Grădinărit

Semințe recomandate pentru un acoperiș verde, biodivers

Coliba Verde Construcții ecologice, Grădinărit , 0 Comment
Semințe recomandate pentru un acoperiș verde, biodivers

Un important efect al acoperisurilor verzi este acela de a retine o parte din cantitatea precipitatiilor atmosferice si de a intarzia caderea acestora direct pe sol. Atunci cand se inregistreaza o cantitate mare de precipitatii intr-un interval foarte scurt de timp, ne confruntam cu o saturare a substratului unui acoperis verde, iar excesul de apa se va scurge. Chiar si asa, exista o oarecare intarziere a caderii precipitatiilor, astfel incat apa nu ajunge toata in sol in acelasi timp provocand inundatii. In medie, un acoperis verde de tip extensiv cu un strat de 5 cm poate retine pana la 50% din precipitatiile anuale – apa care se evapora!

Biodiversitatea, aspectul variat al plantelor de pe un acoperiş tip biodivers este asigurată de o gamă largă de seminţe de flori şi ierburi sălbatice. Aceste seminţe se pot semăna atât individual, cât şi în amestec, la alegere, se pot planta pe zone de diferite culori dorite, ori întrun amestec preferat, se poate juca creativ cu culori.  Prin bunăvoința celor de la www.odu.ro, vă prezentăm mai jos, cu descriere, o parte a plantelor ale căror seminţe se pot alege, varia pentru un amestec personalizat folosit pe acoperişul verde, biodivers :

Achillea millefolium – Coada şoricelului

Coada șoricelului

Este o plantă aromatică, perenă, cu frunze penate şi cu mai multe flori mici albe aranjate în formă de umbrelă. În cele mai multe specii sălbatice apar şi indivizi de culoare roz.
Coada şoricelului creşte în câmpii, până la regiuni subalpine şi pe o gamă largă de soluri. Deasemenea poate fi întâlnită între ierburi scurte, sau pajişti nearanjate, sălbatice, cum ar fi marginea drumurilor, şi tolerează atât umbra uşoară din livezi cât şi de-a lungul gardurilor vii.
Coada şoricelului germinează în mod liber, şi poate fi semănat în orice moment al anului, când condiţiile sunt favorabile pentru creştere. Poate creşte destul de repede într-un sol fertil şi adânc.

Achillea ptarmica – Rotoţele albe

Rotoțele albe

Este o plantă perenă, cu o tulpină care creşte la aproximativ 60 cm şi care se veştejeşte în timpul iernii. Florile complexe formate din petale aproape albe, scurte, care înconjoară discul central galben-maro al florii. Înfloreşte din iulie până în septembrie.
Creşte în locuri umede, pe o gamă largă de soluri, de la neutru la uşor acide, în locuri mlăştinoase, zăvoaie, păşuni, de-a lungul pârâurilor, uneori şi în păduri umede. Florile deschise sunt atractive pentru o gamă largă de insecte polenizatoare.
Rotoţelele albe germinează în mod liber, şi pot fi semănate în orice moment al anului, deşi ele în mediul natural germinează toamna. Odată ce s-au stabilizat în sol, înmulţirea prin însămânţare nu mai este necesară. Fiind atractive sunt folosite şi ca orice altă plantă de grădină.

Adonis Annua – Ruscuţă

Ruscuță

Este o plantă anuală, cu frunze verzi deschişi, delicate, pe o tulpină ramificată, care ajunge până la 50 cm. Foarea distinctă, cu petale de culoare roşu închis înconjoară discul central al anterei negre, are aspectul unei anemone în miniatură de 15-25 mm. În mod normal înfloreşte din iunie până iulie, după care apar cam 30 de seminţe de culoarea măslinelor verzi, în formă şi mărime similare cu sâmburi de strugure.
Produce seminţe puţine, dar acestea pot rămâne viabile în sol pentru mai mulţi ani. Germinarea are loc de obicei toamna, la unele în primăvară.
Ruscuţa poate fi adăugat în amestec de seminţe sau crescut ca şi o plantă anuală de grădină. Poate fi semănat oricând de le sfărşitul lunii august, până în aprilie, dar cu cât mai devreme cu atât mai bine. Trebuiesc semănate în soluri calcaroase, care nu sunt prea argiloase.

Agrimonia eupatoria -Turiţa mare

Turiţa mare

Este o plantă perenă cu înălţime medie spre înaltă, cu tulpina erectă, cu frunze penate, cu nervură adâncă, la vârf având flori galbene de cinci petale care înfloresc în iunie, iulie şi august. Fiecare floare se transformă într-un fruct lemnos brun roşcat caracteristic, profund brăzdat. Aproape întreaga plantă este uşor aromată, iar florile au un miros slab de caise.
Turiţa mare tolerează o gamă largă de soluri, de la soluri bogate până la neutre, bine drenate.
Este răspândită de la câmpie şi până la zona montană, în fâneţe şi poieni, în tufărişuri şi luminişuri, la margini de păduri şi drumuri. Seminţele pot fi semănate în primăvară sau toamna, deşi există unele dovezi că o perioadă de stratificare rece ajută la germinare, acesta nu este esenţial.
Turiţa mare poate fi adăugat în cele mai multe amestecuri de seminţe, deşi este puţin probabil să reuşească în locurile cu umbră adâncă sau soluri umede, în special în cele acide.

Agrostemma githago – Neghină

Neghină

Este o plantă anuală cu înălţime până la 1m, cu frunze lungi, înguste şi uşor păroase. Florile mari (până peste 3,5cm) mov rozaliu cresc singure pe tulpina lungă şi sunt înconjurate de sepale lungi ascuţite. După înflorire apare un balon gălbui care conţine seminţele mari de 3,5mm, negre cu texturi aspre.
Neghina tolerează o gamă largă de tipuri de sol, este răspândită în culturile de cereale, mai ales în cele de grâu.
Seminţele se pot semăna toamna sau primăvara.
Devine stabil în majoritatea solurilor, dar cel mai favorabil în sol bine drenat, nisipos. Fiind o plantă anuală are nevoie de un câmp deschis pentru a se restabili, deci o cultivare de toamnă este esenţială pentru sezonul următor. Este adesea folosit în amestecuri de seminţe cu alte plante anuale.

Alchemilla glabra – Crețișoară

Crețișoară

Este o plantă atractivă, perenă, cu frunze bazale palmat lobate și flori mărunte de culoare galben-verzui. Seamănă cu cele mai întâlnite specii de grădină, dar frunzele sunt fără păr. Cu excepția unor specii de Crețișoară foarte rare sau izolate, acesta este una din cele trei specii pe care îl înâlnim pe o pajiște. Celelalte două sunt Alchemilla xantochola și A. filicaulis, dar identificarea lor este de obicei dificil.
Crețișoara apare într-o serie de habitate neutre, ierboase, în special în fânețe și pășuni, dar și la marginea drumurilor, la poalele munților, preferă solurile umede. Seminţele pot fi semănate în orice moment al anului, dar cea mai bună metodă este să fie semănați primăvara în tavă de semințe.

….vedeți AICI toată gama, toate plantele recomandate!

Găinile, „tunelul” și „tractorul de găini” în gospodăria autosustenabilă

Coliba Verde Diferite sfaturi utile, Grădinărit, Minimalism, Mutat la țară, Off Grid ( viața fără facturi), Sănătate, Solutii alternative , , , , , 0 Comment
Găinile, „tunelul” și „tractorul de găini” în gospodăria autosustenabilă

Odată ce alegi să trăiești OFF GRID, minimalist dar neapărat sănătos, găina este un animal domestic ce nu poate lipsi din gospodăria ta autosustenabilă (și nu numai).

O curte cât de mică în care vrei să cultivi legume pentru tine şi familia ta poate fi o sursă incredibilă de hrană de bună calitate. Pentru o mai mare eficienţă atât la nivel de producţie cât şi la reducerea timpului de lucru, se aplică din ce în ce mai mult principiile permaculturii: un sistem de design care observă şi imită ecosistemele naturale pentru o mai mare biodiversitate a solului. Aşa vei putea cultiva legume ecologice, în producţie suficientă pentru o familie.

Rolul găinilor în curte

Pentru a introduce găini în curte este important să ai în vedere rolul lor viitor pentru sol dar şi pentru ce le cumperi: pentru ouă sau pentru carne. Primul pas este să cumperi puii şi să delimitezi spaţiul în care vor sta. În permacultură, pentru a îmbunătăţi profilul solului, găinile nu stau într-un coteţ propriu-zis ci într-o zonă mai mare, pentru a se mişca libere şi a “lucra” solul. Pentru a limita accesul în anumite locuri (casa sau partea cu plante pe care nu vrei să le consume găinile), se îngrădeşte arealul în care le laşi libere.

text și imagine preluată de pe http://traiesteieftin.ro/

Rolul găinilor în grădină:

  • Mănâncă larve şi insecte, curăţând curtea de posibili dăunători
  • Scurmă pământul la suprafaţă ceea ce ajută mai apoi la semănat
  • Îngraşă pământul cu găinaţ, un îngrăşământ natural

Rotaţia culturilor şi găinile

Pentru a avea un sol bun în curte şi a obţine legume de bună calitate este bine să roteşti culturile în fiecare an. Ideal este să desemnezi zone pentru culturi cu spaţii de trecere. Poţi lăsa găinile libere într-o anumită zonă o perioadă de timp pentru a curăţa solul de seminţe de buruieni şi a-l îngrăşa, iar apoi să le muţi în altă zonă din care tocmai ai cules recolta. În acest fel, te vei asigura că solul îşi reface cantitatea de nutrienţi necesară pentru următoarea cultură.

text și imagine preluată de pe http://traiesteieftin.ro/

Tunelul de găini

Este o „construcție” care te ajută să îți dirijezi găinile acolo unde ai nevoie de „curățarea” și îngrășarea solului din curtea, grădina ta dar, în același timp să fie protejate de prădători. Este ușor de construit și de mutat iar o „mână” de ajutor este binevenit, nu-i așa!?

Tractorul de găini

Un „tractor de găini” (uneori numit arcă) este un coteț de găini mobil care nu are podea. Tractoarele de pui pot adăposti și alte tipuri de păsări de curte. Majoritatea „tractoarelor de găini” sunt construite pe un cadru „A”, ușor de construit pe care o persoană îl poate trage în curte. Poate avea roți pe unul sau ambele capete pentru a face acest lucru mai ușor. Termenul „tractor de găini” provine de la găinile care îndeplinesc multe funcții îndeplinite în mod normal de un tractor agricol modern : funcții precum săparea și desfacerea solului în pregătirea plantării a culturilor sau fertilizarea și desfacerea pentru a spori creșterea culturilor și a copacilor deja plantați. „Tractoarele de găini” permit mutarea ușoară a păsărilor, împreună cu cotețul, permițând găinilor furaje proaspete, precum iarbă, buruieni și insecte. Spre deosebire de cotețele fixe, tractoarele de pui nu au podele, astfel încât nu este nevoie să le curățați. Este un ciclu natural, simbiotic de hrănire prin care păsările mănâncă vegetație, depun îngrășământ, apoi merg într-o nouă zonă. Ce dimensiune trebuie să aibă un „tractor de găini”, cât de des trebuie mutat și la alte întrebări asemănătoare aș răspunde într-un alt articol dacă voi vedea că este interes 🙂 . Până una alta, vă las în încheiere câteva imagini.

Voluntariat – listă activități 2023

Coliba Verde Ateliere, Bucătărie, Construcții ecologice, Educație, Grădinărit, Minimalism, Mutat la țară, Off Grid ( viața fără facturi), Sănătate, Solutii alternative, Tabere, Uncategorized, Voluntariat , , 0 Comment
Voluntariat – listă activități 2023

Trăind în mijlocul naturii, cel mai important lucru observat de noi a fost faptul că natura are propriul ritm. Noi, oamenii, fiind parte a naturii, trebuie să ne conformăm….și nu invers. Orice încercare al Omului de a schimba ritmul naturii va fi „răsplătită” în egală măsură…..în concesință și noi facem ce putem, când putem, când ne face plăcere. Lista de mai jos este o listă cu activități pe care ni le-am propus, ni le dorim și trăim cu speranța că mare parte din aceste activități le vom putea considera bifate până la sfârșitul anului.

În cazul în care ai citit pagina DESPRE NOI și informațiile cu privire la posibilitatea de a fi VOLUNTAR LA COLIBA VERDE și în continuare crezi că îți dorești să ni te alături iată, în rândurile de mai jos, o listă de activități pe care ni le-am propus pentru anul 2020 :

„Moon Gate” – „Poarta Lunii”
– propusă pentru prima parte al anului –

În prima parte al anului, în perioada rece, ne-am propus să muncim pe afară, la curățarea, amenajarea perimetrului (al terenului) și să mai muncim la finalizarea gardului și să pregătim terenul pentru viitoarea casă

Imediat după ce trece iarna, am dori să ne apucăm de construcția viitoarei case, al cărei fundații am săpat-o deja (DETALII DESPRE PROIECT AICI) dar, paralel cu asta să pregătim și grădina. În grădină , un plan măreț ar fi să facem un ansamblu de straturi „TIP GAURĂ DE CHEIE”.

Stratul „Gaură de cheie”

Pe durata verii, pe lângă ATELIERELE organizate, probabil vom lucra foarte mult la viitoarea casă. Până la sfârșitul verii, ne-am dori să avem gata pereții (tencuiți), închizătoarele montate și bineînțeles, acoperișul pus. În ceea ce privește acoperișul, vorbim de două structuri autoportante, ca și învelitoare vom folosi „ACOPERIȘ VERDE”.

Rezumat activități pe perioade

  1. Mai multe
  2. Construcția casei cu tehnica saci umpluți cu pământ (martie – octombrie)
  3. Grădinărit + Strat tip „gaura de cheie” (martie-aprilie)
  4. Acoperiș autoportant+acoperiș verde ( mai-iunie )
  5. Tencuit cu lut (iunie-iulie)
  6. Finisări interioare – podea de lut, tamplarie, tadelakt – (august-septembrie)
  7. Atelier, tabere

Nu știu ce anume vom reuși să facem din toate astea dar, dacă vom avea sănătate și putere de muncă, să sperăm că, cât mai multe. Oricum, pe lângă activitățile enumerate mai sus, trebuie să mai grădinărim, să îngrijim animale, să educăm copiii, să ne bucurăm de viață. Dacă vrei, poți să ni te alături. Dacă îți dorești acest lucru te rog să completezi formularul de pe pagina principală dedicată voluntariatului la Coliba Verde. Indiferent de decizia luată, sperăm să ne vedem cândva, undeva, cu bine. Îmbrățișări, familia Németh.

PS: o mică rugăminte am avea. Indiferent de decizia luată (te alături sau nu) te rog acordă un minut și scrie-ne in casuta de mai jos, activitatea sau activitățile) care ți se pare cea mai interesantă. Ajunge dacă treci doar cifra sau cifrele corespunzătoare. Unele activități sunt descrise mai detaliat la link-urile din pagină (de exemplu ce fel de casă ne construim). Mulțumim!

„Moon gate” – „Poarta Lunii” – îndrăznește să visezi!

Coliba Verde Construcții ecologice, Grădinărit , , , 0 Comment
„Moon gate” – „Poarta Lunii” – îndrăznește să visezi!

Moon Gate – Poarta Lunii -originile

O „poartă a lunii” se ridică de pe pământ, precum luna răsare pe cer; ambele sfere sărbătoresc ciclul continuu al nașterii și morții … în creștere și cădere …Mary Reynolds spunea că o Poartă a Lunii este trecerea dintre lumea noastră și cea spirituală

„Moon Gate” este o poartă, o intrare circulară, de cele mai multe ori construită din piatră, își are originile din secolul, fiind un element arhitectural tradițional în grădinile chinezești. Chinezii asociază întotdeauna o lună plină cu o viață fericită. Această ușă caracteristică, asemănătoare lunii, nu numai că indică o dorință bună de bucurie și fericire, dar este considerată și un simbol tipic al culturii chineze.

Forma și chiar pietrele folosite pentru a construi și decora Poarta Lunii au semnificații. Forma „rotundă” superioară a vârfului porții Lunii simbolizează „jumătatea lunii” a verii chineze. Fiecare piatră folosită pentru decorarea porții are un sens spiritual tradițional. Chiar și formele plăcilor au o semnificație spirituală. Apoi, pietrele sunt adesea decorate cu simboluri chineze destinate să aducă noroc, fericire și noroc. Din cauza rarității lor, s-ar putea ca aceste porți să fi rămas o parte frumoasă, dar aproape ascunsă, a culturii chineze. „Poarta Lunii” , adesea este folosit și la construcția podurilor de piatră mici peste canale și cursuri de apă.

Moon Gate -Poarta Lunii – la Coliba Verde

Probabil ar fi trebuit să scriu acest articol după ce construiesc și eu Poarta Lunii la Coliba Verde. Nu am avut răbdare. M-a inspirat proiectul artistei Mary Reynolds. Un proiect care includea și un Moon Gate, o Poartă a Lunii. Dacă nu știi, Mary Reynolds este o grădinăreasă irlandeză, peisagist, autor și activist public, cunoscută pentru a fi cea mai tânără concurentă care a câștigat o medalie de aur la Salonul de Flori din Chelsea. În prezent lucrează ca autor, designer și ecologist și a publicat prima sa carte „The Garden Awakening ” în 2016. Cariera sa de peisagist și ultimele realizări au inspirat drama biografică Dare to Be Wild („Îndrăznește să visezi”) (2016). (Filmul este atașat și mai jos)

Revenind la Coliba Verde, tot ceea ce pot spune acum că, trăiesc cu speranța că din primăvară, cei care ne trec pragul, vor intra printr-o „Poartă a Lunii”. Am tot ce este nevoie pentru a o construi. În încheiere, atașez și o mică galerie foto

Hotelul de insecte

Coliba Verde Construcții ecologice, Grădinărit, Sănătate, Uncategorized , , 0 Comment
Hotelul de insecte

Având în vedere numărul mare al celor care ar elimina din jurul lor orice urmă de insecte, gândaci sau alte „creaturi” minuscule, termenul de „hotel pentru insecte” poate părea aberant. Însă, nici vorbă de așa ceva. „Hotelul de insecte” poate fi întâlnit aproape în orice grădină ecologică, unde se aplică principiile permaculturii! De asemenea, ar fi bine ca și cei care locuiesc la oraș să citească informațiile de mai jos :

“Hotelul pentru insecte” este un instrument de protecţie a mediului care favorizează în primul rând înmulţirea speciilor de albine solitare, în care se instalează cu predilecţie şi insectele prădătoare care distrug speciile dăunătoare. Buburuza, cărăbușul şi neuropterele consumă păduchi de frunze, acarieni, melci, viermi şi omizi, contribuind astfel la protecţia culturilor prin reducerea chimicalelor folosite. Prin amenajarea unor adăposturi şi locuri de înmulţire adecvate creşte numărul şi diveristatea insectelor polenizatoare şi prădătoare. Prin atragerea unor specii cât mai variate de insecte polenizatoare în grădinile noastre putem observa efecte benefice în cazul multor plante. Speciile cu dimensiuni variate şi structuri diferite ale aparatului bucal sunt capabile să polenizeze flori de forme, dimensiuni şi structuri cât mai variate, în condiţii meteo diferite. Prin prezenţa acestor insecte asigurăm totodată menţinerea biodiversităţii, contribuind astfel la conservarea unor specii rare şi protejate.

Având o astfel de construcție în grădină:

• plantele vor beneficia de prezența insectelor polenizatoare, transformând florile în fructe și semințe;

• asigurăm bunăstarea ecosistemului nostru;

• le putem arăta copiilor diferite tipuri de insecte, părțile lor componente și le putem studia zborul și comportamentul.

Cele mai întâlnite insecte pe care le vom găsi într-un hotel de insecte sunt: albinele solitare sau viespi, buburuze, libelule, molii, păienjeni, gândaci, broaște sau chiar arici (benefici în grădina datorită faptului că se hrănesc cu melci și limacși – marii dăunători în grădină -, cărăbuși, gândaci de sol, viermi care atacă plantele, considerați sanitarii naturali ai grădinii).

Pentru că insectele au preferințe diferite privind condițiile de adăpost, când construim hotelul de insecte, vom încerca să ținem cont de cât mai multe dintre acestea. Astfel, o bună parte din insecte preferă locuri răcoroase și umede, deci pentru acestea adăpostul poate fi amplasat la umbra unui copac. Dar sunt și insecte precum albinele solitare sau viespii care preferă locuri însorite. Buburuzele hibernează printre frunze sau ramuri. Vă recomandăm să-i găsiți loc la umbra unui copac mai mic care va permite soarelui să pătrundă printre ramuri și să-l încălzească, dar totuși ferit de ploi și vânt, să-i gândiți un acoperiș și să-l poziționați nu foarte departe de grădină. Materialele din care poate fi construit un hotel de insecte: • bucăți de lemn, scânduri pentru structură și acoperiș; • bucăți de lemn, buturugi, scândură găurită cu un burghiu pentru a creea adăpost insectelor – vezi poza de mai jos; • crengi de diferite mărimi; • paie, fân, iarbă uscată; • conuri de brad; • carton; • ghivece de diverite mărimi și forme; • tuburi de diferite dimensiuni din plastic sau plostiren (opțional). Un hotel de insecte este construit cu preponderență din materiale naturale și pot avea diferite forme și mărimi constructive în funcție de scopul specific pentru care este creat. În general au secțiuni distincte care corespund caracterelor diferitelor tipuri de insecte. Se poate construi un loc unde diverse insecte își pot crea adăpost utilizând cât mai multe materiale de diferite dimensiuni precum scoarță de copac, obiecte cilindrice, legături de bețe sau paie, creând astfel spații diverse pentru mai multe tipuri de “locuitori”.

copiii adoră să ajute la construirea hotelului de insecte

Text preluat de pe Scoala din grădină!

„Hügelkultur” – straturile înălțate sau straturi tip „movilă”

Coliba Verde Grădinărit , , , , 0 Comment
„Hügelkultur” – straturile înălțate sau straturi tip „movilă”


„Hügelkultur” este o tehnică horticolă în care o movilă construită din resturile lemnoase și alte materiale vegetale compostabile din biomasă este mai târziu (sau imediat) plantată ca un strat înălțat. Adoptată de susținătorii permaculturii, „hügelkultur” este o tehnică care ajută la îmbunătățirea fertilității solului, retenției apei și încălzirea solului. Printre avantaje am enumera și pozitia de cultivare favorabilă pentru om, posibilitatea de a refolosi cantitate mare de material organic considerat deseori „deseu” agricol.

Wikipedia

„Hügelkultur” – generalități

„Hügelkultur” este un cuvânt german care semnifică cultura de movilă sau cultura dealurilor. Se spune că a fost practicată în societățile germane și est-europene de sute de ani. Termenul este publicat pentru prima dată într-o broșură germană de grădinărit din 1962 de către Herrman Andrä. Tehnica a fost ulterior adoptată și dezvoltată de Sepp Holzer, un promotor austriac al permaculturii. Adepții permaculturii, cum ar fi Paul Wheaton și Geoff Lawton, promovează puternic straturile „Hügelkultur” ca un design perfect de permacultură.

Materialele folosite la construirea unui astfel de strat trebuie să fie materiale organice (deși Sepp Holzer recomandă și materiale textile ziare și cartoane). În forma sa de bază, un astfel de strat se compune din lemn putred, ramuri, compost, gazon și pământ fertil. Până una alta, vorbim de un grădinărit direct pe o grămadă de compost unde avem nutrienți, umezeală (reținută de lemne de exemplu) dar și căldură (degajată de procesul de descompunere). Ca să fie confortabil pentru un adult, dimensiunile recomandate sunt de aproximativ 90 cm lățime, 90 cm înălțime și lungime preferabilă. Aceste straturi, la construire, au formă de piramidă dar își vor schimba forma în timp datorită materialelor care se descompun sub stratul fertil dar și datorită materialelor adăugate ulterior prin mulcire. Considerăm că și stratul tip „gaură de cheie” (de care suntem extrem de mulțumiți și am descris pe larg experiența noastră, pe blog) este un „hügelkultur”. Unii grădinari construiesc aceste straturi direct pe sol, alții sapă șanțuri adânci de 30-50 cm adâncime.

„Hügekultur” la Coliba Verde

Nu vreau să spun că ceea ce am făcut noi este „idealul” care trebuie urmat. Însă, pentru că am văzut rezultate pozitive mai repede decât ne-am fi așteptat, ne-am gândit să împărtășim cu voi experiența noastră și dacă vă place ideea poate că încă mai aveți timp să o și aplicați. Chiar dacă ideal ar fi să construiți un astfel de strat înaintea iernii, cred că va aduce efectul dorit și dacă se construiește înainte de plantare.

Sincer, am început să fim atenți la acest tip de grădinărit atunci când Lucian și Adi (frații de la BAZA ULMU ) au început să povestească experiența lor. (multumim și salutări pe această cale 🙂 ). Locuind în pădure, avem foarte multe „deseuri” vegetale. Inclusiv busteni, crengi care nu pot fi folosiți pentru foc. Astfel, în 2018 am început să experimentăm primele straturi înălțate tip „movilă”. Am început cu două straturi dar în vara acestui an (2019) deja vom folosi 6 astfel de straturi (de aproximativ 10 m lungime). Ceea ce este puțin deosebit (cel puțin din punctul nostru de vedere) este că, „materialele de construcții” folosite la fiecare strat diferă. Asta pentru că „avem cu ce” și din dorința de a experimenta, de a observa. Dar, haideți să scriu puțin mai detaliat :

La primul strat am construit așa : un strat consistent de lemne (stejar) în stare de putrfactie. Aproximativ 30 cm. Direct pe sol. Apoi am pus un strat de vreo 30 cm de paie și incă vreo 5 cm de bălegar. Peste toate acestea am pus aproximativ 20 cm de pământ fertil. În acest strat de pământ am plantat diferite legume, apoi, pe rând, în perioada verii am adăugat paie și trifoi (mulcire). La al doilea strat în loc de bălegar am adăugat rezultatul compostării. În rest totul a fost ca la primul strat. La un al strat însă, în locul lemnelor am folosit tulpină de porumb. În rest, la fel ca la primele două straturi. În toate cazurile, pământul fertil a fost luat chiar de lângă straturi, astfel, între straturi s-au format niște căi de acces foarte confortabile. Cu aceste trei strauri am pornit în aventura noastră. În toate cele trei cazuri, rezultatele au fost bune dar, în urma observațiilor noastre, se pare că stratul la care am început cu grămada de tulpini de porumb a dat randament (productie) mai bun. Consider că o greșeală a fost faptul că am poziționat straturile paralele cu panta grădinii (avem o oarecare pantă) și astfel, apa de ploaie poate să se scurgă repede pe lângă straturi ceea ce e păcat.

Așadar, următoarele straturi sunt și vor fi construite perpendicular cu panta grădinii și îmi propun ca straturile (baza acestora) de fapt , să rețină și să se folosească, să se alimenteze de apa de ploaie. Pă lângă această schimbare, la una dintre straturi, în loc de 30 cm de paie, am pus frunze adunate din pădure, iar pe un alt strat am pus un strat consistent de compost descompus pe jumătate. Compostul era un amestec de paie, mere stricate, si resturi alimentare. mai avem un strat înălțat care este pur si simplu o movilă de pământ fertil, peste care vom pune bălegar și fân apoi, vom planta și mulci. Randamentul acestor straturi le veti afla la toamnă 🙂

Cu speranța că informțiile v-au fost utile, vă doresc un an rodnic și sănătos, iar dacă sunteti în zonă, vă invităm la o vorbă bună, ceai cald sau o mămăligă. În încheiere, câteva imagini din grădină (începutul lunii aprilie, 2019)

Stratul „Gaură de cheie”-originea, în permacultură și la Coliba Verde.

Coliba Verde Grădinărit, Mutat la țară, Sănătate , , , 0 Comment
Stratul „Gaură de cheie”-originea, în permacultură și la Coliba Verde.

După multe articole scrise cu subiecte despre construcții ecologice iată, a sosit vremea să împărtășesc cu voi și unele experiente proprii chiar din grădină….ceea ce îmi face multă, multă plăcere (atât să împărtășesc cât și să gradinaresc :)) 


Ca și introducere, vreau să vă spun că niciodată nu m-am gândit că o să îmi placă vreodată asa de mult grădinăritul ca acum, în ultimii 3-4 ani, de când ne-am mutat în pădure cu gândul de a deveni autosustenabili, să trăim o viață simplă dar fericită și sănătoasă în natură, cu natura. Căsuță (de fapt două) avem. Ceea ce mai trebuie să funcționeze perfect este grădina. Să avem hrană suficientă și bineînțeles sănătoasă. Tocmai de asta, ne inspirăm și ne străduim să cultivăm după principii de permacultură. Avem prieteni cu experiență, internetul dar și câteva cărți unde aflăm metode simple dar eficiente și sănătoase de a ne creste hrana. Am preluat un teren pe care s-a grădinărit „tradițional” dar, încet, încet apar aici „ciudățenii” pe care mulți localnici nu le înțeleg. Una dintre acestea ar fi de exemplu straturile înălțate. Alta ar fi sera sub formă de dom geodezic. În primăvara acestui an mai adăugăm o „ciudățenie” și anume, stratul „Gaură de cheie”. În acest articol as dori să scriu câteva cuvinte despre stratul „Gaură de cheie”. 


Originea stratului „Gaură de cheie” 


Stratul „Gaură de cheie” este un strat înălțat (între 50 și 100 cm) rotund, de aproximativ 2 metri diametru, cu o intrare lată de cca 50-70 cm spre centru, acolo unde este un cilindru (de exemplu din plasă rapitz) de 20-30 cm diametru. Astfel, forma stratului va semăna foarte mult cu o gaură de cheie. Rolul cilindrului din mijloc este de a depozita deșeurile alimentare,  materialele organice care, au o descompunere rapidă. Această compostare va ajuta plantele din strat să crească mai repede, mai sănătoși, deoarece „apa gri” rezultată se va scurge la baza stratului, la rădăcini. Cele mai multe straturi „Gaură de cheie” au peretele format din piatră deoarece acesta poate retine umezeala în interiorul stratului dar, poate să absoarbă căldură soarelui și să o transmită rădăcinilor. Se pare că originea straturilor „Gaură de cheie” provine din Lesotho (Africa) și a fost gândită pentru bolnavii care sufereau de SIDA și le era foarte greu să se aplece.  Straturile erau așezate în apropierea bucătăriilor și se planta în acestea diferite mirodenii sau plante cu rădăcini scurte sau cele care se culeg mai devreme : pătrunjel, oregano, kale, salată, ceapă. Sunt suficient de înalte încât să nu fie nevoie să se aplecăm iar ca și diametru, gândite în asa fel încât să se ajungă lejer la plante fără să fie nevoie să ne întindem prea mult. Stratul în sine se formează din diferite materiale organice, într-un mod foarte asemănător cu straturile înălțate (vezi „hugenkultur”) : lemn putred, crengi tocate, coajă de copac, paie, fân, bălegar și pământ fertil. 


Stratul „Gaură de cheie” în permacultură


Chiar dacă a fost gândit pentru persoane cărora le-ar fi fost greu să gradinareasca tradițional, văzând eficiența acestor straturi, tot mai multe persoane sănătoase au adaptat această soluție ca și „straturi de bucătărie”. Mulți au adăugat unele modificări, cum ar fi renunțarea la recipientului pentru compost, folosind spațiul rotund, centrul rotund al stratului pentru a ajunge mai bine la plante. Astfel se poate mări diametrul stratului de la 2 la 3 metri deoarece la plante poți ajunge și din interiorul și din exteriorul stratului. De asemenea, mulți grădinări adaugă rame în pământ pentru a ajuta descompunerea materialelor organice. În permacultură, stratul „Gaură de cheie” este recomandat ca și soluție pentru spatii mici. Imaginați-vă, până la urmă, stratul „Gaură de cheie” este un strat obișnuit de 6 metri, înălțat și îndoit. 


Stratul „Gaură de cheie” la Coliba Verde


Trăind în pădure, avem prea mult lemn ca să nu ne folosim de acestea și în grădină. De curând am tăiat un măr bătrân. Ce este putred si toate crengile mici vor ajunge în subsolul stratului nostru. Și noi folosim stratul ca și „grădină de bucătărie” și chiar am și așezat-o la câțiva pași de bucătăria de vară. Peretele stratului l-am făcut din sipci de lemn rămase din construcții și între ele am împletit cu nuiele. La subsolul stratului am pus lemn putrezit apoi crengi rupte și tăiate mărunt. Peste asta am adăugat un strat consistent de coajă de molid (lemn folosit pentru construirea bucătăriei de vară) iar apoi un strat de aproximativ 30 cm de paie. Peste paie am pus aproximativ 5-10 cm de bălegar apoi vreo 15-20cm de pământ fertil. Urmează să plantăm și apoi sa vedem rezultatele. Dorim să plantăm ceapă, usturoi, pătrunjel, salată, spanac, leuștean, tarhon, oregano…. Stratul nostru a ajuns la aproximativ 70cm înălțime. În vară vom reveni cu rezultatul (imagini)…sau, puteți veni personal să vedeți 🙂 

Totul despre toaleta compost – atât de necesară intr-o gospodărie ecologică

Coliba Verde Diferite sfaturi utile, Grădinărit, Igienă personală, Off Grid ( viața fără facturi), Solutii alternative, Uncategorized , , 0 Comment
Totul despre toaleta compost – atât de necesară intr-o gospodărie ecologică

Toaleta compost – atat de necesara intr-o gospodarie ecologica

Folosim toaletele în care se trage apa de atâta vreme încât după ce defecăm suntem obișnuiți să acționăm un mâner și pur și simplu să plecăm. Unii sunt de părere că toaletele compostor ar trebui să se comporte în același fel. Însă toaletele cu flux acvatic acționează ca dispozitive de debarasare care poluează și dăunează fertilității solului. Pe de altă parte, toaletele compostor sunt instrumente de reciclare menite să nu polueze și să redea solului substanțele nutritive provenite din excremente umane și urină. Atunci când trageți apa la
toaletă, de fapt plătiți pe cineva să vă debaraseze de propriile deșeuri. Astfel, nu numai că plătiți pentru apă, curent electric și tratamentele de purificare a apei menajere, dar în același timp contribuiți la problemele ce afectează mediului înconjurător generate de eliminarea deșeurilor. În schimb, atunci când folosiți o toaletă compostor sunteți recompensați pentru micul efort pe care îl depuneți pentru a vă recicla materialul organic. Plata spre dumneavoastră vine sub forma compostului. De aceea, toaletele compostor trebuie gestionate. Și anume, trebuie să faceți ceva mai mult decât să trageți apa și să plecați.

Ce este compostul?

Fabricarea compostului este procesul prin care deșeurile menajere din bucătărie și curte sunt transformate într-un compus bogat în nutrienti. Prin reîntoarcerea nutrientilor în sol, compostul reduce necesarul de fertilizatori chimici scumpi. Deseurile de natura organica pot constitui pâna la 40% din deseurile menajere, cantitate ce în acest mod este extrasa de la rampa de gunoi. Compostul este un amestec de culoare închisa, uscata, ce degaja un miros, care consta în principal în materie organica descompusa. Fabricarea compostului este un proces simplu, natural. Compostul este utilizat pentru fertilizarea si conditionarea solului.

Principalele obiective ale oricărei toalete compostor ar trebui să fie tratarea sigură și igienică a materiei fecale, economisirea apei, funcționarea cu un nivel minim de întreținere și consum de energie redus, operarea fără mirosuri neplăcute și reciclarea umraniței pentru a fi redată solului.
Principalul avantaj al toaletelor ce produc compost rece este implicarea pasivă a utilizatorului. Zona de colectare a toaletei nu va trebui accesată prea des, decât poate în cazul în care mormanul trebuie nivelat. El va trebui nivelat cam o dată la câteva luni, lucru realizabil printr-o trapă de acces în podea. Cuva de colectare se golește numai după ce nimic nu a mai fost depozitat timp de cel puțin un an sau doi, însă perioada poate varia în funcție
de sistemul individual folosit. Avantajele unui sistem de toaletă cu rumeguș includ costuri financiare inițiale minime în ceea ce privește crearea infrastructurii și consum energetic redus sau chiar deloc din punct
de vedere al funcționării sale. De asemenea, când deșeurile sunt compostate termofilic, un sistem atât de simplu are un cost de mediu extrem de redus fiindcă el cere puțină tehnologie, sau chiar zero tehnologie, pentru a opera, iar compostul final este un material curat și benign, așa cum doar umranița poate fi. Nu sunt necesare echipamente de compostat în interiorul sau în apropierea casei, deși toaleta în sine poate și trebuie să se afle în interiorul spațiului
de locuit și pot fi creată să fie destul de confortabilă și complet inodoră. Nu sunt necesare nici electricitate și nici apă, exceptând o cantitate mică, pentru curățare. Cu 4 l de apă puteți curăța două găleți de 20 l. Un adult are nevoie de două saptămâni să umple două găleți de 20 l cu umraniță și urină, cu tot cu materialul de acoperire. Aceasta
necesită 4 l de apă pentru curățat la fiecare două săptămâni de utilizare a toaletei cu rumeguș, spre deosebire de cei 114 l de persoană utilizați zilnic pentru a trage apa la o toaletă standard. Compostul, dacă este gestionat corespunzător, se va încălzi suficient pentru ca dezinfectarea să aibă loc, făcându-l astfel folositor pentru a fi utilizat în grădină. Procesul de compostare este rapid, adică umranița este transformată rapid – în câteva zile, dacă nu
îngheață – într-o substanță inofensivă care nu va atrage muștele. În lunile reci de iarnă ar putea să înghețe până la dezghețul de primăvară și apoi să se încălzească. Dacă mormanul de compost nu este tratat cum se cuvine și nu devine termofil, poate fi lăsat să se învechească vreo doi ani înainte de utilizarea sa în horticultură. În oricare dintre aceste situații se menține neîntrerupt un ciclu complet natural.

Ce sa faci si sa NU faci cu toaleta compost (clik pe imagine)

SECRETUL COMPOSTĂRII UMRANIȚEI ESTE SĂ O PĂSTREZI ACOPERITĂ.
Întotdeauna acoperiți complet depunerile de la toaletă cu un material organic curat precum rumegușul putrezit, mușchiul de turbă, frunzele umede, pleava de orez sau
alte materiale potrivite pentru a preveni mirosurile, a absorbi urina și a echilibra azotul.
Întotdeauna acoperiți depunerile după ce ați adăugat ceva mormanului de compost, folosind un material de acoperire curat: fân, paie, buruieni, resturi de iarbă, frunze sau
alte materiale adecvate pentru a preveni mirosurile și muștele, pentru a crea spații de aer în mormanul de compost și pentru a echilibra nivelul de azot.
Aceste materiale de acoperire asigură un amestec de materiale organice la compost, iar varietatea susține o populație microbiană mai sănătoasă.

Întrebări frecvente despre toaletele cu rumeguș :

Toaleta cu rumeguș ar trebui fie în interiorul sau în afara casei?
În interior. Este mult mai confortabil pe vreme rece și umedă. Conținutul unei toalete
de exterior va îngheța în timpul iernii și va fi foarte dificil să fie golit în recipientul
de compost. Păstrați totdeauna un strat de rumeguș curat deasupra conținutului din
toaletă și nu veți avea nici un soi de mirosuri ciudate în cabina de toatelă.
Putem lăsa recipientul toaletei cu rumeguș pentru perioade lungi de timp fără să-l
golim?
WC-ul poate sta luni de zile fără golire. Păstrați doar un strat de rumeguș curat
sau alte materiale de acoperire deasupra conținutului.
Cât de plin ar trebui să fie recipientul toaletei cu rumeguș înainte de a fi golit?
Știți că e timpul să goliți rezervorul atunci cand trebuie să stați în picioare ca să defecați.
Mormanul de compost trebuie separat de pământ printr-o barieră impermeabilă
care să prevină scurgerile?
Dacă vă faceți griji pentru scurgeri, puneți o folie de plastic sub compostul
dumneavoastră și pliați-o în așa fel încât să se scurgă într-o găleată îngropată. Orice
scurgeri colectate acolo pot fi turnate peste compost. Dacă nu, lăsați pur și simplu
mormanul în contact cu solul.
Ce fel de izolație ar trebui să se utilizeze în jurul capacului scaunului de toaletă?
Nu aveți nevoie de izolație în jurul capacului scaunul de toaletă. „Izolația” este creată de
materialul organic ce acoperă fecalele.

Pot utiliza frunzele ca material de acoperire pe mormanul meu de compost?
Frunzele sunt mari. Păstrați un balot de paie sau fân la îndemână, dacă puteți. Acesta
va încapsula mai mult aer.
Cum rămâne cu compostarea de iarnă? Pot să adaug material la un morman de
compost acoperit de zăpadă?
Depozitați peste zăpadă. Principala problemă în timpul iernii este înghețarea
materialului de acoperire. Deci trebuie să vă acoperiți frunzele, rumegușul, fânul, sau
orice folosiți pentru a le împiedica să înghețe astfel încât să le puteți folosi toată iarna.
Eu pun o prelată peste mormanul de rumeguș de afară și apoi o acopăr cu un strat gros
de paie și astfel obțin mereu o zonă în rumeguș care nu e înghețată și pot să fac în ea
adâncituri pentru materialul proaspăt…
Un rezervor de compostare trebuie să aibă o latură deschisă? Dacă ne aflăm în
mediul urban, nu ar trebui să fie complet închis?
Nu aveți nevoie de o latură deschisă. Cineva din Manhattan mi-a scris că a instalat toalete
cu rumeguș într-o casă comunitară și a construit un recipient cu patru laturi (o parte
detașabilă), cu un capac greu deasupra, care să oprească orice viețuitoare ar fi încercat
să intre (muște, șobolani, sconcși, șerpi sau politicieni). E o idee bună pentru dacă
locuiți într-o zonă urbană (de asemenea, poate fi necesară și o podea care să ecraneze).

Mi-au scris și alți oameni din orașe mari, spunându-mi că acum folosesc toalete cu
rumeguș în oraș, cu un rezervor de compostare în curte. Înfășurați rezervoarele în
plasă-rabitz, dacă în zonă sunt animale care ar putea scormoni prin mormane.
Unde vă păstrați rumegușul? Eu nu mă pot hotărî unde să-l păstrez.
Am o mulțime de spațiu și am o înțelegere: un camion benă îmi aduce anual sau o
dată la doi ani o încărcătură de rumeguș și-l descarcă afară, lângă conteinere mele de
compost. Dacă nu aș avea această opțiune aș putea încerca să utilizez mușchi de turbă,
care se împachetează ușor și poate fi ținut în spații închise, sau să pun rumeguș în saci
de pânză (unul dintre vecinii mei a făcut acest lucru), sau să utilizez un rezervor cu trei
camere și să pun rumegușul în compartimentul central.
Cum știu dacă marginile mormanului de compost vor ajunge suficient de fierbinți
pentru a ucide toți patogenii?
Orice ați face, nu veți putea fi niciodată absolut sigur că fiecare bucățică din compostul
dumneavoastră a fost expusă la anumite temperaturi. Dacă aveți dubii, lăsați-l să se
matureze pentru încă un an, sau testați-l la un laborator, sau folosiți compostul în
culturile nealimentare.
Cum rămâne cu carnea și produsele lactate în compost?
Se vor composta. Îngropați-le în zona superioară în centrul mormanului și țineți-le
acoperite complet cu un material curat, organic.

Ce zici de muște și șobolani în compost?
Muștele nu ar trebui să fie o problemă în cazul în care compostul este acoperit adecvat.
Dacă aveți șobolani și nu puteți scăpa de ei, va trebui să înveliți conteinerul de compost
în plasă de sârmă.
Pot folosi rumegus de esență moale în compost?
Da. Asigurați-vă că nu provine de la cherestea „tratată chimic sub presiune”, lemn de
cedru, sau sequioa. Rumegușul poate fi umezit, dar nu ar trebui să fie ud.
Pot folosi traverse de cale ferată pentru a construi conteinere de compost?
Creozotul nu este bun pentru compost.

Ce spuneți despre utilizarea fecalelor de câine în compost?
Folosiți un conteiner de compost separat, deoarece mulți câini nu sunt sănătoși și
eliberează paraziți vizibili în scaun, cum ar fi teniile. Folosiți un material de acoperire și
lăsați compostul să se matureze un an sau doi. La fel în cazul pisicilor.
Ce spuneți de zaț de cafea și cenușă de grătar?
Aruncați zaț de cafea în compost. Puneți și boabe și chiar cafea veche. Cenușă de grătar?
Mai bine o puneți în conteinerul cu fecalele de câinele. Folosiți compostul rezultat în
grădina de flori.
Dacă nu vreau să utilizez acum umraniță în compost, aș putea să mă apuc pe loc, în
cazul unei situații de urgență municipală?
În cazul unei urgențe municipale serioase, da, ați putea începe imediat compostarea
umraniței, câtă vreme aveți o sursă de material de acoperire curat (rumeguș,
frunze, etc) și un conteiner de compost. Compostul funcționează mult mai bine atunci
când este alimentat cu gunoi de grajd, urină, sau alte surse de azot (resturi de iarbă și
alte verdețuri, de exemplu), astfel încât ați putea descoperi că umranița îmbunătățește
foarte mult compostul dumneavoastră, dacă nu ați adăugat deja îngrășăminte de
origine animală.
Care este cea mai mare temperatură înregistrată în compostul dumneavoastră?
Poate ajunge prea fierbinte?
Aproximativ 65 grade C. Da, poate deveni prea cald (a se vedea Capitolul 3). Un
morman mai rece pe o perioadă mai lungă este ideal. Dar mai degrabă se întâmplă
invers: compostul nu va fi suficient de fierbinte. Asta se întâmplă adesea fie din cauză
că mormanul e prea uscat (asigurați-vă că puneți în compost toată urina), fie că utilizați
așchii de lemn (nu folosiți așchii de lemn, folosiți rumeguș).

Putem composta umraniță dacă avem o familie mare? Ar fi o muncă prea dificilă?
Pentru o familie de 6-10 persoane, în funcție de greutatea corporală, un recipient de
toaletă-compostor de 20 l s-ar umple zilnic cu compost. Mai dificilă va fi furnizarea de
materiale de acoperire organice, echivalentul zilnic al unui volum de 20 l.
Ce ziceți de compostarea pe o câmpie expusă la inundații? E mai bine să folosim o
latrină-groapă?
Nu compostați pe suprafețe inundabile. Nu utilizați o latrină-groapă.
Mai sunt și alte modele de rezervoare de compost?
Un model ar fi cel format din două compartimente de sârmă concentrice cu frunze între
și umranița mergând în centru. Un altul este un recipient alcătuit în întregime din paie sau
baloți de fân. Un alt tip este format din paleți simpli din lemn dispuși pe cant și legați
sau prinşi laolaltă pentru a forma recipiente de compost.
Recomandați folosirea clorului ca dezinfectant?
Nu. E un contaminant de mediu. Dacă sunteți în căutarea unui exterminator de microbi
încercați peroxid de hidrogen sau ceva mai ecologic. Sau folosiți săpun și de apă.

La intrebarile cu privire la COPROFOBIA ȘI PROBLEMA PATOGENILOR, VIERMII SI BOLILE dar si multe altele, veti gasi raspunsurile in cartea lui J.Jenkins – „Umranita-un ghid de treabă mare”, carte din care am extras si noi multe din informatiile de mai sus. Cartea poate fi descărcată gratuit aici

….si in final, un filmuleț despre toaletă uscată , de la Coliba Verde :

https://youtu.be/j8RxqMwJi8g

Case ecologice si permacultură cu Emanuela Urdea, la atelierul de la inceputul lunii iulie!

Coliba Verde Ateliere, Construcții ecologice, Grădinărit , , , , , 0 Comment
Case ecologice si permacultură cu Emanuela Urdea, la atelierul de la inceputul lunii iulie!

    Din fericire, atelierele, evenimentele organizate de Asociatia „Coliba Verde” stârnesc un real interes….poate și pentru faptul că nu prea se organizează ateliere asemănătoare alte zone ale țării sau sunt mult prea puține. Dar, poate și pentru faptul că ne străduim să transmitem informații clare, concrete și foarte variate. Pentru că, din fericire, avem nenumărate soluții de a construi sau trăi în natură, cu ajutorul naturii…

   Ca si exemplu, la atelierul despre casele din baloti de paie de la inceputul lunii iunie (la care chiar daca am dublat numarul locurilor disponibile, toate s-au ocupat) vom avea doi invitati, beneficiari si constructori de case din baloti de paie. Constructori in ideea ca si-au construit singuri casele. Acestia vor veni cu imagini si propria poveste din care sperăm să învățăm cu toții. 

Deoarece o casă ecologică, în adevăratul sens al cuvântului, poate să fie chiar un alt stil de viață, ne-am gândit ca la atelierul despre construcțiile ecologice de la inceputul lunii iulie, ar fi de folos să auzim de la o persoană acreditată de ce ar trebui să luăm în serios optiunea de a trai sustenabil si in armonie cu natura. Tocmai în această ordine de idei, am invitat-o la atelier pe Emanuela Urdea, designer certificat în permacultură. 

Emanuela Urdea  și-a obținut certificarea de la Institutul de Cercetare în Permacultură din Australia, fondat de însuși parintele Permaculturii, Bill Molison, și în prezent condus de cel mai apropiat elev al său, Geoff Lawton. Studiază Permacultura din 2012, de când a descoperit ‘opera de artă’ a lui Sepp Holzer, din Lungau, Austria. Din acel moment și-a început studiul independent, citind cărți, articole, vizionând clipuri și documentare, urmărind și învățând de la Designeri Certificați recunoscuți internațional, precum Paul Whaton, Geoff Lawton, Dave Jacke, Eric Toensmeier, Joe Polaischer, David Holmgreen, Rob Avis, Angelo Eliades, și mulți alții.

Întalnirea cu domeniul Permaculturii a marcat în același timp și desprinderea de lumea “corporate”, unde activa ca și manager al departamentului de achiziții publice al unei companii multinaționale din sectorul IT&C. Schimbarea a venit pe toate planurile, urmând un process holistic de dezvoltare personală.

În martie 2017 a simțit că este momentul să înceapă să pună în aplicare tot ce a învățat în domeniul Permaculturii și așa a început transformarea propriei grădini, proiect care s-a transformat apoi în însăși proiectul cu care și-a obținut certificarea ca Designer în Permacultură. Și-a dorit ca prin această transformare să creeze un exemplu care să arate oamenilor că și la noi se poate crea o gradină sustenabilă, productivă și care să se întrețină singură, chiar și într-un spațiu de doar 100 de mp.

În prezent, urmează cursurile Environmental Celebration Institute din California, pentru a se specializa în biologia solului (regenerarea terenurilor prin metode biologice de restaurare și îmbunătățire a vieții solului, pentru creșterea productivității, eliminarea nevoii de utilizare a chimicalelor, eliminarea nevoii de irigare intensivă, restabilirea structurii solurilor, etc.), realizarea de compost, ceai de compost și extract de compost, adaptat nevoilor specifice stărilor solului.

Își propune ca în cele 2 sesiuni să facă o introducere în știința realizării unui design de Permacultură, pornind de la elementele de bază. Acest seminar va fi integrat într-o serie de seminarii, structurată pe nivele, ce vor detalia si explica toate elementele unui design de Permacultură și cum se realizează un astfel de design.

Sesiunea 1, luni 09 iunie – Introducere în Permacultură:

  • Filozofia din spatele Permaculturii
  • Principiile etice ce stau la baza Permaculturii
  • Evoluția de la agricultura convențională la Permacultură
  • Permacultura în sistemele naturale și în societate
  • Ce este un design de Permacultură

Sesiunea 2, marți 10 iunie – Concepte și teme în designul de Permacultură:

  • Stiința în designul de Permacultură
  • Aplicarea legilor și principiilor în Permacultură
  • Realizarea designului de Permacultură cu scopul de a “prinde” si stoca energiile naturale
  • Ce sunt resursele, identificarea și catalogarea acestora
  • Randamentele în Permacultură
  • Nișele în Permacultură
  • Complexitatea și conexiunile în Permacultură
  • Ordine și haos în Permacultuă
  • Funcțiile premise și funcțiile forțate în Permacultuă
  • Diversitatea în Permacultuă
  • Stabilitatea în Permacultuă
  • Relațiile dintre timp și randamente în Permacultuă

În măsura în care participanții doresc, va susține și o a treia sesiune, în data de 11 Iulie, în care va prezenta design-ul de Permacultură cu care și obținut certificarea în cadrul Institutului de Cercetare în Permacultură din Australia.

 

La acest eveniment mai sunt 10 locuri disponibile si puteti vedea detaliile sau sa va inscrieti AICI!

Gardul natural intr-adevăr „minune”!

Coliba Verde Grădinărit, Off Grid ( viața fără facturi) 0 Comment
Gardul natural intr-adevăr „minune”!

Cel mai ieftin și rapid gard natural „minune” l-am realizat astăzi la Coliba Verde . Acest „gard” este recomandat tuturor celor care se tem de urși și nu se tem de „măgarii din centru”!

 

Dorim să împărtășim cu voi această experiență unică…scurt și la obiect :

  1. Detalii „tehnice” : 
    • crește UN METRU în doar 3 ore!
    • costurile sunt mai puțin decât zero
    • densitate suficientă cât să nu treacă nici uruleții sau țânțarii
    • garanție 1 an pentru persoane juridice, respectiv 2 ani pentru persoanele „off grid”!
  2. Avantaje :
    • costuri zero
    • respiri aer curat
    • odată cu creșterea gardului se elimină plantele uscate de pe terenul tău
    • te simți ca la „sală” și totuși nu ridici „greutăți”
    • NU AFECTEAZĂ SĂNĂTATEA! BIOOOOO!!! ECOOO!
  3. Dezavantaje :
    • febră musculară
    • bășici în palmă
    • consum maxim de apă (potabilă)
  4. Unelte necesare : 
    • greblă
    • roabă
    • furcă
  5. Estetic :
    • dacă îți place, poate fi cel mai fain gard de pe lumea asta.

Iată și imagini incredibile cu minunea de gard natural : 

Consum maxim de apă potabilă

Înainte de a fi gard

Gardul de 1 metru inaltime!

Unelte necesare

Shăruiți masiv, like-uiti de numa-numa și na haidați la Colibă…

Acest articol ar trebui să fie un pamflet…și sperăm să fie! O vară faină tuturor!

„Forest garden” – paradisul hrănitor din curtea Ta!

Coliba Verde Bucătărie, Grădinărit, Sănătate , 0 Comment
„Forest garden” – paradisul hrănitor din curtea Ta!

Introducere în „Forest Gardening” (Grădina-Pădure)

Ce Este „Forest Gardening”?

Fiind de asemenea denumit şi „grădinărit de tip pădure”—cu variaţiunile „grădina-pădure”, „grădina de pădure”, „pădure alimentară” sau „grădina forestieră”—„forest gardening” înseamnă, de fapt, crearea unei grădini, care imită ecosistemul unei păduri, cu precizarea că plantele alese vor fi mai degrabă comestible decât decorative. Unele plante pot fi alese şi pentru alte scopuri (ex. lemn pentru foc, plante pentru fixarea simbiotică a azotului în sol, sau plante medicinale).

Jill Tunstall spune în articolul său, „The Garden of the Future?”, publicat în „The Guardian” : „Imaginați-vă o grădină care nu are nevoie de plivit, udare, săpat sau fertilizare și care poate fi lăsată să-şi poarte singură de grijă timp de câteva săptămâni sau chiar luni de zile.”
Conţinând diverse specii de plante perene comestibile, o grădină-pădure este un tip de ecosistem foarte eficient, care se întreţine şi se regenerează singur. O condiţie pentru a crea o astfel de grădină este ca alegerea plantelor să se facă în concordanţă cu structura unei păduri naturale. Acest lucru înseamnă că o grădină-pădure va avea multiple straturi.


Cele mai multe astfel de grădini au şapte straturi:

  1. Copaci/arbori mari, care au rolul de a îmbunătăţii condiţiile climatice din grădina-pădure
  2. Copaci/pomi mai mici, care pot creşte la semi-umbră/umbră (ex. pomi fructiferi)
  3. Arbuşti, cum ar fi coacăz negru, coacăz roşu, agriş, etc.
  4. Un strat de ierburi şi plante perene, cum este cimbrul, busuiocul, tarhonul, oregano, rozmarinul, salvia, menta, lavanda, etc.
  5. Plante pitice care acoperă solul, protejându-l de eroziune şi supraîncălzire şi prevenind totodată evaporarea excesivă a umidităţii
  6. Un strat de rădăcinoase (ex. morcov, pătrunjel, sfeclă, etc.)
  7. Un strat de plante agăţătoare (fasole, mazăre, castravete, viţă de vie, etc.).

În imagine, se observă trei straturi de plante perene – stratul de ierburi este format din valeriană (plantă medicinală), stratul de arbuşti este format din in (sursă de fibre), iar stratul de deasupra este format din pomi fructiferi şi arbori pentru asigurarea lemnului de foc.

Scurt Istoric

Grădinăritul de tip pădure este o practică străveche. Există dovezi că oamenii (şi chiar şi animalele) şi-au pus amprenta în mod conștient asupra pădurilor în care au trăit timp de milenii, modificându-le structural şi funcţional.
Atât în regiunea tropicală a Asiei, cât şi în China şi Africa, grădini-pădure complexe au existat timp de mii de ani.
Dar în Marea Britanie, cea mai mare parte a pădurii a fost înlocuită cu monocultura de cereale, terenuri pentru păşunat, sau cu arbori plantaţi în vederea exploatării (pentru construcţia de nave, locuinţe, etc.).

Robert Hart, pionier în domeniul grădinăritului şi a horticulturii, a vizitat diferite grădini-pădure tropicale, a studiat ecologia şi, ulterior, şi-a folosit cunoştinţele pentru a crea prima grădină-pădure într-o zonă cu climă temperat-oceanică (mai exact, în Shropshire, Marea Britanie) în 1970.

El a scris, de asemenea, şi primele cărţi pe această temă. Fiind folosite ca sursă de inspiraţie, munca şi ideile sale au fost preluate de mulţi oameni, care au contribuit de-a lungul timpului la teoretizarea, punerea în aplicare şi perfecţionarea conceptului de „forest gardening”.

În Marea Britanie, există în prezent aproximativ 60 de grădini-pădure tinere (cele mai multe nu sunt mai vechi de 10 ani), cu suprafaţa cuprinsă între 1.000 şi 10.000 mp.

 

Beneficiile Grădinilor-Pădure

În prezent, majoritatea nevoilor noastre alimentare sunt acoperite de către producători, care utilizează sisteme de monocultură pentru producerea de cereale, fructe și legume. Aceste sisteme sunt dependente de chimicale si carburanţi (care sunt utilizaţi la transportarea produselor). Pesticidele si îngrăşămintele chimice împreună cu compuşii chimici rezultaţi din arderea carburanţilor duc la poluarea aerului, solului si a apei, contribuind de asemenea şi la erodarea solului.


Beneficiile grădinilor-pădure sunt multiple, incluzând:

  • rezistenţă crescută la secetă și inundații, datorită biodiversităţii (ce formează un ecosistem în care toate elementele se susţin reciproc), a nutrienţilor din sol şi a rădăcinilor care favorizează dispersia şi infiltrarea apei în sol, prevenind inundarea terenului;
  • fertilitatea sporită a solului; aceti tip de grădinărit poate fi, de asemenea, folosit pentru regenerarea solurilor în zone cu indice ridicat de poluare;
  • prevenirea sau remedierea salinizării şi acidifierii solului;
  • controlarea, diminuarea şi chiar oprirea degradării solului şi a efectului de „water runoff” (în care apa de ploaie se scurge pe suprafaţa pământului în loc să fie absorbită de sol);
  • capacitate de auto-întreţinere îndelungată—ceea ce înseamnă că grădina îşi asigură propii nutrienţi de care are nevoie—prin căderea anuală a frunzelor şi acumularea lor la nivelul solului, prin plantarea unor plante cu rădăcini adânci şi care acumulează minerale (ex. tătăneasă) şi prin plantarea unor plante care fixează azotul atmosferic în sol (ex. arinul şi trifoiul);
  • întreţinere redusă după maturizarea grădinii;
  • o stare de sănătate individuală mai bună datorită diversităţii, calităţii şi nutienţilor din hrană;
  • un habitat excelent pentru fauna sălbatică, atragând multe insecte benefice pentru ecosistemul grădinii;
  • o mult mai eficientă folosire a luminii naturale şi a razelor soarelui comparativ cu sistemele de monocultură;
  • crearea unui spaţiu atractiv pentru joacă, invăţare şi relaxare.

Câteva exemple de culturi tipice intr-o grădină-pădure sunt:

       Pomi fructiferi: măi, păr, cireş, prun, gutui, dud, piersic, castan, alun, migdal, amelanchier (pom de stafide);

      Arbuşti: coacăz, afin, mur, zmeur, guava;

     Legume perene şi bianuale: rubarbă, spanac, anumite soiuri de ardei, etc.;

     Rădăcinoase: morcov, pătrunjel, păstârnac, ţelină;

     Ierburi: O gamă cât mai variată de ierburi pentru gătit şi plante medicinale;
     Plante agăţătoare: fasole, mazăre, roşii, castraveţi, viţă de vie, etc.;

    Ciuperci: diferite soiuri de champignon, ciuperci de plop, enoki, gălbiori, gheba ciobanilor, hrib, pleurotus, etc.;

     Salate: diferite soiuri de salată;

     Adiţional: salcâm, trestie, răchită, alun (pentru confecţionare de obiecte impletite din nuiele), etc.  

Pentru mai multe detalii, accesaţi acest link pentru a viziona un material educativ realizat de „Permaculture People”.

 

Cum Îţi Poţi Transforma Grădina Într-o Gradină-Pădure

 

  • se poate începe cu transformarea unei părţi a grădinii existente, care este mai puţin folosită (o bucată de pamânt marginală de lângă garaj, în spatele şurii, sau într-o parte mai umbroasă), într-o grădină-pădure la scară mică;
  • sau la scară mai largă, se poate transforma întreaga zonă din jurul casei într-o astfel de grădină;
  • se poate tranforma şi o parte mai mare din grădina existentă într-o sursă perenă de hrană şi materiale pentru diferite activităţi;
  • într-o altă zonă puţin utilizată, se poate încerca grădinăritul fără săpat;
  • anual, se pot adăuga noi plante, la fel cum se procedează în orice alt tip de grădinărit;
  • o grădină-pădure, la care se adaugă diferite plante, legume, tufe şi pomi fructiferi, permite o diversificare mai mare a hranei; bineînţeles, se pot adăuga multe plante şi legume care nu sunt perene;
  • de asemenea, se poate transforma o parte a terenului în grădină-pădure, iar cealată parte poate fi păstrată pentru culturi care nu sunt perene, cum ar fi ceapa, salata, varza, roşiile etc.;
  • unele păsări de curte (ex. găinile) pot fi foarte utile într-o grădină-pădure pentru că menţin pământul afânat prin scormonire, furnizează îngrăşământ natural şi ajută la combaterea anumitor dăunători;
  • trebuie avută grijă ca între plantele care se aleg pentru acest tip de grădină să existe o atracţie naturală, pe baza căreia ele să poată dezvolta o relaţie de simbioză, atât unele cu altele cât şi cu mediul înconjurător. De exemplu, unele plante pot fi alese pentru a crea umbră pentru alte plante, cărora nu le prieşte soarele prea puternic; alte plante pot furniza anumiţi nutrienţi şi pot fixa azot în sol, ceea ce este benefic pentru întreaga grădină. De asemenea, există aşa numitele plante „companion”, care protejează culturile de anumiţi dăunători, sau plante care atrag prădători ce atacă şi distrug dăunătorii. Alte plante pot furniza îngrăşământ natural (sub formă de fruze moarte) sau pot ajuta la menţinerea umidităţii în sol. Acest tip de interrelaţionare reciproc avantajoasă între plante poartă numele de „guild”, termen folosit şi în permacultură.

Crearea unei grădini-pădure se face în două etape importante:

 

Etapa I

  • urmăreşte-ti grădina şi observă cu mare atenţie cum se schimbă de-a lungul anului;
  • planifică nevoile reale de hrană şi ţine cont de ceea ce le place membrilor familiei să mănânce şi cum vrei să foloseşti grădina;
  • învaţă cât mai mult despre plantele perene comestibile (unele plante despre care nu ai auzit pot fi foarte benefice pentru grădină) şi despre alelopatia dintre plantele pe care vrei să le plantezi unele lângă altele;
  • dacă ai ocazia, participă la un curs despre acest tip de grădinărit;
  • încearcă să găseşti reviste, cărţi, articole scrise de cunoscători în acest domeniu şi citeşte cât poţi de mult despre grădinile-pădure.

 

Etapa II

  • desenează o hartă a grădinii. Ar fi util un plan care să cuprindă structuri şi plante existente, tipul de sol, eventuale elevaţii, etc.;
  • crează o schiţă care să conţină toate plantele pe care vrei sa le cultivi (schiţa poate fi cât de complexă vrei, dar nu uita că plantele perene vor rămâne acolo unde le plantezi pentru mult timp); plantarea trebuie făcută în etape, fără a grăbi procesul;
  • găseşte o sursă de încredere de unde să-ţi procuri seminţele, butaşii, etc.;
  • ia-ţi toate uneltele şi materialele necesare înainte să de apuci de plantat; pe cât posibil, încearcă să foloseşti unelte recondiţionate, sau unelte care pot fi adaptate în funcţie de utilizare;
  • după ce ţi-ai procurat toate cele necesare pentru crearea unei grădini-pădure, fă o oală mare de mâncare, învită-ţi prietenii şi apucaţi-vă de plantat— după ce plantezi ultima plantă, nu o sa mai ai prea mult de lucru, în afară de cules.  

Traducere și adaptare : Magda Floasiu

Articol original AICI!

Planuim sa ne construim o sera semiingropata! Iata cat de multe avantaje are :

Coliba Verde Grădinărit , , 0 Comment
Planuim sa ne construim o sera semiingropata! Iata cat de multe avantaje are :

Într-un articol precedent v-am scris că ne vom construi casa din lut (cel puțin, cred că am dat de înțeles 🙂 😉 deși, sunt  și mereu am fost fascinat de casele din baloți de paie.  Faptul că, totuși am ales să construim o casă din lut (cu tehnica „cob” ), nu este întâmplător, fiind mai multe motive. Una dintre motive este fatul că lutul pot să-l obțin chiar de pe pământul meu, este aproape gratis, ba mai mult nu trebuie nici măcar transportat. Ca să nu mai spun că oricum excavam (din diferite motive) acel pământ, deci dacă nu l-as pune în pereți, ar trebui să fac ceva cu acesta, care poate fi costisitor.

Asa cum am scris in primul articol, dorim să trăim o viață care mulți dintre noi o cunosc sub denumirea de „off-grid” (în afara sistemului, autonom, etc), iar în această privință ne-am propus să atingem două țeluri : 1. să reducem cheltuielile noastre cât se poate de mult (renunțând la cumpărături, obiecte absolut inutile), 2. să ne folosim de resursele naturale și să ne producem singuri lucrurile de care avem nevoie pentru un trai confortabil : căldură, electricitate, hrană, etc. Ca să vă faceți o idee, planul nostru este să avem panouri fotovoltaice (dar sincer voi încerca să găsesc o soluție de a avea electricitate continuă, fără a fi nevoie de stocare, bateriile fiind scumpe și poluante), în loc de frigider, plănuiesc o pivniță rece, funcțională,  să captăm și să refolosim apa de ploaie și de la baie (nu folosim detergeti pe bază chimică;), să avem propria grădină și livadă cu toate legumele și fructele necesare cae să ne asigure o parte a hranei pe durata iernii. Ba mai mult, pentru a prelungi durata de producție a legumelor, am decis să ne construim o seră. O seră semiîngropată.

După ce am luat decizia de a avea o astfel de seră, încet-încet  vedeam o grămadă de avantaje ale acesteia. Apăreau aceste avantaje și datorită faptului că plănuim o seră semiîngropată chiar în continuarea casei, o parte a casei unde eu plănuiesc o toaletă compost. Avantajele apăreau datorită faptului că o plănuim semiîngropată. Iată cum o gândesc eu : dimensiunea aș vrea să fie de 10 x 5 x 1.3 metri. Stratul vegetal de deasupra, de cca 30 cm , o pun separat iar restul, încă 1-1.20 metri adâncime excavez și pun separat față de stratul vegetal, care ajunge înapoi pe fundul serei. Astfel voi avea pământ vegetal la o adâncime de 1-1.2 metri, sub cota de îngheț.  Teoretic, și umezeala solului va fi mai optim la această adâncime. (cei care își pun întrebarea dacă nu voi avea o piscină în loc de seră, să nu își facă griji, deoarece intenționez să drenez tot terenul, apa fiind direcționat într-un iaz…natural, bineînțeles). Infiltratiile nu vor inunda sera…vor iriga. Podeaua (să-i zic asa) serei va fi usor in cadere, in panta si in cel mai adânc punc voi ingropa un vas. Probabil ca apa se va aduna aici.Un avantaj îmbucurător al serei semiîngropate, pentru noi se datorează (cum spuneam și mai sus), faptului că va avea perete comun cu partea din spate a casei, acolo unde va fi toaleta compost. Astfel, pot să extrag compostul foarte ușor. Intenționez să acopăr sera cu parbrize de camioane sau folie….depinde de bugetul din momentul respectiv, dar în timp cu siguranță vor fi parbrize. Plănuiesc să am o sobă în seră cu care să mai încălzesc aerul din când în când, iar hornul acestuia va fi dirijat în casă, sub cadă, astfel va ajuta la încălzirea apei. Voi construi peretii serei cu saci umpluti cu piatră, iar între saci si peretele din pamant voi pune un strat de lana de oaie de aproximativ 20 cm…..lana de oaie fiind gratuită in aceasta zona. Am de gând să pun două trei rezervoare în seră, în care voi aduna apa de ploaie de pe acoperiș și de la baie. Cu apa de la chiuveta din bucătărie mă mai gândesc unde să o dirijez, deoarece acesta va conține cu siguranță și materiale organice care ar putea să provoace miros apei stocate. De asemenea, mă gândesc ca pivnița să fie de fapt în vecinătate cu sera, astfel vom avea acces direct din casă în seră și în pivniță fără să ieșim afară în frig.

Imaginea este doar ilustrație! Sursa imaginii : www.thereadystore.com

Desi nu am amintit încă, dar cred că v-ați dat seama deja că una dintre principalele avanteje ale serei semiîngropate este, (va fi) faptul că voi avea materialul necesar pentru ziduri extras chiar de acolo, de lângă casă. Tot ce mă va costa, va fi utilajul.

Nu credeți că sunt soluții cât se poate de simple? Trebuie să recunosc că acestea sunt doar planuri deocamdată, nu sunt expert în asta, deci s-ar putea să greșesc în planurile mele. Vă rog, să vă simțiți liberi și să adăugați sfaturile, întrebările voastre chiar aici pe blog, sub articol.

Grădina poate vindeca

Coliba Verde Grădinărit , , , , 0 Comment
Grădina poate vindeca

Cultivarea plantelor medicinale este un mod minunat de a începe să integrezi permacultura în viaţa ta. Cultivarea plantelor medicinale vă vă permite să experimentaţi metode simple de grădinărit sustenabile, şi vă va ajuta de asemenea să învăţaţi cum să vă creaţi singuri remedii naturale făcute în casă. Puteţi creşte plante medicinale pentru tratarea unor afecţiuni sau pentru a menţine sănătatea dumneavoastră şi a familiei dumneavoastră, reducând în acelaşi timp costurile pentru îngrijirea sănătăţii. Se ştie că a preveni este mult mai ieftin şi nedureros decât a trata.

Poţi creşte cu succes plante medicinale, chiar dacă ai o grădină mare sau doar câteva jardiniere. Principiile permaculturii sunt simple şi includ selectarea atentă a speciilor de plante, modul în care le combinăm cu alte plante, cu alte cuvinte – designul.

Ce plante putem cultiva?

Gândiţi-vă ce plante medicinale aţi dori să cultivaţi, în corelaţiile cu afecţiunile pe care vrei să le trataţi/preveniţi. Aveţi mai jos o scurtă lista de plante cu care puteţi începe gradina vindecătoare;

– Usturoi (Allium sativum): Această faimoasă plantă care se foloseşte adesea la gătit este de asemenea şi o plantă puternic vindecătoare, este un antibiotic natural şi are proprietăţi anti-fungice. Este o plantă care ajuta la menţinerea imunităţii şi e excelentă pentru tratarea răcelii şi gripelor. În cadrul grădinii, ea are rolul de a alunga anumite insecte nedorite.

– Pătrunjel (Petroselinum hortense): Această plantă incredibil de hrănitoare conţine multe vitamine (A, B, C) şi minerale (calciu, fier, fosfor, potasiu şi magneziu). Că plantă medicinală, este folositoare în tratarea problemelor căilor urinare sau a rinichilor, dar şi afecţiuni privind retenţia apei în corp.

– Mentă (Mentha piperita): Această plantă este folosită pentru a adăuga aroma şi savoare mâncării, e bună pentru a face ceaiuri şi arata şi foarte bine în grădina. Ca medicament, este folosit pentru stimularea poftei de mâncare, dar ajută şi la problemele ce ţin de indigestie, stomac deranjat, vărsături, flatulenţă şi greaţă. Trebuie să fiţi atenţi să controlaţi creşterea rădăcinilor sale, întrucât are obiceiul de a răspândi cu rapiditate. De aceea e recomandat, să le plantezi într-un ghiveci, în pământ.

– Rozmarin (Rosmarinus officinalis): O altă planta excelentă pentru gătit, da o savoare aparte mâncărurilor. Că plantă medicinală, stimulează sistemul circulator, reglează digestia şi are calităţi antidepresive.

– Tătăneasa (Symphytum officinale): O plantă excelenta din toate punctele de vedere. Este bună în mâncăruri, fiind bogată în vitaminele A şi C. Este foarte utilă pe răni, entorse, contuzii, arsuri dar şi pentru oase.

– Roiniţa (Melissa officinalis): o plantă cu o aromă divină. Ca şi ceai, această plantă ajuta la calmarea sistemului nervos şi stimulează inima. Este foarte relaxant şi poate vindeca chiar dureri de cap şi migrene. La fel ca şi mentă, această plantă are nevoie să fie atent controlată, astfel încât să nu se răspândească în toată grădina dumneavoastră.

– Iarba găinii (Stellaria media): o plantă foarte cunoscută, care este şi un bun medicament. Partea superioară a plantei este folosită în salate. De asemenea, este bune ca şi cataplasma pentru arsuri, şi pentru erupţii cutanate, iritaţii ale bebeluşilor cauze purtarea scutecelor.

– Păpădie (Taraxacum officinale): În cazul în care nu ştiaţi, banală păpădie este o plantă vindecătoare! Toate părţile plantei pot fi consumate, deşi frunzele tinere şi florile sunt cele mai gustoase părţi. Această plantă este bogată în potasiu şi curăţa cu eficacitate rinichii şi ficatul de toxine.

– Lavanda (Lavendula officinalis): Această faimoasă plata aromoterapeutica este utilă pentru tratarea durerilor de cap cauzate de stres, este un tonic uşor pentru sistemul nervos şi e şi un bun antidepresiv.

– Muşeţel (Matricaria chamomilla): o altă planta bine-cunoscuta, are mai multe utilizări. Ceaiul de muşeţel şi infuziile au proprietăţi calmante, dar planta poate fi folosită şi ca un digestiv uşor. Un săculeţ cu frunze de muşeţel îmbibat în apă caldă pot fi plasate pe o rană sau de pe ochi pentru a calmarea inflamaţiilor şi infecţiilor.

Cum „combinam” plantele

Conceptul de plantare compatibilă este foarte potrivit pentru cultivarea plantelor medicinale. Înseamnă să cultivi mai multe tipuri de plante, împreună (fără spaţiu între ele), astfel încât acestea să aducă beneficii una alteia, exact ca într-o mare familie. Printre aceste beneficii enumeram: controlul insectelor dăunătoare culturii, încurajarea unei producţii mai mari, schimbul de elemente nutritive din sol etc.

Când vreţi să cultivaţi plante medicinale precum cele menţionate mai sus, este bine să luaţi în considerare următoarele aspecte:

Legumele din familia morcovului (precum ţelina, pătrunjelul, coriandrul) se împacă bine cu legume precum ceapă, usturoiul, chives, dar şi cu rozmarinul.

Rozmarinul, coada şoricelului, muşeţelul şi levănţica sunt plante compatibile, deoarece acestea au nevoi similare de apă. Coada-şoricelului şi muşeţelul, cresc cantitatea de uleiuri esenţiale furnizate de rozmarin şi lavanda.

Tătăneasa, iarba găinii, menta şi roiniţa se răspândesc foarte uşor în toate grădină, de aceea e recomandat să le plantăm într-un ghiveci în pământ pentru a nu se răspândi prea tare.

Designul grădinii

Nu contează că ai o jardiniera, o grădină sau câteva hectare, e posibil să-ţi faci propria ta gradina vindecătoare pe orice suprafaţă. Straturile-gaura-de-cheie şi straturile în spirală sunt două tehnici de permacultura extraordinare atunci când vine vorba de optimizarea spaţiului disponibil în grădina ta.

Straturi-gaura-de-cheie

Pentru a crea un astfel de strat, începeţi cu un cerc de sol de aproximativ 8 la 12 de metri în diametru, cu o cale de a intra în ea, pe de o parte. Lăsaţi ca acea cale să se termine în centrul cercului şi lăsaţi un spaţiu mic circular de 18 până la 24 cm în centrul cercului mare, astfel încât să vă puteţi întoarce. Prin acest tip de straturi, vom avea mai mult spaţiu decât dacă am face 2 straturi paralele, separate de o cărare în linie dreaptă. Comparaţi imaginile:

Straturi în spirală:

Pentru a construi straturi în spirală, construiţi o movilă de pământ mai întâi, care să aibe aproximativ 3 metri înălţime şi peste 5 metri lăţime. Apoi, puneţi pietre mici şi mijlocii astfel încât să formaţi o spirală care începe din din partea de jos din interior spre partea de sus. Lasă un loc de aproximativ un picior între nivelurile de piatră spiralată. Apoi, plantaţi plantele în solul spiralei. Dacă aveţi mai mult spaţiu, puteţi face mai multe spirale sau o movilă mai mare de pământ. Spirala creează microclimate benefice creşterea plantelor medicinale. Plante, cum ar fi rozmarinul, lavanda şi coada şoricelului sunt specii iubitoare de soare şi s-ar putea face cel mai bine pe partea de sud a spiralei. Pe de altă parte, plantele cărora le prieşte un climat mai răcoros, sau umiditatea, cum ar fi pătrunjelul şi mentă pot fi plasate în partea de nord a spiralei.

În timp ce lucrezi la proiectul de grădinărit plante medicinale, reamintiţi-vă mereu care sunt obiectivele tale, care sunt speciile de plante pe care doriţi şi cum doriţi să le proiectaţi pentru a se potrivi nevoilor dumneavoastră. Experimentaţi, jucaţi-vă şi bucuraţi-vă văzând cum gradina dvs creşte! Este incredibil ceea ce se poate realiza cu un pic de sol, apa şi un pic de lucru!

Articol preluat de pe www.terrana-ecovillage.ro
Traducere & adaptare: Maria Alexandra Iliuta, www.kaizen-art.blogspot.com

Connect with:

I accept the terms and conditions.