Hotelul de insecte

Hotelul de insecte

Având în vedere numărul mare al celor care ar elimina din jurul lor orice urmă de insecte, gândaci sau alte „creaturi” minuscule, termenul de „hotel pentru insecte” poate părea aberant. Însă, nici vorbă de așa ceva. „Hotelul de insecte” poate fi întâlnit aproape în orice grădină ecologică, unde se aplică principiile permaculturii! De asemenea, ar fi bine ca și cei care locuiesc la oraș să citească informațiile de mai jos :

“Hotelul pentru insecte” este un instrument de protecţie a mediului care favorizează în primul rând înmulţirea speciilor de albine solitare, în care se instalează cu predilecţie şi insectele prădătoare care distrug speciile dăunătoare. Buburuza, cărăbușul şi neuropterele consumă păduchi de frunze, acarieni, melci, viermi şi omizi, contribuind astfel la protecţia culturilor prin reducerea chimicalelor folosite. Prin amenajarea unor adăposturi şi locuri de înmulţire adecvate creşte numărul şi diveristatea insectelor polenizatoare şi prădătoare. Prin atragerea unor specii cât mai variate de insecte polenizatoare în grădinile noastre putem observa efecte benefice în cazul multor plante. Speciile cu dimensiuni variate şi structuri diferite ale aparatului bucal sunt capabile să polenizeze flori de forme, dimensiuni şi structuri cât mai variate, în condiţii meteo diferite. Prin prezenţa acestor insecte asigurăm totodată menţinerea biodiversităţii, contribuind astfel la conservarea unor specii rare şi protejate.

Având o astfel de construcție în grădină:

• plantele vor beneficia de prezența insectelor polenizatoare, transformând florile în fructe și semințe;

• asigurăm bunăstarea ecosistemului nostru;

• le putem arăta copiilor diferite tipuri de insecte, părțile lor componente și le putem studia zborul și comportamentul.

Cele mai întâlnite insecte pe care le vom găsi într-un hotel de insecte sunt: albinele solitare sau viespi, buburuze, libelule, molii, păienjeni, gândaci, broaște sau chiar arici (benefici în grădina datorită faptului că se hrănesc cu melci și limacși – marii dăunători în grădină -, cărăbuși, gândaci de sol, viermi care atacă plantele, considerați sanitarii naturali ai grădinii).

Pentru că insectele au preferințe diferite privind condițiile de adăpost, când construim hotelul de insecte, vom încerca să ținem cont de cât mai multe dintre acestea. Astfel, o bună parte din insecte preferă locuri răcoroase și umede, deci pentru acestea adăpostul poate fi amplasat la umbra unui copac. Dar sunt și insecte precum albinele solitare sau viespii care preferă locuri însorite. Buburuzele hibernează printre frunze sau ramuri. Vă recomandăm să-i găsiți loc la umbra unui copac mai mic care va permite soarelui să pătrundă printre ramuri și să-l încălzească, dar totuși ferit de ploi și vânt, să-i gândiți un acoperiș și să-l poziționați nu foarte departe de grădină. Materialele din care poate fi construit un hotel de insecte: • bucăți de lemn, scânduri pentru structură și acoperiș; • bucăți de lemn, buturugi, scândură găurită cu un burghiu pentru a creea adăpost insectelor – vezi poza de mai jos; • crengi de diferite mărimi; • paie, fân, iarbă uscată; • conuri de brad; • carton; • ghivece de diverite mărimi și forme; • tuburi de diferite dimensiuni din plastic sau plostiren (opțional). Un hotel de insecte este construit cu preponderență din materiale naturale și pot avea diferite forme și mărimi constructive în funcție de scopul specific pentru care este creat. În general au secțiuni distincte care corespund caracterelor diferitelor tipuri de insecte. Se poate construi un loc unde diverse insecte își pot crea adăpost utilizând cât mai multe materiale de diferite dimensiuni precum scoarță de copac, obiecte cilindrice, legături de bețe sau paie, creând astfel spații diverse pentru mai multe tipuri de “locuitori”.

copiii adoră să ajute la construirea hotelului de insecte

Text preluat de pe Scoala din grădină!

Stratul „Gaură de cheie”-originea, în permacultură și la Coliba Verde.

Stratul „Gaură de cheie”-originea, în permacultură și la Coliba Verde.

După multe articole scrise cu subiecte despre construcții ecologice iată, a sosit vremea să împărtășesc cu voi și unele experiente proprii chiar din grădină….ceea ce îmi face multă, multă plăcere (atât să împărtășesc cât și să gradinaresc :)) 


Ca și introducere, vreau să vă spun că niciodată nu m-am gândit că o să îmi placă vreodată asa de mult grădinăritul ca acum, în ultimii 3-4 ani, de când ne-am mutat în pădure cu gândul de a deveni autosustenabili, să trăim o viață simplă dar fericită și sănătoasă în natură, cu natura. Căsuță (de fapt două) avem. Ceea ce mai trebuie să funcționeze perfect este grădina. Să avem hrană suficientă și bineînțeles sănătoasă. Tocmai de asta, ne inspirăm și ne străduim să cultivăm după principii de permacultură. Avem prieteni cu experiență, internetul dar și câteva cărți unde aflăm metode simple dar eficiente și sănătoase de a ne creste hrana. Am preluat un teren pe care s-a grădinărit „tradițional” dar, încet, încet apar aici „ciudățenii” pe care mulți localnici nu le înțeleg. Una dintre acestea ar fi de exemplu straturile înălțate. Alta ar fi sera sub formă de dom geodezic. În primăvara acestui an mai adăugăm o „ciudățenie” și anume, stratul „Gaură de cheie”. În acest articol as dori să scriu câteva cuvinte despre stratul „Gaură de cheie”. 


Originea stratului „Gaură de cheie” 


Stratul „Gaură de cheie” este un strat înălțat (între 50 și 100 cm) rotund, de aproximativ 2 metri diametru, cu o intrare lată de cca 50-70 cm spre centru, acolo unde este un cilindru (de exemplu din plasă rapitz) de 20-30 cm diametru. Astfel, forma stratului va semăna foarte mult cu o gaură de cheie. Rolul cilindrului din mijloc este de a depozita deșeurile alimentare,  materialele organice care, au o descompunere rapidă. Această compostare va ajuta plantele din strat să crească mai repede, mai sănătoși, deoarece „apa gri” rezultată se va scurge la baza stratului, la rădăcini. Cele mai multe straturi „Gaură de cheie” au peretele format din piatră deoarece acesta poate retine umezeala în interiorul stratului dar, poate să absoarbă căldură soarelui și să o transmită rădăcinilor. Se pare că originea straturilor „Gaură de cheie” provine din Lesotho (Africa) și a fost gândită pentru bolnavii care sufereau de SIDA și le era foarte greu să se aplece.  Straturile erau așezate în apropierea bucătăriilor și se planta în acestea diferite mirodenii sau plante cu rădăcini scurte sau cele care se culeg mai devreme : pătrunjel, oregano, kale, salată, ceapă. Sunt suficient de înalte încât să nu fie nevoie să se aplecăm iar ca și diametru, gândite în asa fel încât să se ajungă lejer la plante fără să fie nevoie să ne întindem prea mult. Stratul în sine se formează din diferite materiale organice, într-un mod foarte asemănător cu straturile înălțate (vezi „hugenkultur”) : lemn putred, crengi tocate, coajă de copac, paie, fân, bălegar și pământ fertil. 


Stratul „Gaură de cheie” în permacultură


Chiar dacă a fost gândit pentru persoane cărora le-ar fi fost greu să gradinareasca tradițional, văzând eficiența acestor straturi, tot mai multe persoane sănătoase au adaptat această soluție ca și „straturi de bucătărie”. Mulți au adăugat unele modificări, cum ar fi renunțarea la recipientului pentru compost, folosind spațiul rotund, centrul rotund al stratului pentru a ajunge mai bine la plante. Astfel se poate mări diametrul stratului de la 2 la 3 metri deoarece la plante poți ajunge și din interiorul și din exteriorul stratului. De asemenea, mulți grădinări adaugă rame în pământ pentru a ajuta descompunerea materialelor organice. În permacultură, stratul „Gaură de cheie” este recomandat ca și soluție pentru spatii mici. Imaginați-vă, până la urmă, stratul „Gaură de cheie” este un strat obișnuit de 6 metri, înălțat și îndoit. 


Stratul „Gaură de cheie” la Coliba Verde


Trăind în pădure, avem prea mult lemn ca să nu ne folosim de acestea și în grădină. De curând am tăiat un măr bătrân. Ce este putred si toate crengile mici vor ajunge în subsolul stratului nostru. Și noi folosim stratul ca și „grădină de bucătărie” și chiar am și așezat-o la câțiva pași de bucătăria de vară. Peretele stratului l-am făcut din sipci de lemn rămase din construcții și între ele am împletit cu nuiele. La subsolul stratului am pus lemn putrezit apoi crengi rupte și tăiate mărunt. Peste asta am adăugat un strat consistent de coajă de molid (lemn folosit pentru construirea bucătăriei de vară) iar apoi un strat de aproximativ 30 cm de paie. Peste paie am pus aproximativ 5-10 cm de bălegar apoi vreo 15-20cm de pământ fertil. Urmează să plantăm și apoi sa vedem rezultatele. Dorim să plantăm ceapă, usturoi, pătrunjel, salată, spanac, leuștean, tarhon, oregano…. Stratul nostru a ajuns la aproximativ 70cm înălțime. În vară vom reveni cu rezultatul (imagini)…sau, puteți veni personal să vedeți 🙂 

Planuim sa ne construim o sera semiingropata! Iata cat de multe avantaje are :

Planuim sa ne construim o sera semiingropata! Iata cat de multe avantaje are :

Într-un articol precedent v-am scris că ne vom construi casa din lut (cel puțin, cred că am dat de înțeles 🙂 😉 deși, sunt  și mereu am fost fascinat de casele din baloți de paie.  Faptul că, totuși am ales să construim o casă din lut (cu tehnica „cob” ), nu este întâmplător, fiind mai multe motive. Una dintre motive este fatul că lutul pot să-l obțin chiar de pe pământul meu, este aproape gratis, ba mai mult nu trebuie nici măcar transportat. Ca să nu mai spun că oricum excavam (din diferite motive) acel pământ, deci dacă nu l-as pune în pereți, ar trebui să fac ceva cu acesta, care poate fi costisitor.

Asa cum am scris in primul articol, dorim să trăim o viață care mulți dintre noi o cunosc sub denumirea de „off-grid” (în afara sistemului, autonom, etc), iar în această privință ne-am propus să atingem două țeluri : 1. să reducem cheltuielile noastre cât se poate de mult (renunțând la cumpărături, obiecte absolut inutile), 2. să ne folosim de resursele naturale și să ne producem singuri lucrurile de care avem nevoie pentru un trai confortabil : căldură, electricitate, hrană, etc. Ca să vă faceți o idee, planul nostru este să avem panouri fotovoltaice (dar sincer voi încerca să găsesc o soluție de a avea electricitate continuă, fără a fi nevoie de stocare, bateriile fiind scumpe și poluante), în loc de frigider, plănuiesc o pivniță rece, funcțională,  să captăm și să refolosim apa de ploaie și de la baie (nu folosim detergeti pe bază chimică;), să avem propria grădină și livadă cu toate legumele și fructele necesare cae să ne asigure o parte a hranei pe durata iernii. Ba mai mult, pentru a prelungi durata de producție a legumelor, am decis să ne construim o seră. O seră semiîngropată.

După ce am luat decizia de a avea o astfel de seră, încet-încet  vedeam o grămadă de avantaje ale acesteia. Apăreau aceste avantaje și datorită faptului că plănuim o seră semiîngropată chiar în continuarea casei, o parte a casei unde eu plănuiesc o toaletă compost. Avantajele apăreau datorită faptului că o plănuim semiîngropată. Iată cum o gândesc eu : dimensiunea aș vrea să fie de 10 x 5 x 1.3 metri. Stratul vegetal de deasupra, de cca 30 cm , o pun separat iar restul, încă 1-1.20 metri adâncime excavez și pun separat față de stratul vegetal, care ajunge înapoi pe fundul serei. Astfel voi avea pământ vegetal la o adâncime de 1-1.2 metri, sub cota de îngheț.  Teoretic, și umezeala solului va fi mai optim la această adâncime. (cei care își pun întrebarea dacă nu voi avea o piscină în loc de seră, să nu își facă griji, deoarece intenționez să drenez tot terenul, apa fiind direcționat într-un iaz…natural, bineînțeles). Infiltratiile nu vor inunda sera…vor iriga. Podeaua (să-i zic asa) serei va fi usor in cadere, in panta si in cel mai adânc punc voi ingropa un vas. Probabil ca apa se va aduna aici.Un avantaj îmbucurător al serei semiîngropate, pentru noi se datorează (cum spuneam și mai sus), faptului că va avea perete comun cu partea din spate a casei, acolo unde va fi toaleta compost. Astfel, pot să extrag compostul foarte ușor. Intenționez să acopăr sera cu parbrize de camioane sau folie….depinde de bugetul din momentul respectiv, dar în timp cu siguranță vor fi parbrize. Plănuiesc să am o sobă în seră cu care să mai încălzesc aerul din când în când, iar hornul acestuia va fi dirijat în casă, sub cadă, astfel va ajuta la încălzirea apei. Voi construi peretii serei cu saci umpluti cu piatră, iar între saci si peretele din pamant voi pune un strat de lana de oaie de aproximativ 20 cm…..lana de oaie fiind gratuită in aceasta zona. Am de gând să pun două trei rezervoare în seră, în care voi aduna apa de ploaie de pe acoperiș și de la baie. Cu apa de la chiuveta din bucătărie mă mai gândesc unde să o dirijez, deoarece acesta va conține cu siguranță și materiale organice care ar putea să provoace miros apei stocate. De asemenea, mă gândesc ca pivnița să fie de fapt în vecinătate cu sera, astfel vom avea acces direct din casă în seră și în pivniță fără să ieșim afară în frig.

Imaginea este doar ilustrație! Sursa imaginii : www.thereadystore.com

Desi nu am amintit încă, dar cred că v-ați dat seama deja că una dintre principalele avanteje ale serei semiîngropate este, (va fi) faptul că voi avea materialul necesar pentru ziduri extras chiar de acolo, de lângă casă. Tot ce mă va costa, va fi utilajul.

Nu credeți că sunt soluții cât se poate de simple? Trebuie să recunosc că acestea sunt doar planuri deocamdată, nu sunt expert în asta, deci s-ar putea să greșesc în planurile mele. Vă rog, să vă simțiți liberi și să adăugați sfaturile, întrebările voastre chiar aici pe blog, sub articol.

Grădina poate vindeca

Grădina poate vindeca

Cultivarea plantelor medicinale este un mod minunat de a începe să integrezi permacultura în viaţa ta. Cultivarea plantelor medicinale vă vă permite să experimentaţi metode simple de grădinărit sustenabile, şi vă va ajuta de asemenea să învăţaţi cum să vă creaţi singuri remedii naturale făcute în casă. Puteţi creşte plante medicinale pentru tratarea unor afecţiuni sau pentru a menţine sănătatea dumneavoastră şi a familiei dumneavoastră, reducând în acelaşi timp costurile pentru îngrijirea sănătăţii. Se ştie că a preveni este mult mai ieftin şi nedureros decât a trata.

Poţi creşte cu succes plante medicinale, chiar dacă ai o grădină mare sau doar câteva jardiniere. Principiile permaculturii sunt simple şi includ selectarea atentă a speciilor de plante, modul în care le combinăm cu alte plante, cu alte cuvinte – designul.

Ce plante putem cultiva?

Gândiţi-vă ce plante medicinale aţi dori să cultivaţi, în corelaţiile cu afecţiunile pe care vrei să le trataţi/preveniţi. Aveţi mai jos o scurtă lista de plante cu care puteţi începe gradina vindecătoare;

Usturoi (Allium sativum): Această faimoasă plantă care se foloseşte adesea la gătit este de asemenea şi o plantă puternic vindecătoare, este un antibiotic natural şi are proprietăţi anti-fungice. Este o plantă care ajuta la menţinerea imunităţii şi e excelentă pentru tratarea răcelii şi gripelor. În cadrul grădinii, ea are rolul de a alunga anumite insecte nedorite.

Pătrunjel (Petroselinum hortense): Această plantă incredibil de hrănitoare conţine multe vitamine (A, B, C) şi minerale (calciu, fier, fosfor, potasiu şi magneziu). Că plantă medicinală, este folositoare în tratarea problemelor căilor urinare sau a rinichilor, dar şi afecţiuni privind retenţia apei în corp.

Mentă (Mentha piperita): Această plantă este folosită pentru a adăuga aroma şi savoare mâncării, e bună pentru a face ceaiuri şi arata şi foarte bine în grădina. Ca medicament, este folosit pentru stimularea poftei de mâncare, dar ajută şi la problemele ce ţin de indigestie, stomac deranjat, vărsături, flatulenţă şi greaţă. Trebuie să fiţi atenţi să controlaţi creşterea rădăcinilor sale, întrucât are obiceiul de a răspândi cu rapiditate. De aceea e recomandat, să le plantezi într-un ghiveci, în pământ.

Rozmarin (Rosmarinus officinalis): O altă planta excelentă pentru gătit, da o savoare aparte mâncărurilor. Că plantă medicinală, stimulează sistemul circulator, reglează digestia şi are calităţi antidepresive.

Tătăneasa (Symphytum officinale): O plantă excelenta din toate punctele de vedere. Este bună în mâncăruri, fiind bogată în vitaminele A şi C. Este foarte utilă pe răni, entorse, contuzii, arsuri dar şi pentru oase.

Roiniţa (Melissa officinalis): o plantă cu o aromă divină. Ca şi ceai, această plantă ajuta la calmarea sistemului nervos şi stimulează inima. Este foarte relaxant şi poate vindeca chiar dureri de cap şi migrene. La fel ca şi mentă, această plantă are nevoie să fie atent controlată, astfel încât să nu se răspândească în toată grădina dumneavoastră.

Iarba găinii (Stellaria media): o plantă foarte cunoscută, care este şi un bun medicament. Partea superioară a plantei este folosită în salate. De asemenea, este bune ca şi cataplasma pentru arsuri, şi pentru erupţii cutanate, iritaţii ale bebeluşilor cauze purtarea scutecelor.

Păpădie (Taraxacum officinale): În cazul în care nu ştiaţi, banală păpădie este o plantă vindecătoare! Toate părţile plantei pot fi consumate, deşi frunzele tinere şi florile sunt cele mai gustoase părţi. Această plantă este bogată în potasiu şi curăţa cu eficacitate rinichii şi ficatul de toxine.

Lavanda (Lavendula officinalis): Această faimoasă plata aromoterapeutica este utilă pentru tratarea durerilor de cap cauzate de stres, este un tonic uşor pentru sistemul nervos şi e şi un bun antidepresiv.

Muşeţel (Matricaria chamomilla): o altă planta bine-cunoscuta, are mai multe utilizări. Ceaiul de muşeţel şi infuziile au proprietăţi calmante, dar planta poate fi folosită şi ca un digestiv uşor. Un săculeţ cu frunze de muşeţel îmbibat în apă caldă pot fi plasate pe o rană sau de pe ochi pentru a calmarea inflamaţiilor şi infecţiilor.

Cum „combinam” plantele

Conceptul de plantare compatibilă este foarte potrivit pentru cultivarea plantelor medicinale. Înseamnă să cultivi mai multe tipuri de plante, împreună (fără spaţiu între ele), astfel încât acestea să aducă beneficii una alteia, exact ca într-o mare familie. Printre aceste beneficii enumeram: controlul insectelor dăunătoare culturii, încurajarea unei producţii mai mari, schimbul de elemente nutritive din sol etc.

Când vreţi să cultivaţi plante medicinale precum cele menţionate mai sus, este bine să luaţi în considerare următoarele aspecte:

Legumele din familia morcovului (precum ţelina, pătrunjelul, coriandrul) se împacă bine cu legume precum ceapă, usturoiul, chives, dar şi cu rozmarinul.

Rozmarinul, coada şoricelului, muşeţelul şi levănţica sunt plante compatibile, deoarece acestea au nevoi similare de apă. Coada-şoricelului şi muşeţelul, cresc cantitatea de uleiuri esenţiale furnizate de rozmarin şi lavanda.

Tătăneasa, iarba găinii, menta şi roiniţa se răspândesc foarte uşor în toate grădină, de aceea e recomandat să le plantăm într-un ghiveci în pământ pentru a nu se răspândi prea tare.

Designul grădinii

Nu contează că ai o jardiniera, o grădină sau câteva hectare, e posibil să-ţi faci propria ta gradina vindecătoare pe orice suprafaţă. Straturile-gaura-de-cheie şi straturile în spirală sunt două tehnici de permacultura extraordinare atunci când vine vorba de optimizarea spaţiului disponibil în grădina ta.

Straturi-gaura-de-cheie

Pentru a crea un astfel de strat, începeţi cu un cerc de sol de aproximativ 8 la 12 de metri în diametru, cu o cale de a intra în ea, pe de o parte. Lăsaţi ca acea cale să se termine în centrul cercului şi lăsaţi un spaţiu mic circular de 18 până la 24 cm în centrul cercului mare, astfel încât să vă puteţi întoarce. Prin acest tip de straturi, vom avea mai mult spaţiu decât dacă am face 2 straturi paralele, separate de o cărare în linie dreaptă. Comparaţi imaginile:

Straturi în spirală:

Pentru a construi straturi în spirală, construiţi o movilă de pământ mai întâi, care să aibe aproximativ 3 metri înălţime şi peste 5 metri lăţime. Apoi, puneţi pietre mici şi mijlocii astfel încât să formaţi o spirală care începe din din partea de jos din interior spre partea de sus. Lasă un loc de aproximativ un picior între nivelurile de piatră spiralată. Apoi, plantaţi plantele în solul spiralei. Dacă aveţi mai mult spaţiu, puteţi face mai multe spirale sau o movilă mai mare de pământ. Spirala creează microclimate benefice creşterea plantelor medicinale. Plante, cum ar fi rozmarinul, lavanda şi coada şoricelului sunt specii iubitoare de soare şi s-ar putea face cel mai bine pe partea de sud a spiralei. Pe de altă parte, plantele cărora le prieşte un climat mai răcoros, sau umiditatea, cum ar fi pătrunjelul şi mentă pot fi plasate în partea de nord a spiralei.

În timp ce lucrezi la proiectul de grădinărit plante medicinale, reamintiţi-vă mereu care sunt obiectivele tale, care sunt speciile de plante pe care doriţi şi cum doriţi să le proiectaţi pentru a se potrivi nevoilor dumneavoastră. Experimentaţi, jucaţi-vă şi bucuraţi-vă văzând cum gradina dvs creşte! Este incredibil ceea ce se poate realiza cu un pic de sol, apa şi un pic de lucru!

Articol preluat de pe www.terrana-ecovillage.ro
Traducere & adaptare: Maria Alexandra Iliuta, www.kaizen-art.blogspot.com

Connect with:

I accept the terms and conditions.