraș. Și nu oricum, chiar GRATUIT!.