Copiii, școala, joaca, libertatea…și familia

Copiii, școala, joaca, libertatea…și familia

Eu deseori îmi dau seama că fac greșeala de a confunda copii mei cu un adult. Deseori mi se întâmplă să mă supăr că nu pot sau nu vor (nu le face plăcere) să facă ceea ce-i rog. Apoi realizez că problema (în niciun caz) nu sunt ei…ci eu. Ca să mă scap un pic, câteodată mă gândesc că „și-o caută”. Adică le place să facă pe „deștepții” în rândul adulților. Mno, știu că nu am dreptate. Noi avem 3 copii (4, 11 și 13 ani). Cel mic e mic. 🙂 El e cu noi, acasă. Se joacă toată ziua, mai ajută cu ce poate. Totul e ok. Cei doi sunt la școală. Da, în sistem. Nimic special. Din păcate, sau nu, nu știu. Majoritatea celor care ne urmăresc activitatea, ne cunosc, știu că am fost în pragul homeschooling-ului. Până la urmă am ales scoala „normală „. Asta pentru că au mers la școala din sat, unde sunt 13 copii în total deci, clase adunate. Era (pentru copilul de 11 ani încă este) lejer. O joacă. Rezultate bune (dacă asta contează), 4-5 ore la școală, teme nu prea multe. Le rămâne(a) suficient timp pentru joacă, familie. Băiatul de 13 ani, a trecut la „alt nivel”, atunci când a început clasa a 5-a. Acum este în clasa a 6-a. Știți și voi : profesori diferiți, mai ocupați, mai multe materii (multe inutile, zic eu), mai multe teme, mai multe ore în bancă. Plus competiția, plus recompensele în BANI (wtf?)! Eu atunci am început să văd „colții” sistemului când a ajuns copilul cel Mare în clasa a 5-a. Atunci am simțit prima oară cum sistemul, încet, încet pas cu pas îți absoarbe, îți fură copilul. Da, asta am simțit. Nu sunt psiholog, poate sunt eu mai sensibil dar, nu cred că este benefic copilului, copiilor în general. Și cazul nostru este în mediu rural și nu urban unde, cred ca este și mai grav.  Să vă explic :De pe o zi pe alta, copilul cu care ai petrecut 18-20 pe zi (pentru ca muncim de acasă, ca să zic asa) , ajunge să fie cu tine 10-12 ore (cu somn cu tot) în momentul în care trece în clasa a 5-a. La navetă se adaugă 2 sau chiar 3 ore în plus (bine, asta nu este neapărat vina SistemuIui), la statul în bancă se mai adaugă 1-2 ore dar, ceea ce e nasol sunt TEMELE pentru acasă. Temele pentru acasă îmi fură copiii! Ori vine acasă, mănâncă, se odihnește puțin și își face temele. Și ajunge sa termine cu tot programul înșirat mai sus, undeva pe la 7. Deci ii mai rămân 2 ore de joacă. Ori vine acasă, mănâncă și se pune să își facă temele ca să fie sigur ca termină în timp (dacă alege varianta asta, cred ca va dați seama de nodurile, stresul din burtica copilului de a nu eșua). Deci ii mai rămân 2 ore de joacă….si îl lăsăm în principiu să facă ce dorește. Dar, copilul este cu noi în teorie mai mult. Știți, sunt unele lucruri care am dori să transmit copilului meu. Lucruri utile în viață. Cum se bate un cui, cum gătești,  cum cosesti, cum repari, cum te poți hrăni sănătos, cum sa fi corect, cinstit….cât de frumos este să îți petreci timpul in/cu familie. Întrebarea mea este : CÂND?! Pe de altă parte sfaturile sunt : „Nu e bine să faci temele copilului”. De acord. „Lasă copilul să se miște cât mai mult pentru că, toată ziua stă în bancă”. De acord. „Culcă copilul devreme” De acord. „Ca părinte, joacă – te mult și petrece mult timp cu copilul tău”. De acord. 
Intrebarea mea, din nou, este…..CÂND?!….. și acum a început clasa a VI-a….

„Ori te pregătești pentru teze (teste), ori pentru viață”. Spicuiri din educația finlandeză!

„Ori te pregătești pentru teze (teste), ori pentru viață”. Spicuiri din educația finlandeză!

Pentru noi, educația copiilor este importantă. Din punctul nostru de vedere, ceea ce primesc copiii din ziua de azi de la învățământul de stat nu numai că este puțin dar, cu siguranță este defectuos, fiind infiltrate interese materiale. Asta credem noi. În aceeastă ordine de idei, căutăm soluții alternative, luând în calcul chiar și „homeschooling”-ul. Dacă la un moment dat vă scriam despre educația copiilor olandezi, azi, în preajma ZILEI INTERNAȚIONALE AL EDUCAȚIEI (5 octombrie), mi-am propus să vă traduc un articol în care era rezumat modul de educare al copiilor din clasele primare, din Finlanda! Având în vedere că este recunoscut in lume, reusitele elevilor finlandezi, cred că merită citit. Haideți să vedem ce fac ei altfel, ce fac ei mai bine :

1. Totul este gratuit!

Educația finlandeză este gratuită. Și acesta include mese, excursii, geanta și papetăria. Dacă locuinta elevului  se află la mai mult de 2 km distanță de scoala, atunci se asigură transportul. Toate costurile sunt plătite de stat. 12,2% din bugetul central este cheltuit pentru educație.

2. Elevii sunt tratați individual

Fiecare elev își îndeplinește sarcinile în funcție de abilități. Copiii sănătoși învață împreună cu copiii cu dizabilități fizice sau psihice. Dacă un elev nu reușește să-și îndeplinească sarcinile (temele), învățătorul îi va oferii ore suplimentare. Dascălul este plătit în plus de stat, pentru acest efort. Se pune accent pe învățarea limbilor străine. Trăiesc după principiul că fiecare elev este în măsură să-și găsească o ocupație utilă, astfel dacă elevelui nu-i place o anumită materie, poate să coase sau să citească pe timpul „orei”.

3. Calificative motivante

În Finlanda se acordă notele de la 1 la 10. În primii doi ani, primesc doar calificative verbale de la „s-ar putea și mai bine”, până la „perfect”. Din clasa a treia, primesc note însă nu sunt publice. Fiecare elev știe doar propriile note. Oricum nu se dau notele pentru a „evalua” elevul ci mai degrabă pentru a-l motiva să-și îmbunătățească performanțele, cunoștințele.

4. Pot umbla în șosete

În școlile din Finlanda nu există uniforme. Nu suntem la fel, deci nu este o prioritate creearea „turmei”. Se pune accent pe dezvoltarea personalității individuale. Copiii se îmbracă cum vor. Foarte des poți vedea copii fără încălțăminte, la ore.

5. Nu sunt obligați să stea în bănci! Ore în aer liber.

Dacă copilul simte nevoia, poate participa la ore, stând pe covor sau pe canapea. Dacă vremea le permite, dascălii ies foarte des cu elevii, în grădina, curtea școlii. În principiu, majoritatea școlilor au așa numite amfiteatre cu gazon, unde se poate învăța în aer liber.

6. Foarte puține teme pentru acasă

Potrivit politicii finlandeze de educație, elevii trebuie să petreacă cel puțin tot atâta timp cu familia și odihnă, cât petrec cu învățatul. Astfel, tema pentru acasă nu trebuie să fie mai mult de 30 minute și cu mare grijă ca acesta să fie foarte atractiv pentru elev. De exemplu, un mod interesant de a preda istoria este acela de a ruga elevii să-și intervieze bunicii despre perioada in care erau ei tineri, apoi să compare acea perioadă cu cea modernă.

7. Nu sunt teze.

Finlandezii au un proverb : „ori te pregătești pentru teze (teste), ori pentru viață”.  Pornind de la această idee simplă, au sistat tezele. Profesorul, pentru a verifica cunoștințele elevilor, poate să ceară elevilor un extemporal in scris, dar  nu vor primi note.

8. Pauze lungi

Indiferent cât de interesantă este o oră, pauza va fi mai interesantă. În școlile finlandeze, în fiecare oră, există o pauză de 15 minute

9. E fain să fi profesor în Finlanda!

Interesul pentru Universitatea de Pedagogie din Helsinki  este de 20 de ori mai mare decât locurile disponibile. Salariul  unui profesor este in jur de 3500 euro, ceea ce este cu 1,5 ori mai mare decât salariul mediu din Finlanda. Să fii profesor în Finlanda este un lucru foarte prestigios pentru că „ei reprezintă” viitorul. Nu trebuie să predea conform unor reguli stricte. Fiecare profesor poate alege din ce carte să predea și ce program utilizează. În plus, lângă fiecare profesor, există un profesor „asistent” care îi ajută pe elevi să înțeleagă sarcinile.

10. Elevii învață lucruri utile pentru supraviețuire

Ora de înot începe cu ce trebuie făcut în cazul în care cineva se îneacă. Învață să gătească, croșeteze, meșteșugărească. O atenție sporită se acordă protejării mediului. La ora de informatică sunt învățați să construiască website-uri sau/si portofolii. Ideea fundamentală este de a permite elevilor să înțeleagă și să trăiască într-o lume în continuă schimbare.  Nu este nevoie de date inutile, număr de ani etc., deoarece există internet.

11. Nu există diferențe de calitate între școli

Copiii nu trebuie să aleagă o școală. Nu există „școli de elită”. Copilul va merge la cea mai apropiată școală. La orice școală va găsi profesori buni și educație adcvată.

12. Copiii pot alege ceea ce vor să mănânce.

Cantina este gratuită și variată. Meniul este afișat pe website-ul școlii, cu o lună înainte de începerea acesteia. Ei încurajează copiii să aibă o dietă sănătoasă, cu o opțiune vegetariană permanentă.

13. Noaptea la școală.

În fiecare an, de câteva ori pe noapte, copiii merg la școală cu saci de dormit și dorm în sala de clasă sub supravegherea profesorilor. Ei urmăresc filme, se joacă și este obișnuit să primească înghețată în dimineața următoare pentru micul dejun.

….Sună (mai) bine, nu credeți?

Educatia in familie (homeschooling) pentru începători

Educatia in familie (homeschooling) pentru începători

De o vreme încoace ne-am tot gândit (după întâlniri cu alte persoane) și până la urmă am decis să alegem „homeschooling”-ul, adică copii nostrii nu vor mai merge la scoală (asa cum o stim majoritatea dintre noi) ci vor învăța acasă. Deocamdată sunt in sistemul de stat – clasele 1 (Anett) si 3 (Adam) – este doar chestiune de timp, pana cand. Bineînțeles am citit mult despre sistemele „Waldorf”, „Sumerhill”, „Montesori”, etc. dar până la urmă am decis : VOR ÎNVĂȚA ACASĂ. Însă, ca majoritatea părinților, ne facem/făceam griji : suntem în stare (noi ca părinți), într-adevăr este benefic copiilor, îi excludem din societate, etc? Stiti ce? Toate semnele ne arată că va fi bine. Nu vreau să intru în aceste detalii, pentru că, cei care sunt cunoscători știu detaliile iar cei care aud prima oară această definiție, recomand să se documenteze. Ceea ce m-a determinat să scriu această notiță, este faptul că am găsit un articol în limba maghiară care m-a/ne-a cam liniștit, ne-a adus răspunsuri la ultimele întrebări care le-am mai avut. Acum stim cu siguranță că totul va fi bine, mai bine. Acest articol mi s-a părut interesant și m-am hotărât să-l traduc (deoarece în românește nu am găsit aceste informații) și sper să fie de ajutor celor care sunt sau vor fi în situația noastră!

 

Iată articolul care l-am găsit pe site-ul www.szeretetteremuhely.hu

 

(Scuze pentru eventualele greseli 🙂 …treceti cu vederea si vedeti mesajul 🙂 ). Prima rubrică (care în articol descrie situația din Ungaria, nu este traducere ci ceea ce știu eu de situatia din România. Dacă greșesc, sau stiti voi altfel, nu vă rețineți și scrieti in comentariu…si eu/noi suntem incepatori 🙂 )

 

Cum să încep?

În România (după cunostintele mele) nu există o lege care să permită ca, copii să învețe acasă în mod privat. Ba mai mult, deoarece școala este obligatorie, riști să-ți ieie copilul (Protectia copilului) de acasă pe motiv că-ți neglijezi copilul. Pe de altă parte, dacă copilul nu va avea un certificat că are unele studii efectuate nu poate adera la învățamânt superior, ori copilul trebuie să aibă posibilitatea de a alege, atunci când vrea. În acest scop trebuie căutat un institut care-l va primi și emite un astfel de certificat recunoscut cel putin la nivel European. După cunoștințele mele, în România ai două posibilități : o scoală americană, si una din Ungaria. Pentru cea din urmă trebuie să fii cetățean al țării respective, ceea ce pentru mulți ardeleni de nationalitate maghiara nu este o problemă). În acest caz, trebuie să mergi cu copilul, la examene în Ungaria. Majoritatea celor pe care i-am cunoscut eu au ales prima variantă, si anume sistemul american. În acest caz nu trebuie să mergi deloc cu copilul la institutie, platesti o taxa anuala de cca 600-800 lei, trimiti rezultatele in scris (au incredere in tine 🙂 ) si in schimb primesti certificat

Cum găsesc o astfel de scoală?

Păi nu este foarte usor, dar primul pas este să întrebi cei care sunt deja implicati. Poti sa intrebi chiar si educatorii din scoala „normala” daca au cunostinte (pentru ca de obicei au) dar fi pregatit(ă) cu un răspuns scurt si la obiect (fara sa-i jignesti) la întrebarea „de ce vrei să-l scoti din sistem….?”.

Care sunt costurile unei astfel de educații?

Multă lume crede că a învăța acasă este de fapt o fiță pentru cei înstăriți (financiar). Că sunt angajați profesori special pentru a se ocupa DOAR cu acel copil. Nicidecum! Esenta este tocmai faptul că părinții se ocupă cu copilul, părinții sunt cei care-l educă. Asta însemnând că întodeauna, cel putin unul din părinți trebuie să rămână acasă cu copilul/copii. În general , costurile se limitează la cele achitate institutiei la care figureaza oficial copilul

Ce specializare trebuie sa aiba parintele pentru a putea „preda” acasa, propriului copil?

De nici un fel

Sigur sunt în stare să-mi educ copilu, fără specializare?

De cele mai multe ori, încrederea în sine a părintelui este obstacolul pentru a începe această activitate. De prea multă vreme și poate prea aprofundat trăim (și suntem „educati” sa credem) cu gândul că depindem de educația instituționaliztă și refuzăm să credem în educația și armonia din familie. Si da! Functionează! Nu uitați că, copii voștrii au învățat limba maternă de la voi, fără ca voi să fiți profesori de gramatică. Succesul „homschooling”-ului constă în inteligența, răbdarea și creativitatea părinților, dar și în dorința copilului de a-si însușii lucruri noi si cât este de disciplinat. Cel mai important este să fiti încrezători în voi și în proprii copiii!

Eu am si un copil micut. Pot să educ pe cel mai marisor pe langa cel mic sau va deranja?

Un frățior mai mic (sau surioară) nu poate și nu va fi un obstacol. Dacă cel mic încă mai are somn după masa (de exemplu) atunci puteti învata cu cel mare in acest timp. Mai ales în „primele clase”, ajunge să te ocupi cu copilul câteva ore (3-4) pe zi. Chiar dacă cel mic ar fi treaz, tot nu ar deranja, mai ales dacă  se joacă singur. Dacă cel mic dorește să se conecteze în „joaca” celui mai mare, atunci trebuie implicat și cel mic si „ascultat” :). Dacă neapărat are nevoie de atentia mamei, atunci, in acest timp, copilul mai mare poate primi unele sarcini/exercitii care le poate termina în mod individual.

Copilul nu devine izolat? Singuratic?

Asta este întrebarea și temerea cea mai frecventă. Lipsa socializării este argumentul cel mai puternic împotriva „homeschooling”-ului. Trăim într-o lume dură. Niciodată nu au fost atâtea agresiuni în școli ca în ultimii ani. Prin scoaterea copilului din acest sistem educational, bazat pe concurenta si pe vointa de a ajunge la o inteligenta maximă (fără a se da importanță dezvoltării talentelor, creativității), de fapt îl ferești de aceste agresiuni dar și de la posibile acte iresponsabile ale copilului, acte care sunt in stare să le facă din dorința de integrare, de a fi acceptati de grup (instinct de turmă). În asta constă secretul educației în familie : armonie, bunăstare. Părintele (pentru socializare) poete alege activități unde copii se pot întâlnii și de asemenea le sunt dezvoltate diferite aptitudini (activități sportive, biserică, cursuri educaționale, etc.). Un mare avantaj sunt comunitățile cu mentalitate asemănătoare, care sunt din ce în ce mai mult întâlnite în toată lumea, unde copilul creste cu frati, surori, vecini care sunt educati in acelasi spirit. In acest scop este de mare ajutor chiar si comunitatile din mediul virtual, unde pot face schimb de experienta.

Care ne va fi programul zilnic?

Nu este o rețetă standard în această privință. Unii aleg un program asemănător scolilor (45 minute curs si 10 minute pauza) dar altii prefera o educatie liberă, învățând doar când simt nevoia. Oricum, si atunci când nu are copilul „oră” tot învață : cum să gătească, cum să construiască, cum să cultive..etc., activități zilnice necesre supravițuirii. Oricum se va forma totul de la sine. Când copilul nu are chef atunci nici nu are rost să-l forțezi…oricum nu va învăța. Folosește-te de perioada când doreste să învete si stai langa el chiar daca ti-ar placea mai mult sa te odihnesti. O alta metoda este sa predai „in bloc” : o saptamana doar o materie. Unii spun ca functioneaza (mai) bine. Oricum trebuie sa te adaptezi doar propriul tau copil. Merita. 🙂

Educatia in familie functioneaza si la copiii mai mari?

Universitatea din Oxford (UK) caută încearcă în mod special să atragă copii educați în familie! Oare de ce? 🙂

Ce vor spune rudele, prietenii dacă află că nu-mi dau copilul la scoală?

Cu totii ne intalnim, vrând nevrând, cu întrebarea „cum se face că, copilul tău nu e la scoală la ora asta?”. Probabil este cea mai „pasnica” manifestare :).  Unii se pregătesc pentru asta (cu un răspuns adecvat), altii intimpină probleme chiar din partea părinților (bunicii copilului). Depinde de temperamentul, determinarea fiecăruia.

Vrei un copil fericit? Inspiră-te din modul de educație al copiilor din Olanda!

Vrei un copil fericit? Inspiră-te din modul de educație al copiilor din Olanda!

Orice părinte și-ar dori să-și vadă copii fericiți, nu-i așa? Haideți să facem o mică călătorie în Olanda, unde nu doar lalelele înfloresc ci și copiii par să înflorească din ce în ce mai colorat 🙂

Potrivit unui articol din publicația Telegraph, un sondaj efectuat de UNICEF în anul 2013, ne arată că, cei mai fericiți copii din lume îi găsim în Olanda. Au fost întrebați tineri din 30 de țări industrializate, pe teme cum ar fi bunăstarea materială, sănătatea și siguranța, educația și factorii de risc comportamental, precum și de situația locuințelor și de mediul inconjurător. 95% dintre copii olandezi au afirmat că sunt fericiți, iar acest fact este dovedit si de mai multe alte cercetări. Interesant este că această fericire se poate observa deja chiar si în comportamentul celor mai mici copii. În această țară bebelușii plâng mai puțin, pot fi liniștiți mult mai ușor râd și zâmbesc mai mult în comparație cu amicii lor americani de exemplu. Psihologii spun că explicația ar fi obiceiurile culturale.

Haideți să vedem câteva obiceiuri, poate ne ajută și pe noi 🙂

Bucurându-se de un grad accentuat de libertate (libertate de mișcare și exprimare), copiii pot experimenta lucruri noi, sporindu-si experiența personală, pot descoperi lucruri noi, toate astea fără să fie apăsați prea tare de diferite responsabilități. Le vine ca o mănușă acomodarea în sânul familiilor echilibrate , lejere, liniștite, se simt mai bine, sunt mai fericiți. Dar oare pe ce se bazează această abordare? Probabil că cel mai important factor este faptul că olandezii își văd copii ca si indivizi, personalitati separate si nu propriile „extensii”.  Olandezii consideră că performanțele nu duc neapărat la fericire, în schimb, fericire cu siguranță te ajută să te simți împlinit. Ori pentru ei succesul inseamnă fericirea si implinirea propriilor copii.

Copii nu sunt stresați în școli!

În Olanda, copii încep școala la vârsta de 4 ani, dar în loc să-și îndoiască spatele în bănci, sunt ajutați să-și descopere interesele, apoi incurajati  să se joace cu ceea ce îi interesează. Predarea „clasică” începe la vârsta de 6 ani, când ei, sunt deja în clasa a 3-a. Probabil că de asta adoră copiii olandezi să meargă  la școală. Sunt curioși, rămân motivați și constată că în școală se pot ocupa cu ceea ce le place lor mai mult. Nu este importantă concurența, nu primesc teme pentru acasă sau dacă da, este foarte puțin. Nu contează cine e „primul din clasă” ci se pune accent pe educarea personalizată și menținerea curiozității.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Tabără de ecologie și construcții ecologice 

pentru părinți și copii. Pentru detalii, click pe imagine!

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Părinți realiști, copii fericiți!

Părinții olandezi sunt conștienți că „joaca” de-a tata si mama este o muncă grea. Și ei comit greșeli, dar stiu că asta ține de faptul de a fi părinte și nu se străduiesc să fie perfecți. Văd lucrurile în mod realist și sunt mai echilibrați. Îi ajută și faptul că mulți părinți lucrează cu normă redusă, tocmai pentru a avea timp și pentru copii, pentru familie. Inclusiv sistemul scolar se adaptează responsabil, miercuri după masa nefiind cursuri, astfel părinții sunt ”nevoiți” să meargă acasă, alături de copii, de familie. În orice caz, o zi pe săptămână, este acordat complet copilului, familiei, în totalitate!

Se pare că mămicile din țara lalelelor nu vor să redevină „top-model” după naștere, nu-și bat capul cu ideologia „formelor perfecte”. Nu au remușcări dacă unui copil cât de cât independent, capabil nu-i pune imediat sub funduleț ceea ce-i cere acesta. De asemenea, un tătic din Olanda nu consideră că își pierde bărbăția dacă ajută la spălatul vaselor sau ștergerea prafului. Adoră să petreacă timp cu copii lor. Astfel, familiile olandeze devin echilibrate, iar greutățile se împart.

Liniște, ordine, disciplina!

Acestea sunt cuvintele care sunt auzite relativ puțin de copii olandezi. Deoarece părinții olandezi încurajează copii să exploreze, să descopere lumea, să fie copii în adevăratul sens al cuvântului….iar copiii profită din plin 🙂 Toate astea, deoarece pentru un copil este mai importantă joaca, mișcarea decât „ o retragere liniștită”. Copiii olandezilor sunt prietenoși și gata de ajutor față de adulți. Părinții nu cred în educarea bazată pe pedepse ci pe o educație de îndrumare spre un comportament acceptat de societate. În opinia lor, copiii nu sunt neascultători în mod deliberat, și ei pot avea propria abordare sau punct de vedere față de unele lucruri si este considerat o virtute dacă copilul poate argumenta pentru propria dreptate. Educația copilului nu ar trebui să se compună din lupte verbale, spionări, pedepse, disciplinare, puterea vocii ridicate, etc, ci din exemple pozitive de către adulți, un comportament adecvat sau eliminirea imediată a oricărui exemplu negativ.

 Plăcerile simple ale vieții!

„Bucură-te de orice lucru mărunt” – spune o zicală olandeză. Fie o jucărie „second hand”, o pedalare, o joacă sau pur și simplu o masă luată în familie ar trebui să fie o bucurie. Societatea consumeristă în care trăim ne îndrumă din ce în ce mai mult să „cumperi cel mai nou.., să fi primul, să fi cel mai bun, să ai cel mai mult, etc”. Olandezii incearcă să minimalizeze cât se poate de mult această mentalitate. Mulți, intenționat iasă din această morișcă, își țin copii departe de acesta!

Mulți factori la un loc fac posibil ca copiii olandezi să fie fericiți și mulțumiți cu viața lor. Cu siguranță nici aici nu sunt gardurile din slănină și cârnați (pentru vegetarieni din salată și castraveți 🙂 ), sau altfel zis nu e totul roz. Si aici găsim opusul a celor prezentate mai sus. Demn de atenție este faptul că, cu câteva mici excepții, nici unul din factorii care conduc la fericirea copiilor nu depinde de bani! Este mult mai important ca atât copii cât și adulții să fie ei însuși, să protejeze valorile esențiale din relațiile familiale, să se respecte reciproc și nu în ultimul rând să se bucure de lucrurile mărunte….împreună!

Summerhill – scoala democratică unde copilul nu este obligat să participe la ore

Summerhill – scoala democratică unde copilul nu este obligat să participe la ore

Copilul tău ar vrea să meargă la o școală unde nu este obligat să participe la ore, iar materialele și le poate alege singur?

Școala Summerhill  este o școală independentă, britanică, fondată de Alexander Suttherland Neil în anul 1921, cu ideea că ar trebui să existe o școală care se potrivește oricărui copil, decât să transorme diferiți copii în personaje care să se potrivescă unui anumit tip de școală sau sistem de învățământ! Funcționează ca o comunitate democratică (copii locuiesc în internatul scolii), unde problemele sunt discutate în cadrul unor întâlniri, unde participă atât elevi cât și dascăli, iar deciziile se iau împreună, prin vot. Aceste întâlniri servesc atât ca un organ legislativ, cât și unul judiciar. Membrii comunității sunt liberi să facă ce doresc, atât timp cât acțiunile lor nu provoacă nici un rău altora, în conformitate cu principiul Neill „Libertate, nu licență.” Acest lucru se extinde de la libertatea elevilor de a alege la ce lecții vor să participe, sau chiar dacă participă la ore sau nu! Te întreb eu : Copilul tău ar vrea să meargă la o școală unde nu este obligat să participe la ore, iar materialele și le poate alege singur?

Fondată în 1921, continuă să fie un model influent pentru educație progresivă, democratică din întreaga lume. Summerhill este cel mai vechi exemplu de democrație la nivelul copiilor. Se pune accent pe libertatea de mișcare și exprimare a acestora. Summerhill este mai mult decât o școală.  Sistemul utilizat de Summerhill nu se axează doar pe educație – este un alt mod de a fi părinte. Se elimină majoritatea neînțelegerilor și problemele des întâlnite în familiile moderne.

Vă recomandăm taberele noastre LUTCAMP, bazate pe ideologia școală în pădure și Summerhill!  Citiți detalii!

 

Pentru mulți elevi, Summerhill devine experiența cea mai semnificativă din viața lor „.
Zoë Neill Readhead, Directorul Scolii Democratice Summerhill, fiica fondatorului.

Informații traduse de pe wikipedia și site-ul oficial al școlii!

Vă invităm, chiar vă rugăm să acordați o oră și jumătate pentru vizionarea poveștii despre Scoala Democratică Sumerhill, subtitrat în limba română! Un film pe jumătate documentar, una dintre personajele principale fiind chiar directoarea scolii, jucând propriul rol. Rugați copii să vi se alăture 🙂

Căutăm doi voluntari pentru atelierul din iulie. Un atelier de ecologie pentru părinți și copii!

Căutăm doi voluntari pentru atelierul din iulie. Un atelier de ecologie pentru părinți și copii!

Căutăm doi voluntari pentru atelierul din iulie. Un atelier de ecologie pentru părinți și copii!

 Dragi prieteni. în luna iulie organizăm un eveniment inedit dedicat (cel puțin din punctul nostru de vedere) dedicat în primul rând părinților care cred în viața apropiată naturii, prietenoasă cu natura, părinților care caută să trăiască o viață sustenabilă, confortabilă chiar fără facturi. Spun părinților, pentru că la acest eveniment ne dorim ca ei să vină însoțiți de proprii copii (cu vârsta de până la 14 ani).  Considerăm că este important ca și copiii să vadă, să experimenteze acest tip de trai dar, mai mult de atât, ne dorim să-i încurajăm să meșteșugărească, să petreacă mai mult timp în natură. O parte interesantă al acestui eveniment poate fi si faptul că alături de copiii care vor participa, vom avea un cadru didactic specializat in sistemul Waldorf  si o altă persoană cu ajutorul căruia dorim să stimulăm creativitatea copiilor. Alături de copii și NU cu copiii, deoarece este importantă libertatea de mișcare și exprimare al acestora, așa că, nu dorim să folosim termenul „supraveghetor” :).

Iată despre ce este vorba mai concret :

Tema principală al atelierului  va fi traiul ecologic, traiul sustenabil, în armonie cu natura și cu tot ceea ce ne înconjoară! O temă secundară ar fi construcțiile ecologice. Separat pentru părinți și separat pentru copii! Câte 4-5 ore pe zi, (orele de dinaintea prânzului) un educator specializat in sistemul Waldorf si un mester s-ar ocupa cu copiii, care ar construi mici construcții, reale, cum ar fi cușcă din lut pentru câini, hrănitori de păsări și un hotel de insecte. În acest timp, părinții ar avea parte de studii în cea ce privește construcțiile ecologice. După pauza de masă, programul este la alegere. Atât adulții cât și copiii pot alege în a continua la fel sau a avea diferite activități împreună : construcții, grădinărit, joacă sau chiar scurte excursii (organizat, cu toată grupa) prin zonă : Sovata (20 km), Salina Praid (27 km), Corund (localitate renumită pentru atelierele de olărit-35 km), Muzeul pălăriilor din paie (15 km) sau se pot vizita satele din imprejurimi, cu arhitectură tradițională, cu case de peste 100 ani. La doar 20 km este lacul de acumulare Bezid, unde se poate pescui, inota sau vâsli.

Vrei să te alături?

Pe lângă cele două persoane care se vor ocupa mai intens de copii, ne dorim să avem lângă noi și două persoane talentate, creative care ar dori să încânte copiii dar și părinții acestora. Bineînțeles că nu vei pleca de la noi cu „straita” goală, pentru că avem ce să îți oferim și noi la schimb! Despre asta poți citi mai multe AICI!

Dacă dorești să citești mai multe despre evenimentul în sine, te rugăm să accesezi pagina oficială al evenimentului.

Dacă dorești să participi la acest eveniment, te rugăm să ne scrii la adresa  de e-mail colibaverdedinardeal@gmail.com și te vom contacta cât de repede se poate!

Locuri disponibile : 2 (va fi actualizat la fiecare inscriere)

Educația la domiciliu (homeschooling), moft sau necesitate?

Educația la domiciliu (homeschooling), moft sau necesitate?

Acest articol este preluat de pe site-ul poruncaiubirii.agaton.ro

În câțiva ani nu vom mai putea vorbi despre cei șapte ani de acasă, considerați definitorii pentru punerea bazelor educației copiilor în sânul familiei. Și aceasta deoarece, după cum informează Mediafax, extinderea sistemului educaţional obligatoriu, prin includerea copiilor de 2–5 ani în pregătirea preşcolară, este una dintre preocupările Guvernului din România. Ministrul Remus Pricopie a spus că Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN) doreşte să extindă, din 2015, învăţământul obligatoriu la vârsta de 5 ani, iar apoi, gradual, spre 3 ani.

Deloc întâmplător, ca răspuns la provocările actuale ale sistemului educațional tradițional, își face loc și în țara noastră conceptul de educație la domiciliu, sau homeschooling-ul, sau școala de acasă.  Educaţia la domiciliu este definită ca fiind alternativa educaţională prin care parinţii/tutorele îşi asumă responsabilitatea primară pentru educaţia copilului lor. Acest articol dorește să ofere câteva informaţii de bază privind educaţia la domiciliu şi să dezbată câteva aspecte conflictuale extrase din cercetările efectuate privind integrarea în societate a copiilor educaţi la domiciliu.

Subiectul este de actualitate și nu trebuie privit ca o extravaganță sau ca o tendință eronată de izolare a copiilor de către familii considerate conservatoare. Pentru o mai bună informare publică au avut loc şi câteva conferinţe de homeschooling în ţara noastră. Este o realitate faptul că învățământul românesc se degradează constant, că performanțele sunt din ce în mai slabe, că ne pleacă elevii buni la studii în străinătate, că există o criză a cadrelor didactice. Programa școlară este stufoasă și aproape imposibil de parcurs, cu atât mai puțin de asimilat. Interactivitatea ca metodă de predare rămâne la stadiul teoretic și copiilor li se cere să devină depozitari de cunoștințe pe care nu reușesc să le pună în practică. Noile generații nu sunt de compătimit atâta vreme cât nici ele nu arată un interes deosebit de a performa, dimpotrivă. Chiulul, nepăsarea, lipsa de respect față de profesori și preocuparea excesivă pentru gadgeturi și modă caracterizează un procent important al celor de pe băncile școlii. În jocul rezultatelor slabe intră și părinții care îi ocrotesc excesiv pe elevi, le satisfac numeroase capricii, discreditează din start școala și cadrele didactice încurajându-și copiii că oricum diploma e de formă, că oricum se vor descurca ei în viață cumva, și că reușita constă în a avea doar școala vieții.

Ce este homeschooling-ul?

Psihologul Irina Constantinescu ne lămurește: “Homeschooling nu înseamnă doar o alternativă la sistemul de masă, şi nu doar un protest al părinţilor împotriva degradării sistemului public de învăţământ, ci şi un refuz al „procesării” copiilor pe bandă rulantă, în scopul de a obţine consumatori şi „rotiţe” obediente ale sistemului. Homeschooling-ul are ca scop formarea de oameni liberi, responsabili, cu un sistem de valori puternic şi o dezvoltare emoţională echilibrată, armonioasă, prin renunţarea la metodele standardizate şi întoarcerea la instruirea individualizată. Şcolarizarea la domiciliu este o metodă de educaţie cunoscută din cele mai vechi timpuri, care a cunoscut o revigorare începând din anii 1970 în S.U.A., odată cu eşecul academic şi moral al învăţământului de masă. În România dinainte de comunism, şcolarizarea la domiciliu era ceva obişnuit şi se găsea explicit prevăzută în lege ca formă alternativă de învăţământ până la naţionalizarea educaţiei din 1948.

În ultimii zece ani, „şcoala de acasă” a cunoscut o popularitate din ce în ce mai mare, fiind legalizată în ţări ca S.U.A., Canada, Australia, Anglia, Franţa, Italia, Finlanda, Irlanda. În S.U.A. se estimează că numărul copiilor şcolarizaţi la domiciliu creşte anual între 7 şi 15 procente. Astăzi, la noi în ţară, şcolarizarea la domiciliu este prevăzută în lege doar pentru copiii cu handicap, care nu se pot deplasa la şcoală, şi este strict reglementată. Totuşi, pentru cei care doresc să renunţe la sistemul de masă, există alternativa înscrierii copilului la o „şcoală-umbrelă” din străinătate. „Şcoala-umbrelă” e o şcoală particulară care primeşte înscrieri ale elevilor homeschooled (educaţi acasă) contra unei taxe anuale. Copilul înscris la o „şcoală-umbrelă” este considerat de stat ca fiind şcolarizat legal, şi poate fi oricând reintegrat în învăţământul public sau privat, după o testare a cunoştinţelor. Acest tip de şcoli eliberează foi matricole şi alte documente şcolare (de exemplu, acte de transfer) asemănătoare celor din  învăţământul de masă. Există numeroase „şcoli umbrelă”: unele furnizează şi materialul de predare şi de studiu, şi au cerinţe mai stricte în ceea ce priveşte examinarea (testele se susţin online), altele solicită doar un raport final din partea părinţilor, pentru a putea completa actele cu materii, note etc. După cum se observă, homeschooling-ul este extrem de flexibil, astfel încât fiecare familie poate urma calea educaţională care i se pare potrivită.” – sursa

Despre implementarea homeschoolingului în Romnânia ne vorbește psihologul Anca Dobrean: “Cu totul surprinzător este subiectul „homeschooling”, propus recent de membrii Asociației Naționale a Părinților, voce prin care s-au produs deja modificări în examenele naționale ale elevilor. „Homeschooling” sau „școala de acasă” este un sistem cunoscut în țările occidentale, constând în învățarea acasă, cu sprijinul părinților și al meditatorilor. Un testimonial al unui părinte de origine română, dar care s-a folosit de acest sistem în străinătate, arată avantajul de a avea, la domiciliu, serviciile educaționale oferite prin programele aprobate oficial, dar în cadrul cărora părinții sunt cei care înlocuiesc profesorii, cel puțin pentru perioadele corespunzătoare învățământului preșcolar și primar. Dezavantajul imediat sesizabil este lipsa unui colectiv în care copilul să socializeze, însă și aici sistemul „homeschooling” vine cu „soluția” constituirii în grupuri în care copiii și părinții adepți ai „școlii de acasă” se împrietenesc și formează mini-școli de familie. ”  – sursa

Beneficii ale educației la domiciliu

  • Câștigul de timp. Părinții pot petrece mai mult timp cu copiii, se elimină timpul consumat în trafic, grija de a găsi persoana potrivită pentru a duce și prelua copiii la și de la școală etc.
  • Există o varietate largă de metode de educare, începând cu cele convenţionale, care constau din cursuri prin corespondenţă şi orare de respectat, ajungând până la cele neconvenţionale, care constau în acumularea de experienţă, citire şi conversaţie.
  • Evitarea anturajelor nepotrivite. Familia poate continua educația copilului și dincolo de cei șapte ani de acasă, conform propriilor valori, fără interferența unui mediu (școala de stat) care să le contrazică și combată.
  • Câștigul de cunoștințe și cultură generală. Copiii cu aptitudini speciale către artă, sport, creație etc., vor putea dedica mult timp acestor activități care le vor contura viitoare carieră, în detrimentul unor materii inutile. Materia școlară va fi parcursă accentuând domeniile de interes pentru copil, iar studiul teoretic va fi îmbinat cu activități practice mult mai ușor de pus în practică de acasă: vizite la muzee, în parcuri, la teatru, biblioteci etc.
  • În cazul educaţiei la domiciliu trebuie să se asigure că: părintele este bine intenţionat în asigurarea tuturor nevoilor pentru educarea individuală a copilului; părintele se va implica în asigurarea bunăstării fizice şi intelectuale a copilului; copilul va avea posibilitatea să ia legătura şi cu alte persoane decât familia. (Toate evaluările în acest sens ar trebui făcute de persoane cu cunoştinţe în domeniu, privind varietatea posibilităţilor în educarea la domiciliu şi fiecare evaluare ar trebui să se concentreze asupra stadiului de progres a copilului şi nu asupra conţinutului cunoştinţelor şi al materialului didactic folosit. Aceste evaluări ar trebui făcute în locuri desemnate de comun acord cu familia şi autoritatea tutelară.)
  • Lista continuă cu avantajele identificate în studiul prezentat la sfârșitul prezentului articol.

Dezavantaje ale educației la domiciliu

  • Sunt și psihologi care avertizează că aceasta alternativă la învățământul de stat implică riscuri serioase. Ca să fie pregătiți pentru viață, copiii ar trebui să învețe să se descurce în relațiile cu colegii, să facă față competiției și să treacă prin emoțiile examenelor. „Interesul este ca un copil să poată să se descurce în fața unor situații neprevăzute. În condițiile în care am tot confortul și nu sunt provocat pe zona necunoscutului, risc să creez o personalitate a unui adult care va avea nevoie doar de un mediu care este securizat.”, spune Dănuț Negru, psiholog clinician.
  • Cheltuielile pot fi mai mari, mai ales dacă se optează pentru înscrierea la o școală umbrelă din străinătate, și pentru angajarea unor profesori individuali. De asemenea, dacă unul dintre părinți se va ocupa de educația la domiciliu, acesta nu va putea avea un job clasic, ci eventual un job part-time sau un job pentru care va lucra de acasă.
  • Dificultatea recunoașterii performanțelor școlare ale elevilor educați acasă. Psihologul Irina Constantinescu face o radiografie a situației actuale din țara noastră din acest punct de vedere:

Homeschooling în România – aspecte practice

Unul din lucrurile pe care trebuie să le ştim de la bun început este că, deşi copilul a fost înscris la o „şcoală-umbrelă” din străinătate, Ministerul Învăţământului nu recunoaşte notele obţinute în alte ţări. De aceea, la o eventuală reintegrare în sistemul şcolar public sau privat românesc, elevul va trebui să susţină teste la toate materiile din curricula românească, pentru fiecare clasă, până la nivelul la care se află în prezent. În funcţie de rezultatele obţinute, va fi încadrat la clasa corespunzătoare. I se va face o nouă foaie matricolă cu notele obţinute la testările respective. Acest lucru este cerut, de asemenea, tuturor elevilor care au urmat şcoală în alte ţări (cum sunt cei care au fost plecaţi cu părinţii în străinătate câţiva ani şi s-au întors în ţară).

În plus, trebuie să ţinem seama de faptul că orice diplomă de liceu obţinută în acest sistem, chiar şi una cu recunoaştere europeană, nu va permite înscrierea copilului la facultate decât ca student străin. Astfel, un copil care a fost şcolarizat la domiciliu şi care doreşte să urmeze o facultate în România va avea două opţiuni: fie să facă liceul din nou în sistemul românesc (posibil la „fără frecvenţă”), fie să se înscrie la facultate ca student străin (ceea ce înseamnă, însă, taxe foarte mari). De aceea, pentru România, homeschooling-ul poate fi o opţiune viabilă în special pentru clasele primare şi gimnaziale, cu reintegrarea ulterioară a copilului în sistemul şcolar public sau particular românesc. Se subînţelege că părintele care  se va ocupa de şcolarizarea copiilor va trebui să cunoască bine limba engleză, astfel încât, pe de o parte, să poată comunica cu „şcoala-umbrelă” din străinătate, iar pe de altă parte să poată preda copilului în această limbă – căci şi pentru copii este nevoie de o bună stăpânire a limbii engleze. Odată decizia luată, urmează al doilea pas: ce şcoală alegem?

Majoritatea „şcolilor-umbrelă” se găsesc în S.U.A., şi legătura cu ele se poate lua pe Internet, iar tot ce ţine de înscriere, plata taxelor, eliberarea de acte etc. se face online sau prin intermediul poştei.

Redăm în continuare fragmente relevante dintr-un studiu prezentat la Conferinţa Educaţia pentru Social Democraţie, 3 Iulie 2000, Institutul pentru Educaţie – Londra, susținut de Amanda J Petrie PhD, Cercetător – Universitatea din Liverpool.

În cadrul educaţiei la domiciliu există o varietate largă de metode de educare, începând cu cele convenţionale, care constau din cursuri prin corespondenţă şi orare de respectat, ajungând până la cele neconvenţionale, care constau în acumularea de experienţă, citire şi conversaţie. Eficacitatea educaţiei la domiciliu s-ar părea că nu depinde de metoda aleasă de părinţi, ci mai mult de gradul de implicare a părinţilor în înţelegerea necesităţilor în educarea copilului lor. De-a lungul istoriei în toată lumea au existat părinţi şi tutori, cu diferit statut social şi diferite grade de bunăstare, care şi-au învăţat proprii copii. În unele cazuri părinţii consideră că această metodă de educare se potriveşte mai bine copilului lor decât şcoala care le stă la dispoziţie. În alte cazuri părinţii se bazează pe propria experienţă şi văd educaţia într-un context mai larg decât şcoala; aceştia vor să-şi educe copii cu propriile forţe. Există copii care sunt retraşi de la şcoli pentru a fi educaţi la domiciliu din diferite motive, însă cel mai frecvent motiv este violenţa, fie în şcoală, fie pe drumul spre şcoală şi acasă. În astfel de cazuri părinţii implicaţi au simţit că ar fi în stare să asigure copilului lor o educaţie  şi o stare de confort mai bune decât în şcoala care le stă la dispoziţie.

În ultimii treizeci de ani în SUA şi în Marea Britanie, şi în ultimii cinci ani pe continentul european, s-a constatat o creştere a cerinţei părinţilor de a beneficia de educaţia la domiciliu, mai ales în formarea unor grupări de sprijin a educaţiei la domiciliu. Aceste grupări ar avea ca scop propagarea unor informaţii utile părinţilor şi în mijloacele media. Legile internaţionale au recunoscut dreptul copilului la educaţie, dar nu au specificat forma de învăţământ care trebuie adoptată. Binenţeles nu s-a exclus conceptul de educare la domiciliu. Declaraţia Naţiunilor Unite privind Drepturile Omului recunoaşte dreptul copilului la educaţie: Orice om are dreptul la o educaţie. – Educaţia elementară este obligatorie. – Părinţii au dreptul elementar de a alege metoda de educare de care vor să beneficieze copilul lor. Aceste concepte sunt incluse şi în Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, protocol 1, articol 2: Nici o persoană nu poate fi privată de dreptul la educaţie. În exercitarea oricăror funcţii pe care şi le asumă în procesul de educare şi şcolarizare, statul trebuie să respecte dreptul părinţilor de a asigura copilului lor educaţia şi studiul conform convingerilor religioase şi politice proprii.

Unele ţări confundă dreptul copilului la educaţie formulat în Declaraţia Drepturilor Omului al Convenţiei Europene cu şcolarizarea obligatorie. Dar chiar şi în ţările în care s-a introdus ulterior şcolarizarea obligatorie, precum Olanda şi Grecia, se pot face excepţii; educarea la domiciliu este permisă, dar numai în cazuri foarte rare, când acest lucru este evident în beneficiul copilului. S-ar părea că în viitor conceptul de şcoală va suferi multe modificări. O previziune a lui Seltzer şi Bentley, doi dintre membrii Demos – o instituţie guvernamentală britanică -, despre şcolile din viitor sună astfel: Şcolile şi universităţile încă se mai concentrează asupra cunoştinţelor acumulate şi examinează gradul de acumulare a cunoştinţelor, fără să se asigure că aceste cunoştinţe pot fi aplicate în practică de către elevi şi studenţi odată ce au părăsit băncile şcolii. Trebuie însă să recunoaştem că în economia modernă ceea ce contează este cum este individul în stare să-şi folosească cunoştinţele şi abilităţile într-un anumit context. … Acest lucru înseamnă că avem nevoie un cu totul alt fel de program de învăţământ, care să nu fie dominat de cantitatea cunoştinţelor în defavoarea aplicaţiilor practice şi a gradului de înţelegere. În schimb sistemul de învăţare ar trebui să se concentreze pe anumite teme: activităţi complexe care să combine diferite resurse, diferiţi oameni şi diferite tipuri de cunoştinţe în efortul de a obţine anumite rezultate. Astfel de programe ar determina elevii să identifice şi să rezolve de sine stătător anumite probleme, în loc să li se dicteze cum trebuie să rezolve anumite probleme şi care este calea corectă de rezolvare. De asemenea ar trebui să li se ceară să rezolve probleme în diferite contexte, aplicând o gamă largă de metode de învăţare şi de strategii, folosindu-se pe cercetări mai mult experimentale. Cu alte cuvinte, elevii s-ar implica prin fapte, nu numai prin gândire şi cunoaştere.

Integrarea în societate. Ignorând rezultatele cercetărilor, de multe ori se dă lipsa de socializare cel mai des ca motiv pentru a nu permite educaţia la domiciliu. Cum am mai amintit, educaţia la domiciliu nu este o educaţie între cei patru pereţi. Concluzia cercetărilor făcute privind integrarea în societatea a persoanelor educate la domiciliu este incontestabilă:

  • copii educaţi la domiciliu sunt mult mai maturi decât cei trimişi la şcoală şi se integrează mult mai bine în societate.

  • aproape toţi părinţii încurajează activ aceşti copii să ia parte în activităţile comunităţii

  • copii educaţi la domiciliu vin în contact cu copii şi adulţi de diferite vârste şi nu se limitează doar la o anumită categorie

  • copii au tendinţa să se simtă izolaţi şi singuri în grupuri mari

  • integrarea în societate în sensul negativ, sub presiunea mediului înconjurător, inclusiv violenţele fizice şi verbale pot avea loc în mediul şcolar, dar mai rar acasă.

Sectele religioase. Mai ales în SUA, religia ocupă un loc important în educaţia la domiciliu. Majoritatea familiilor care optează pentru educaţia la domiciliu din motive religioase de obicei aparţin comunităţilor de religie evanghelică, catolică, Martorii lui Iehova sau Quaker (în ultimul timp tot mai multe familii ortodoxe din SUA își educă copii acasă). Sectele extreme, ca cele amintite în instanţele din Franţa sau în Spania în anii 1975 preferă să înfiinţeze şcoli pentru grupuri mici, astfel putând îndoctrina mai uşor copii. O şcoală cu grupuri mai mici nu este deloc acelaşi lucru cu educaţia la domiciliu. Membrii unor grupări creştine puternice sunt pacifişti înrăiţi şi nu pot trece cu vederea comportamentul contrar. Martorii lui Iehova sunt de asemenea pacifişti şi de obicei se opun folosirii calculatorului, care în ziua de azi este din ce în ce mai des folosit în şcoli. În SUA există multe familii care au optat pentru educarea la domiciliu din motive religioase. În Marea Britanie numărul acestora se estimează a se ridica la 40% din totalul numărului.

Observaţii. Intervievând părinţii implicaţi în educaţia la domiciliu, reiese că aceasta este o opţiune viabilă faţă de şcoală, dar că cele două nu trebuie să se excludă. Există copii care sunt retraşi de la şcoală pentru o anumită perioadă, după care revin. Alţii încep educarea la domiciliu după care se decid pentru înscrierea la şcoală (Petrie, Windrass şi Thomas 1999). Deşi nu există cercetări făcute în acest sens, s-a observat că copii care continuă educaţia la domiciliu cu frecventarea unei şcoli pentru calificări, întâmpină foarte rar greutăţi. Obţinerea unor calificări privind educaţia diferă de la ţară la ţară. Din întrebările puse părinţilor implicaţi în educaţia la domiciliu a reieşit că de obicei există căi pentru obţinerea acestor calificări.

Concluzii. Mulţi oameni vorbesc despre educarea la domiciliu, însă foarte puţini ştiu ce implică. Educarea la domiciliu este o metodă educaţională folosită de secole, iar guvernele din ziua de azi ar trebui să demareze cercetări obiective, bine intenţionate înainte de a lua măsuri în vederea limitării aceste forme de educare din orice punct de vedere. Există o necesitate astringentă pentru mai multe cercetări în acest sens în întreaga Europă. În cercetările efectuate ar trebui să se ia în considerare familii funcţionale, unde relaţia dintre părinţi şi copii se bazează pe respect mutual, copii cu o minte deschisă care îşi asumă responsabilitatea de a învăţa. Putem afla mult mai multe lucruri despre educaţia la domiciliu. Există grupări adepte ale educaţiei la domiciliu în cele mai multe ţări, de asemenea există educatori la domiciliu care sprijină cu munca lor grea această formă de educare, care încearcă să ţină legătura cu departamentul de educaţie prin discuţii favorabile.

Argumente pro pentru studiul la domiciliu

Eficienţa studiului la domiciliu. Studiul la domiciliu asigură pentru elev consultaţii personale, ceea ce în studiul comun este foarte limitat. În comparaţie cu clasele cu un efectiv numeros, studiul la domiciliu asigură o comunicare mult mai eficientă dintre elev şi profesor. Predarea materiei în funcţie de capacitatea de asimilare a elevului şi supravegherea lui se desfăşoară mai eficient. În acest caz este foarte uşor de predat o porţiune din materie, pe care elevul nu o înţelege. Explicaţiile adaptate la persoane sunt aproape imposibile în clase mari, pe când în cazul predării la domiciliu se poate aplica fără nici o problemă. Prin studiul la domiciliu, se poate petrece mai mult timp cu porţiunile din materie, care sunt mai greu de înţeles, până când elevul înţelege totul bine.

În cazul studiului la domiciliu elevul se bucură în întregime de atenţia profesorului supraveghetor sau a părintelui care ajută. Astfel acesta poate progresa în 2 -3 ore mai mult, decât elevii care iau parte la predarea în şcoli în 6 -7 ore. În cazul studiului la domiciliu elevul progresează cu acumularea cunoştinţelor în funcţie de capacitatea sa de asimilare. Cu studiul la domiciliu se reduc considerabil factorii de distragere a atenţiei, elevul putându-se concentra mai bine asupra explicaţiilor, a aplicaţiilor şi a studiului. Elevii care îşi desfăşoară studiul la domiciliu devin foarte repede independenţi. Ei încep foarte devreme să experimenteze pe baza cunoştinţelor teoretice acumulate. Luând în considerare particularităţile elevului este posibilă dezvoltarea gândirii şi experimentării independente. Elevul va analiza rezultatele lui în funcţie de timpul investit, de posibilităţile şi abilităţile folosite, şi nu prin comparaţie cu rezultatele colegilor.

În cazul studiului la domiciliu este mai uşor de verificat, dacă copilul şi-a însuşit materia, dacă şi-a făcut temele. Studiul la domiciliu face posibilă descoperirea şi exploatarea mai eficientă a capacităţilor personale. Din acest motiv, în ţările vestice, unde este aprobat şi aplicat studiul la domiciliu, elevii care iau parte la acesta, au rezultate foarte bune. De exemplu, în Statele Unite a reieşit că unul din patru elevi, care beneficiază de studiu la domiciliu (mai exact 24,5%) este în avans cu cel puţin o clasă faţă de colegii lui de promoţie. În SUA sunt tot mai bine primiţi elevii aceştia, fiindcă ei dau rezultate foarte bune la testări şi în anii de facultate. Este recunoscut în general, că eficienţa studiului depinde de sprijinul, sau dimpotrivă lipsa sprijinului familiei. Necesitatea sprijinului familiei se referă la rezolvarea temelor, ajutorul la însuşirea cunoştinţelor, chiar şi la relaţia dintre membrii familiei care se răsfrânge asupra stării emotive a copilului. Dacă în cazul studiului în comun s-a dovedit deja necesitatea sprijinului părinţilor, atunci este evident, cât de eficientă poate fi o metodă de studiu care are parte de sprijinul total al părinţilor.

Economicitatea studiului la domiciliu. Studiul la domiciliu scuteşte statul de o parte din cheltuielile materiale, deoarece acest mod de studiu este sprijinit material de părinţi. Pentru această metodă de studiu statul nu trebuie să asigure pentru practicanţii săi o infrastructură, profesori, în schimb cetăţenii care beneficiază de ea vor avea de achitat taxele necesare. Copiii educaţi prin această metodă nu vor cauza probleme materiale statului, cum ar fi cheltuielile pentru încălzirea sălilor de clasă şi cheltuielile cu problemele sanitare. Pentru educarea lor nu este necesară angajarea unui personal auxiliar, cum ar fi femei de serviciu, personal pentru întreţinere, paznici. Această metodă de studiu face posibilă rezolvarea situaţiei profesorilor disponibilizaţi. Profesorii disponibilizaţi pot colabora în predarea la domiciliu.

Această metodă asigură un venit suplimentar în cadru legal pentru profesori. Un profesor care predă o jumătate de zi la clasă poate să-şi petreacă restul timpului cu predarea la domiciliu. Această metodă de studiu nu necesită îmbrăcăminte specială. Dacă la şcoala respectivă nu se poartă uniformă, atunci părintele e scutit de cumpărarea continuă de haine care sunt la modă la ora respectivă. Astfel nici copilul nu este supus presiunii colegilor de clasă, dacă nu poate ţine pas cu moda. Legat de problema introducerii uniformei în scoli am efectuat un sondaj din care reiese că mulţi părinţi preferă purtarea uniformei, astfel fiind exclusă necesitatea ţinerii pasului cu moda. Unii părinţi se plâng, că deja din clasa I. este prezentă în rândul copiilor îmbrăcămintea în pas cu moda; mulţi părinţi nu-şi permit să concureze în acest domeniu, acest lucru duce la frustrări din partea copilului şi excluderea lui din colectivitate.

Siguranţa studiului la domiciliu. Studiul la domiciliu oferă siguranţă împotriva pericolelor pe care le prezintă stupefiantele, alcoolul, tutunul, precum şi împotriva factorilor care ar putea periclita starea sufletească a copiilor. Studiul la domiciliu oferă mai multă siguranţă şi împotriva bolilor transmisibile, care fac ravagii mai ales iarna. Mulţi oameni trăiesc cu impresia că studiul la domiciliu izolează total copilul de mediul înconjurător, de pericolele vieţii, acesta ne fiind pregătit să le înfrunte. Dar studiul la domiciliu nu are ca scop izolarea copilului de viaţa reală şi de pericolele ei, ci să îl pregătească mai întâi să le înfrunte şi numai apoi să fie supus pericolelor reale. Sigur nu vrea nimeni să-şi supună copilul unor pericole evitabile. Studiul la domiciliu are ca scop evitarea efectului negativ a unor pericole premature, pentru înfruntarea cărora copilul încă nu este pregătit. Studiul la domiciliu procedează ca şi grădinarul cu plantele din sere. În sere se creează condiţii deosebite pentru plante, pentru a asigura dezvoltarea lor rapidă şi sănătoasă până când acestea devin destul de puternice pentru a putea fi expuse condiţiilor naturale. Plantele cultivate astfel se dezvoltă mai repede şi dau mai devreme roade de calitate mai bună, decât exemplarele cultivate în aer liber.

Pe de altă parte studiul la domiciliu îşi propune să determine copilul să ocolească pericolele evitabile. Nu acela este pregătit corespunzător pentru viaţă, care este dispus să descopere lucruri cu orice risc, ci acela, care ocoleşte anumite lucruri pe care nu le-a încercat personal încă, dar despre care ştie că îi dăunează.

Flexibilitatea studiului la domiciliu. Flexibilitatea studiului la domiciliu reprezintă un avantaj pentru familiile  care îşi schimbă des domiciliul în interes de serviciu, sau pentru cei care călătoresc des, de exemplu diplomaţi, cadre militare sau sportivi profesionişti.

Studiul la domiciliu poate întări şi legăturile în cadrul familiei. În zilele noastre există mulţi factori care izolează din ce în ce mai mult membrii familiei, care este unitatea de bază a societăţii, ducând la destrămarea familiilor. Membrii familiei petrec foarte puţin timp împreună, astfel legăturile dintre ei devin din ce în ce mai slabe. La studiul la domiciliu există tendinţe orientate în sens opus, adică familia să petreacă mai mult timp împreună. Acest lucru în sine încă nu rezolvă problemele ivite, dar în mod sigur o influenţează pozitiv.

Studiul la domiciliu şi integrarea în societate. Studiul la domiciliu este atacat cel mai des din partea celor îngrijoraţi pentru integrarea în societate a copiilor astfel educaţi. Mulţi se întreabă cum se vor integra în societate nişte copii care sunt atât de izolaţi de societate. Analizând însă mai atent această problemă, părerile se împart. Studiul la domiciliu împiedică intrarea copilului în anumită gaşcă. Este evident că aceste grupări nu se nasc în interesul apărării intereselor civice, dimpotrivă, acestea sunt exemple de putere în lipsa unor valori morale.

Deoarece fetele şi băieţii au orientări şi stil de gândire diferit, cu ajutorul studiului la domiciliu ei sunt lăsaţi să fructifice faptul că ei ţin de sexul lor. Fetele pot fi mai fete, iar băieţii băieţi. Studiul la domiciliu ajută copilul să treacă peste prăpastia dintre generaţii. Ea pregăteşte copilul pentru situaţii reale din viaţă ca de exemplu diferenţierea de vârstă de la locurile de muncă. Copiii educaţi la domiciliu sunt în permanentă legătură cu oameni din diferite generaţii. Mediul lor înconjurător are aceeaşi componenţă ca în viaţa reală. Cercul lor de cunoştinţe şi prieteni poate fi mai variat decât dacă şi-ar petrece cea mai mare parte a timpului între copii de aceeaşi vârstă. Ei pot lua parte mai activ în îndeplinirea muncilor din gospodărie, astfel dezvoltându-se simţul răspunderii.

Copiii care studiază la domiciliu sigur că nu sunt izolaţi în întregime de cei din jur. În ţările, în care studiul la domiciliu este aprobat şi practicat se poate observa că aceşti copii iau parte la multe programe ale comunităţii. Există cazuri în care mai multe familii cu copii care studiază la domiciliu iau parte împreună la anumite ore sau eventual fraţi iau parte împreună la însuşirea anumitor cunoştinţe. Şi aceşti copii iau parte la anumite programe în comunitate: merg în tabere, fac parte din diferite cluburi şi organizaţii de tineret, respectiv practică intensiv diferite sporturi. În ţările occidentale s-a observat că între părinţii copiilor care studiază la domiciliu există o legătură mult mai strânsă decât între părinţii copiilor care studiază în şcoli.

Studiul la domiciliu în trecut şi personaje istorice care au fost educate cu această metodă. Multe personaje renumite au urmat parţial sau în întregime studiul la domiciliu. În ţara noastră regele Carol al II-lea că a fost educat de însuşi regele Ferdinand. Alexandru Odobescu, Constantin-, Iacob-, şi Leon Negruzzi, Ioan Slavici, şi alţii au fost educaţi total sau parţial acasă. Dintre preşedinţii Statelor Unite ale Americii cel puţin zece au studiat parţial sau în întregime la domiciliu. George Washington: o parte însemnată a studiilor şi le-a dobândit la domiciliu, iar profesorii săi au fost mama şi tatăl lui. Şi Thomas Jefferson a învăţat să scrie şi să citească acasă, profesorul său fiind de asemenea tatăl său. Şi Abraham Lincoln şi-a făcut studiile în cea mai mare parte, cu excepţia unui an, la domiciliu.

Omul de ştiinţă Blaise Pascal, inventatorul Benjamin Franklin au studiat la domiciliu. Un alt inventator, Thomas Edison, şi-a pus bazele cunoştinţelor acasă. Ca o curiozitate amintim faptul că, la vârsta de 5 – 7 ani a fost exmatriculat din şcoală, fiind declarat incapabil. În urma acestei întâmplări a început să înveţe de la mama lui. Aceasta i-a arătat la vârsta de zece ani o carte cu cunoştinţe elementare de fizică, care a fost începutul unui studiu autodidactic care a durat o viaţă întreagă, prin aceasta revoluţionând lumea. Cunoscutul scriitor Mark Twain, care a scris multe romane, şi-a început studiile la domiciliu. Charles Dickens a avut parte de asemenea de studiu la domiciliu. Mama lui a fost cea care l-a învăţat să scrie şi să citească, chiar şi în limba latină. Agatha Cristine, Wolfgang Amadeus Mozart, Felix Mendelson au fost educaţi la domiciliu. Acesta din urmă de însuşi mama lui.

Studiul la domiciliu şi legile statelor moderne. Legislaţia şi experienţa ţărilor dezvoltate este un nou argument în favoarea studiului la domiciliu. Studiul la domiciliu în diferite forme este legal în următoarele ţări: Australia, Austria, Belgia, Canada, Cehia, Dania, Elveţia, Franţa, Irlanda, Italia, Japonia, Luxemburg, Marea Britanie, Mexic, Norvegia, Noua Zeelandă, Portugalia, Suedia, Statele Unite ale Americii.  În aceste ţări nu numai că este legiferat studiul la domiciliu, dar în multe dintre ele este şi o metodă populară practicată cu succes. Deoarece în cele mai multe ţări membre ale Uniunii Europene studiul la domiciliu este legiferat sub diferite forme, din acest motiv aprobarea studiului la domiciliu ar contribui la armonizarea legislativă cu Uniunea Europeană în acest domeniu. Studiul la domiciliu este sprijinit şi de Forumul European pentru Educaţie Liberă, EFFE

 

Connect with:

I accept the terms and conditions.