Cam de când am început să descopăr construcțiile ecologice îmi doream să încerc, să experimentez termoizolatia din stuf. Fie ele doar fire, fie plăci, fie rogojina. Acum, după câțiva ani, am deja mai multe lucrări cu acest sistem. Vreau să vă spun că ador să lucrez cu stuful. Este ieftin (chiar dacă îl importăm), poate fi chiar gratis (dacă avem timp și posibilitate de a-l culege), se regenerează foarte ușor și rapid, o găsești aproape oriunde în țară, se poate lucra ușor cu materialul și nu în ultimul rând, se finisează simplu, dar mai ales ieftin.
Recomand stuful (sub forma de rogojina) și în casele de lemn, acolo unde tencuiala nu aderă pe lemn. Se prinde foarte ușor pe lemn, cu capse mai mari (sau șurub și șaibe de exemplu) și se tencuieste. Atât tencuială de var cât și cea de lut aderă foarte bine pe stuf.
Acum am ajuns să reușesc să fac chiar și un material video, în care puteți vedea – cu explicațiile aferente – cum se montează și finisează un astfel de sistem, coeficientul termic dar si prețul (citiți descrierea filmulețului) Pe lângă filmuleț, vă atașez și un link, cu un articol tot de pe acest blog, în care se poate vedea cum se termizolează doar cu firele de stuf, fără a fi nevoiți să cumpărăm panourile. Dacă totuși doriți să cumpărați și nu vă descurcați, scrieti-ne pe contact@colibaverde.ro și încercăm să vă ajutăm
Link-ul este aici : http://colibaverde.ro/blog/stuful-termoizolatia-la-indemana-tuturor/
Mai jos atașez filmulețul iar dacă aveți întrebări sau nelămuriri, vă invit să scrieți în comentariu pe. YOUTUBE, sub filmuleț.
Dacă vorbim de case ecologice, din punctul meu de vedere, cele din lut ar fi prima opțiune. De ce? Aproape oriunde te-ai afla în țara asta, lutul (pământul) este materialul cel mai la îndemână. Într-adevăr, avantaje și dezavantaje : față de o casă din baloți de paie sau cânepă beton (hempcrete), casele din lut sunt surclasate din punct de vedere al eficienței energetice dar, ca și costuri, casele din lut pot fi cu cel puțin 20-30% mai ieftine față de celălalte două soluții amintite mai sus (probabil cele mai alese tehnici pe lângă casele din lut). Oricum există soluții de eficientizare, termoizolare a unei case din lut. Explicația este simplă : Dacă ai piatră (pentru fundație) și pământ (suficient) poți construi structura casei cu costuri extrem de mici. Am și scris un articol despre o experiență proprie unde am trecut toate costurile. Economisind la structură, se poate lua în calcul aplicarea unei termoizolații (de exemplu stuf, lână de oaie, paie sau poate sisteme performante, prefabricate din fibre de lemn sau cânepă, etc). Pe site-ulwww.casenaturale.ro sunt menționate mai multe tehnici de a construi o casă ecologică. Pe lângă soluțiile cu unele etape de prefabricare (case din baloti de paie, hempcrete, etc) se poate vedea că sunt mai multe tehnici de a construi doar cu pământ : „cob”, pământ bătătorit, chirpici, paiantă, saci umpluți cu pământ. Ceea ce face diferența între aceste tehnici este modul în care se folosește pământul pentru a se construi pereții unei case. Cum spuneam, avantaje și dezavantaje. Unele dintre tehnicile amintite mai sus, au fost folosite în România de sute de ani însă, altele au fost „importate” din alte tradiții, deoarece au unele avantaje față de ce se cunoștea la noi în țară. Așa ar fi „cobul” și „casele din saci umpluți cu pământ”. Dacă ar exista un clasament al celor mai ecologice tehnici de construire case din lut, al meu ar arăta asa (asta după ce am încercat toate tehnicile cunoscute la noi în țară, lucrând în domeniu de mai bine de 7 ani) :
cob
case din saci umpluți cu pământ
paiantă
pământ bătătorit
chirpici
etc….
Ceea ce as lua în considerare la un astfel de clasament au fost în primul rând costurile și energia necesară (complexitatea manoperei). Întotdeauna am căutat să pot construi ieftin și ușor. Asa am ajuns să experimentez „cob” – ul. Mi-a plăcut foarte mult. Am și decis că va fi tehnica cu care ne vom construi casa. Este printre puținele tehnici cu care poți construi casa în familie, cu copiii. După ce am participat la construirea unei case mari, cu patru bărbați alături (și fiind foarte încântat), cu gândul la viitoarea noastră casă, urma să construiesc o căsuță micuță, cu familia. Să testăm lucrul în familie. Soț, soție și trei copii de 10, 8 și 1 an la vremea respectivă (2016). Pot să spun că am avut un mic șoc, realizând că planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg. Mi-am dat seama că nu poate sta familia lângă mine, 8 ore și să construim o casă de 80-100 m². Nu suntem o echipă de construcții care, să lucreze 8 ore/zi ci o familie care are de trăit : joacă, spălat, gătit, învățat, etc. Gândindu-mă dacă se mai poate lucra la asta, m-am uitat ce fel de tehnici mai sunt și ne-ar ajuta într-un fel sau altul. Asa am ajuns ca aceea căsuță micuță să o construim cu „saci umpluți cu pământ”.
Casele din saci umpluți cu pământ
Încercând această tehnică, trebuie sa vă spun că am fost extrem de încântat. Cel mai mare avantaj, față de „cob” este rapiditatea cu care se construiește. Deși ar merita (poate într-un articol separat) totuși nu as vrea să scriu prea mult despre diferențele (sau asemănările) dintre „cob” și „saci umpluți cu pământ”. În acest articol, as dori sa pun accent pe tehnica „saci umpluți cu pământ”. O consider cea mai la îndemână, ieftină și rapidă soluție de a construi o casă din lut. Pe lângă aceste avantaje, rezultatul este o structură autoportantă, astfel nu ești nevoit să cheltuiești bani pe lemnul din pereți. Da, știu : ca să primești autorizație de construcție, trebuie să ai o structură minim din lemn. Ei, în cazul acesta, structura (lemnul „necesar”) poate fi chiar minim. Față de recomandările din cartea originală (care o poți descărca gratuit aici) am redus cheltuielile și prin faptul că am înlocuit sârma ghimpată (necesară între rândurile de saci pentru a impiedica alunecarea sacilor) cu țăruși de 4-5 cm grosime, bătuți în saci, care treceau prin 2-3 rânduri. Când spun saci, ma refer la saci din polipropilena (saci de rafie), deci da, saci de plastic. Este singurul motiv pentru care, această tehnică este foarte depunctată (dacă pot spune asa), de iubitorii de case ecologice. Și pe bună dreptate. Singurul lucru care alină puțin această „durere” este faptul că sacii de rafie sunt de fapt împletiti din fire de polipropilena (aproximativ 3 mm lățime) și astfel, se consideră că pereții de lut „respiră” (permite difuza vaporilor). Pe de altă parte, există încercări chiar și în România, cu saci din cânepă (iută) care sunt naturali dar, recunosc nu știu care este rezultatul, costurile, etc.
Temeri cu privire la tehnica „saci umpluți cu pământ”
Pe lângă faptul că sacii de rafie sunt din plastic, aud deseori că unora le este teamă de faptul că „se degradează” sacii. Înainte de toate, vreau să vă spun că de trei ani fac diferite experiențe cu mici sau mai mari construcții din saci umpluți cu pământ. Din observațiile mele reiese că ceea ce distruge cel mai mult sacii este situația în care sacii sunt lăsați 4 anotimpuri, expuși complet. Razele UV, ploile dar și inghetul-dezghetul distrug sacii într-un ritm extrem de alert. Însă, pentru că vorbim de niște pereți compactati, chiar și asa, este incredibil ce structură puternică rezultă. Este important să știți că sacii sunt de fapt, doar un cofrag provizoriu, până se bătătoreste pământul. În rest, chiar dacă s-ar degrada sacii, structura ar rămâne stabilă. Pe de altă parte, odată ce are structura un acoperiș și pereții sunt tencuiți (oh da, se tencuieste foarte ușor) deci, sacii „înveliți” în pământ, aceștia sunt deja protejați și probabil nu se vor degrada sacii în primii 100 de ani. Căutând tot timpul să eficientez ceea ce fac, am realizat că mai simplu, mai rapid și chiar mai ieftin ar fi să folosesc în loc de saci, tuburi de polipropilena („superadobe”). Este același material, în rulou, cumpărat din fabrică, înainte de a fi tăiați la dimensiunea sacilor. Mi s-a promis un rulou, cadou, pentru a experimenta dar, deocamdată nu am ajuns să fac acest lucru, deoarece am decis să încerc altceva. Ceva mai ieftin, mai ecologic…. Dar oare se poate?
Case din saci „Raschel” umpluți cu pământ
Nu știu de unde vine „Raschel” dar, nici nu cred că este important atâta timp cât știm aceștia sunt sacii „de cartofi”. Da, e vorba de sacii aceia de plasă în care sunt transportați cartofii. Bănuiesc că și vouă vi s-a aprins un beculeț : mult, dar mult mai puțin plastic! Ca să nu mai spun, că firele acelea de plastic, care formează sacul de plasă, sunt rezistente la razele UV! Deși am rezolvat mai sus problema „degradării” acum, chiar că puteți să puneți deoparte această temere. :). Dacă un sac de polipropilena costă între 0.6 și 1. 5 lei (dimensiunea de 0.5×100 cm) un sac „raschel” de aceeași dimensiune se încadrează între 0.39 și 0.46 lei. E lângă acest aspect, sacul „raschel” vine dotat cu o sfoară cu care se poate lega ușor la gură, astfel, se poate folosi pe toată lungimea ei. Mai mult, atunci când se bătătoreşte, sacul „raschel” se întinde destul de mult și putem obține o lățime de 50 cm pe când la sacii de rafie am reușit maxim 45 cm….dar și la lungime avem eficiență mai bună, față de sacii de rafie. Din punctul meu de vedere, un alt aspect important este faptul că în cazul sacilor „raschel”, nu mai există straturi de polipropilena în perete ci dimpotrivă, avem o structură continuă, compactă de pământ, o structură autoportantă în care, sacii „de cartofi” pot avea rol de armatura. Nu este un aspect important dar, merită amintit : sacii „raschel” se găsesc în diferite culori. Alegând de exemplu verde, nu mai avem o construcție care să fie foarte expusă la vedere cum e cazul sacilor de rafie albi. Deocamdată, ceea ce regret este că nu am găsit tuburi „Raschel”…dar, „în orice bine e un pic de rău……..”. Deja de la începutul lunii martie (2019) lucrăm la o mică construcție. Urmează să revenim cu impresii sub formă de video si/sau imagini. Pană atunci, spor la treabă tuturor și mult noroc în alegeri.
Vreau să precizez de la bun început că, nu este vorba de denigrarea vreunei tehnici ci mai degrabă explicarea fiecăruia, din propria experiență. Dacă ar fi să îți construiești o casă din lut, poate îți va fi de folos experienta mea. In cele de mai jos, vreau să scriu câteva rânduri despre două tehnici care, din experiența proprie, par a fi cele mai la îndemână, cele mai ieftine și probabil cele mai ecologice soluții de a construi o casă din lut. Cu siguranță voi scrie un articol și despre lut vs. paie. Doresc sa precizez faptul că, lutul (pământul) NU termoizoleaza! Dacă îți dorești o casă eficientă din punct de vedere energetic, merită luat în calcul o termoizolație exterioară (de exemplu din lână de oaie). Dar, la cât de mult poți economisi la structura pereților, cheltuielile pentru o eventuală termoizolație nu îți vor provoca dureri de cap. Soluții sunt. Nu uitați să luați în calcul un soclu (elevație) din piatra de minimum 40 cm înălțime și o streasina de cel puțin 50 cm lățime.
Lucrând în domeniul construcțiilor ecologice, atunci când vorbim despre casele de lut, cele mai amintite tehnici sunt „cob” – ul, casele din saci umpluți cu pământ și casele din pământ bătătorit. Ultima nu am încercat-o niciodată. Am citit despre casele din pământ bătătorit, știu că în mod tradițional s-a construit asa în vestul țării, ba mai mult, am și văzut o astfel de casă, veche de peste 80 de ani, în stare foarte bună. Știind că e nevoie de o anumită cantitate de cherestea pentru a face cofragul care ajută la compactarea peretului (deci cheltuieli și eforturi suplimentare) nu m-a preocupat această tehnică mai ales că, cunosc alte două, mult mai simple, mult mai la îndemână. „Cob” și „saci umpluți cu pământ” („earthbag”). Dacă dorești sa elimini din ecuatie cea de a doua tehnică, pentru că implică material plastic, îți atrag atenția că vorbesc despre saci „raschel” (sacii de „cartofi”). Am scris despre asta într-un alt articol. Vorbim de două tehnici care sunt foarte aproape de sufletul celor care doresc sa construiască în regie proprie. Probabil, „cob” – ul puțin mai apreciat decât sacii umpluți! Repet, citiți ce am scris într-un alt articol despre tehnica cu saci umpluți cu pământ. S-ar putea să vă fie de folos. Nu am să descriu detaliat despre o tehnică sau alta. Doresc să înșir câteva aspecte despre fiecare iar în funcție de alegerea ta, poți citi foarte detaliat în cărțile dedicate fiecărei tehnici în parte pe care, le poți descărca gratuit. Sunt traduse în limba română. Despre „cob” avem o descriere de o pagină și pe www.casenaturale.ro iar despre „saci umpluți cu pământ” chiar pe acest blog.
„Cob” – ul. Avantaje-dezavantaje
Sincer, foarte multe dezavantaje nu are dar aș adăuga :
Pereți construiți cu tehnica „COB”
Nu găsești echipă – În România (personal) cunosc o singură echipă care își oferă serviciile pentru manopera. Deși este recomandat să construiți în familie, clacă, sunt mulți oameni care preferă să angajeze o echipă. În acest caz s-ar putea să dați de o problemă chiar de la început.
Multă muncă fizică – deși am trecut-o la dezavantaje, de fapt, poate fi chiar un bonus. Acest efort fizic de fapt ajută să aveți un corp sănătos. Alții plătesc bani pentru a avea acces la săli de fitness su alte activități sportive. Cunosc persoane care s-au speriat puțin de munca fizică necesară și au renunțat la „cob”. Experiența personală este că, dacă nu ai „antrenament”, într-adevăr, prima săptămână simțea corpul acest efort. Dar, nu era ceva insuportabil. Pur și simplu nu mai simțeam nevoia sa butonez telefonul după 9 seara. Pe de altă parte, vorbesc de un „cobarit” susținut de 10 ore pe zi.
Necesită mai mult timp pentru construire – Datorită modului în care se „prepară” materialul finit, consider că necesită mai mult timp decât alte tehnici. La un „cobarit” susținut, de 10 ore pe zi, 4 bărbați am construit pereții unei case de 100 m² (45 metri lineari=90 m³ de „cob) în 30 zile lucrătoare. În cazul unei familii (când apar și alte activități), durata de construcție se poate chiar și tripla. Până la urmă, construirea propriei case nu ar trebui să fie o cursă contra cronometru. Construind casa cu familie poți într-adevăr să-i dai suflet.
Uscare îndelungată – Față de alte tehnici, aici se lucrează cu un material foarte maleabil, cu un conținut bogat de apă. Acest lucru te limitează la o anumită perioadă în care poți construi. În funcție de zonă, poți construi până în luna august. Altfel riști să slăbești structura datorită temperaturilor scăzute. Este recomandat să lași peretii la uscat o vară întreagă. Tot din cauza faptului că lucrezi cu un material umed, îți va fi incomod sa lucrezi sub temperaturi de 20 grade celsius.
La avantajele acestei tehnici, as adăuga :
Probabil cea mai ieftină tehnică – atâta timp cât construiești în familie și ai pământ suficient, nu trebuie să cumperi decât baloti de paie dar, în pereții unei case de 100 m² nu intra mai mult de 40 de baloti. Dacă ai un pământ mai argilos (peste 60-70) va trebui sa iei în calcul achiziționarea nisipului (aoroximativ 10m³ la o casă de 100m²)….vorbesc de pereți. Dacă ai pământ prea nisipos, poți adăuga argilă sau var dar, sincer, cred că mai bine alegi altă tehnică (de exemplu saci umpluți cu pământ)
Extrem de benefic pentru corp – nu există o altă tehnică prin care să simți lagătura dintre om și natură sau mai bine spus dintre om și pământ! Din acest motiv, lucrând cu pământ, starea spirituală, starea fizică, mentală se inbunatateste pe zi ce trece. Imaginează-ți un șantier fără betoniera, fără sunetele diferitelor mașini electrice și asa mai departe…in schimb povestești cu familia, asculți natura sau pur și simplu meditezi.
Poluare minimă – cred că este singura tehnică la care riscul de poluare poate fi eliminat aproape complet
Structură autoportantă – datorita modului în care se aplică materialul în perete, rezultatul final este o structură autoportantă
Extrem de artistic – este tehnica cu ajutorul căreia poți da frâu liber imaginației. Cu puțină creativitate, poți construi foarte ușor, orice formă organică. Or o casă organică are propriile avantaje.
Pe drumul construcțiilor ecologice, pe care am luat-o undeva în anul 2012, prima dată m-am îndreptat către casele din baloți de paie. Pentru că mi s-au părut puțin mai tehnice și puțin mai costisitoare decât casele din lut, am vrut sa încerc ce înseamnă „cob” – ul. Am făcut-o și Mi-a plăcut foarte, foarte mult. Totuși, în continuare eram curios dacă, există ceva mai la îndemână (cel puțin pentru mine), îndrăznesc sa spun mai ușor și mai rapid, decât, „cob” – ul. Asa am ajuns să experimentez cu „saci umpluți” cu pământ.
Saci umpluți cu pământ.(saci „raschel”, sacii de cartofi). Avantaje-Dezavantaje
Poate fi considerată o tehnică poluantă – sacul „raschel” este de fapt o plasă cusuta dintr-un material sintetic. Nu cred că prezența acesteia în structura peretelui poate afecta sănătatea celor care vor locui în casă dar, producerea, transportul sau apariția materialului în natură (de exemplu după o demolare) poate afecta mediul înconjurător, poate fi poluant)
Lipsa personalului calificat – chiar dacă este o tehnică simplă cunosc putini oameni care acceptă să construiască pentru alții, contra cost
Lipsa contactului direct cu pământul – cei care ne construim case ecologice, ne place să spunem că „dăm suflet casei”. Cel mai bun mod de a face asta este să construiești cu familia, cu propriile mâini, punând pământ peste pământ. În acest caz, construiești cu lopata.
Ceea ce mi-au plăcut foarte mult la această tehnică și mă determină să lucrez în continuare asa, sunt :
Foarte ieftin – asa cum am detaliat într-un articol, costurile unei căsuțe din saci (de rafie) umpluți cu pământ nu au depășit 100 lei/m². Deci, cu sacii „raschel” mai scad cheltuielile.
Foarte rapid – 4 persoane, în 8-10 ore, pot construi 2 rânduri de saci în cazul unei case de 100 m² (45 ml, cu o lățime de 50 cm). În înălțime înseamnă 20 cm / zi.
Nu necesită uscare îndelungată – se lucrează cu un pământ semiumed. Se usucă foarte repede
Structură autoportantă – datorită modului de „zidire” structura devine una autoportantă
….“din ţărâna suntem făcuti şi în ţărână ne vom întoarce”….
În cele de mai jos, iată un articol extras din cartea lui Gernot Minke -„Construind cu pământ”. Arhitectul va avea o prezentare de 4 ore, la seminarul din Cluj Napoca, din data de 24-25 februarie 2018 (detalii în curînd)
Pământul capătă denumiri diferite când este folosit ca material de construcție. Ceea ce este denumit ștințific lut, este de fapt un amestec de argilă, nisip foarte fin (mâl), nisip și eventual componente mai mari, precum pietrișul sau pietrele. Pentru cărămizile nearse se folosesc adesea termenii „cărămizi din lut” sau „chirpici”, iar pentru cărămizile nearse comprimate, se folosește termenul „blocuri de pământ”. Când sunt compactate într-un cofrag, primește denumirea de „pământ bătătorit”, iar dacă cărămizile au forme sferice și se zidesc fără a se usca în prealabil sunt denumite „cob”
Lutul are trei dezavantaje față de materialele industriale obișnuite :
1. Lutul nu este un material de construcție standardizat.În funcție de locul de proveniență a lutului, compoziția acesteia va fi diferită, conținând cantități și tipuri diferite de argilă, mâl, nisip și alte agregate. În concesință, caracteristicile lutului pot diferi de la un loc la altul, iar prepararea unui amestec ideal pentru o anumită tehnică, poate fi de asemenea diferit. Pentru a-i stabili caracteristicile și a le schimbaatunci când este necesar, prin adăugarea de aditivi, trebuie să se cunoască exact comopoziția lutului cu care se lucrează. (n.r. – de asta vedem diferite tehnici, în diferite regiuni. Oamenii s-au adaptat. De exemplu în zona de vest a țării găsim mai multe case cu pământ bătătorit, pământul fiind mai nisipos, numai bun pentru această tehnică)
2.Amestecul de lut se contractă atunci când se usucă. Când se evaporă apa folosită la prepararea amestecului (este nevoie de umezeală pentru activarea puterii de legare și pentru o mai bună maleabilitate), vor apărea crăpături din cauza contracției. Raportul de contracție liniară este de obicei între 3% și 12% pentru procedeele umede (asemeni folosite pentru mortar și cărămizi din lut) și între 0.4% și 2% pentru procedeele mai uscate (folosite pentru pământ bătătorit sau blocuri de pământ comprimate). Contracția lutului poate fi limitată prin reducerea conținutului de argilă și apă, prin optimizarea distribuției de granule și prin folosirea aditivilor.
3.Lutul nu este rezistent la apă! Lutul trebuie protejat de ploaie și îngheț, în special dacă este în stare umedă. Pereții din pământ pot fi protejați de umezeala excesivă prin streașină lată, soclu înalt, prispe sau tencuieli cu o arecare compoziție de materiale impermeabile (praful de marmură, praf de sticlă, etc)
Pe de altă parte, lutul are multe avantaje față de materialele de construcții industriale, obișnuite:
Lutul echilibrează umiditatea – Lutul poate să absoarbă și să elibereze umiditatea mai repede și într-o măsură mai mare decât orice alt material de construcție, permițând echilibrarea climatului interior. Experimentele făcute la Laboratorul de Cercetare pentru Construcții din Kassel, Germania, demonstrează faptul că atunci când umiditatea relativă dintr-o cameră se ridică brusc de la 50% la 80%, cărămizile nearse pot să absoarbă, în două zile, de 30 de ori mai multă umiditate decât cărămizile arse. Chiar dacă se află într-o cameră climatizată cu o umiditate de de 95% timp de 6 luni, chirpiciul nu se umezește, nu-și pierde stabilitatea și nici nu depășește conținutul normal de umiditate, care este de 5% până la 7% din greutate. (Umiditatea maximă pe care un material uscat o poate absorbi poartă denumirea de „conținut normal de umiditate”). Măsurătorile făcute pe o perioadă de 8 ani într-o casă recent construită în Germania, cu toți pereții interiori și exteriori făcuți din pământ, au demonstrat faptul că umiditatea relativă din această casă era în mod constant de 50% pe tot parcursul anului. Fluctuațiile erau de numai 5% până la 10% asigurând astfel condiții de viață sănătoase, cu umiditate redusă vara și ridicată iarna
Lutul menține căldura – La fel ca toate materialele grele, lutul menține căldura. Ca rezultat, în zonele cu mari diferențe de temperatură între zi și noapte, sau oriunde este necesară stocarea căldurii solare prin mijloace pasive, lutul poate echilibra climatul interior
Lutul economisește energia și reduce poluarea mediului înconjurător – Pentru pregătirea, transportul și folosirea lutului este de nevoie de aproximativ 1% din energia necesară producerii, transportului și a folosirii cărămizilor arse sau al betonului armat. Lutul nu poluează în niciun fel mediul înconjurător.
Lutul este refolosibil – Lutul nears poate fi refolosit de un număr de infinit de ori pe o perioadă foarte îndelungată. Lutul uscat vechi poate fi refolosit după ce s-a înmuiat în apă, deci lutul nu devine niciodată un material rezidual care ar putea polua mediul
Lutul permite reducerea costurilor pentru materiale și transport – Solul argilos se găsește adesea pe șantier, astfel încât pământul excavat pentru fundații poate fi folosit pentru construcțiile din pământ. Dacă solul conține prea puțină argilă, trebuie adăugat sol argilos, iar dacă este prea multă argilă, se adaugă nisip. Folosirea pământului excavat înseamnă mari reduceri de costuri în comparație cu alte materiale de construcție. Chiar dacă solul este transportat pe alte șantiere, este de obicei, mult mai ieftin decât alte materiale industriale
Lutul este ideal pentru cei care vor să-și construiască casa în regie proprie – În cazul în care procesul de construire este supervizat de o persoană experimentată, aproape orice tehnică de construire cu pământ, poate fi realizată fără a pregătire profesională în domeniu. Deoarece procesele implicate nu necesită decât multă muncă, având la îndemână unelte și mașini ieftine, acestea sunt ideale pentru construcțiile individuale
Lutul ajută la păstrarea (conservarea) lemnului și a celorlate materiale organice – Datorită conținutului de umiditate echilibrat de 0,4% până la 6% din greutate, precum și datorită capilarității ridicate, lutul conservă elementele din lemn care rămân în contact cu acesta, păstrându-le uscate. În mod normal, ciupercile sau insectele nu vor deteriora lemnul, deoarece insectele au nevoie de o umiditate de minimum 14% până la 18% pentru a rămâne în viață, iar ciupercile de mai mult de 20%. În mod similar, lutul are capacitatea de a conserva cantitățile mici de paie din amestec (necesare cu rol de armătură). Totuși, dacă se folosește un amestec ușor de lut cu paie, cu o densitate de mai mic de 500 până la 600 kg/mc, atunci lutul își poate pierde capacitate de conservare din cauza capilarității ridicate a paielor, dacă acestea sunt în număr mare. În astfel de cazuri, paiele pot putrezi atunci când rămân umede pentru o perioadă mai îndelungată.
Lutul absoarbe agenții poluanți – S-a susținut adesea că pereții din pământ ajută la purificarea aerului poluat din interior, dar acest fapt trebuie dovedit ștințific. Este adevărat că pereții din pământ pot absorbi agenții poluanți dizolvați în apă.
Recent înfințata asociație „Coliba Verde” are ca scop principal promovarea și încurajarea construcțiilor ecologice dar, și traiul simplu, autosustenabil, cu grijă față de mediul înconjurător. Pentru a-și atinge scopul, asociația își propune să organizeze evenimete, manifestări de informare a celor interesați de această temă. Un astfel de eveniment este și conferința de două zile, mai exact în zilele de 22-23 februarie 2020. Evenimentul va avea loc în localitatea Brașov și va avea câțiva invitati speciali, ai căror nume este pe buzele multora dintre cei ce vorbesc de construcțiile ecologice (lut, baloți din paie, etc). Este vorba despre Arh. Ileana Mavrodin șiArh. Silvia Demeter si Arh. Vlad Sadici.
În acest articol ne propunem să acordăm puțină atenție doamnei Ileana Mavrodin, și să vedem de ce ar trebui să veniți să o ascultați apoi, intr-un alt articol vă vom povesti si despre ceilalți prezentatori desi, credem că, pentru pasionatii de case ecologice nu vom putea adăuga prea multe noutăți.
Imagine preluată de pe www.adelaparvu.com
Ileana Mavrodin scrie chiar ea pe site-ul personal că „sunt o arhitecta născuta in Romania care și-a petrecut 12 ani traind și muncind în Canada. Canada este o țară primitoare și foarte frumoasă dar viaţa în aer conditionat nu e pentru mine! În 2004 Casa-Verde mi-a schimbat destinul!
Visul meu acum este să introduc „cobul” (ce este mai exact „cob-ul” poti citi AICI) ca alternativă de construcție ecologică în România.
In timp ce am lucrat la acest proiect am intalnit o serie de oameni interesanți; am legat noi prietenii și am fost ajutata și încurajată. Avocați, arhitecți, ingineri sau localnici ne-am imlpicat cu toții și am împărtășit același vis. In vara anului 2004 am venit în vacantă în România, aveam la mine o carte: “How to build a cob cottage”, citeam despre construcțiile de cob pe care un arhitect englez le face pe coasta de vest a Americii. Am găsit în sudul Banatului, la Sasca, exact terenul lutos despre care se scria în carte, am început să experimentez cu cărămizi test și o macheta 1:10. Dupa 12 ani petrecuți în Canada în fața calculatorului am redescoperit placerea de a modela, am prins curaj şi am trasat un cerc cu diametrul de 4 metri voiam sa vad cum lucreaza materialul să-l las peste iarna să vedem ce se întâmplă. In acea vara s-a nascut Casa-Verde. Anul următor am revenit. Viata in aer conditionat nu imi mai placea, visam la racoarea căsuței de lut, cum sa o fac functionala sa pot locui in ea.Au trecut 7 ani de atunci, acum merg în vacanta in Canada, Casa-verde are o bancuta încălzita, baie cu apa curenta adusa prin cadere libera de la fantana din deal, curent de la o baterie solara. Anul acesta am terminat bucătăria de vara cu cuptor de paine, loc pentru ţăst și pat deasupra cuptorului.”
Fiind printre putinii arhitecti din România care au înțeles ce înseamnă o casă ecologică, datorită experienței adunate în Canada și nu în ultimul rând pentru pasiunea față de construcțiile ecologice, Ileana Mavrodin a fost din ce în ce mai căutată de cei care erau interesați de construcțiile ecologice, în special cele din lut. Astfel, pe lângă atelierele organizate sistematic, la care participă foarte multe persoane, Arh. Ileana Mavrodin se poate mândri cu multe realizări, aproape fără excepție fiind vorba de case din lut, construite cu tehnica „cob”. Printre cele mai mediatizate, după succesul „Casa Verde” (www.casa-verde.ro) , mai putem enumera „Satul de lut” din Berca, Buzau (www.cobvillage.ro), casa din baloți de paie din Sangeorz Bai, Bistrita Nasaud ( www.popasulverde.ro) si nu in ultimul rând, impresionanta construcție din lut, „Castelul de lut” din Porumbacu de sus, judetul Sibiu (www.valeazanelor.ro).
În republica.ro, Raluca Ion scria că, Răzvan Vasile era în 2013 proprietarul unui teren din localitatea Porumbacu de Sus, din județul Sibiu și tatăl unui băiat. Pe teren voia să construiască o pensiune, iar experiența lui de tată l-a făcut să se gândească la o construcție de poveste, una care să semene cu căsuța piticilor din pădure.
A schimbat patru arhitecți, iar al cincilea a înțeles ce își dorea să facă din acele desene cu pereți rotunjiți. Era Ileana Mavrodin. Așa a fost ridicat, pe structură de lemn și cu ziduri din cob, Castelul Zânelor.
Câteva detalii tehnice despre construcție am scris pe site-ul „www.casenaturale.ro” însă aici ne dorim doar să amintim că „drumul parcurs” de doamna Ileana Mavrodin de la „Casa Verde” până la , acum renumita, construcția „Castelul de lut” este de fapt dovadă cea mai bună că întoarcerea la natură nu înseamnă neapărat o întoarcere la „sărăcie” sau în „bârlog” – asa cum ironizează unii – ci poate însemna o îmbinare plăcută, sănătoasă a arhitecturii organice, ecologice cu cerințele, standardele traiului din acest secol. Vă invităm cu mare drag să veniți să aflați povestea intreagă al acestui „drum”, chiar de la doamna arhitect Ileana Mavrodin, la seminarul din luna februarie al anului 2020.
Recent înfințata asociație „Coliba Verde” are ca scop principal promovarea și încurajarea construcțiilor ecologice dar, și traiul simplu, autosustenabil, cu grijă față de mediul înconjurător. Pentru a-și atinge scopul, asociația își propune să organizeze evenimete, manifestări de informare a celor interesați de această temă. Ca și prim pas, deja am început demersurile pentru organizarea unei conferințe de două zile, mai exact în zilele de 24-25 februarie 2018. Evenimentul va avea loc în localitatea Cluj Napoca și va avea câțiva invitati speciali, ai căror nume este pe buzele multora dintre cei ce vorbesc de construcțiile ecologice (lut, baloți din paie, etc). Este vorba despre Arh. Ileana Mavrodin și Arh.Gernot Minke, Arh. Silvia Demeter si Arh.Adina Sztahura. Arhitecți care si-au confirmat deja prezenta, ca si prezentatori, la acest eveniment. Cu alte alte detalii cu privire la acest eveniment, vom reveni în momentul in care vom detine toate datele, informatiile.
În acest articol ne propunem să acordăm puțină atenție domnului Gernot Minke și să vedem de ce ar trebui să veniți să-l ascultați apoi, intr-un alt articol vă vom povesti si despre doamna Ileana Mavrodin și ceilalți prezentatori (Silvia Demeter, Adina Sztahura) desi, credem că, pentru pasionatii de case ecologice nu vom putea adăuga prea multe noutăți.
Sursa imaginii este Wikipwdia
Gernot Minke este prima referință la nivel mondial în ceea ce privește construcțiile durabile sau naturale.
Gernot Minke este arhitect si profesor la Universitatea din Kassel, Germania si director la Building Research Institute. Cercetarile sale se focalizeaza asupra folosintei plantelor pentru constructia de case la preturi reduse, cladirilor rezistente la cutremure, noilor tehnici de constructie cu pamant si structurilor de bambus. Din 1979 are propriul birou de arhitectura ecologica, realizand peste 60 de case din materiale naturale in Argentina, Brazilia, Chile, Germania, Ecuador, Guatemala, India si Ungaria.
A desfășurat mai mult de 50 de proiecte de cercetare și dezvoltare în domeniul construcțiilor ecologice, locuințelor cu costuri reduse, construcțiilor din lut, balotilor de paie, bambusului și acoperișurilor verzi. El a fost invitat ca vorbitor la peste 60 de conferințe internaționale și a condus numeroase discuții, cursuri și ateliere de lucru în diferite țări din întreaga lume.
Si-a concentrat activitatea pe clădirile verzi și design ieftin și a dezvoltat tehnici implementate și raportate în peste o sută de ateliere de lucru și de formare în Europa, India și în întreaga America latină.
Și este, de asemenea, dovada vie a unei vieți sincronizate cu un trai bun: creștere spirituală, alimente sănătoase, locuințe cu cele mai înalte standarde de calitate a vieții și o muncă confortabilă.
Personal, întodeauna am fost de partea construcțiilor noi. Adică, mai pe înțelesul tuturor, prefer să construiesc o casă pe măsura familiei mele, adaptată la nevoile noastre decât să cumpăr una veche și să o renovez, reabilitez. Atunci când am învățat despre construcțiile ecologice, în Franța, mentorul meu mi-a zis ceva ce nu voi uita niciodată : „Omul, de cele mai multe ori, construiește pentru urmași. pentru copii, pentru nepoți. Trebuie să le fim recunoscători, le suntem datori. Datoria noastră este să avem grijă de ceea ce ne-au lăsat moștenire, în care au pus suflet și au dat tot ce au putut ei, ca nouă, urmașilor să ne fie bine….și asta este valabil și la case! Recunoștința o putem arăta salvând aceste valori, ducând mai departe tradiția, moștenirea lăsată de ei. Să ducem mai departe valorile spirituale, etc”…dar să rămânem la case! Eu voi construi o casă nouă, însă una cu un design tradițional, tipic zonei în care o construiesc. Însă, știu că sunt foarte multe persoane care cumpără case vechi, case construite cu diferite tehnici, dar în special din chirpici sau paiantă. Și nu-i condamn. Ba dimpotrivă îi felicit. Iar prin acest articol, doresc să le vin în ajutor, deoarece majoritatea acestor case au nevoie de intervenții, de reabilitări, renovări. Știu că mulți au nevoie de aceste sfaturi și ar fi păcat să aleagă soluții care să distrugă aceste case sau să-i facă să nu se simtă confortabil.
Probleme și soluții de reabilitare, renovare
Soluții de reabilitare a caselor din chirpici sau paiantă
Înainte de toate, aș vrea să stabilim câteva lucruri care mulți nu le știu, apoi trecem la eventualele probleme care se pot ivi și soluțiile care eu le consider practice, eficiente, ieftine și sănătoase.
Ceea ce aud de la multă lume și greșesc enorm este că „pământul și lemnul izolează bine”. Greșit! De fapt, poate fi adevărat, dar numai dacă pereții construiți din aceste materiale au o anumită grosime ( de exemplu perete din pământ, minimum 60-70 cm, cel din lemn minimum 40 cm sau de exemplu perații din piatră ar trebui să aibă cel puțin 1 metru grosime). Deși, din amintiri știm că aceste case (din paiantă, chirpici) sunt (au fost) călduroase, probabil ne aducem aminte că de multe ori amintirile frumoase s-au terminat cu o casă umedă, pereți plini cu mucegai sau rozătoare care au făcut canale prin pereți, etc. Voi reveni cu o explicație la aceste probleme, dar înainte de asta vreau să vă atrag atenția asupra unor lucruri :
O casă va fi bună din toate punctele de vedere, dacă (și cam asta înseamnă de fapt o casă ecologică) :
Pereții respiră (umezeala din casă poate migra din casă spre exterior-acest lucru este important mai ales în perioada rece)
Pereții exteriori al casei termoizolează cât se poate de bine (trebuie să oprim schimbul (pierderile0 de temperatură prin pereți
Materialele din interiorul casei formează o masă termică (orice material cu care finisăm interioarele, ar trebui să aibă capacitatea de a absorbi, acumula temperatura – de exemplu de la soare, sau de la o sobă). Astfel poți economisi mulți bani, și confortul climatic din casă poate fi cât se poate de plăcut.
Materialele cu care construiești casa, nu ar trebui să-ți afecteze sănătatea, sau să polueze mediul înconjurător (aproape fiecare material de construcții modern, prefabricat contine materiale chimice, care se dizolvă de la umiditatea din casă, iar locuitorii le inhalează, inspiră, provocând diferite boli de la alergii până la cancer)
În conformitate cu aceste lucruri trebuie știut că există materiale de construcții care formează masă termică, deci au capacitatea de a conduce temperatura (conductivitatea termică depinde de la un material la altul), iar alte materiale au o capacitate extraordinară de termoizolare…în special care conțin celule de aer. Materiale care absorb temperatura sunt pământul, lemnul, piatra, nisipul, varul, iar printre cele capabile de termoizolare am enumera paiele, stuful, lâna de oaie.
Cel mai mare inamic al tuturor materialelor de construcții naturale, este UMEZEALA! Umezeala, umiditatea excesivă. Unele rezistă mai mult (piatra de exemplu, dar într-o umiditate continuă după sute de ani s-ar eroda și acesta), dar unele s-ar degrada foarte repede (de exemplu paiele).
Stiind toate astea, casa noastră ar trebui să arate cam așa : Pereții exteriori construiți din materiale care termoizolează ( de exemplu cât mai mult paie), iar cei interiori cât mai mult „acumulatori” (lemn, pământ, piatră). Știind că piatra rezistă cel mai mult la umezeală, este normal că o folosim ca și fundație. Materialele de construcții naturale dintr-o construcție, pot primi umiditate excesivă din trei direcții : din pământ în sus spre pereți (soluția este fundație din piatră cu mortar de var-care la rândul lui, în timp se pietrifică-și soclu înalt), din precipitații (ploaie, zăpadă cu vânt – soluția este streașină lată, plus prispă, plus pomi plantați în direcția din care vin de obicei ploile torențiale) și din condens….și aici ajungem puțin înapoi la începutul articolului. Dacă ne facem o casă din paiantă sau chirpici, și pereții nu sunt destui de groși, căldura din casă, se va întâlni cu frigul de fară și va face condens în perete. Umiditatea va ataca în primul rând paiele din compoziția chirpicilor, apoi lemnul din structură! Noi în interior menținem o temperatură constantă, deci putem presupune că pereții, vor avea aproximativ 20 grade celsius itr-o grosime de 10 cm (poate puțin mai scăzut spre exterior). În schimb, afară (vorbim de iarnă) temperaturile pot fi schimbătoare. Dacă ajunge mult sub zero, din exterior pământul la fel va absorbi ca si in interior si dacă este suficient de frig si multa vreme, cele doua temperaturi se vor intalni in perete si vor face condens. Așadar, oameni buni, grosimea și compoziția pereților exteriori contează foarte mult. La fel cum contează și fundația, dar mai mult ruperea capilarității (urcarea umidității) dintre sol și perete! Pe de altă parte, degeaba este călduroasă o casă din grinzi de lemn de exemplu, dacă vei consuma 10 m de lemne pe sezon. Dacă ai avea grosime suficientă, nu ai avea pierdere de energie (căldură) iar consumul de energie va scădea chiar cu 70%! ….să revenim la oile noastre (cu cei trei câini )
Atunci când cumperi o casă veche pot apărea următoarele probleme care te pot pune pe gânduri pentru a căuta soluții (eficente, ieftine) de reparare, restaurare :
Crăpături (mari) : în zilele noastre nu mai este o noutate că apar alunecări de teren (copaci din ce în ce mai puțini, sau și pentru că – nu uitați – pământul trăiește, se mișcă) care pot provoca „rupturi” în structură. Un alt motiv ar putea fi și intensificarea traficului (rutier, feroviar) în zonă. Dacă în pereți a ajuns din diferite motive umezeală excesivă, de asemenea poate slăbi structura (mucegăiește lemnul de exemplu). Soluții : întărirea fundației prin „subzidire”, dacă problema vine de jos, de la sol. Am văzut multe case din paiantă fără fundație, fără soclu. Dacă e din cauza umezelii, trebuie eliminată structura afectată, înlocuită și asigurați-vă că nu veți avea umezeală în pereți (explicații am dat mai sus)
Pereți umezi : majoritatea caselor pe care le-am văzut eu în special în sud, nu aveau nici fundație, nici soclu. În Bărăgan paote că nu e o problemă, mai ales dacă casele au streașină destul de lată. Pământul fiind foarte uscat va înghiții toată ploaia care vine o dată la o lună sau două. În schimb, în zona de deal, lipsa soclului, a fundației poate fi o problemă, deoarece există posibilitatea ca pereții să absoarbă umiditate din sol. Soluții : Nu trebuie să alergăm neapărat după folii. Se poate încerca cu un simplu drenaj (dar bine făcut), care ar trebui să ajute. Dacă ați cumpărat o casă care, în pereții exteriori are lut (chirpici, paiantă) și nu are o grosime de minimum 50-60 cm, recomand un strat de termoizolare. Sunt soluții de termoizolare naturale, locale. Ieftine, durabile, eficiente : baloți de paie, stuf, lână de oaie. Nu vă fie teamă! Pentru toate întrebările care v-au și venit repede în minte (rozătoare, foc0, sunt soluții! Pentru cei pretențioși sunt și soluții certificate la nivel europen, calitate necontestată cum ar fi plăcile de termoizolație din fibră de lemn (NU OSB! – cleiul din OSB conține formaldehidă, provoacă cancer!), saltele de cânepă, celuloză, etc. ….au și preț pe măsură!
Rozătoare : nu cred că rozătoarele simt mâncarea din casă printr-un perete de 60 cm (că vorbim de lut). În pereții caselor din baloți de paie, ar intra in paie pentru a se încălzi și probabil ar găsi boabe în primul an, în baloți. Oricum, soluții de prevenire suntși ar putea funcționa și la o casă din lut, dar nu cred că e cazul! Ce am observat eu, la casele din paiantă mai ales, majoritatea celor în care au intrat rozătoare prin pereți, erau pereti umezi, deci moi, mai ușor de pătruns pentru ei. Pe de altă parte, este știut faptul că șobolanii sunt atrași de locuri umede, de mucegai.
Tencuiala. Multă lume se plânge de durata scurtă a tencuielii. Nu vă mirați. Din interese financiare, comerciale, ne-au „învățat” că fără ciment nu se poate. Oameni buni! Se construiește de mii de ani. Case, castele, biserici. Multe dintre clădirile bine făcute, sunt și acum în picioare, cu multe dintre ele ne facem poze și le punem pe facebook (castele, biserici, etc). Și au sute de ani. Care ar fi problema cu aceste materiale? Trebuie doar să știi cum să le pui. Pe când cimentul…cimentul are o sută și un pic de ani. Cimentul este un material natural. Se poluează extrem de mult deoarece se ard foarte multe deșeuri plastice pentru a ajunge la o temperatură extrem de mare, necesară producerii cimentului. Dar, trecând peste asta, cimentul absoarbe și reține umiditatea, prea mult. Din cauza asta, iarna mai ales la îngheț-dezgheț cedează. Soluția : soluția este pur și simplu tencuiala de var pe exterior și tencuiala de lut pe interior. În tencuiala de var se pot adăuga de exemplu praf de marmură sau ulei vegetal pentr a mări gradul de impermeabilitate. Da, necesită îngrijire. Odată pe an, iasă familia și într-o zi reîmprospătează pereții. Este ieftin. Este mișcare, sănătate. Oricum pentru mofturoși sau pretenșioși, există soluții „durabile”, unde nevoia de intervenție se mărește de 5-6 ori (mai bine zis se lungește în ani ). Vorbim de tencuieli decorative pentru exterior, pe bază minerală (respiră pereții).
Acoperiș – termoizolați bine podul casei sau dacă folosiți mansarda atunci între căpriori. Soluții sunt, dar mai ieftin și mai economicos ar fi termoizolarea podului decât între căpriori
Geamuri : contrar celor afirmate de mulți cum că o casă naturală, ecologică ar fi un pas în trecut, tocmai pentru că ne folosim de experiența în timp și inovațiile apărute, casele noastre ar trebui să fie mai eficiente decât ale strămoșilor noștrii. Pentru a nu pierde multă căldură, pe vremuri se făceau geamuri mici. Acum avem geamurile termoizolante, geamurile termopan. Nu vă fie frică, nu termopanele provoacă mucegai în jurul geamurilor! Mucegaiul vine din cauza lipsei de termoizolații la glafuri (finisare inadecvată. Din grabă se face doar o simplă mascare atât în interior cât și în exterior, pe când aici este zona cea mai expusă, iar termoizolarea glafurilor este extrem de importantă), cumulul de materiale sintetice care nu permite difuzia vaporilor (respirația pereților), și tâmplărie ieftină di materiale cu conductivitate termică extrem de ridicată (aluminiu și plastic). Soluții : Eu recomand, geamuri termopan cu tâmplărie din lemn (am văzut geamuri termopan în stil tradițional extrem de frumoase), glafuri bine termoizolate, jaluzele pe exterior, și perdele groase pe interior. Termoizolație de calitate garanatată
Cam acestea sunt lucrurile care mi-au venit în minte, oricum extrem de multe sfaturi utile sunt chiar pe acest site sau pe site-ul www.casenaturale.ro . De altfel, eu personal ajut cu sfaturi, cu link-uri pe cei intersați în grupul de pe facebook pe care l-am creat special pentru acest scop. Chiar și pe această pagină, sub articol, dacă aveți întrebări, nelămuriri sau chiar sfaturi, nu ezitați să le scrieți. Voi răspunde cu seriozitate tuturor.
Pământul capătă denumiri diferite când este folosit ca material de construcție. Ceea ce este denumit ștințific lut, este de fapt un amestec de argilă, nisip foarte fin (mâl), nisip și eventual componente mai mari, precum pietrișul sau pietrele. Pentru cărămizile nearse se folosesc adesea termenii „cărămizi din lut” sau „chirpici”, iar pentru cărămizile nearse comprimate, se folosește termenul „blocuri de pământ”. Când sunt compactate într-un cofrag, primește denumirea de „pământ bătătorit”, iar dacă cărămizile au forme sferice și se zidesc fără a se usca în prealabil sunt denumite „cob”
Lutul are trei dezavantaje față de materialele industriale obișnuite :
1. Lutul nu este un material de construcție standardizat.În funcție de locul de proveniență a lutului, compoziția acesteia va fi diferită, conținând cantități și tipuri diferite de argilă, mâl, nisip și alte agregate. În concesință, caracteristicile lutului pot diferi de la un loc la altul, iar prepararea unui amestec ideal pentru o anumită tehnică, poate fi de asemenea diferit. Pentru a-i stabili caracteristicile și a le schimbaatunci când este necesar, prin adăugarea de aditivi, trebuie să se cunoască exact comopoziția lutului cu care se lucrează. (n.r. – de asta vedem diferite tehnici, în diferite regiuni. Oamenii s-au adaptat. De exemplu în zona de vest a țării găsim mai multe case cu pământ bătătorit, pământul fiind mai nisipos, numai bun pentru această tehnică)
2.Amestecul de lut se contractă atunci când se usucă. Când se evaporă apa folosită la prepararea amestecului (este nevoie de umezeală pentru activarea puterii de legare și pentru o mai bună maleabilitate), vor apărea crăpături din cauza contracției. Raportul de contracție liniară este de obicei între 3% și 12% pentru procedeele umede (asemeni folosite pentru mortar și cărămizi din lut) și între 0.4% și 2% pentru procedeele mai uscate (folosite pentru pământ bătătorit sau blocuri de pământ comprimate). Contracția lutului poate fi limitată prin reducerea conținutului de argilă și apă, prin optimizarea distribuției de granule și prin folosirea aditivilor.
3.Lutul nu este rezistent la apă! Lutul trebuie protejat de ploaie și îngheț, în special dacă este în stare umedă. Pereții din pământ pot fi protejați de umezeala excesivă prin streașină lată, soclu înalt, prispe sau tencuieli cu o arecare compoziție de materiale impermeabile (praful de marmură, praf de sticlă, etc)
Pe de altă parte, lutul are multe avantaje față de materialele de construcții industriale, obișnuite:
Lutul echilibrează umiditatea – Lutul poate să absoarbă și să elibereze umiditatea mai repede și într-o măsură mai mare decât orice alt material de construcție, permițând echilibrarea climatului interior. Experimentele făcute la Laboratorul de Cercetare pentru Construcții din Kassel, Germania, demonstrează faptul că atunci când umiditatea relativă dintr-o cameră se ridică brusc de la 50% la 80%, cărămizile nearse pot să absoarbă, în două zile, de 30 de ori mai multă umiditate decât cărămizile arse. Chiar dacă se află într-o cameră climatizată cu o umiditate de de 95% timp de 6 luni, chirpiciul nu se umezește, nu-și pierde stabilitatea și nici nu depășește conținutul normal de umiditate, care este de 5% până la 7% din greutate. (Umiditatea maximă pe care un material uscat o poate absorbi poartă denumirea de „conținut normal de umiditate”). Măsurătorile făcute pe o perioadă de 8 ani într-o casă recent construită în Germania, cu toți pereții interiori și exteriori făcuți din pământ, au demonstrat faptul că umiditatea relativă din această casă era în mod constant de 50% pe tot parcursul anului. Fluctuațiile erau de numai 5% până la 10% asigurând astfel condiții de viață sănătoase, cu umiditate redusă vara și ridicată iarna
Lutul menține căldura – La fel ca toate materialele grele, lutul menține căldura. Ca rezultat, în zonele cu mari diferențe de temperatură între zi și noapte, sau oriunde este necesară stocarea căldurii solare prin mijloace pasive, lutul poate echilibra climatul interior
Lutul economisește energia și reduce poluarea mediului înconjurător – Pentru pregătirea, transportul și folosirea lutului este de nevoie de aproximativ 1% din energia necesară producerii, transportului și a folosirii cărămizilor arse sau al betonului armat. Lutul nu poluează în niciun fel mediul înconjurător.
Lutul este refolosibil – Lutul nears poate fi refolosit de un număr de infinit de ori pe o perioadă foarte îndelungată. Lutul uscat vechi poate fi refolosit după ce s-a înmuiat în apă, deci lutul nu devine niciodată un material rezidual care ar putea polua mediul
Lutul permite reducerea costurilor pentru materiale și transport – Solul argilos se găsește adesea pe șantier, astfel încât pământul excavat pentru fundații poate fi folosit pentru construcțiile din pământ. Dacă solul conține prea puțină argilă, trebuie adăugat sol argilos, iar dacă este prea multă argilă, se adaugă nisip. Folosirea pământului excavat înseamnă mari reduceri de costuri în comparație cu alte materiale de construcție. Chiar dacă solul este transportat pe alte șantiere, este de obicei, mult mai ieftin decât alte materiale industriale
Lutul este ideal pentru cei care vor să-și construiască casa în regie proprie – În cazul în care procesul de construire este supervizat de o persoană experimentată, aproape orice tehnică de construire cu pământ, poate fi realizată fără a pregătire profesională în domeniu. Deoarece procesele implicate nu necesită decât multă muncă, având la îndemână unelte și mașini ieftine, acestea sunt ideale pentru construcțiile individuale
Lutul ajută la păstrarea (conservarea) lemnului și a celorlate materiale organice – Datorită conținutului de umiditate echilibrat de 0,4% până la 6% din greutate, precum și datorită capilarității ridicate, lutul conservă elementele din lemn care rămân în contact cu acesta, păstrându-le uscate. În mod normal, ciupercile sau insectele nu vor deteriora lemnul, deoarece insectele au nevoie de o umiditate de minimum 14% până la 18% pentru a rămâne în viață, iar ciupercile de mai mult de 20%. În mod similar, lutul are capacitatea de a conserva cantitățile mici de paie din amestec (necesare cu rol de armătură). Totuși, dacă se folosește un amestec ușor de lut cu paie, cu o densitate de mai mic de 500 până la 600 kg/mc, atunci lutul își poate pierde capacitate de conservare din cauza capilarității ridicate a paielor, dacă acestea sunt în număr mare. În astfel de cazuri, paiele pot putrezi atunci când rămân umede pentru o perioadă mai îndelungată.
Lutul absoarbe agenții poluanți – S-a susținut adesea că pereții din pământ ajută la purificarea aerului poluat din interior, dar acest fapt trebuie dovedit ștințific. Este adevărat că pereții din pământ pot absorbi agenții poluanți dizolvați în apă.
Un articol extras din cartea lui Gernot Minke -„Construind cu pământ”
This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish.AcceptRejectRead More
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
Lutul are trei dezavantaje față de materialele industriale obișnuite :
Pe de altă parte, lutul are multe avantaje față de materialele de construcții industriale, obișnuite:
Fiind printre putinii arhitecti din România care au înțeles ce înseamnă o casă ecologică, datorită experienței adunate în Canada și nu în ultimul rând pentru pasiunea față de construcțiile ecologice, Ileana Mavrodin a fost din ce în ce mai căutată de cei care erau interesați de construcțiile ecologice, în special cele din lut. Astfel, pe lângă atelierele organizate sistematic, la care participă foarte multe persoane, Arh. Ileana Mavrodin se poate mândri cu multe realizări, aproape fără excepție fiind vorba de case din lut, construite cu tehnica „cob”. Printre cele mai mediatizate, după succesul „Casa Verde” (
Dacă ne facem o casă din paiantă sau chirpici, și pereții nu sunt destui de groși, căldura din casă, se va întâlni cu frigul de fară și va face condens în perete. Umiditatea va ataca în primul rând paiele din compoziția chirpicilor, apoi lemnul din structură! Noi în interior menținem o temperatură constantă, deci putem presupune că pereții, vor avea aproximativ 20 grade celsius itr-o grosime de 10 cm (poate puțin mai scăzut spre exterior). În schimb, afară (vorbim de iarnă) temperaturile pot fi schimbătoare. Dacă ajunge mult sub zero, din exterior pământul la fel va absorbi ca si in interior si dacă este suficient de frig si multa vreme, cele doua temperaturi se vor intalni in perete si vor face condens. Așadar, oameni buni, grosimea și compoziția pereților exteriori contează foarte mult. La fel cum contează și fundația, dar mai mult ruperea capilarității (urcarea umidității) dintre sol și perete! Pe de altă parte, degeaba este călduroasă o casă din grinzi de lemn de exemplu, dacă vei consuma 10 m de lemne pe sezon. Dacă ai avea grosime suficientă, nu ai avea pierdere de energie (căldură) iar consumul de energie va scădea chiar cu 70%! ….să revenim la oile noastre (cu cei trei câini 
Lutul are trei dezavantaje față de materialele industriale obișnuite :
Pe de altă parte, lutul are multe avantaje față de materialele de construcții industriale, obișnuite: