off grid

Locație „off grid”, dotată cu de toate, de vânzare!

Coliba Verde Construcții ecologice, Off Grid ( viața fără facturi) , 0 Comment
Locație „off grid”, dotată cu de toate, de vânzare!

Teren extravilan, de 10.000 mp, dotată și pregătită cu tot ce e nevoie pentru un trai „off the grid”, minimalist , situat la marginea județului Mureș (lângă judțul Harghita) este de vânzare.

Cunoscând personal familia care vinde, la un moment dat am scris un articol despre stilul lor de viață. Tot în articol puteți vedea și poze. Articolul poate fi accesat AICI.

Conform anunțului de pe OLX, familia vinde tot ceea ce are, la pachet : una căsuță din baloți de paie, o mașină de teren, animale, grajd, dar chiar și utilajele agricole..etc, etc.

O descriere mai largă aterenului si chiar si a casei gasiți in articolul mentionat mai sus iar anuntul original poate fi gasit AICI.

Dincolo de suma cerută, dacă vrei o viață liniștită și sănătoasă, te asigur că merită…și nu este o reclamă plătită. Cunosc locul. Este la 6 km de noi 😀

Povestea noastră

Coliba Verde Mutat la țară, Off Grid ( viața fără facturi) , , , 0 Comment
Povestea noastră

Dedic acest articol și multumesc unor oameni „cheie” din viața noastră. Oameni, care intr-un fel sau altul, au marcat traiectoria „aventurii” noastre de până acum. Așadar, mulțumesc Hans și Lehel, Simon, Réka și Csaba, Ramona și Marian, István. Mulțumim tuturor celor care ne-au trecut pragul și nu în ultimul rând familiilor naostre și chiar și lui Tudor. Mulțumim MAMA NATURĂ!

Mulți dintre cei care ne-au trecut pragul au spus că apreciază curajul nostru și că nu ar putea face ceea ce facem dar, am avut oaspeți care și-au manifestat sentimentul de milă față de noi…ceea ce, inițial nu am înțeles apoi cu timpul mi-am dat seama de ce. Apoi mai sunt și persoane care, în diferite moduri, și-au arătat dezacordul și neînțelegerea față de alegerea noastră. Și acesta a fost surpriza neplăcută pentru noi deoarece sunt oamenii de la care ne-am fi așteptat tocmai la reacția opusă….

Maria și cu mine am fost copii crescuți în două orăşele diferite, la 250 km distanta. Vacantele le petreceam la bunici, la țară. Apoi, cu timpul, am ajuns să ne căutăm rostul în viață, să muncim. Drumurile noastre s-au unit la Budapesta. Alegerea noastră a fost să ne reîntoarcem în țară și să ne căsătorim. Am ales orașul Târgu Mureș. Consider că eram o familie ca multe altele de la oraș : muncă, bani, cheltuieli, chirie. O perioadă scurtă, cât nu am avut copii, nu am întâmpinat greutăți. Mai ales că am fost și noi printre naivii care au căzut în plasa băncilor și ne-am luat 3 credite personale. A apărut primul, apoi al doilea copil. Deși munceam aproape toată ziua (în domeniul construcțiilor), banii nu ne mai ajungeau. Maria avea grijă de copii. Dacă mergea la servici, salariul ar fi mers la o dădacă. Cu trecerea anilor (8 în total), ne era din ce în ce mai greu. Problemele fiind cauzate de lipsa banilor.

La un moment dat, m-am întâlnit cu o persoană care ne-a schimbat viața. Asta, deoarece această persoană mi-a deschis o poartă spre o altă lume. Și nu exagerez. Pentru noi, faptul că acest om m-a invitat să lucrez cu materiale naturale în domeniul construcțiilor, a însemnat primul pas spre schimbarea  care am făcut-o în viața noastră. De aici a început totul. În anul 2012. Lucrând în domeniul construcțiilor, cu materiale naturale, am început să întâlnesc altfel de oameni. Mai liniștiți, mai cugetati, mai răbdători. Povesteau unele lucruri de care nu am auzit niciodată până atunci : permacultura, homeschooling, medicină alternativă, etc, etc… 

Paralel cu asta, datorită stresului și al problemelor acumulate din lipsa banilor, cu Maria am decis să ne mutăm la țară. Chirie mai mică, cheltuieli mai mici, grădinărit, etc. În 2013 am părăsit orașul, mutând-ne într-un sat de lângă Sovata. Într-adevăr, cu toate că nu mai aveam comfortul obișnuit la oraș (de exemplu nu mai aveam baie iar bucătăria era tipic țărănească), mare parte din stres s-a diminuat. A fost momentul în care Maria a ales să se angajeze. A durat 6 luni. Multe schimbări deodată,în viata familiei, a afectat sănătatea fiului.Întotdeauna spun și repet că oportunitatea de a lucra cu materiale naturale ne-a schimbat viața. Doar așa am reușit să realizez că Da! pot visa să am propria casă. Pentru asta nu trebuie să fii bogat sau să trudesti ani de zile să aduni mulți bani. Realizând acest lucru, împreună cu Maria, am început în prima fază, să visăm și să căutăm propriul teren. Știam, cu cât mai departe de oraș, cu atât mai ieftin, mai liniștit, mai nepoluat… În prima fază, visam, ne jucam cu ideea. Ne era teamă să întrebăm concret, deoarece nu avem bani…doar datorii. 

Deși, în această nișă nouă în România, am început să câștig mai mult decât înainte, nu reușeam să punem bani deoparte. Admit, poate nu știam sa organizam banii mai bine. Totuși, visul la propriul teren părea mai aproape de realitate. Pe fondul relaxării datorată traiului din mediul rural, am ales să avem și al treilea copil. Alegere care  ne bucură foarte mult. 

A fost foarte aproape să ne mutăm pe terenul încercuit, undeva în județul Harghita

La un moment dat, am întâlnit o familie care deja trăia o viață autosustenabila și cu care ne-am împrietenit foarte bine, ne-au oferit o bucată de teren pentru o sumă modică. Oameni foarte faini, teren, zonă superbă. Deja căutam chirie în zonă, pentru a ne muta mai aproape ca să ne fie la îndemână construirea unei căsuțe a unei noi vieți. Totuși, nu a fost să fie, pentru că : In iarna anului 2015, la piața de legume, în căutarea verzei murate, am întâlnit o doamnă mai în vârstă. Mi-a zis că ea ar avea un teren de vânzare. Reacția mea a fost că „eu am teren” și oricum nu am bani dar, ma voi uita la teren pentru că am cunoștințe care sunt interesați și astfel poate, pot sa o ajut pe respectiva doamnă. Între cele două sărbători de iarnă, din același an, am văzut terenul. A fost „dragoste la prima vedere”. Avea tot ce ne trebuia pentru a începe o noua viață : suficient de mare (6000 m²) dar și suficient de ieftin ca să luăm în calcul faptul că o putem plăti (3000 euro pe care i-am plătit în 3 rate din 2 în 2 luni), o casă veche, jumătate dărâmată a cărei material se poate refolosi pentru o nouă construcție (… Si care s-a dovedit totuși un bun adăpost, până la urmă), pârâu și fântână care să ne asigure apa, deschidere spre sud pentru ca soarele sa ne „mângâie” grădina, livadă (și pentru fructe dar și pomi bătrâni cu lemnul cărora ne putem încălzi) dar și faptul că terenul este pe o vale împădurită, cu aer curat, și cu un drum care leagă două localități. Deci izolați dar totuși „legați”. 

Primul contact cu terenul pe care trăim deja de 4 ani și pentru care suntem atât de recunoscători!

In primăvara anului 2016 am inceput activitatea pe teren. Ne simțeam ca niște vite lăsate să pască libere după mulți ani ținute în grajd. Da, din societatea „modernă și civilizată” am ajuns efectiv în noroi, locuind într-o ruină din care, în prima fază am putut amenaja doar 12 m² în care sa locuim toți 5. Cu lumină de la baterii. Și aici a apărut mila unora și apricierea („fata de curajul nostru”) altora. Este interesant faptul ca nici un moment nu am simțit vreodată că ne este greu, ca suferim sau că am avut nevoie de adrenalină pentru a face acest pas. A venit natural. Știam că de aici doar mai bine poate să fie. Ne bucuram de faptul că avem ceva, ce este al nostru și că avem posibilitatea să „creștem” împreună. Ne bucuram atunci și acum că suntem împreună și suntem sănătoși.

Căsuța din lut, construită ca și experiment și terenul văzut de sus (în anul 2017)

Din punctul nostru de vedere, nu există „avere” mai mare…decât să simți că se poate și „altfel”. Un „altfel” care pentru mulți pare de neimaginat, pare iresponsabilitate, pare curaj, etc. Pentru noi este doar natural. Și pentru moment suntem fericiți….  Primul an cu banii câștigați, am plătit terenul, în al doilea an ne-am cumpărat aproape toate sculele necesare pentru o gospodărie, apoi, ca și experiment am construit o mică căsuță iar în anul 2019, când am scris aceste rânduri, am construit o bucătărie de vară și ne-am apucat de viitoare casă a noastră, cea mult visată. Restul acestei povești este pe blog 🙂

Sfaturi, încurajări pentru SCHIMBARE – o viață independentă, liberă și sănătoasă

Coliba Verde Diferite sfaturi utile, Minimalism, Off Grid ( viața fără facturi), Sănătate , , , 0 Comment
Sfaturi, încurajări pentru SCHIMBARE – o viață independentă, liberă și sănătoasă

Dacă nu ești multimit(ă) cu viața Ta, SCHIMB-O!

Din păcate stau prost cu compunerea, cu alegerea cuvintelor. Recunosc, câteodată chiar și cu gramatica. Este motivul pentru care, deseori prefer să nu îmi scriu gândurile. Însă, experienta, viața pe care o trăim simțim că ne face mult bine (față de viața care am trăit-o la oraș) și de multe ori simt că trebuie să scriu despre asta…poate, poate ajută pe cineva. Ceea ce mă ajută și determină din când în când să scriu, sunt unele articole (mai mult în engleză) din care mă inspir și le combin cu experienta noastră. De fapt, aceste articole mă încurajează să scriu deoarece văd că există oameni care au nevoie la rândul dul lor de aceste încurajări. De mult timp mă străduiesc sa îmi adun gândurile și să scriu despre SCHIMBARE! Schimbarea stilului de viața. Stilul de viață ROBOTIZAT. Comparând trăirile și experiența noastră cu ceea ce vedem mai ales în orașe nu pot să spun decât că este o viață robotizata. Suntem „setați” de la naștere să facem ceea ce ni se spune, ceea ni se arată (televizor, internet, reclame, etc). Suntem programați să producem. Cine nu este de acord cu asta nu trebuie să citească rândurile de mai jos.

Schimbarea despre care vorbim este acea miscare ascedentă care o putem vedea pe plan mondial. Unii o numesc „off the grid”, „downshifting” sau dacă doriți termeni autohtoni, putem să o numim „minimalism” sau „mutat la țar㔄. De fapt, cel puțin din partea mea, primele două sunt schimbări „mai perfecționate” (pentru unii mai extreme) față de o simplă „mutare la țară„. Perfecționarea însemnând de fapt, nu doar să ne mutăm la țară ci, să ne lăsăm mentalitatea defectă de la oraș, să ne străduim să trăim cât se poate de mult în Natură, cu Natura. Pentru că, astfel avem mult mai multe sanse să ajungem la bunăstarea, fericirea și sănătatea pentru care facem SCHIMBAREA! As putea „filosofa” mult despre traiul de la oraș, viața de la țară dar, în acest articol mi-am propus să scriu câteva sfaturi, încurajări pentru cei care sunt în pragul schimbării. Acestea le-am adunat în urma experientelor proprii și discutând sau citând pe diferite forumuri, „problemele” celor care doresc sa facă pasul :

  1. Natura nu are nevoie de tine. Tu ai nevoie de Ea. În oraș nu ai foarte multe oportunități de a te bucura de Ea. Facem parte din Natură. Odată ce reintri în Natură și trăiești cu Ea, vei putea beneficia la maxim de darurile acesteia…. si credeți-mă, Natura ne oferă tot ce avem nevoie pentru a fi sănătoși și fericiți. Sfatul meu este să faci schimbarea cu gândul de a proteja natura și de a trăi în armonie cu ea, cât de mult poți….si Da, se poate!… Pune mai mult preț pe sănătate decât pe ieftin…si această afirmație nu are nici o legătură cu produse „de calitate” sau „bio”… De fapt nu are legătură cu nici un „produs” 
  2. Schimbarea nu înseamnă neapărat întoarcerea „în peșteră” însă, cu cât mai mult ne folosim de tehnologia modernă (de obicei pentru mărirea confortului) cu atât mai mari sunt șansele de a ne îndepărta de Natură și implicit de a ne afecta sănătatea. Sfatul meu este totuși, să privești „înapoi” și gandeste-te ce beneficii aveau străbunicii noștri, trăind așa cum au trăit. 
  3. Banii și „jobul” nu sunt și nu ar trebui să fie o prioritate în viata de zi cu zi atunci când te muti în NATURĂ. Trăind în era consumerista, uităm că, pentru un trai sănătos și fericit avem nevoie de infinit de puține lucruri… Trăim vremuri în care avem impresia falsă că fără bani nu putem trăi. Pierderea locului de muncă, „siguranța” banilor este cea mai mare temere a celor care vor să facă Schimbarea. Recunosc, banii ajută, schimbarea, tranziția poate fi mai lină și mai rapidă dar, se poate și fără sau, mai exact și cu putini bani. Din punctul meu de vedere, Schimbarea maximă (care îți poate aduce maximum de fericire și sănătate) este de fapt AUTOSUSTENABILITATEA! În afară de hrană, apă și adăpost ce mai ai nevoie pentru a fi fericit și sănătos? Tot ce ai nevoie pentru a fi fericit și sănăts le găsești în natură. Tot! Să nu îți fie frică să te îndepărtezi de oraș. Cu cât mergi mai departe, cu atât mai mult ai șanse să trăiești cu foarte putini bani. În aceste locuri terenurile sunt mai ieftine, mâna de lucru mai ieftină. Oamenii sunt mai predispuși să te ajute. Nu îți fie frică să „te reprofilezI”! Fiecare din noi își are rostul pe lumea asta. Poți face banii necesari unui trai minimalist croșetând șosete sau „bătând cuie”. Sunt nenumărate soluții de a face bani departe de oraș. Nu uitați însă, că DAR DIN DAR SE FACE! (troc, clacă, etc – incredibil dar în zonele îndepărtate de orașe, mai funcționează)  Sfatul meu este să nu consideri acest lucru un impediment. Caută-ți locul în funcție de suma disponibilă și nu invers (nu aduna bani pentru ceva scump). Trezește-te pentru a trăi și nu pentru a face bani. Trăindu-ți viata, banii oricum vor veni… fix cât ai nevoie pentru supraviețuire. 
  4. Există viață și la țară! Mulți invocă lipsa educației, artei sau al „serviciilor” care ne sporesc confortul de la oraș.  Este fals. Nu doresc să întru în detalii cu privire la sistemul de învățământ de stat doar atât : educația pentru o viață sănătoasă și fericită NU SE FACE ÎN CLASE! Există și educație (dacă copilului tău ii este sortit sa devină „geniu” va deveni oricum, dacă nu, nici cu toate școlile bune nu va deveni) și artă la țară. Și este mult mai simplu și mai ieftin. Există și medici, cabinete medicale dar, sa nu uităm că sănătatea se bazează pe prevenirea bolilor și nu pe tratarea acestora. Sfatul meu este : dacă crezi că în comunitatea în care te-ai mutat lipsește ceva important (pentru a fi fericit și sănătos), creează – l chiar tu! 
  5. Mergi spre autosustenabilitate! Fii autodidact! Pentru că trăim în era consumerismului, suntem „setați” să credem că trebuie să plătim pentru fiecare serviciu separat. Este fals. În mare măsură, putem să ne facem totul singuri, în familie. Chiar dacă unii nu recunosc sau alții nu cred, da, putem să ne construim singuri chiar și casa. Sfatul meu este să îți cauți teren în asa fel încât sa beneficiezi de cât mai multe avantaje : lumina soarelui, apă, o casă dărăpănată (care să o renovezi ușor, ieftin sau să o demolezi și sa te folosești de materiale. 
  6. Muncește și roadele vor apărea. Muncește pentru tine… fără „șef”. Viața la țară nu însemna 8 ore de lucru după care distracție și somn. Dar, despre ce vorbim? La oraș, de mulți ani nu mai lucrezi doar 8 ore, nu-i asa? Iar copilul tău este crescut de bunici, bonă sau singur, oboseala ta se acumulează, la fel și stresul zilnic. Atunci când devii autosustenabil vei munci din greu. Nu, nu vă speriați. Această munca nu îți aduce oboseală, stres și nici nu te tine departe de familie. Îți aduce satisfacții, bucurii, alături de familie dar îți salvează și mulți mulți bănuți. Oboseala simțită puteți să comparați cu cea simțită după câteva ore de „fitness”.  Dacă frica de munca grea a fost cea care te-a împiedicat să faci schimbarea, sfatul meu este să compari din toate punctele de vedere „jobul” tău cu beneficiile muncii din gospodărie. 
  7. Nu da înapoi! Într-o lume în care inclusiv țăranul de la sat este convins că „nu merită să lucrezi pământul” sau să crești animale, s-ar putea ca tu să fii „prostul satului” sau „ciudatul”, „nebunul”, „hippiotul”, etc. din zonă. M-a interesat subiectul și eram și curios de ce nu mai merită țăranului să-și lucreze pământul. Părerea mea este că ei sunt ademeniți de „luxul și confortul” oferit de oraș, legile apărute ii descurajează să țină animale și sa lucreze individual pământul, clima în schimbare la fel, ii descurajează și nu în ultimul rând materiale plastice cu forme de legume, fructe și carne sunt mult mai ieftine. După ani și ani de „tradiții”, multora le este greu să accepte orice diferă de ceea ce știu ei. Ori un orășean care se mută la țară, poate veni cu un bagaj de informații impresionate adunate din călătorii, cărți sau internet. Informații luate din alte tradiții și culturi dar, care pot fi de folos în autosustenabilitate. Aceste noutăți pot să te facă diferit din punctul de vedere al celor care, dintr-un motiv sau altul, nu au avut acces la ele. Sfatul meu este nu îți pese, sa nu te influențeze, atâta timp cât ție și familiei tale iți este bine, sunteți sănătoși și fericiți, atâta timp cât nu deranjez mediul înconjurător. Fii pozitiv, răbdător și înțelegător. Se vor apropia ei de tine, mai repede decât te-ai aștepta. 

Fiind toate astea așternute „pe hârtie”, trăiesc cu speranța că aceste informații v-au fost de folos și utile. Vă doresc tot binele din lume dar, în primul rand sănătate și fericire. Vă îmbrățișez din mijlocul naturii!! 

Un „nebun” („hippiot, braconier, pocăit, ciudat, curajos”) de al vostru. 

Off Grid – Păstrarea alimentelor pe timp îndelungat, fără frigider

Coliba Verde Off Grid ( viața fără facturi), Solutii alternative , , , , , , 0 Comment
Off Grid – Păstrarea alimentelor pe timp îndelungat, fără frigider

Neavând frigider – sau mai corect, nefolosind frigider – nu înseamnă neapărat că este un pas în trecut sau, eventual, un pas spre „sărăcie”. Ba dimpotrivă, acest lucru poate fi în avantajul familiei. Cel mai important avantaj este faptul că, astfel ești nevoit să mânânci hrană proaspătă. Da, ai dreptate, acest lucru funcționează mult mai bine vara.

Alimentele pot fi conservate în borcane sau uscate. Pe de altă parte să nu uităm nici de obiceiurile tradiționale car, ne pot fi de folos. Înainte de 1950, când şi România a început să producă frigidere, păstrarea alimentelor pe o perioadă mai lungă includea metode diferite în funcţie de zona etnografică a ţării. 

Majoritatea tipurilor de „frigidere tradiţionale“ folosite de vechii români pot fi văzute la un loc în Complexul Naţional Muzeal Astra, din Pădurea Dumbrava de la marginea Sibiului. Reprezentanţii instituţiei muzeale arată că fiecare zonă etnografică a României avea modalităţi diferite de a-şi păstra mâncarea şi alimentelor. „Pentru nordul Dobrogei, în zona lipovenilor, avem gheţăriile care se construiau din stuf. În interiorul acestora se puneau calupuri foarte mari de gheaţă recoltate de pe Dunăre în perioada iernii. Aici era păstrat în special peştele pescuit de lipoveni. Aceste gheţării sunt un fel de marcă a lipovenilor din Delta Dunării“, arată muzeograful Lucian Robu, din cadrul CNM Astra. Potrivit acestuia, lipovenii aveau o tehnică anume de aranjare a gheţii, care era îngropată până la doi metri sub nivelul solului, pe şi sub diferite straturi de stuf, astfel încât aceasta rezista pe perioade lungi de până la un an.  

Sub pământ.

„Zâmnicele“  : În vestul României, în Bihor, de exemplu, localnicii îşi săpau aşa-numitele „zâmnice“, un fel de camere sub pământ în care temperatura era constantă. Mai înspre centrul ţării, în zona Sibiului, a Braşovului şi a Mureşului, cutumele comunităţilor săseşti impuneau amenajarea de pivniţe sub case, pivniţe cu până la patru încăperi. „În aceste pivniţe existau întotdeauna paturi de fructe, adică nişte etajere pentru mere, pere şi aşa mai departe puse la păstrare într-o temperatură răcoroasă, la un loc cu o groapă de cartofi care exista în aceeaşi pivniţă. Tot în aceste pivniţe erau păstrate şi băuturile alcoolice făcute de saşi“, mai explică Lucian Robu. Muzeograful arată că tehnica de amenajare a pivniţelor crea o temperatură constantă, dar şi o bună aerisire a spaţiilor subterane. „În pivniţele săseşti se păstrau, mai ales în zonele unde existau culturi de vii, strugurii culeşi din toamnă. Datorită temperaturii constante şi a bunei aeraţii, aceşti struguri se puteau consuma până în lunile ianuarie – februarie a anului următor“, mai arată muzeograful sibian. Şi tot sub pământ, pentru alimentele din categoria rădăcinoaselor, precum sunt morcovii sau cartofii, se realizau gropi de provizii la circa 1,5 metri adâncime. Aceste gropi aveau în jur de 1,2 metri lăţime şi erau acoperite cu straturi de pământ şi paie. Aceste gropi erau, de obicei, desfăcute începând de primăvara. Doar că, odată desfăcute, aceste gropi nu mai puteau fi sigilate, astfel încât tot ceea ce era depozitat acolo trebuia consumat după aceea.  

Deasupra pământului.

„Pejniţe“ :   Pentru a păstra alimentele pe o perioadă îndelungată, vechii români apelau şi la construcţii supraterane. Pentru zona Olteniei de nord existau pivniţele sau cămările realizate din bârne de stejar sau fag. De obicei aveau o singură cameră în care îşi păstrau alimentele, dar aceste construcţii aveau două niveluri: un prim nivel cu pereţi din piatră, al doilea nivel fiind din bârne de lemn, rezultând astfel o clădire care la parter menţinea o temperatură suficient de coborâtă. De asemenea, şi băuturile alcoolice erau păstrate în aceste pivniţe. „«Pejniţele», altfel spus cămări de suprafaţă, se mai găseau şi în zona Sălajului. Erau construcţii patrulatere, cu o singură cameră, unde se păstrau legumele, bucatele cum se spuneau prin acea zonă. Şi în Ţara Lăpuşului mai existau nişte cămări de suprafaţă, tot cu o singură cameră, acolo unde ţăranii maramureşeni îşi păstrau alimentele“, mai spune Lucian Robu.  

În pod  

O altă zonă a casei folosită pentru păstrarea alimentelor pe o perioadă mai mare era podul casei. În zona Sibiului şi a Braşovului, în aceste poduri ale caselor erau păstrate nu doar cereale, ci şi slăninile de porc, brânza frământată şi uscată. În aceste poduri fumul ieşea direct, nu existau hornuri. „Fumul avea o dublă valenţă. Proteja şarpanta, elementele de lemn ale podului caselor, cum sunt căpriorii, dar ajuta şi la buna conservare a slăninilor şi peciilor de porc care se păstrau acolo. Şi nu numai asta, ci inclusiv sacii cu fasole sau putinile de brânză“, explică Lucian Robu.   Comunităţile săseşti mai foloseau şi turnurile bisericilor fortificate, cum ar fi cele de pe Valea Hârtibaciului, din estul judeţului Sibiu. Botezate şi „turnurile slăninii“, în aceste locuri comunităţile săseşti îşi rânduiau producţia de slănină. Curenţii care existau în turnurile bisericilor fortificate ajutau la uscarea şi păstrarea tablelor de slănină pentru o perioadă lungă.   Şi tot în spaţiile supraterane mai erau păstrate legumele uscate. „Dezhidratarea se făcea atât în cuptoare, cât şi la soare. Aceste fructe erau păstrate mai apoi în saci de cânepă, în şură sau în podul casei. Şi astfel puteau fi consumate în diferite momente ale anului“, mai arată muzeograful Lucian Robu

text preluat de aici : adev.ro/pbhnre

Proiecte case organice (recomandat „offgrid-erilor”)

Németh János Construcții ecologice, Diferite sfaturi utile, Off Grid ( viața fără facturi) , , , 0 Comment
Proiecte case organice (recomandat „offgrid-erilor”)

În momentul în care părăsești zonele locuite de oameni, fără să-ți dai seama, vor dispărea din câmpul tău vizual liniile drepte, colțurile. Aceste „perfecțiuni” spre care oamenii tind atât de mult : colțuri ascuțite, linii drepte, pereți super netezi, obiecte strălucitoare, etc. Observând puțin natura (puțin mai mult ca până acum doi ani, când ne-am mutat în pădure) am observat că de fapt natura este atât de perfectă tocmai datorită….imperfecțiunii sale. Uitați-vă la voi, la noi! Găsiți linii drepte, colțuri pe corpurile voastre? Nu! Suntem parte a „imperfecțiunii” create de natură (indiferet că o numim Dumnezeu sau Mama Natură sau  Universul) creați tocmai în așa fel încât, tot ceea ce ne înconjoară să funcționeze perfect, împreună cu noi.

Activând în domeniul construcțiilor și pasionat de construcțiile ecologice, mi-am dat seama de succesiunea de avantaje care le oferă o casă cu forme organice, o casă în care nu există pereți drepți sau cel puțin nu sunt foarte multe. Ador și casele tradiționale vechi, cu prispă dar senzația care mă cuprinde ori de câte ori intru într-o casă cu acoperiș autoportant –  (sursă de lumină la mijlocul acoperișului), casă rotundă, organică – nu o simt în nici un alt tip de construcție.

Pe lângă avantajele formelor organice (despre care am scris un articol), eu cred că o casă trebuie „croită” exact pe măsura familiei, a celor care o vor locui. Casa trebuie să o construiești pe măsura familiei și nu pentru oaspeți, socrii sau „alte activități” cum ar fi „job-ul”. Pentru toate acestea poți construi separat. Casa trebuie să fie un „adăpost” pentru familie, un loc unde mai ales copiii se vor simti in siguranta maxima…alături de părinți. După ce vei construi o casă organică, vei vedea cât de simplu și eficient este să construiești separat o casă de oaspeți și/sau un birou (în mod normal, adepții traiului autosustenabil – sau off grid – nu vor avea nevoie de un birou 😉 ). Am adăugat în titlul articolului „recomandat offgrid-erilor”) deoarece această arhitectură este agreată de majoritatea celor care aleg traiul autosustenabil și am dorit să le atrag atenția că articolul le poate fi de folos.

Sunt absolut convins că pentru mulți adepți al caselor ecologice, construcțiile organice – și de cele mai multe ori construite aproape in totalitate doar din materiale, resurse naturale locale sau/și materiale reciclate – sunt considerate „doar” niște „colibe”. Cred că este alegerea fiecăruia în ce fel de casă locuiește atâta timp cât prin acesta nu pune în pericol sănătatea, integritatea sau hai să zicem „imaginea” celor din jurul său. Mi se pare absolut normal și logic că o astfel de casă nu-și are locul în centrul istoric al unui oraș dar, mă îndoiesc că cineva cine alege o astfel de design ar vrea să construiască în apropierea unui oraș. Cu toate acestea, exemple (fericite) sunt : vezi „Popasul Verde”, casa din baloți de paie din Sîngeorz Băi.

În încercarea mea de ajuta oamenii să înțelegă ce înseamnă o casă cu forme organice și să-și dea frâu liber imaginației dar și a mâinii în care țin creionul, am realizat că le-ar fi de mare folos un mic impuls în ceea ce privește proiectarea unei case organice. Astfel am căutat și ales de pe Google și diferite alte site-uri, mai multe proiecte care pot fi un punct de pornire, inspirație pentru viitoarea voastră casă organică. Cuvintele de căutare au fost „snail house plans”, „round house plans” , „mandala homes plans” și „organic house plans”. Am ales câteva imagini care mi s-au părut mie mai interesante. Menționez faptul că aceste planuri, design organic se pretează atât construcțiilor la sol cât și celor îngropate sau semiîngropate. Pot fi domuri geodezice, „earthship”-uri, bordeie (hobbit) sau simple case din lut. De altfel, lutul, mai exact „cobul” vă ajută foarte mult în punerea în practică a unui astfel de proiect, inclusiv la realizarea unui finisaj organic!

Personal încurajez această arhitectură din cauza avantajelor, a frumuseții (fiecare casă devină unică : a TA, a Voastră) dar și pentru că avem totul la îndemână ca să construim acest tip de locuință : diferite tehnici, soluții. Pentru mai multe detalii vă invit să navigați cu atenție pe paginile site-ului www.casenaturale.ro. Chiar dacă încurajez construcția caselor „în regie proprie” (pentru că și acest lucru are mai multe beneficii) totuși, recomandarea mea este să vă consultați și cu persoane cu experiență. Ideal ar fi să căutați și să vedeți astfel de construcții, să povestiți cu beneficiarii sau să participați ca și voluntari sau atelier (workshop) pe una sau două șantiere unde se construiește așa ceva). Dacă e să găsim persoane avizate, chiar dacă de multe ori pare o misiune imposibilă, totuși, în România o găsim pe doamna arh. Ileana Mavrodin care gândește și proiectează organic, iar asociația noastră vă poate oferi consultanță ( avantaje, prioritate au cei care detin un „Card de membru” al asociatiei) și ne străduim să formăm și oameni, chiar echipe – să spunem specializate, pe această direcție.

Iată în cele din urmă, imagini (salvate de pe interenet!) cu diferite proiecte organice :

Toaleta compost, amintirile și…cei doi ani de „Coliba Verde”

Coliba Verde Off Grid ( viața fără facturi) , 0 Comment
Toaleta compost, amintirile și…cei doi ani de „Coliba Verde”

     Nu știu exact data dar, ceea ce știu cu siguranță este faptul că am găsit acest teren exact acum 2 ani. Între Crăciun și Revelion.  Este momentul în care în inima noastră (al familiei) s-a născut tot ceea ce înseamnă „Coliba Verde”. Tot atunci am decis să ne continuăm viața altfel decât o fac majoritatea.

Aici, pe acest teren care efectiv ne-a „chemat”  (și nu cred că exagerez), un teren de care ne-am îndrăgostit la prima vedere și pentru care am făcut eforturi destul de mari ca să reușim să-l obținem. Un teren care, parcă ne invită, ne dă indicii ce și cum să facem. Simțeam că va fi mai bine dar, nu știam de fapt ce va/vor urma. Îmi propun ca în fiecare an, între cele două sărbători de iarnă să scriu un rezumat despre tot ceea ce s-a întâmplat în ultimii 360șiceva de zile.

 În primăvara primului an eram ca acele vite care sunt lăsate pentru prima oară pe câmp, după o perioadă lungă de stat în grajd. Alergam în stânga și dreapta dorind să facem deodată cât mai multe. Plănuiam multe, fără să știm dacă e bine sau nu. Încet, uitam și de cei trei copii 🙂 ….simțeam miros de libertate și doream să inspirăm deodată, cât mai mult în plămâni din acest aer…cu miros de libertate! Dar ne-am dorit prea multe deodată și am uitat să ne bucurăm. Apoi a venit acel moment când am realizat că, trăind în mijlocul naturii, realizezi  că, natura are propriul ritm. Noi, oamenii, fiind parte a naturii, trebuie să ne conformăm….și nu invers. Orice încercare al Omului de a schimba ritmul naturii va fi „răsplătită” în egală măsură. Și ne-am liniștit, ne-am mutat la cort pentru 3 luni. Adevărul e că nici nu aveam prea multe opțiuni decât să stăm în continuare în chirie, departe de teren și să facem naveta. Am ales să stăm pe teren. Am avut de câștigat, observând terenul, împrejurimile, natura, oamenii din cele două sate din apropiere. Am avut de câștigat și pentru că astfel ne-am împrietenit cu mulți oameni care, au trecut pe la noi fie ca voluntari, fie participând la ateliere, fie să ne legitimizeze (polițiștilor din zonă părea ciudat faptul că ne-am mutat în pădure și parcau atât de mulți pe marginea șoselei) fie că au venit așa, pur și simplu.

       De fapt, acesta este una dintre cele mai minunate daruri pe care l-am primit de la acest teren : OAMENII! Oamenii care ne-au trecut „pragul”. Dacă nu călătorești (ceea ce poate fi atât de minunat, nu-i asa?), cel mai minunat lucru care ti se poate intampla este să vină la tine LUMEA. Toti acei oameni au adus cu ei o părticică din locurile din care au venit. Știm că mulți dintre aceștia au lăsat la noi și  o bucățică din inima lor! Cu majoritatea am rămas prieteni.  Și aproape fără excepție, majoritatea dintre acești oameni au mai lăsat ceva la noi……..dar, haideți să vedem ce legătură are cu toate astea, toaleta compost! 🙂

Compostul are un rol foarte important, mai ales dacă nu ai animale în curte

Azi, am simțit momentul să golesc din nou, recipientul toaletei compost. Poate – cei care nu aveți experiență – veți crede că este o activitate scârboasă. Pentru mine nu este așa și nu ar trebui să fie pentru nimeni, deoarece ceea ce se extrage este efectiv humus. Pentru cunăscători, menționez că recipientul este de aproximativ jumătate metru cub și l-am golit după 6 luni. Despre toaleta uscată (compost) am scris ceva mai larg și este chiar și un video. Azi, în timp ce goleam recipientul, de fapt zâmbeam. În momentele acestea, ca un filmuleț, reapar în fața mea toți oamenii care au fost la noi. Si chiar dacă printre aceștia au fost și persoane care nu au găsit ceea ce căutau îmi face plăcere să îmi reamintesc. Pe de altă parte, – ca și paranteză –  am realizat, ce importanță are o astfel de toaletă, atunci când nu ai animale pe teren și vrei să „resuscitezi” o grădină „otrăvită” cu îngrăsăminte chimice. În compost am văzut câteva mici animale ceea ce mă duce cu gândul la faptul că, probabil, este un mediu sănătos și hrănitor, ceea ce îmi doresc și pentru plantele mele. Pentru că, compostul ajunge în grădină!

Toaleta compost, a fost prima realizare „importantă” de pe terenul nostru. Poate părea nesemnificativ dar, pe lângă importanța folosirii, construcția – care s-a dovedit foarte funcțională – a fost și un experiment pentru viitoarea toaletă compost care va fi construită ÎN CASA dar, un experiment a fost și acoperișul verde (la fel de reușit, despre care am scris AICI) care ne-a arătat soluțiile (ieftine, durabile și eficiente) pentru viitoarea casă semiîngropată.

Revenind puțin, pe lângă bucuria de a ne întâlni cu mulți oameni, în vara anului 2016 am ajuns să ne relaxăm și să ne bucurăm de ceea ce am primit. De ceea ce ne oferă natura. Apoi a venit iarna, cu foarte puțină lumină în casă, neavând curent electric. Însă, la lumina frontalelor și a lampionului reîncărcabil, am petrecut mult timp împreună, în familie, jucându-ne cu copiii, povestind, plănuind. Fiind iarna atât de lungă și rece (ceea ce ne-a bucurat cam până prin mijlocul lunii ianuarie când, deja așteptam nerăbdători să ieșim, să facem ceva) am avut mult timp să plănuim, să desenăm  viitoarele case, căsuțe (pentru că, construind cu materiale naturale, nu te mai poți opri 🙂 ) dar să ne gândim și la grădină, la permacultură, forest garden, huegenkultur, etc.

     A venit și a doua primăvară când, nerăbdători, ne-am apucat de grădină. Părea că va fi mai bine dar rezultatele nu au fost cele așteptate. Poate că vrem prea mult prea repede, poate că a trebuit șă ne împărțim atenția la cei trei copii, construcții, grădinărit, etc….nu știm. A venit și primul atelier (după un șir lung de ateliere frumoase și reușite) care …ne-a pus pe gânduri. După două zile, jumătate din participanți au plecat, invocând diferite motive.  Până la tabăra de ecologie cu copii și părinți din luna iulie multe nu s-au întâmplat. Tabăra a fost interesantă și într-o oarecare măsură chiar reușită și ne-a convins să înaintăm pe această linie, din dorința de a arăta copiilor alternativele la traiul urban, ceea ce noi, la vârsta respectivă, nu am avut posibilitatea.

            Anul 2017, a fost interesant. Eu ( Janos), nu am simțit acea bucurie care am simțit-o în primul an. Nu pot să zic nimic rău, nu am de ce să mă plâng dar, îmi lipsea acea bucurie. Nu știu de ce. Poate m-a surprins abundența de ajutoare primită în acest an? Pentru că da! Anul 2017 a fost anul în care ni s-au întins extraordinar de multe donații, ajutoare. Atât sub forma de bani cât și sub formă de obiecte sau ajutor fizic, anul acesta având foarte mulți voluntari.  Nici în acest moment nu îmi este clar, dacă oamenilor le este milă de noi sau cred în viziunea, țelul nostru și de asta ne ajută!?  Pe lângă ajutorul fizic, sumele de bani și diferite obiecte, cel mai important cadou a fost sistemul de panouri fotovoltaice cu toată instalația necesară pentru a avea curent electric. Și aici doresc să mulțumesc tuturor. În orice caz, ceea ce am învățat din asta a fost să dăruim și noi. Necondiționat. Ce putem, cât putem și atunci și acolo unde e nevoie.

   Până la urmă, în septembrie, când a venit la noi pentru o perioadă mai lungă un prieten din Franța, am reușit să îmi recapăt acel avânt de a face, de a avansa și am reușit să punem sub acoperiș căsuța (din saci umpluți cu pământ) și să avansăm destul de bine cu casa veche care era pe teren atunci când am achiziționat-o, pe lângă activitățile zilnice, necesare unui trai autosustenabil.

    Din păcate, anul 2017 a fost și unul destul de trist datorită faptului că în două zile 4 câini (din 5) au murit, probabil fiind otrăviți, apoi după ce am adus 3 cățeluși , unul a fost furat. Viața merge înainte, învățăm din greșeli și încercăm să evităm să facem aceiași greșeli.

  Și în anul 2018 așteptăm să ne treceți pragul….pentru a ne ajuta, pentru a vă ajuta, pentru a ne bucura, pentru a povesti, pentru a ne împrietenii….sau pur și simplu pentru că avem nevoie de compost 🙂

Vă dorim un an nou cu împliniri dar mai ales unul sănătos și fericit!

Janos și familia : Maria, Anett, Adam si Bence!

„Earthship” – casa independentă ideală, casa „offgrideri”-lor?

Coliba Verde Construcții ecologice , , , , 0 Comment
„Earthship” – casa independentă ideală, casa „offgrideri”-lor?

Desi există păreri diferite în ceea ce privește materialele de construcții folosite (mai mult din cauza cauciucurilor dar, acestea ar putea fi înlocuite cu saci umpluți cu pământ de exemplu. Nu uitați că față de România, în SUA, sunt grămezi uriașe de cauciucuri uzate) , „Earthship-ul” reprezintă o casă complet independentă (căutată de „offgrid-eri” ) construită din materiale reciclate precum cauciucuri uzate, doze de aluminiu, sticlă, lemn sau beton si care își controleaza propria răcire, incălzire și electricitate. Termenul de “Earthship” este abrevierea a tot ceea ce inseamnă o construcție ce are la bază un proiect autonom si independent economic.

             

 

Ceea ce este incredibil la acest gen de constructii este căt de luxoase pot fi, pe lângă faptul că sunt practice și ocrotesc mediul inconjurător. Aceste tipuri de construcții sunt ideale în cazul în care dorești să te desprinzi de viața de oraș și să trăiești într-un mod natural si independent.

 

     

Ce oferă? în primul rând libertate – în orice moment. În al doilea rând poate fi construită de aproape oricine. În același timp, costurile traiului cum ar fi electricitate, gaz, încălzire, apă și canalizare sunt reduse. Nu în ultimul rând, te desprinzi de dependența pe care sistemul ți-o oferă ca fiind unica solutie. Orice sistem Earthship include colectarea de apă, canalizare proprie, electricitate ecologică si reciclarea deșeurilor. Aici sunt câteva motive pentru care poți să optezi spre acest tip de locuintă.

 

Case din lut. ATELIER PRACTIC ȘI TEORETIC. Click aici pentru detalii.

1.Earthshipurile sunt incredibile.

Poate fi construit aproape in totalitate din materiale reciclate, si in acelasi timp sa ofere un comfort nemaipomenit.

           

 2.Iti poti cultiva propria ta mancare.

Includerea unui sistem de incalzire solara pasiv este parte din procesul crearii unui earthship. Sistemele solare pasive pot servi de asemena ca sera, oferindu-ti posibilitatea de a avea o mica ferma. Gandeste-te cum ar fi sa ai propriile tale legumele proaspete!

3.Eficient in privinta apei – perfect pentru conditiile secetoase.

Earthshipurile sunt construite sa colecteze apa de ploaie si sa recicleze cat de multa apa este posibil. Apa colectata de pe acoperis este dirijata intr-o cisterna, canalizata si filtrata pentru chiuveta si dusuri. Apa care nu este folosita sau este “murdara” poate fi dirijata spre sera pentru udarea plantelor. Nu se pierde nici un strop. Incalzirea apei se face cu ajutorul soarelui, a biodieselului sau gazului.  Daca este necesar, poate fi racordata si la sistemul de apa curenta a orasului.

4. Energie la costuri mici.

Earthshipurile sunt incredibil de eficiente atunci cand este vorba despre energie, ceea ce inseamna sa ai cateva panouri solare si poate si o turbina de vant. Pentru incalzire, iti instalezi un sistem de soba inteligent si ieftin. Exista metode care nu sunt costisitoare, si in accelasi timp, ofera caldura mare.

5. Un alt beneficiu este ca nu ai facturi.

Este o incantare sa vezi ca gramada de facturi cu care erai obisnuit s-a redus consistent.

6. Sunt usor de construit.

Exista multe exemple de tinere cupluri care si-au construit singuri propria locuinta, fara ajutor doar in 3 luni, fara ca sa fie experti in asa ceva.

7. Costul nu este foarte mare daca folosesti materiale reciclate.

Gandeste-te cum ar fi sa iti construiesti o locuinta comfortabila, decenta si independenta.

Construirea unei astfel de locuinte reprezinta un prim pas spre evolutie, spre a construi o lume mai curata, care sa traiasca in acord cu mediul inconjurator. Intr-o societate in care tehnologia este din ce in ce mai avansata, datoria noastra este sa tinem pasul cu ea si sa folosim ceea ce ne ofera pentru a ne autosustine si a ne reda dreptul la libertate. Earthship-ul este o solutie venita in intampinarea celor care isi doresc un mod de viata alternativ, curajos si responsabil. In acelasi timp, reprezinta un mijloc de durata prin care sa incepem sa dezvoltam un mod de viata prin care sa oferim respect naturii si planetei.

Pentru unii oameni ideea pare foarte atractiva. Pentru altii insa, obisnuiti cu confortul oferit de viata de la oras, poate fi o provocare. Fiecare dintre noi este diferit, si trebuie sa alegem varianta care ni se potriveste cel mai bine. Faptul de a avea variante alternative este totusi un prim pas spre a avea un trai care sa ne ofere perspectivele dorite.

Text preluat de pe www.constiintacolectiva.ro 

Imaginile au fost preluate de pe www.boredpanda.com

Am schimbat mall-urile cu noroiul….și cu alte „murdării”

Coliba Verde Off Grid ( viața fără facturi) , 0 Comment
Am schimbat mall-urile cu noroiul….și cu alte „murdării”

   Primii pași și terenul  

ColibaVerde4 (2) Bineînțeles că nu suntem singurii….doar că (și) noi am ales să împărtășim această experiență cu voi. Cei care ne cunosc, știu povestea noastră….oarecum. Știu că, de fapt un prim pas a fost făcut de noi cam cu 3-4 ani în urmă, când am decis să părăsim orașul, mutându-ne la țară. Ne-am mutat la țară cu gândul de a ne căuta o bucățică de pământ și să trăim pe acesta așa cum ne dorim noi. Să ne cultivăm hrana și să reducem cheltuielile. Deși situația (financiară) s-a înbunătățit (față de situația de la oraș), simțeam că nu acesta este locul unde vrem să trăim pe viitor. Despre motive nu vreau să vorbesc. Așa că am început să ne uităm după alte terenuri. Criteriile erau următoarele : ieftin, oarecum ascuns (de orașe, nu de civilaziție), apă, materiale de construcții (naturale), aer curat, pământ fertil-suficient pentru o familie. Poate și altele, dar acestea erau cele mai importante. Am găsit relativ foarte repede. Am început să ne planificăm mutarea….mergea destul de greu : nu găseam chirie în zonă pentru a ne muta până să ne construim casa. Între timp apăreau și alte „dezavantaje” care ne făcea să ne gândim că poate totuși nu este locul ideal : pământul nu a fost folosit niciodată pentru agricultură, nu era livadă, accesul cu (unele) materiale de construcții ar fi fost oarecum dificil. Întâmplător sau nu, exact în momentele acestea în care ne gândeam la aceste dezavantaje, mai exact în Crăciunul anului 2015, într-o piață de legume, am întâlnit o persoană care ne-a spus că are pământ de vânzare într-o zonă care mie îmi plăcea foarte mult (cunoșteam zona). Răspunsul meu a fost că „nu am bani să cumpăr dar mă voi uita ca să-l pot recomanda altor persoane interesate de stilul de viață ales de noi”. (Stilul de viață ales de noi nu este cu nimic mai special decât au avut-o bunicii noștrii, dar față de aceștia încercăm să avem grijă de mediul înconjurător și de sănătatea noastră, plus încercăm să nu ne „afundăm” prea mult în mentalitatea consumeristă – atât). Vizitând terenul respectiv, pot spune că „ne-a căzut fața”. 🙂 Adică a fost dragoste la prima vedere. Nu cred că, contează foarte mult locația dar este vorba de zonă subcarpatică (400m înălțime față de nivelul mării) dar cu toate astea, microclimatul din valea respectivă este una specială. Alte avantaje ale terenului de 5000 mp erau (sunt) livadă existentă, pârâu, fântâni, o casă (deși la prima vedere este bună de demolare, am decis că o „resuscitez”), aer curat (primul oraș poluator se află la 45 km dar datorită pădurii dese care ne înconjoară, sperăm și simțim că se filtrează ușor aerul), pământ feril extrem de bun și nu în ultimul rând, deși locul pare ascuns, accesul este extrem de simplu. Pe o rază de 40-50 km avem cel putin 4 orașe mari și la maxim 20-25 km avem 3 orase mici. Un drum principal, foarte circulat este la doar 5-6 km. Zona este una foarte vizitată de turiști, fiind cunoscută pentru efectele benefice asupra sănătății datorită aerului sărat. Mai vreau să adaug că poate nici prețul nu are importanță, însă am ales să-l cumpăr, deoarece proprietarii au fost de acord să-l plătim în trei rate pe durata a 7 luni. Pentru noi este un preț usturător….dar plătindu-l în rate, ne este mai ușor. Astea ne-a făcut să luăm decizia ca în prima fază să „resuscităm” casa existentă, iar „coliba” visurilor noastre să o construim în funcție de timp și buget disponibil. Anul acesta vom construi (pe lângă renovare) una sau două căsuțe modeste cu diferite tehnici (naturale)

Mutarea…și ce am primit.

13055451_1815611175333835_4012487178010954318_n Comuna în care am locuit după ce ne-am mutat de la oraș, ne oferea aproape toate facilitățile unei vieți „confortabile” de la oraș. Adevărul este că încă aveam și avem de lucru pentru a ajunge la stilul de viață dorit de noi, amintit mai sus. După ce, în sfârșit am ajuns în situația în care avem propriul teren (credeți-mă, am stat la un moment dat 3 nopți – și nu exagerez – să găsesc dezavantajele acesteia și nu am găsit. Poate vor apărea în timp, dar deocamdată nu am găsit), a venit momentul să ne gândim la următorii pași și să ne organizăm. Adevărul este că la început, organizarea a avut de suferit. Acum parcă se așează lucrurile. Știți, până acum aveam senzația că stau în fața unei „porți” care nu se dschide. Acum, că s-a deschis „poarta”, văzând „paradisul” de dincolo de acesta, nu știam în ce direcție să „alergăm”. Am fi vrut să grădinărim, să renovăm, să construim, să avem grijă de câini (pui), să mai plantăm pomi, să reparăm gardul….totul deodată. Nu a mers. Așa că am început să grădinărim. Acum renovăm, încercăm să ne facem confortabili cu „cazarea”. Avem un cort de 4 persoane (mare, confortabil), unul de 2 persoane și o iurtă mongoleză de 5m diametru (prin bunăvoința unei prietene) și avem o casă în care foarte puțini orășeni s-ar muta. Terenul a stat 2 ani nelocuit. O parte din acoperiș, geamuri, etc a fost furat, iar ploile au cam distrus. Cum spuneam, casa părea „în comă”. Am decis să o „resuscităm”. Se pare că „respiră”…bine. 🙂 Această casă va fi adăpostul nostru până vom construi „Coliba Verde din Ardeal”. Aceatsă casă va fi un exemplu de renovare și eficientizare a unei case tradiționale. Va fi o casă pentru oaspeți…o casă pentru prieteni. Gratuit pentru cei care ne-au ajuta si ne vor ajuta.

Vreau să vă spun că sunt un om care a petrecut mult timp în natură. După prima noapte petrecută pe acest teren, m-am trezit efectiv uluit. M-am trezit pe sunetul pârâului, și a multor păsărele (diferite). Prima oară am auzit asa ceva. După muuuulte nopți (de iarnă) obositoare, m-am trezit extrem de odihnit. Împreună cu soția descoperim zilnic plante noi. Fructe specifice pădurilor, plante medicinale, flori sălbatice. Prima oară am văzut (în libertate) pisică sălbatică. Am ocazia deseori, aproape zilnic căpriori, uliu, bufnițe, ciocănitoare (de foarte aproape). Probabil vor apărea si „dăunătorii” (mistreți, cârtițe, eventual urși), dar sigur vom găsi soluții să „conviețuim).

Copii nu au nevoie să iasă pe terenul de joacă. Totul e al lor. Toată ziua sunt în pârâu (construiesc baraje, etc), pe copaci, pomi (este un copac uscat, căzut peste pârâu care l-au denumit „podul piraților” 🙂 ), ne ajută cu mare drag în activitatea zilnică.

Am început să cumpărăm sau să facem „schimburi” cu localnicii : ne ajută la arat, etc, îi ajutăm cu ce putem, cumpărăm de la ei lapte, cascaval…etc. Deocamdată vedem doar avantaje, un pas important spre stilul de viață ales. Deși unii ne consideră „hipioți, ciudați, inconștienți, martori al lui Iehova, nebuni” sau pur și simplu sunt invidioși, noi acceptăm. Ne place!

Viața fără facturi într-o casă din baloți de paie

Coliba Verde Construcții ecologice, Off Grid ( viața fără facturi), Solutii alternative , , , 1 Comment
Viața fără facturi într-o casă din baloți de paie

ATENTIE! ACUM, ACEST LOC ESTE DE VÂNZARE!

Teren extravilan, de 10.000 mp, dotată și pregătită cu tot ce e nevoie pentru un trai „off the grid”, minimalist , situat la marginea județului Mureș (lângă judțul Harghita) este de vânzare. Conform anunțului de pe OLX, familia vinde tot ceea ce are, la pachet : una căsuță din baloți de paie, o mașină de teren, animale, grajd, dar chiar și utilajele agricole..etc, etc. O descriere mai largă aterenului si chiar si a casei gasiți in articolul mentionat mai sus iar anuntul original poate fi gasit AICI. Dincolo de suma cerută, dacă vrei o viață liniștită și sănătoasă, te asigur că merită…și nu este o reclamă plătită. Cunosc locul. Este la 6 km de noi 😀

„Urșii ne respectă” – spune Kiss Csaba, omul care a construit una dintre cele mai ieftine case din baloți de paie din România. Azi l-am vizitat (din nou) și am povestit câteva ore la un pahar de palincă (umplut de mai multe ori 🙂 ).

Csaba trăiește cu familia, la 2-3 km de un mic sătuc, oarecum ascuns și acesta de „civilizație”. Cu toate astea nu le lipsește nimic. Își produc singuri toate cele necesare, iar pentru unele lucruri ce nu pot fi produse de ei (de exemplu benzina), dau câte ceva la  schimb sau  mai pleacă din când când la lucru pentru perioade foarte scurte. În acest articol am vrut să scriu putin mai mult despre ei decât despre casă, deoarece casa am prezentat-o mai pe larg într-un articol pe site-ul www.colibaverde.ro/casedinbalotidepaie

Deșii locul este extrem de populat de urși și lupi, Csaba nu are nimic rău de spus despre aceste creaturi atât de înfricoșătoare. La fiecare geam al casei, a pus diferite sigle ale unor canale de televiziune renumite în difuzarea documentarelor despre  natură și acesta este „televizorul” lor. Au văzut mulți urși, lupi și căprioare…prin geam dar și în  afara casei. El spune că „urșii ne respectă, evită să ne deranjeze. Nouă nu ne este frică de ei,  ba chiar de multe ori vorbim naturii, animalelor, plantelor. Cel mai bun exemplu, comparatie este stâna de pe dealul de vizavi, unde cioabanii au vizite frecvente, urlă la urși, strigă, fac gălăgie ca să-i alunge. Și noi avem cai, capre găini….ar putea ataca și la noi dacă ar vrea”

Csaba și familia încearcă să evite cât mai mult contactul cu materiale chimicale, sintetice.  Pe de altă parte, au găsit soluții pentru un trai confortabil și cu cheltuieli absolut minime : curentul necesar este produs de un panou fotovoltaic (necesar pentru un gard electric, încărcarea acumulatorilor unei masini de insurubat, laptop, incarcator telefon si 2-3 becuri), apa vine la robinet de la un izvor la 200 m de la casa…prin cădere liberă, folosesc toaletă compost, terenul le oferă o sumedenie de fructe, plante medicinale pe lângă ceea ce plantează ei în grădină (un teren de aproximativ un hectar).

 

Mi-am cerut scuze pentru deranj dar ne-a spus amabil „am venit aici cu gândul să avem timp să povestim și cu oamenii. La oraș timpul multor persoane se măsoară în bani. nouă ne place să socializăm (în relitate și virtual) și ne face plăcere să împărtășim experiența noastră”. Printre altele ne-a arătat și cum se montează stuful pe acoperiș 😉 , dar ne-a arătat și povestit și despre albine. În încheiere iată câteva imagini care le-am făcut în această după masă.

Am schimbat „civilizația” cu noroiul și alte murdării

Coliba Verde Off Grid ( viața fără facturi) , 0 Comment
Am schimbat „civilizația” cu noroiul și alte murdării

   Primii pași și terenul  

ColibaVerde4 (2) Bineînțeles că nu suntem singurii….doar că (și) noi am ales să împărtășim această experiență cu voi. Cei care ne cunosc, știu povestea noastră….oarecum. Știu că, de fapt un prim pas a fost făcut de noi cam cu 3-4 ani în urmă, când am decis să părăsim orașul, mutându-ne la țară. Ne-am mutat la țară cu gândul de a ne căuta o bucățică de pământ și să trăim pe acesta așa cum ne dorim noi. Să ne cultivăm hrana și să reducem cheltuielile. Deși situația (financiară) s-a înbunătățit (față de situația de la oraș), simțeam că nu acesta este locul unde vrem să trăim pe viitor. Despre motive nu vreau să vorbesc. Așa că am început să ne uităm după alte terenuri. Criteriile erau următoarele : ieftin, oarecum ascuns (de orașe, nu de civilaziție), apă, materiale de construcții (naturale), aer curat, pământ fertil-suficient pentru o familie. Poate și altele, dar acestea erau cele mai importante. Am găsit relativ foarte repede. Am început să ne planificăm mutarea….mergea destul de greu : nu găseam chirie în zonă pentru a ne muta până să ne construim casa. Între timp apăreau și alte „dezavantaje” care ne făcea să ne gândim că poate totuși nu este locul ideal : pământul nu a fost folosit niciodată pentru agricultură, nu era livadă, accesul cu (unele) materiale de construcții ar fi fost oarecum dificil. Întâmplător sau nu, exact în momentele acestea în care ne gândeam la aceste dezavantaje, mai exact în Crăciunul anului 2015, într-o piață de legume, am întâlnit o persoană care ne-a spus că are pământ de vânzare într-o zonă care mie îmi plăcea foarte mult (cunoșteam zona). Răspunsul meu a fost că „nu am bani să cumpăr dar mă voi uita ca să-l pot recomanda altor persoane interesate de stilul de viață ales de noi”. (Stilul de viață ales de noi nu este cu nimic mai special decât au avut-o bunicii noștrii, dar față de aceștia încercăm să avem grijă de mediul înconjurător și de sănătatea noastră, plus încercăm să nu ne „afundăm” prea mult în mentalitatea consumeristă – atât). Vizitând terenul respectiv, pot spune că „ne-a căzut fața”. 🙂 Adică a fost dragoste la prima vedere. Nu cred că, contează foarte mult locația dar este vorba de zonă subcarpatică (400m înălțime față de nivelul mării) dar cu toate astea, microclimatul din valea respectivă este una specială. Alte avantaje ale terenului de 5000 mp erau (sunt) livadă existentă, pârâu, fântâni, o casă (deși la prima vedere este bună de demolare, am decis că o „resuscitez”), aer curat (primul oraș poluator se află la 45 km dar datorită pădurii dese care ne înconjoară, sperăm și simțim că se filtrează ușor aerul), pământ feril extrem de bun și nu în ultimul rând, deși locul pare ascuns, accesul este extrem de simplu. Pe o rază de 40-50 km avem cel putin 4 orașe mari și la maxim 20-25 km avem 3 orase mici. Un drum principal, foarte circulat este la doar 5-6 km. Zona este una foarte vizitată de turiști, fiind cunoscută pentru efectele benefice asupra sănătății datorită aerului sărat. Mai vreau să adaug că poate nici prețul nu are importanță, însă am ales să-l cumpăr, deoarece proprietarii au fost de acord să-l plătim în trei rate pe durata a 7 luni. Pentru noi este un preț usturător….dar plătindu-l în rate, ne este mai ușor. Astea ne-a făcut să luăm decizia ca în prima fază să „resuscităm” casa existentă, iar „coliba” visurilor noastre să o construim în funcție de timp și buget disponibil. Anul acesta vom construi (pe lângă renovare) una sau două căsuțe modeste cu diferite tehnici (naturale)

Mutarea…și ce am primit.

13055451_1815611175333835_4012487178010954318_n Comuna în care am locuit după ce ne-am mutat de la oraș, ne oferea aproape toate facilitățile unei vieți „confortabile” de la oraș. Adevărul este că încă aveam și avem de lucru pentru a ajunge la stilul de viață dorit de noi, amintit mai sus. După ce, în sfârșit am ajuns în situația în care avem propriul teren (credeți-mă, am stat la un moment dat 3 nopți – și nu exagerez – să găsesc dezavantajele acesteia și nu am găsit. Poate vor apărea în timp, dar deocamdată nu am găsit), a venit momentul să ne gândim la următorii pași și să ne organizăm. Adevărul este că la început, organizarea a avut de suferit. Acum parcă se așează lucrurile. Știți, până acum aveam senzația că stau în fața unei „porți” care nu se dschide. Acum, că s-a deschis „poarta”, văzând „paradisul” de dincolo de acesta, nu știam în ce direcție să „alergăm”. Am fi vrut să grădinărim, să renovăm, să construim, să avem grijă de câini (pui), să mai plantăm pomi, să reparăm gardul….totul deodată. Nu a mers. Așa că am început să grădinărim. Acum renovăm, încercăm să ne facem confortabili cu „cazarea”. Avem un cort de 4 persoane (mare, confortabil), unul de 2 persoane și o iurtă mongoleză de 5m diametru (prin bunăvoința unei prietene) și avem o casă în care foarte puțini orășeni s-ar muta. Terenul a stat 2 ani nelocuit. O parte din acoperiș, geamuri, etc a fost furat, iar ploile au cam distrus. Cum spuneam, casa părea „în comă”. Am decis să o „resuscităm”. Se pare că „respiră”…bine. 🙂 Această casă va fi adăpostul nostru până vom construi „Coliba Verde din Ardeal”. Aceatsă casă va fi un exemplu de renovare și eficientizare a unei case tradiționale. Va fi o casă pentru oaspeți…o casă pentru prieteni. Gratuit pentru cei care ne-au ajuta si ne vor ajuta.

Vreau să vă spun că sunt un om care a petrecut mult timp în natură. După prima noapte petrecută pe acest teren, m-am trezit efectiv uluit. M-am trezit pe sunetul pârâului, și a multor păsărele (diferite). Prima oară am auzit asa ceva. După muuuulte nopți (de iarnă) obositoare, m-am trezit extrem de odihnit. Împreună cu soția descoperim zilnic plante noi. Fructe specifice pădurilor, plante medicinale, flori sălbatice. Prima oară am văzut (în libertate) pisică sălbatică. Am ocazia deseori, aproape zilnic căpriori, uliu, bufnițe, ciocănitoare (de foarte aproape). Probabil vor apărea si „dăunătorii” (mistreți, cârtițe, eventual urși), dar sigur vom găsi soluții să „conviețuim).

Copii nu au nevoie să iasă pe terenul de joacă. Totul e al lor. Toată ziua sunt în pârâu (construiesc baraje, etc), pe copaci, pomi (este un copac uscat, căzut peste pârâu care l-au denumit „podul piraților” 🙂 ), ne ajută cu mare drag în activitatea zilnică.

Am început să cumpărăm sau să facem „schimburi” cu localnicii : ne ajută la arat, etc, îi ajutăm cu ce putem, cumpărăm de la ei lapte, cascaval…etc. Deocamdată vedem doar avantaje, un pas important spre stilul de viață ales. Deși unii ne consideră „hipioți, ciudați, inconștienți, martori al lui Iehova, nebuni” sau pur și simplu sunt invidioși, noi acceptăm. Ne place!

Casa și viața….ecologică!

Németh János Off Grid ( viața fără facturi) , , 0 Comment
Casa și viața….ecologică!

Casa este parte a familiei!

casa din baloti de paieDe o vreme încoace, la prezentările mele -fie ateliere, seminarii sau orice alte ocazii – spun că o casă ecologică este un (alt) stil de viață. Și sunt absolut convins de asta. Sunt convins că o casă nu ar trebui să fie doar un obiect util. Un obiect realizat în urma unei înțelegeri sau în urma unui contract „între două părți”! Un obiect care, după un timp să fie o „tranzacție profitabilă”.

Din punctul meu de vedere ar trebui să fie parte a familiei. Plănuită împreună, în familie, „adusă pe lume” împreună cu familia și îngrijită de toată familia. Da, exact ca un nou născut. Iar, cum venirea unui născut (de obicei) este o bucurie, o sărbătoare, așa ar trebui să fie și construcția unei case. Cândva așa și era. Și nu era doar bucuria unei familii ci a întregi comunități. Până la urmă casele „ecologice sau „naturale” (cum le numim acum doar pentru a face o diferență) sunt de fapt continuarea caselor tradiționale (într-o oarecare măsură), DAR adaptate nivelului de trai actual. Pot spune chiar, îmbunătățite, mai ales din punct de vedere al eficienței energetice, dar nu numai….că nimeni nu vrea să „se întoarcă în peșteră”, nu-i așa?

Schimbă ceva!

discovery chanelDacă vorbim de ecologie, printre altele, ne duce gândul la protejarea mediului, la sănătatea noastră, la traiul în armonie cu natura, dar mai ales la reducerea la maxim al impactului nostru asupra mediului înconjurător.  Sunt convins că pentru a obține rezultate maxime în acest scop, trebuie să ne schimbăm stilul de viață, trebuie să ne schimbăm (majoritatea dintre noi) gândirea, mentalitatea. Mă bucur pentru orice casă construită în oraș din materiale naturale, pentru orice material care conține substanțe nocive schimbate pe materiale naturale, dar cred că o casă (ecologică) adevărată nu se va naște niciodată în mediul urban.

O casă ecologică înseamnă (1). protejarea mediului, (2). eficiență energetică, (3). protejarea sănătății, (4). cheltuieli reduse (chiar dacă unii nu sunt de acord cu acest criteriu, spunând că ce e de calitate și sănătos, ar trebui să aibă un preț pentru a scoate în evidență valoarea „produsului”), atât în timpul construcției cât și în perioada locuită. Ca să îndeplinești toate cele patru criterii va trebui să te îndepărtezi de oraș. În mediul urban, cel mai greu va fi îndeplinirea criteriului de la punctul patru, dar nu numai. Da, știu!  Aici vin întrebările : „Cum fac cu „jobul”?,  „din ce voi trăi?”, „nu voi mai avea confortul de la oraș?”. Da, pentru a-ți (!) construi o casă ecologică, poți să-ți pierzi „job”-ul! De fapt îl dai la schimb. Îl schimbi cu libertate, fericire, sănătate dar mai ales cu TIMP! Nici nu-ți dai seamacât de mult timp vei avea pentru tine, pentru familia ta, pentru prietenii tăi. Pentru a trăi nu ai nevoie de „job”. De job ai nevoie ca să-ți plătești facturile, ratele, abonamentele, luxul dar mai ales lenea (modern fiind denumit confort) și diferite TRATAMENTE (medicale). Poți trăi cu legume, fructe (eventual carne, dar nu neapărat) apă și soare. Ori pentru asta ai nevoie de teren, mai bine zis de pământ.

Bye bye E-on, bye bye ELECTRICA!

cuptorVeți spune că „fără loc de muncă, nu ai bani”. Ori în ziua de azi e nevoie. Într-adevăr e nevoie dar nu-i totuna de câți bani ai nevoie, câți și unde sau pe ce îi cheltui. Și puținii bani de care ai nevoie vin mult mai ușor decât ai crede. Chiar dacă te muți în pădure (deși nu e chiar atât de ecologic cum pare) poți avea tot confortul de la oraș. Și nu oricum, chiar GRATUIT!.

Ti-ai imaginat vreodată să te încălzești gratuit, să faci baie în cadă chiar și dacă ai avea o casă în pădure, să ai lumină și să-ți încarci „device”-urile mobile fără să fi racordat la o rețea electrică? Și toate astea fără să-ți vină vreo factură!? Da, se poate. Dar va trebui să-ți scoți din cap cuvântul lene și va trebui să „pui osul la bătaie”. Dar crede-mă, vei aștepta să se facă lumină să poți face cât mai multă treabă, te vei culca obosit, dar satisfăcut, visând la ce vei face mâine.

Scriu aceste rânduri ca și cum aceste lucruri ar fi niște descoperiri recente dar, de fapt sunt doar lucruri uitate datorită erei consumeriste în care am crescut. Am crescut cu fața la televizor, unde chiar și în desenele animate natura este prezentată drept „sălbăticie”, unde ți se bagă totul „în bot” ca fiind ieftin și „numai bun” pentru tine (inclusiv medicamente, când, de fapt ar fi de ajuns să trăiești într-un mediu sănătos). O cutie care  îți arată „știrile de la ora 5” și „terorism”, doar ca să ai „morcov” în fund tot timpul, astfel fiind mai ușor de manipulat, indus în eroare. Nu, mulțumesc! Televizorul nostru sunt geamurile și sticla de la sobă!

Poate ați vrea să știți totuși cum se poate ajunge la un astfel de stil de viață, care ar fi avantajele, dezavantajele, bucuriile, greutățile dar poate despre astea într-un alt articol sau poate deschidem o discuție sub formă de comentarii, aici sub articol :)

PS : Cele descrise mai sus sunt experiența, trăirile, părerile mele personale. Luați-o ca atare. :)

All the best, Janos :)

Connect with:

I accept the terms and conditions.