Am creat pe canalul YouTube un scurt montaj despre cum se pot impermeabiliza zonele umede din băile caselor ecologice. Știu că se pot spune mult mai multe, dar intenția a fost să prezint pe scurt cam ce soluții aleg cei care își construiesc case ecologice. Dacă aveți întrebări sau nelămuriri, scrieți liniștit în comentariu, sub filmuleț (pe YouTube) și vă răspund cu mare drag. Toate cele bune, János.
Dacă vorbim de case ecologice, din punctul meu de vedere, cele din lut ar fi prima opțiune. De ce? Aproape oriunde te-ai afla în țara asta, lutul (pământul) este materialul cel mai la îndemână. Într-adevăr, avantaje și dezavantaje : față de o casă din baloți de paie sau cânepă beton (hempcrete), casele din lut sunt surclasate din punct de vedere al eficienței energetice dar, ca și costuri, casele din lut pot fi cu cel puțin 20-30% mai ieftine față de celălalte două soluții amintite mai sus (probabil cele mai alese tehnici pe lângă casele din lut). Oricum există soluții de eficientizare, termoizolare a unei case din lut. Explicația este simplă : Dacă ai piatră (pentru fundație) și pământ (suficient) poți construi structura casei cu costuri extrem de mici. Am și scris un articol despre o experiență proprie unde am trecut toate costurile. Economisind la structură, se poate lua în calcul aplicarea unei termoizolații (de exemplu stuf, lână de oaie, paie sau poate sisteme performante, prefabricate din fibre de lemn sau cânepă, etc). Pe site-ul www.casenaturale.ro sunt menționate mai multe tehnici de a construi o casă ecologică. Pe lângă soluțiile cu unele etape de prefabricare (case din baloti de paie, hempcrete, etc) se poate vedea că sunt mai multe tehnici de a construi doar cu pământ : „cob”, pământ bătătorit, chirpici, paiantă, saci umpluți cu pământ. Ceea ce face diferența între aceste tehnici este modul în care se folosește pământul pentru a se construi pereții unei case. Cum spuneam, avantaje și dezavantaje. Unele dintre tehnicile amintite mai sus, au fost folosite în România de sute de ani însă, altele au fost „importate” din alte tradiții, deoarece au unele avantaje față de ce se cunoștea la noi în țară. Așa ar fi „cobul” și „casele din saci umpluți cu pământ”. Dacă ar exista un clasament al celor mai ecologice tehnici de construire case din lut, al meu ar arăta asa (asta după ce am încercat toate tehnicile cunoscute la noi în țară, lucrând în domeniu de mai bine de 7 ani) :
Ceea ce as lua în considerare la un astfel de clasament au fost în primul rând costurile și energia necesară (complexitatea manoperei). Întotdeauna am căutat să pot construi ieftin și ușor. Asa am ajuns să experimentez „cob” – ul. Mi-a plăcut foarte mult. Am și decis că va fi tehnica cu care ne vom construi casa. Este printre puținele tehnici cu care poți construi casa în familie, cu copiii. După ce am participat la construirea unei case mari, cu patru bărbați alături (și fiind foarte încântat), cu gândul la viitoarea noastră casă, urma să construiesc o căsuță micuță, cu familia. Să testăm lucrul în familie. Soț, soție și trei copii de 10, 8 și 1 an la vremea respectivă (2016). Pot să spun că am avut un mic șoc, realizând că planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg. Mi-am dat seama că nu poate sta familia lângă mine, 8 ore și să construim o casă de 80-100 m². Nu suntem o echipă de construcții care, să lucreze 8 ore/zi ci o familie care are de trăit : joacă, spălat, gătit, învățat, etc. Gândindu-mă dacă se mai poate lucra la asta, m-am uitat ce fel de tehnici mai sunt și ne-ar ajuta într-un fel sau altul. Asa am ajuns ca aceea căsuță micuță să o construim cu „saci umpluți cu pământ”.
Încercând această tehnică, trebuie sa vă spun că am fost extrem de încântat. Cel mai mare avantaj, față de „cob” este rapiditatea cu care se construiește. Deși ar merita (poate într-un articol separat) totuși nu as vrea să scriu prea mult despre diferențele (sau asemănările) dintre „cob” și „saci umpluți cu pământ”. În acest articol, as dori sa pun accent pe tehnica „saci umpluți cu pământ”. O consider cea mai la îndemână, ieftină și rapidă soluție de a construi o casă din lut. Pe lângă aceste avantaje, rezultatul este o structură autoportantă, astfel nu ești nevoit să cheltuiești bani pe lemnul din pereți. Da, știu : ca să primești autorizație de construcție, trebuie să ai o structură minim din lemn. Ei, în cazul acesta, structura (lemnul „necesar”) poate fi chiar minim. Față de recomandările din cartea originală (care o poți descărca gratuit aici) am redus cheltuielile și prin faptul că am înlocuit sârma ghimpată (necesară între rândurile de saci pentru a impiedica alunecarea sacilor) cu țăruși de 4-5 cm grosime, bătuți în saci, care treceau prin 2-3 rânduri. Când spun saci, ma refer la saci din polipropilena (saci de rafie), deci da, saci de plastic. Este singurul motiv pentru care, această tehnică este foarte depunctată (dacă pot spune asa), de iubitorii de case ecologice. Și pe bună dreptate. Singurul lucru care alină puțin această „durere” este faptul că sacii de rafie sunt de fapt împletiti din fire de polipropilena (aproximativ 3 mm lățime) și astfel, se consideră că pereții de lut „respiră” (permite difuza vaporilor). Pe de altă parte, există încercări chiar și în România, cu saci din cânepă (iută) care sunt naturali dar, recunosc nu știu care este rezultatul, costurile, etc.
Pe lângă faptul că sacii de rafie sunt din plastic, aud deseori că unora le este teamă de faptul că „se degradează” sacii. Înainte de toate, vreau să vă spun că de trei ani fac diferite experiențe cu mici sau mai mari construcții din saci umpluți cu pământ. Din observațiile mele reiese că ceea ce distruge cel mai mult sacii este situația în care sacii sunt lăsați 4 anotimpuri, expuși complet. Razele UV, ploile dar și inghetul-dezghetul distrug sacii într-un ritm extrem de alert. Însă, pentru că vorbim de niște pereți compactati, chiar și asa, este incredibil ce structură puternică rezultă. Este important să știți că sacii sunt de fapt, doar un cofrag provizoriu, până se bătătoreste pământul. În rest, chiar dacă s-ar degrada sacii, structura ar rămâne stabilă. Pe de altă parte, odată ce are structura un acoperiș și pereții sunt tencuiți (oh da, se tencuieste foarte ușor) deci, sacii „înveliți” în pământ, aceștia sunt deja protejați și probabil nu se vor degrada sacii în primii 100 de ani. Căutând tot timpul să eficientez ceea ce fac, am realizat că mai simplu, mai rapid și chiar mai ieftin ar fi să folosesc în loc de saci, tuburi de polipropilena („superadobe”). Este același material, în rulou, cumpărat din fabrică, înainte de a fi tăiați la dimensiunea sacilor. Mi s-a promis un rulou, cadou, pentru a experimenta dar, deocamdată nu am ajuns să fac acest lucru, deoarece am decis să încerc altceva. Ceva mai ieftin, mai ecologic…. Dar oare se poate?
Nu știu de unde vine „Raschel” dar, nici nu cred că este important atâta timp cât știm aceștia sunt sacii „de cartofi”. Da, e vorba de sacii aceia de plasă în care sunt transportați cartofii. Bănuiesc că și vouă vi s-a aprins un beculeț : mult, dar mult mai puțin plastic! Ca să nu mai spun, că firele acelea de plastic, care formează sacul de plasă, sunt rezistente la razele UV! Deși am rezolvat mai sus problema „degradării” acum, chiar că puteți să puneți deoparte această temere. :). Dacă un sac de polipropilena costă între 0.6 și 1. 5 lei (dimensiunea de 0.5×100 cm) un sac „raschel” de aceeași dimensiune se încadrează între 0.39 și 0.46 lei. E lângă acest aspect, sacul „raschel” vine dotat cu o sfoară cu care se poate lega ușor la gură, astfel, se poate folosi pe toată lungimea ei. Mai mult, atunci când se bătătoreşte, sacul „raschel” se întinde destul de mult și putem obține o lățime de 50 cm pe când la sacii de rafie am reușit maxim 45 cm….dar și la lungime avem eficiență mai bună, față de sacii de rafie. Din punctul meu de vedere, un alt aspect important este faptul că în cazul sacilor „raschel”, nu mai există straturi de polipropilena în perete ci dimpotrivă, avem o structură continuă, compactă de pământ, o structură autoportantă în care, sacii „de cartofi” pot avea rol de armatura. Nu este un aspect important dar, merită amintit : sacii „raschel” se găsesc în diferite culori. Alegând de exemplu verde, nu mai avem o construcție care să fie foarte expusă la vedere cum e cazul sacilor de rafie albi. Deocamdată, ceea ce regret este că nu am găsit tuburi „Raschel”…dar, „în orice bine e un pic de rău……..”. Deja de la începutul lunii martie (2019) lucrăm la o mică construcție. Urmează să revenim cu impresii sub formă de video si/sau imagini. Pană atunci, spor la treabă tuturor și mult noroc în alegeri.
Cu speranța că a fost util acest articol și că nu am uitat nici un aspect important, țin sa te invit la Coliba Verde, fie voluntar, fie la un atelier, unde pot să îți arăt toate „secretele” acestei tehnici.
Vreau să precizez de la bun început că, nu este vorba de denigrarea vreunei tehnici ci mai degrabă explicarea fiecăruia, din propria experiență. Dacă ar fi să îți construiești o casă din lut, poate îți va fi de folos experienta mea. In cele de mai jos, vreau să scriu câteva rânduri despre două tehnici care, din experiența proprie, par a fi cele mai la îndemână, cele mai ieftine și probabil cele mai ecologice soluții de a construi o casă din lut. Cu siguranță voi scrie un articol și despre lut vs. paie. Doresc sa precizez faptul că, lutul (pământul) NU termoizoleaza! Dacă îți dorești o casă eficientă din punct de vedere energetic, merită luat în calcul o termoizolație exterioară (de exemplu din lână de oaie). Dar, la cât de mult poți economisi la structura pereților, cheltuielile pentru o eventuală termoizolație nu îți vor provoca dureri de cap. Soluții sunt. Nu uitați să luați în calcul un soclu (elevație) din piatra de minimum 40 cm înălțime și o streasina de cel puțin 50 cm lățime.
Lucrând în domeniul construcțiilor ecologice, atunci când vorbim despre casele de lut, cele mai amintite tehnici sunt „cob” – ul, casele din saci umpluți cu pământ și casele din pământ bătătorit. Ultima nu am încercat-o niciodată. Am citit despre casele din pământ bătătorit, știu că în mod tradițional s-a construit asa în vestul țării, ba mai mult, am și văzut o astfel de casă, veche de peste 80 de ani, în stare foarte bună. Știind că e nevoie de o anumită cantitate de cherestea pentru a face cofragul care ajută la compactarea peretului (deci cheltuieli și eforturi suplimentare) nu m-a preocupat această tehnică mai ales că, cunosc alte două, mult mai simple, mult mai la îndemână. „Cob” și „saci umpluți cu pământ” („earthbag”). Dacă dorești sa elimini din ecuatie cea de a doua tehnică, pentru că implică material plastic, îți atrag atenția că vorbesc despre saci „raschel” (sacii de „cartofi”). Am scris despre asta într-un alt articol. Vorbim de două tehnici care sunt foarte aproape de sufletul celor care doresc sa construiască în regie proprie. Probabil, „cob” – ul puțin mai apreciat decât sacii umpluți! Repet, citiți ce am scris într-un alt articol despre tehnica cu saci umpluți cu pământ. S-ar putea să vă fie de folos. Nu am să descriu detaliat despre o tehnică sau alta. Doresc să înșir câteva aspecte despre fiecare iar în funcție de alegerea ta, poți citi foarte detaliat în cărțile dedicate fiecărei tehnici în parte pe care, le poți descărca gratuit. Sunt traduse în limba română. Despre „cob” avem o descriere de o pagină și pe www.casenaturale.ro iar despre „saci umpluți cu pământ” chiar pe acest blog.
Sincer, foarte multe dezavantaje nu are dar aș adăuga :
La avantajele acestei tehnici, as adăuga :
Pe drumul construcțiilor ecologice, pe care am luat-o undeva în anul 2012, prima dată m-am îndreptat către casele din baloți de paie. Pentru că mi s-au părut puțin mai tehnice și puțin mai costisitoare decât casele din lut, am vrut sa încerc ce înseamnă „cob” – ul. Am făcut-o și Mi-a plăcut foarte, foarte mult. Totuși, în continuare eram curios dacă, există ceva mai la îndemână (cel puțin pentru mine), îndrăznesc sa spun mai ușor și mai rapid, decât, „cob” – ul. Asa am ajuns să experimentez cu „saci umpluți” cu pământ.
Am scris un articol detaliat despre căsuța construită cu această tehnică (costuri, materiale, etc) dar și un articol despre părerea mea cu privire la tehnica „saci umpluți cu pământ”. Menționez faptul că, în cele de mai jos, desre despre tehnica „saci umpluți cu pământ”, scriu cu gândul la sacii „raschel”, sacii de „cartofi”, cu multe avantaje față de sacii de rafie (polipropilena).
Printre puținele dezavantaje ar fi :
Ceea ce mi-au plăcut foarte mult la această tehnică și mă determină să lucrez în continuare asa, sunt :
Ceea ce recomand eu, este să încerci și una și alta. Vei realiza singur(ă) care îți place mai mult. Care îți este mai la îndemână. Poți încerca acasă, voluntar (ajutând pe cineva) sau la atelierul nostru dedicat caselor din lut. Vezi DETALII!
