Un filmuleț foarte scurt cu o modalitate de finisare a unei case din grinzi, cu soluții ecologice. Rapid, usor de aplicat, accesibil că și preț, ecologic. Răspund la eventualele întrebări puse in comentarii , pe YouTube.
Cam de când am început să descopăr construcțiile ecologice îmi doream să încerc, să experimentez termoizolatia din stuf. Fie ele doar fire, fie plăci, fie rogojina. Acum, după câțiva ani, am deja mai multe lucrări cu acest sistem. Vreau să vă spun că ador să lucrez cu stuful. Este ieftin (chiar dacă îl importăm), poate fi chiar gratis (dacă avem timp și posibilitate de a-l culege), se regenerează foarte ușor și rapid, o găsești aproape oriunde în țară, se poate lucra ușor cu materialul și nu în ultimul rând, se finisează simplu, dar mai ales ieftin.
Recomand stuful (sub forma de rogojina) și în casele de lemn, acolo unde tencuiala nu aderă pe lemn. Se prinde foarte ușor pe lemn, cu capse mai mari (sau șurub și șaibe de exemplu) și se tencuieste. Atât tencuială de var cât și cea de lut aderă foarte bine pe stuf.
Acum am ajuns să reușesc să fac chiar și un material video, în care puteți vedea – cu explicațiile aferente – cum se montează și finisează un astfel de sistem, coeficientul termic dar si prețul (citiți descrierea filmulețului) Pe lângă filmuleț, vă atașez și un link, cu un articol tot de pe acest blog, în care se poate vedea cum se termizolează doar cu firele de stuf, fără a fi nevoiți să cumpărăm panourile. Dacă totuși doriți să cumpărați și nu vă descurcați, scrieti-ne pe contact@colibaverde.ro și încercăm să vă ajutăm
Link-ul este aici : http://colibaverde.ro/blog/stuful-termoizolatia-la-indemana-tuturor/
Mai jos atașez filmulețul iar dacă aveți întrebări sau nelămuriri, vă invit să scrieți în comentariu pe. YOUTUBE, sub filmuleț.
https://youtu.be/rA8wRBTZnlo
Încă de la începutul pandemiei și a stării de urgență declarate în luna aprilie ( anul 2020 ) au început să ne sune diferite persoane șă se intereseze de stilul de viață adoptat de noi, iar unele tipuri de mesaje venite în cutia poștală electronică aveau subiectul principal părăsirea orașului, mutatul în natură. Activând în domeniul construcțiilor ecologice și trăind „off grid” deja de 4 ani, oricum suntem în temă și știm că există o astfel de tendință în creștere dar, în perioada stării de urgență parcă s-a accentuat. Cel puțin teoretic.
Probabil, pentru unii a fost nevoie de un „impuls” -ca să nu zic șoc – pentru a realiza că traiul în natură are mai multe avantaje față de traiul din mediul urban. Personal cunosc multe familii care au facut deja mutarea mai devreme , și din câte știu sunt bine mersi. Astăzi, as dori să scriu despre o familie care s-a refugiat în natură, strict din „cauza pandemiei” și cel puțin deocamdată doar pe perioada stării de urgență. Este vorba de familia Szikszai, din Miercurea Ciuc.
Priveliște pitorească, ciripitul păsărilor și zâmbetul unui copilaș au fost ceea ce am găsit atunci când am ajuns la tânăra familie. Deja, de mai bine de două săptămâni au părăsit orașul, la insistențele soției. Sau retras pe malul unui lac, pe un teren moștenit de la strămoși. Ca și locuință, alegerea lor a fost o casă mobilă, construită de o firmă chiar din orașul lor. Este aceeași firmă de la care a achiziționat o casă mobilă și Gabriela Isadora („Căsuța Plimbăreață”) care, trăiește un stil de viață minimalist, ecologic de aproximativ patru ani. Am scris un articol despre experiența Gabrielei.
„În mod normal, locuim la oraș, într-un apartament cu 3 camere. Totul a fost bine pentru noi până la începutul acestui an, atunci când virusul a ajuns și la noi în țară iar autoritățile au impus multe restricții” – cu aceste cuvinte a început tânărul tată, avocat de meserie, să povestească schimbarea intervenită. A continuat, spunând că, prima lună din perioada „stării de urgență” au rămas la oraș dar, cum trecea timpul, realizau că pe termen lung nicicum nu este sănătos, sustenabil și are efecte negative asupra copilașului.
Inițiativa a avut-o soția și la insistențele ei, au decis că vor închiria o casă mobilă și se mută în natură. „Ne-am săturat de turele din jurul blocului” spun ei. Familia tinerilor, pentru început a fost reticientă dar, s-au obișnuit cu ideea. Tânărul avocat a renunțat la unele lucrări și a continuat cu munca online. Odată mutați în natură, un avantaj era faptul că o parte din muncă putea fi făcută în aer liber, atunci când vremea era favorabilă. Faptul că avea posibilitatea de a munci online, l-a ajutat în decizia de a părăsi orașul.
Tot el spune că, relația dintre ei s-a îmbunătățit, în primul rând pentru că petrec mai mult timp împreună în familie, și în acelasi timp se pot bucura de darurile naturii. „Recunosc, mulți prieteni ne felicită acum și spun că am făcut o alegere bună și, se pare că sunt unii care, chiar și-ar dori să fie în locul nostru” – spune Tamás.
Vrând, nevrând, au ajuns să experimenteze un stil de viață minimalist – și nu pare că se plâng de ceva, chiar dacă, casa mobilă are doar 15 mp. Acesta este dotată cu toate cele necesare pentru doi adulți și un copil mic, curentul electric fiind furnizat de un generator, iar apa potabilă este asigurată de izvorul de pe teren.
„Liniștea naturii ne ajută să ne odihnim, să ne relaxăm. Atât iarba de afară cât și căsuța dotată cu încălzire în pardoseală este pe placul fetiței” – spune tânăra mamă. „Pe lângă lungile plimbări, am plantat pomi, se culcă devreme și se bucură de liniște, deoarece casele din vecinătate sunt părăsite.”
Așa, la final, o curiozitate aș avea : câți dintre voi ați luat în calcul la modul cel mai serios, să faceți o astfel de „mutare” , schimbare în viața voastră?
Traducere și adaptare după articolul (in lb maghiara) apărut pe www.szekelyhon.ro
Atunci când am pornit acest blog, am promis că vom împărtăși experienta noastră indiferent că e pozitivă sau negativă. Într-adevăr, am scris puține articole (sau poate chiar deloc) despre experiența negativă. Asta pentru că, suntem norocoși. Nu am avut parte de prea multe astfel de experiențe. :). Acum, fix după patru ani, s-au adunat suficiente încât să le pot încadra într-un articol.
Înainte de toate, doresc să specific câteva lucruri (pentru că, deseori părerile diferă) : 1.pentru noi, traiul autosustenabil, Off the grid înseamnă un trai în natură, cu natura, responsabil față de tot ceea ce ne înconjoară. Înseamnă să ne producem cât se poate de mult din cele necesare pentru un trai sănătos și fericit. Asta este străduinta noastră. Încă mai avem mulți pași de făcut. Nu spunem nu nici tehnologiei dar, ne-am propus sa ne folosim de ea cât se poate de responsabil 2.credem că am pășit în această „lume” cu puține temeri, frici, ceea ce ne ajută foarte mult. De asemenea, mentalitatea minimalista ne este de folos.
Primele provocări cu care ne-am confruntat au fost FUMUL și ROZĂTOARELE. Venind de la caloriferul blocului, ne-a luat ceva timp sa învățăm cum să ne încălzim corect cu lemne. Primele 2 ierni, am avut fum în casă cât o cârciumă prost ventilată. Încercam să încălzim casa dar ieșea căldură pe ușă când o deschideam pentru a invita fumul în exterior. Am învățat că focul se face Doar cu lemne uscate și crăpate, am învățat că nu tot „ce zboară se mănâncă” și contează și tipul (construcția) sobei dar, în același timp, contează foarte mult să ai un horn construit adecvat. Ei, sperăm că la noua casă toate „cerințele” de mai sus să fie îndeplinite.
La oraș, foarte multă treabă cu rozătoarele nu am avut. Fiind iubitor de animale, la țară, când a apărut primul șoricel, mi s-a părut interesant, chiar drăguț. Făceam poze cu șoricelul. Asta a durat doar câteva zile când, Maria m-a întrebat : „Știi pulovărul tău preferat?”…. „”L-au ros șoarecii”. Din acel moment, în locul aparatului foto, au apărut diferite sisteme de…a tine soarecii departe de zona noastră de confort. Știati că există o vorbă (nu știu dacă este adevărat dar, asa mi se pare) : se spune că acolo unde sunt șoareci, nu sunt șobolani…si invers. Ei, cum spuneam, eu am scăpat de soareci… Si au apărut șobolanii. Chiar nu mai era o glumă. Cum spuneam, nu am venit cu frici dar, nici nu e plăcut să știi că împarti camera cu un astfel de animal. Știam că lupta va fi crâncenă deoarece șobolanii sunt extrem de deștepți. Am cumpărat o capcană care-i prinde vii. Credeți că a prins vreunul? Naaa… Zerroo! Apoi am apelat la mai multe soluții ecologice : câini, pisici..chiar am scos podeaua ca să-i fugăresc…trebuie să recunosc că în final, am apelat la otravă. Asta e! Puteți arunca cu piatră. Până la urmă, părerea mea personală este să le închizi toate căile de acces în casă. Eu, pentru asta am folosit cioburi (zero bucurii), cenușă dar probabil cea mai eficientă soluție a fost soda caustica pusă în găurile descoperite apoi tencuit.
Pentru noi, o provocare destul de serioasă a fost și SPĂLATUL RUFELOR. Pe teren, am venit cu o mașină de spălat automată însă, în primul an, nu aveam sursa de energie electrică decât un generator (prea mic ca putere). O vară, Maria a spălat hainele în pârâu. Nu este ceva ușor…mai ales dacă vii din confortul de la oraș. Apoi, cu un generator mai puternic, am rezolvat problema electricității dar, tot nu aveam presiune de apă necesară pentru alimentarea unei mașini de spălat automat. Apa era introdus altfel, ceea ce duce la distrugerea părții electronice mai exact programul mașinii. Am cumpărat o altă mașină de spălat care a fost ars instant de generatorul defect, apoi am cumpărat un alt generator. Și acesta s-a stricat dar ulterior a fost reparat. Între timp, ne-am ales și cu un sistem fotovoltaic dar. Acesta, ca și putere nu este suficient pentru a „duce” o mașină de spălat. 1500W panouri vs. 2200 W mașina de spălat. Soluția a fost o mașină de spălat semiautomată. Avantajul este că necesarul de putere este mică (400 W), torni apa cu găleata. Dezavantajul este modul de spălare (o elice pe fund) care incalceste și lărgește hainele foarte mult și faptul că trebuie să stai lângă mașină. Oricum, până am reușit sa ne învățăm cu ea, am stricat una nouă nouță (puneam prea multe haine față de puterea elicei) , asa ca ne-am mai luat una.
Atunci când vrei să îți eficientezi munca, apelezi la SCULE. Atunci când alegi scule, ai vrea sa le cumperi și ieftine și bune. Ei nu mai merge. Știți de ce? Pentru ca mai nou, nici cele scumpe nu mai sunt bune. Atunci de ce ar fi bune cele ieftine. În cei 4 ani de trai off grid și 3 ani de stat în chirie la țară am avut 5 drujbe. Inclusiv una electrică. Intr-adevar, una Husqvarna pare mai de Doamne ajută dar de 2-3 ori pe an tot ajung cu ea la service. Restul drujbelor erau no name. Pornind din această experiență, toate sculele electrice de bricolaj le-am luat puțin mai scumpe dar, deocamdată par sa fi fost o alegere bună.
Sa pleci pentru o zi și sa te întorci în CASA RECE poate fi ceva foarte neplăcut. Și când zic rece, zic sub 10 grade celsius. Cât am stat în chirie, nu am putut face nimic în această privință (neavând bani pentru asta + că nu era casa noastră) iar casa în care trăim acum, este o parte dintr-o casă veche. Pe vremuri așa se trăia. Nu erau pretențioși la acest aspect, nu stiau sau nu aveau posibilități. După mai multe discuții cu Maria, am decis că această casă rămâne o casă de oaspeți (mai ales pe perioada verii) și nu investim energie în a eficientiza termic clădirea dar, ne-am propus ca în noua casă să nu mai avem această neplăcere.
Mereu spun că, OAMENII care ne-au trecut pragul, a fost cel mai mare câștig. Însă, câteodată se întâmplă ca printre acești oameni să se „infiltreze” persoane care vor încerca să se folosească de naivitatea celor deschiși spre a primi pe toată lumea cu bratele deschise. Problema, provocarea mea este faptul că nu știu cum să recunosc și sa evit (diplomatic) astfel de persoane (pentru că la ultima „pățanie”, la un moment dat simțeam în pericol inclusiv integritatea familiei mele)…sau nu ar trebui!?
….și nu în ultimul rând, până nu găsești o soluție, o proocare poate fi și lipsa apei curente la robinet, lipsa apei calde, lipsa energiei electrice, noroiul sau chiar si faptul de a avea mai mult decat cea e este necesar.
Odată ce alegi să trăiești OFF GRID, minimalist dar neapărat sănătos, găina este un animal domestic ce nu poate lipsi din gospodăria ta autosustenabilă (și nu numai).
O curte cât de mică în care vrei să cultivi legume pentru tine şi familia ta poate fi o sursă incredibilă de hrană de bună calitate. Pentru o mai mare eficienţă atât la nivel de producţie cât şi la reducerea timpului de lucru, se aplică din ce în ce mai mult principiile permaculturii: un sistem de design care observă şi imită ecosistemele naturale pentru o mai mare biodiversitate a solului. Aşa vei putea cultiva legume ecologice, în producţie suficientă pentru o familie.
Pentru a introduce găini în curte este important să ai în vedere rolul lor viitor pentru sol dar şi pentru ce le cumperi: pentru ouă sau pentru carne. Primul pas este să cumperi puii şi să delimitezi spaţiul în care vor sta. În permacultură, pentru a îmbunătăţi profilul solului, găinile nu stau într-un coteţ propriu-zis ci într-o zonă mai mare, pentru a se mişca libere şi a “lucra” solul. Pentru a limita accesul în anumite locuri (casa sau partea cu plante pe care nu vrei să le consume găinile), se îngrădeşte arealul în care le laşi libere.
Rolul găinilor în grădină:
Pentru a avea un sol bun în curte şi a obţine legume de bună calitate este bine să roteşti culturile în fiecare an. Ideal este să desemnezi zone pentru culturi cu spaţii de trecere. Poţi lăsa găinile libere într-o anumită zonă o perioadă de timp pentru a curăţa solul de seminţe de buruieni şi a-l îngrăşa, iar apoi să le muţi în altă zonă din care tocmai ai cules recolta. În acest fel, te vei asigura că solul îşi reface cantitatea de nutrienţi necesară pentru următoarea cultură.
text și imagine preluată de pe http://traiesteieftin.ro/
Este o „construcție” care te ajută să îți dirijezi găinile acolo unde ai nevoie de „curățarea” și îngrășarea solului din curtea, grădina ta dar, în același timp să fie protejate de prădători. Este ușor de construit și de mutat iar o „mână” de ajutor este binevenit, nu-i așa!?
Un „tractor de găini” (uneori numit arcă) este un coteț de găini mobil care nu are podea. Tractoarele de pui pot adăposti și alte tipuri de păsări de curte. Majoritatea „tractoarelor de găini” sunt construite pe un cadru „A”, ușor de construit pe care o persoană îl poate trage în curte. Poate avea roți pe unul sau ambele capete pentru a face acest lucru mai ușor. Termenul „tractor de găini” provine de la găinile care îndeplinesc multe funcții îndeplinite în mod normal de un tractor agricol modern : funcții precum săparea și desfacerea solului în pregătirea plantării a culturilor sau fertilizarea și desfacerea pentru a spori creșterea culturilor și a copacilor deja plantați. „Tractoarele de găini” permit mutarea ușoară a păsărilor, împreună cu cotețul, permițând găinilor furaje proaspete, precum iarbă, buruieni și insecte. Spre deosebire de cotețele fixe, tractoarele de pui nu au podele, astfel încât nu este nevoie să le curățați. Este un ciclu natural, simbiotic de hrănire prin care păsările mănâncă vegetație, depun îngrășământ, apoi merg într-o nouă zonă. Ce dimensiune trebuie să aibă un „tractor de găini”, cât de des trebuie mutat și la alte întrebări asemănătoare aș răspunde într-un alt articol dacă voi vedea că este interes 🙂 . Până una alta, vă las în încheiere câteva imagini.
Toate viețuitoarele de pe Pământ, din instinct, își pot construi singuri bârlogul, vizuina, cuibul sau casa. Urșii își caută un bârlog, vulpea își sapă vizuina sub pământ, păsările își fac cuib iar oamenii își construiesc case. Indiferent de denumirea acestora, este locul unde se adună familia, este locul unde ne retragem de ploi, sau la umbră, este locul unde ne apărăm de inamici, este locul unde ne simțim în siguranță, este ACASĂ!
Cele mai bune exemple sunt păsările! Așa cum ele își construiesc singure cuibul, fără să zboare în alte țări pentru materiale, așa cum își repară ele cuibul cu materialele care le găsesc tocmai sub cuib sau cel puțin foarte aproape și OMUL ar trebui să gândească la fel. Cum spuneam la început, OMUL, din instinct, poate să-și construiască singur un adăpost. Până relativ de curând, eram cu toții conservatori. Doar cu câteva generații în urmă, cei mai mulți dintre strămoșii noștri trăiau în societăți tradiționale în care utilizarea resurselor era aproape de sustenabilitate. Înaintașii noștri nu își duceau viața în mod „urât, brutal și scurt”. Zilele lor erau pline de muncă chibzuită, iar obiectele lor erau mai puține, mai rezistente și prețuite.Culturile tradiționale care au supraviețuit până în zilele noastre rămân mult mai apropiate de Natură decât este posibil în orice societate industrială de consum. Ele practică încă înțelepciunea străveche care se dezvoltă în societăți în care nu au existat surplusuri de resurse. Putem învăța multe de la ele despre cum să construim și cum să gândim despre un loc
Cele mai multe culturi tradiționale au construit modest, cu excepția fortificațiilor, a locurilor de adunare pentru ceremonii sau a monumentelor religioase.
În loc să transporte materiale grele pe distanțe lungi, de obicei, în culturile tradiționale, se construiau case stabile cu piatră sau pământ luate chiar de sub picioarele lor.
Ocupă mai puțin spațiu și sunt mai ușor de încălzit și de răcit. Funcționează mai bine și se simt mai bine. Încurajează cooperarea și comunitatea. Este greu să fi un individualist aprig dacă ai o casă cuibărită aproape de membrii familiei și de vecini.
Istoria tangibilă a clădirilor vechi este esențială pentru noua utilizare. Fantomele se află acolo pentru a ne ura bunvenit. Lasă construcția să poarte istoria tuturor celor care s-au folosit de ea, marcată de schimbările pe care aceștia le-au făcut. Trecutul poate vorbi dintrun prag din piatră tocit de secole de pașii care au călcat pe el sau din înălțimea copiilor în creștere însemnată și datată pe un toc de ușă străvechi.
De exemplu, o casă din piatră din secolul al XVIII-lea din Anglia conținea blocuri din gresie sculptate și fasonate luate dintr-o biserică ruinată care fuse-se arsă de Henric al VIII-lea. Lăcașul de cult fusese construit în secolul al XIII-leacu piatră extrasă de romani pentru o vilă care fusese apoi abandonată pentru șaptesute de ani. De asemenea, mare parte din vechiul Cairo a fost construită cu piatra care placa piramidele. Materialele bune sunt și mai bune pentru că au experiență
Bine gestionată, descompunerea poate fi foarte elegantă. Castelele ruinate sunt „pitorești“, însă rulotele care se deteriorează sunt oribile.
Înţelege că liniile drepte, suprafaţele plate şi unghiurile drepte sunt costisitoare din punct de vedere ecologic.
La fel și cheltuielile pentru o singură culoare ori textură sau orice geometrie mecanizată. Natura va sabota neîncetat orice încercare de a introduce monotonia și consecvența, așa că dacă încerci să le impui, înțelege că există penalizări în termeni de construcție și de întreținere. Remodelarea naturii costă energie și,de obicei, are ca rezultat o pierdere a rezistenței structurale și a durabilității, așa cum se înâmplă atunci când tăiem bușteni în cherestea paralelipipedică, pierzând rezistența dată de geometria lor înnăscută.
Creează locuri calde, răcoroase ori uscate acolo unde le sunt necesare oamenilor
Nu trebuie să încălzești/răcești întreaga structură. Oamenii, nu clădirea, sunt cei care vor să le fie cald sau răcoare. Casei nu îi pasă. Putem imita felul în care casele oamenilor din trecut se confundă cu peisajul, chiar dacă potbfi complet diferite între ele. (Prin contrast, ale noastre strigă după atenție, deși sunt deseori identice)
Construieşte treptat, pe măsură ce îţi permiţi, fără a împrumuta bani.
Începe cu ceva mic. Adaugă doar atunci când ai nevoie și îți permiți.
Decorează-ţi casa pe măsură ce o construieşti.
Zonele principale pe care să le înfrumusețezi includ proiecții, intrări și alte puncte de interes. Decorează cadrele de ușă, mai ales în partea superioară. Capetele coamei acoperișului, cel mai înalt punct vizual, vatra, pereții la nivelul ochiului și colțurile.
Implică întreaga familie în construirea casei
În culturile tradiționale, este un lucru obișnuit să vezi copii mici care abia merg cărând materiale de construcții, râzând cu gura până la urechi pentru că sunt implicați, pentru ceea ce realizează și pentru că li se încuviințează acestea.
Nu încerca idei noi şi complexe peo clădire în care vei locui
Exersează pe adăposturile pentru animale, zidurilecurții și așa mai departe. Fii conservator în felul în care proiectezi și construiești șifă ceea ce știi să faci bine.
Construieşte astfel încât să te bucuri de ritmurile primare, de formele, procesele şi perioadele de timp ale Naturii
Oamenii din culturile tradiționale respectă tiparele naturale zilnic în tot ce fac.
Nu cumpăra niciodată nimic nou dacă poţi refolosi ceva vechi, dacă poţi împrumuta de la altcineva, îţi poţi face singur sau, ca ultimă variantă, cumpără la mâna a doua
Oamenii din perioada preindustrială construiau bucurându-se de fiecare parte a muncii. Nu este o goană pentru a respecta termenul limită. Nu există deosebire între artă, muncă, meditație și educație. Oamenii din culturile tradiționale obișnuiesc să facă totul cu grijă și atenție. Fac totul cât de bine pot
Trăind în mijlocul naturii, cel mai important lucru observat de noi a fost faptul că natura are propriul ritm. Noi, oamenii, fiind parte a naturii, trebuie să ne conformăm….și nu invers. Orice încercare al Omului de a schimba ritmul naturii va fi „răsplătită” în egală măsură…..în concesință și noi facem ce putem, când putem, când ne face plăcere. Lista de mai jos este o listă cu activități pe care ni le-am propus, ni le dorim și trăim cu speranța că mare parte din aceste activități le vom putea considera bifate până la sfârșitul anului.
În cazul în care ai citit pagina DESPRE NOI și informațiile cu privire la posibilitatea de a fi VOLUNTAR LA COLIBA VERDE și în continuare crezi că îți dorești să ni te alături iată, în rândurile de mai jos, o listă de activități pe care ni le-am propus pentru anul 2020 :
În prima parte al anului, în perioada rece, ne-am propus să muncim pe afară, la curățarea, amenajarea perimetrului (al terenului) și să mai muncim la finalizarea gardului și să pregătim terenul pentru viitoarea casă
Imediat după ce trece iarna, am dori să ne apucăm de construcția viitoarei case, al cărei fundații am săpat-o deja (DETALII DESPRE PROIECT AICI) dar, paralel cu asta să pregătim și grădina. În grădină , un plan măreț ar fi să facem un ansamblu de straturi „TIP GAURĂ DE CHEIE”.
Pe durata verii, pe lângă ATELIERELE organizate, probabil vom lucra foarte mult la viitoarea casă. Până la sfârșitul verii, ne-am dori să avem gata pereții (tencuiți), închizătoarele montate și bineînțeles, acoperișul pus. În ceea ce privește acoperișul, vorbim de două structuri autoportante, ca și învelitoare vom folosi „ACOPERIȘ VERDE”.
Nu știu ce anume vom reuși să facem din toate astea dar, dacă vom avea sănătate și putere de muncă, să sperăm că, cât mai multe. Oricum, pe lângă activitățile enumerate mai sus, trebuie să mai grădinărim, să îngrijim animale, să educăm copiii, să ne bucurăm de viață. Dacă vrei, poți să ni te alături. Dacă îți dorești acest lucru te rog să completezi formularul de pe pagina principală dedicată voluntariatului la Coliba Verde. Indiferent de decizia luată, sperăm să ne vedem cândva, undeva, cu bine. Îmbrățișări, familia Németh.
PS: o mică rugăminte am avea. Indiferent de decizia luată (te alături sau nu) te rog acordă un minut și scrie-ne in casuta de mai jos, activitatea sau activitățile) care ți se pare cea mai interesantă. Ajunge dacă treci doar cifra sau cifrele corespunzătoare. Unele activități sunt descrise mai detaliat la link-urile din pagină (de exemplu ce fel de casă ne construim). Mulțumim!
Trăind cu speranța că acest clei se obține din animale moarte în mod natural (și nu ucise direct pentru acesta), aș dori să atrag atenția celor care își construiesc case ecologice că, avem o soluție naturală de a lipi lemnul și de a stabiliza vopselele aplicate pe diferite (în loc de aracet sau alt adeziv sintetic) . Cleiul de oase este un adeziv obtinut prin fierberea prelungita a tesuturilor de provenienta animala. Prin hidroliza colagenului din pielea, oasele sau tendoanele de origine animala, rezulta un clei pe baza de proteine coloidale, cu aspect gelatinos. Aceste proteine formeaza o legatura la nivel molecular cu obiectul de lipit. Cuvantul „colagen” este de provenienta greceasca (kolla), insemnand lipici, clei, adeziv.
Cleiul cumparat din comert poate fi sub forma de granule, sub forme de perle sau placi care trebuiesc sparte in fragmente mai mici.In mod normal cleiul se prepara prin amestecul de apa rece si clei intr-o proportie de 1:1 – 1:3 (o parte clei si una apa). Eu intotdeauna il pregatesc 1:2 si nu recomand depasirea proportiei de 1:3, daca vreti sa-l folositi pentru lipit. Pentru modelaj se foloseste in proportie de 1:8 – 1:10.Cleiul se pune intr-un borcan peste care vom adauga apa rece si-l vom lasa timp de 2-3 ore sa traga toata apa, amestecand in borcan o data la jumatate de ora, pentru a nu ne ramane granule nehidratate. Dupa acest interval de timp, borcanul este pus intr-un vas cu apa, la bain-marie. Intre fundul borcanului si fundul vasului puneti o carpa mai grosuta, o laveta sau o bucata de lemn, astfel incat borcanul sa nu atinga fundul vasului, evitand in acest fel spargerea sticlei. Pe toata perioada cand sta la flacara (sursa de caldura) amestecati continutul cu un betisor, coada de pensula etc. In acelasi timp, cand amestecati continutul, ridicati betisorul pentru a urmari consistenta cleiului la cald, care ar trebui sa fie ca cea a unui sirop. Daca cad doar stropi, inseamna ca cleiul este slab (pentru a remedia acest lucru cititi sfaturile de mai jos). Temperatura cleiului nu trebuie sa depaseasca 700 C, altfel cleiul isi pierde din proprietati. Cea mai simpla metoda (pe care o folosesc si eu) de a ne da seama cat de fierbinte este cleiul: urmariti apa pana in momentul cand incepe sa scoata bule de pe fundul vasului si sa se ridice aburii. In acest moment puteti lua vasul de pe foc / sursa de caldura si sa folositi cleiul.Timpul de lucru al cleiului variaza in functie de temperatura camerei, a proportiilor folosite si a tipului de clei folosit. Pentru cleiul de oase, standard, cumparat din comert, la o temperatura de 25-300 C si proportie de 1:2, timpul de lucru este de aproximativ 10-15 minute, dupa care este necesara reincalzirea cleiului. In cazul in care folosim clei de piele, timpul de lucru scade, din cauza „fortei”, pe care am explicat-o mai sus. Pentru a intarzia acest proces, cititi la <Retete – clei lichid>.Aplicarea cleiului se face uniform, intr-un strat subtire, iar daca s-a scurs pe la imbinari, acesta se poate sterge cu o carpa umeda.
Informații preluate de pe blogul : http://legatorulamator.blogspot.com
Dacă iei în calcul ideea de a te muta la țară, sau ai făcut-o deja, iată, de ce ar trebui să iei în calcul și „ecologia”!
Țin să precizez că vă scriu din postura unei persoane care a trăit – (acum, după câțiva ani de trai în natură, cu natura, mă gândesc dacă într-adevăr am Trăit înainte sau doar am existat) – 35 de ani la oraș, 3-4 ani la țară iar ultimii 3 ani în pădure. Dacă 35 de ani termenul de „ecologie” a fost aproape inexistent pentru mine, acum este cel mai important aspect în traiul nostru de zi cu zi. Și în acest articol, despre asta vreau să scriu : dacă tot ajungem în sânul naturii, de ce ar trebui să fim și ecologiști!? Deja, din experiența din domeniul construcțiilor ecologice știu că pentru mulți oameni ecologia este „un trend”, o necesitate („soluția săracilor”) sau o „întoarcere în peșteră”! Păreri asemănătoare aud și atunci când propun oamenilor care vor să se mute la țară, să adopte soluții ecologice : casă din materiale naturale, permacultură (grădinărit fără pesticide, insecticide…in principiu materiale chimice care, ne pot afecta sănătatea direct sau indirect), minimalism sau autosustenabilitate (traiul în care fuga după bani, avere devine a doua prioritate, prima fiind sănătatea și fericirea). Iată, totuși, de ce ar trebui să luăm în calcul traiul ecologic atunci când ne mutăm la țară, în mediul rural sau off grid :
Din propria experiență pot să vă spun că adoptarea unei mentalități ecologice ne ajută foarte mult în viața de zi cu zi : am devenit mult mai răbdători, avem mult mai mult TIMP pentru noi, pentru familie, pentru natura care ne înconjoară, zâmbim mai mult, ne bucurăm mai mult. Chiar și banii care ii câștigăm, ii putem cheltui cu bucurie (asta nu am simțit înainte pentru ca fiecare banut își avea locul : chirie, facturi, hrană, diferite taxe sau pentru a plăti împrumuturi). Încercând să trăim în mediu sănătos, simțim că ne ajută și fizic, practic scăpăm cu mici răceli în perioada rece.
Probabil, ar fi multe de spus dar, ca și încheiere, cel mai important mesaj ar fi : fiți ecologiști (chiar și la oraș) pentru că SE POATE, nu e greu și MERITĂ…pentru sănătatea voastră (fizică și psihică), a tuturor
O descriere detaliată a tot ce înseamnă o construcție din saci umpluți cu pământ (earthbag) : costuri, scule, materiale, forța de muncă, observații, etc.
În primavara anului 2017 ne-am apucat să facem unele amenajări în viitoarea grădină de la „Coliba Verde”. Pe lângă rezultatul dorit ne-am ales cu un un morman de pământ (vreo 3-4 m³) în mijlocul grădinii. În următorul an s-a dovedit că nu este chiar mijlocul ci, de fapt, marginea grădinii. Revenind la acel morman de pământ – că de aici pornește povestea noastră – ne-am propus, cu Maria, să facem ceva util cu acel pământ : să experimentăm! Am ales să construim o căsuță micuță. Aveam multe de câștigat din acest experiment :
În continuare, în rândurile de mai jos, am să vă detaliez cât se poate de mult această experiență….cu speranța că, informațiile vor fi utile cuiva. Despre durata construcției, costuri, observații, etc……însă, înainte de toate, doresc să precizez un aspect extrem de important : birocrația. Lucrând în domeniu, știu foarte bine faptul că orice casă are nevoie de autorizație. Chiar dacă această căsuță adăpostește acum un suflet, atunci când am hotărât să punem pământ peste pământ și să ridicăm o mică construcție, nu ne-am gândit decât la ceva experimental și doar spațiu de depozitare pentru scule. Pe viitor, vom încerca să găsim o soluție, împreună cu autoritatile locale, de a încadra construcția într-un cadru legal. Probabil, anexă gospodărească.
Câteva detalii tehnice, structurale
Casă rotundă, cu un diametru interior de 3,70 m, la care s-a adăugat o „fustă” spre nord. Înălțimea peretelui care formează „miezul” (partea rotundă) măsoară 2 m. Pe jumătatea nordică a casei, la o distanță de aproximativ 1,5 m față de peretele miezului rotund s-a construit un perete înalt de aproximativ 1,5 m. Acest spațiu, dintre peretele miezului rotund și peretele exterior, este un spațiu întunecat și probabil va servi ca și beci, cămară, etc. Fiind o casă organică nu pot decât să estimez că vorbim de aproximativ 25-30 mp² utili. Grosimea pereților este de aproximativ 50 cm. Acoperișul este unul autoportant, rotund, cu căpriori din dulapi de 0,15×0.05×5 m și sarpanta din scândură. Învelitoarea este un acoperiș verde. Acoperisul, spre nord, continuă până pe pământ. Deci, se poate urca ușor pe acoperiș. Termoizolatia acoperișului este lână de oaie netratată. Căsuța are două geamuri de aproximativ 70×100 cm fiecare și un luminator în acoperiș de aproximativ 80 cm diametru. Căsuța este una minimalista, simplă. În depozit există și o toaletă compost. Nu există apă „la robinet” și nici alt mobilier decât un pat și un mic blat. Podeaua este din piatră dar, probabil va fi schimbată cu podea de lut.
Scule necesare
Pentru construirea unei astfel de case, sculele necesare sunt puține, pot zice că, pot fi chiar primitive. Însă, adevărul este că multe scule moderne ne ajută pe șantier. Din ce am observat eu, secretul acestei tehnici constă în bătătorire. Recomand să aveți (cel puțin) un mai adecvat : greu dar, ușor de manevrat. Se poate confectiona din buturugi. Alte scule necesare la construirea peretilor : lopată, sapă, târnăcop, roabă, casma, găleți, ață cu plumb sau nivelă. Pentru acoperiș aveți nevoie de ruletă, ciocan, fierăstrău dar, de mare ajutor ar fi o drujbăPentru finisări am folosit cancioc, mistrie, bidinea dar și unele scule electrice cum ar fi fierăstrău pendular, rindeaua sau mașina de șlefuit (lemn)
Forța de muncă
Când am decis că ne dorim o casă ecologică eram foarte entuziasmați că o vom construi în familie. În teorie este frumos dar, în practică nu e chiar asa. La început, visam o casă din „cob” (cob = o altă tehnică de a construi cu lut. Detalii AICI). Copii aveau 1, 7 și 9 ani. Mi-am dat seama că din cauza celui mai mic dar, și pentru că : grădinărit, gătit, spălat etc, pe Maria nu pot să o implic în construcții. Desi își dorea. Ceilalți doi copii…sunt totuși copii și nu mă pot aștepta să stea lângă mine, 6-8 ore pe „șantier”. Astfel, am început să mă gândesc la ceva mai simplu, mai rapid decât cob-ul. Asta nu înseamnă că a construi cu „cob” ar fi ceva ce nu se poate face în familie. Îmi doream sa (mai) încerc, sa mai experimentez. Asa am ajuns să construiesc această căsuță cu saci umpluți cu pământ. Primele câteva rânduri le-am construit cu copii și cu Maria. Câteodată chiar și singur. La un moment dat, am avut un voluntar pentru o săptămână. Nu lucram foarte mult la casă. Zilnic câte o oră sau două. Și niciodată mai mult de două persoane. Au fost deseori și zile întregi fără să facem ceva. În timpul verii am avut un atelier la care am avansat vreo 3-4 rânduri și apoi o familie ca și voluntari cu care am mai pus vreo doua rânduri. Astfel, încet, încet, a sosit toamna și împreună cu Maria, am făcut un efort și am terminat cele 18-20 de rânduri. Ea pe perete, cu sacul pregătit iar eu lopătând de jos, direct în sac. Apoi, tot Maria bătătorea. Astfel, grosimea (înălțimea) unui rând ajungea la 12 cm, însă un rând bine bătătorit de o mână de bărbat nu trecea de 10 cm. Cărțile de specialitate recomandă sârmă ghimpată, în două rânduri paralele, intre fiecare rând de saci umpluți. Ca și experiment, mi-am propus să înlocuiesc sârma cu țăruși, bătuți în mijlocul sacului, care, pătrundea în cel puțin două rânduri de saci. În toamna aceluiași an (2017), împreună cu un voluntar din Franța, ne-am jucat cu acoperișul. Împreună am experimentat prima oară acoperisul autoportant, apoi ca și învelitoare, am încercat cocenii de porumb. Era nostim. 🙂 Arăta căsuța ca o colibă din Africa. Ne gândeam că va funcționa și ca termoizolație. Nu a fost chiar asa. Am dat cocenii, am pus sarpanta din scândură și am acoperit casa cu o folie simplă. Casa a stat așa pana în vara anului 2018, atunci când la primul atelier am început sa tencuim casa. Bătută de vânt, ploi, ninsori, raze UV, îngheț, dezgheț – structura a rezistat destul de bine. Sacii s-au rupt în multe locuri dar, peretele s-a deteriorat doar la suprafață, fiind ușor de reparat cu tencuiala. Am realizat că, de fapt tot secretul structurii constă în bătătorirea pământului, sacii având doar un rol de cofrag provizoriu până se stabilizează pământul bătătorit. Odată cu venirea verii, lucrările la căsuță au luat un ritm alert. Asta deoarece a sosit la noi Tudor, un tânăr bucureștean care, a dorit să se stabilească pe un teren apropiat de cel al nostru. I-am oferit posibilitatea de a locui în această căsuță, până-și construieste propria casă, cu condiția să termine căsuța din grădină. Cu o implicare impresionanta, în perioada octombrie – noiembrie, Tudor a construit (aproape singur) peretele depozitului, a terminat acoperisul și a finisat în proporție de 80 – 90% interiorul casei. Tot el a construit și o mică toaletă compost. Deși am început totul ca un experiment și utilitatea inițială a fost de a depozita sculele, ne bucurăm că până la urmă căsuța servește temporar, drept adăpost pentru un suflet. Adunând la un loc toate orele lucrate la această construcție, cu un calcul aproximativ, pot spune că o astfel de construcție – pentru 4 persoane care muncesc conștiincios a câte 8-10 ore pe zi – ar dura maximum o lună de zile. Faptul că ne-am implicat noi, ca și familie, ne-au ajutat voluntarii, participanții la ateliere și Tudor a terminat o mare parte din constructie ne-ajutat să economisim o sumă de bani cel puțin egală cu suma cheltuită pe materiale. Dacă am fi lucrat la casă, doar noi, familia, probabil că și acum ar sta „miezul” casei doar sub o folie….nefiind neapărat o prioritate pentru noi.
ÎNVAȚĂ CUM SĂ CONSTRUIEȘTI O CASĂ ECOLOGICĂ IEFTINĂ.
ATELIER PRACTIC ȘI TEORETIC. Click aici pentru detalii.
Materiale și costuri
Despre costurile unei case ecologice am scris mai detaliat AICI!
Observații
Cu speranța că aceste informații v-au fost utile, atașez câteva imagini cu căsuța din povestea de mai sus.
Imagini
Consumul excesiv – mai exact CONSUMERISMUL! – ne conduce la dorința de a AVEA case mai mari, mașini mai rapide, haine mai trendy, tehnologie mai apreciată și sertare supraîncărcate. El promite fericirea, dar rareori își ține promisiunile. În schimb, provoacă o dorință continuă pentru mai mult … o dorință pe care o promovează lumea din jurul nostru. Și începe încet să ne jefuiască, să ne macine (fizic și mental) viața. El redirecționează pasiunile noastre – primite în dar la naștere – la lucruri care nu pot fi îndeplinite. Ne consumă resursele limitate.
La urma urmei, suntem o „rasă” care se crede deasupra tuturor, care dorește să iasă în evidență. Majoritatea dintre noi ne dorim case mari, proprietăți mari….posesii MARI! În România, în ultimii 50-60 de ani, mărimea caselor s-a dublat (cel puțin) deși numărul membrilor în familii a scăzut. Ba mai mult, 10% dintre noi mai închiriem spații suplimentare pentru „posesiile” noastre și avem garaje a căror mărime depășesc mărimea unei case în care locuia o familie cu 4-6 copii, acum 80-100 de ani. „Mai mare” și „mai generos” tind să fie casele care, sunt lăudate în cultura noastră. Mă întreb dacă aceste CASE mari – cu mobilierul extrem de scump – ne fac mai fericiți? Merită „admirația” noastră? Oare ne lipsește ceva și astfel încercăm să compesăm? Conceptul de „acasă”, ca și ideal pentru siguranță și confort, de acceptare și de apartenență, este unul care rezonează cu aproape toată lumea. Dar undeva de-a lungul drumului, am început să urmărim un ideal diferit. „Acasă” a devenit un loc pentru mobilier scump, „dotări scumpe”, depozit pentru o grămadă de bunuri în continuă creștere și a urmări o perfecțiune nerealizată, portretizată în cataloage și în emisiuni realizate ca și reclamă (ascunsă).
(A)casa este un loc pentru a veni acasă. Acesta oferă un loc unde vă puteți relaxa, deconecta și odihni. Oferă o oportunitate de interacțiune între membrii familiei – un port sigur din furtunile vieții pentru a găsi acceptare, securitate și stabilitate. Dar (a)casa este, de asemenea, și un port de plecare atunci când sunteți gata să explorați marea liberă a a unei vieți noi. Acestea sunt idealurile la care ar trebui să ne străduim cu casa pe care o creăm : un port sigur și un port de plecare unde oricând te întorci cu drag. Și când aceste idealuri sunt satisfăcute, casa noastră este frumoasă! Casa ideală se „croiește” pe mărimea și nevoile celor care o vor locui. De fapt, adesea, reducerea numărului de metrii pătrați și / sau a numărului de posesiuni din casa noastră ne permite să realizăm mai bine acele idealuri care fac casa o casă. Când banii, timpul și energia nu sunt cheltuiți pentru a acumula și pentru a îngriji lucruri care nu prea contează, avem mai multe resurse disponibile pentru lucrurile a realiza (a)casa ideală.
Oamenii își cumpără case mai mari deoarece :
Un alt motiv pentru care oamenii continuă să cumpere case mai mari și mai mari este că, nimeni nu le spune să NU cumpere. Mantra culturii vine din nou chemând „cumpăra cât mai mult și mai mare posibil”. Ei cred minciuna și aleg să cumpere o casă mare doar pentru că asta e „ce ar trebui să faci” când începi să câștigi bani … cumperi lucruri frumoase, mari. Vă dați seama că de fapt la o casă mai mare, cei care câștigă sunt : arhitecții (lucrează pe metru pătrat), constructorul (lucrează pe metru patrat), producătorii și vânzătorii de materiale de construcții (cu cât mai multe case mari, cu atât mai mult material vândut), statul (impozitare pe metru patrat) și TU (câștigi spațiu, nu altceva–-tu îi plătești pe cei enumerați înaintea TA). În această ordine de idei, poate iei în considerare faptul că o casă de dimensiuni (hai să zicem) normale, s-ar putea să-ți aducă economii, beneficii.
În România exista legea locuintei (nr. 114/1996, actualizata recent) care reglementeaza minimul de metri patrati pe care pot sa le aibe anumite spatii dintr-o locuinta. De exemplu, nu poti avea o locuinta cu aria utila totala mai mica de 37 mp. Interes financiar sau nu, habar nu am. Ceea ce știu este că o încăpere cu forme organice (perți curbați) iti dă impresia de spațiu mai mare (pereții drepti sunt un obstacol pentru privire, ori pe un perete curbat iti aluneca privirea), geamuri din două direcții pot mari spatiul, eliminandu-se umbrele. Ba mai mult, luminatoarele din acoperisuri (eu aici ma gândesc la acoperisul rautoportant) poate ajuta mult. Geamurile, usile mari, spre sud te pot conecta cu natura, nu vei avea senzatia ca stai intr-o cutie. Pana una alta, sa nu uitam ca o casa e un loc in care ne adăpostim pentru perioade scurte, deoarece majoritatea timpului, omul ar trebui sa stea afara (chiar si iarna). Copiilor le place sa se catere, sa se ascundă…se multumesc cu supante (unde se duc sa se culce). Atât cat nu dorm, trebuie sa fie conectati cu parintii….si nu au nevoie de camere mari. Omul se simte bine daca are…avere, avutie, etc. Pentru un trai fericit si sanatosi, ajunge sa fim…doar noi.
Alte avantaje al unei case mici sunt :
Casa ta este o decizie foarte personală care, cântărește într-un număr mare de factori care, nu pot fi rezumați într-un articol de 700-800 de cuvinte. Acest articol nu a fost scris pentru a se adresa fiecăruia. Numai tu știi toate variabilele care intră în joc atunci când iei decizia pentru casa ta ideala.
Din păcate stau prost cu compunerea, cu alegerea cuvintelor. Recunosc, câteodată chiar și cu gramatica. Este motivul pentru care, deseori prefer să nu îmi scriu gândurile. Însă, experienta, viața pe care o trăim simțim că ne face mult bine (față de viața care am trăit-o la oraș) și de multe ori simt că trebuie să scriu despre asta…poate, poate ajută pe cineva. Ceea ce mă ajută și determină din când în când să scriu, sunt unele articole (mai mult în engleză) din care mă inspir și le combin cu experienta noastră. De fapt, aceste articole mă încurajează să scriu deoarece văd că există oameni care au nevoie la rândul dul lor de aceste încurajări. De mult timp mă străduiesc sa îmi adun gândurile și să scriu despre SCHIMBARE! Schimbarea stilului de viața. Stilul de viață ROBOTIZAT. Comparând trăirile și experiența noastră cu ceea ce vedem mai ales în orașe nu pot să spun decât că este o viață robotizata. Suntem „setați” de la naștere să facem ceea ce ni se spune, ceea ni se arată (televizor, internet, reclame, etc). Suntem programați să producem. Cine nu este de acord cu asta nu trebuie să citească rândurile de mai jos.
Schimbarea despre care vorbim este acea miscare ascedentă care o putem vedea pe plan mondial. Unii o numesc „off the grid”, „downshifting” sau dacă doriți termeni autohtoni, putem să o numim „minimalism” sau „mutat la țar㔄. De fapt, cel puțin din partea mea, primele două sunt schimbări „mai perfecționate” (pentru unii mai extreme) față de o simplă „mutare la țară„. Perfecționarea însemnând de fapt, nu doar să ne mutăm la țară ci, să ne lăsăm mentalitatea defectă de la oraș, să ne străduim să trăim cât se poate de mult în Natură, cu Natura. Pentru că, astfel avem mult mai multe sanse să ajungem la bunăstarea, fericirea și sănătatea pentru care facem SCHIMBAREA! As putea „filosofa” mult despre traiul de la oraș, viața de la țară dar, în acest articol mi-am propus să scriu câteva sfaturi, încurajări pentru cei care sunt în pragul schimbării. Acestea le-am adunat în urma experientelor proprii și discutând sau citând pe diferite forumuri, „problemele” celor care doresc sa facă pasul :
Fiind toate astea așternute „pe hârtie”, trăiesc cu speranța că aceste informații v-au fost de folos și utile. Vă doresc tot binele din lume dar, în primul rand sănătate și fericire. Vă îmbrățișez din mijlocul naturii!!
Un „nebun” („hippiot, braconier, pocăit, ciudat, curajos”) de al vostru.
Omul … își sacrifică sănătatea pentru a face bani. Apoi își sacrifică banii pentru a-și recupera sănătatea. Și apoi este atât de neliniștit în legătură cu viitorul încât nu se bucură de prezent; rezultatul fiind acela că nu trăiește în prezent sau în viitor; el trăiește ca și cum nu va muri niciodată, iar apoi el moare fără să trăiască niciodată.
– Dalai Lama
..ok! admitem de la început : să trăiești complet fără bani, e foarte greu (nr. pot spune că, în mare parte, asta datorită sistemului, și aici mă gândesc la unele legi, care nu ne ajută cu nimic, decât pe cei care le-au ghicit) dar, dacă vrei, poți reduce cheltuielile extrem de mult. Morala articolului este să nu te trezești să faci bani ci să îți trăiești viața cu banii pe care îi ai…sau nu! Pentru majoritatea dintre noi banii sunt foarte importanți dar, pentru unii dintre noi nu sunt vitali! De la grădinărit, reciclare și până la troc, sunt multe căi de a trăi cu buzunarul gol. Iată, în cele de mai jos, câteva sfaturi de la Mark „Moneyless Man” Boyle, omul care a trăit aproape trei ani, fără absolut nici un ban în buzunar sau pe card. Experiența lui a fost „împachetată” în trei cărți dar, găsiți multe informații utile și pe blogul lui personal, un blog care am început să-l citesc de la cap la coadă.
Majoritatea oamenilor nu-și pot imagina să trăiască fără bani în buzunar sau în bănci, dar exact asta a făcut Mark ‘Moneyless Man’ Boyle timp de trei . Activitatea sa, s-a încheiat în noiembrie 2009, dar el continuă să trăiască stilul de viață „freegan”, (ceea ce înseamnă să mănânci gratuit) și acum vrea să creeze o „comunitate liberă”, care să permită oamenilor să facă schimburi de servicii și abilități fără schimbul monetar .
Mai întâi, trebuie să te reconectezi cu problemele din lume și să reînveți de ce este important să schimbăm lucrurile, să învățăm un sentiment de grijă față de Pământ „, spune Boyle,” Nu vei trece prin inconvenientele vietii fără bani, fără adevărata pasiune pentru schimbare și problemele de mediu.
Până la urmă, iată câteva sfaturi de la Mark :
Uite aici, un alt articol interesant despre cum să supraviețuiești în sălbăticie.
Știu, veți spune că, „pentru a porni e nevoie de bani, de investiții” dar, sincer cred că se poate și fără. Până la urmă, banii ne ajută să sporim confortul vieții dar, din păcate, pentru a câștiga acești bani, deseori ne riscăm sănătatea, familiile…..și poate ar trebui să definim ce anume, mai exact, înseamnă pentru noi confort? Câti bani, câte zile din viața noastră suntem dispuși să alocăm confortului nostru…
Articolul original, de unde am incercat eu sa traduc esenta,
(cât se poate de bine) o găsești în n limba engleză a in The Guardian!
