Nu știu exact data dar, ceea ce știu cu siguranță este faptul că am găsit acest teren exact acum 2 ani. Între Crăciun și Revelion. Este momentul în care în inima noastră (al familiei) s-a născut tot ceea ce înseamnă „Coliba Verde”. Tot atunci am decis să ne continuăm viața altfel decât o fac majoritatea.
Aici, pe acest teren care efectiv ne-a „chemat” (și nu cred că exagerez), un teren de care ne-am îndrăgostit la prima vedere și pentru care am făcut eforturi destul de mari ca să reușim să-l obținem. Un teren care, parcă ne invită, ne dă indicii ce și cum să facem. Simțeam că va fi mai bine dar, nu știam de fapt ce va/vor urma. Îmi propun ca în fiecare an, între cele două sărbători de iarnă să scriu un rezumat despre tot ceea ce s-a întâmplat în ultimii 360șiceva de zile.
În primăvara primului an eram ca acele vite care sunt lăsate pentru prima oară pe câmp, după o perioadă lungă de stat în grajd. Alergam în stânga și dreapta dorind să facem deodată cât mai multe. Plănuiam multe, fără să știm dacă e bine sau nu. Încet, uitam și de cei trei copii 🙂 ….simțeam miros de libertate și doream să inspirăm deodată, cât mai mult în plămâni din acest aer…cu miros de libertate! Dar ne-am dorit prea multe deodată și am uitat să ne bucurăm. Apoi a venit acel moment când am realizat că, trăind în mijlocul naturii, realizezi că, natura are propriul ritm. Noi, oamenii, fiind parte a naturii, trebuie să ne conformăm….și nu invers. Orice încercare al Omului de a schimba ritmul naturii va fi „răsplătită” în egală măsură. Și ne-am liniștit, ne-am mutat la cort pentru 3 luni. Adevărul e că nici nu aveam prea multe opțiuni decât să stăm în continuare în chirie, departe de teren și să facem naveta. Am ales să stăm pe teren. Am avut de câștigat, observând terenul, împrejurimile, natura, oamenii din cele două sate din apropiere. Am avut de câștigat și pentru că astfel ne-am împrietenit cu mulți oameni care, au trecut pe la noi fie ca voluntari, fie participând la ateliere, fie să ne legitimizeze (polițiștilor din zonă părea ciudat faptul că ne-am mutat în pădure și parcau atât de mulți pe marginea șoselei) fie că au venit așa, pur și simplu.
De fapt, acesta este una dintre cele mai minunate daruri pe care l-am primit de la acest teren : OAMENII! Oamenii care ne-au trecut „pragul”. Dacă nu călătorești (ceea ce poate fi atât de minunat, nu-i asa?), cel mai minunat lucru care ti se poate intampla este să vină la tine LUMEA. Toti acei oameni au adus cu ei o părticică din locurile din care au venit. Știm că mulți dintre aceștia au lăsat la noi și o bucățică din inima lor! Cu majoritatea am rămas prieteni. Și aproape fără excepție, majoritatea dintre acești oameni au mai lăsat ceva la noi……..dar, haideți să vedem ce legătură are cu toate astea, toaleta compost! 🙂
Azi, am simțit momentul să golesc din nou, recipientul toaletei compost. Poate – cei care nu aveți experiență – veți crede că este o activitate scârboasă. Pentru mine nu este așa și nu ar trebui să fie pentru nimeni, deoarece ceea ce se extrage este efectiv humus. Pentru cunăscători, menționez că recipientul este de aproximativ jumătate metru cub și l-am golit după 6 luni. Despre toaleta uscată (compost) am scris ceva mai larg și este chiar și un video. Azi, în timp ce goleam recipientul, de fapt zâmbeam. În momentele acestea, ca un filmuleț, reapar în fața mea toți oamenii care au fost la noi. Si chiar dacă printre aceștia au fost și persoane care nu au găsit ceea ce căutau îmi face plăcere să îmi reamintesc. Pe de altă parte, – ca și paranteză – am realizat, ce importanță are o astfel de toaletă, atunci când nu ai animale pe teren și vrei să „resuscitezi” o grădină „otrăvită” cu îngrăsăminte chimice. În compost am văzut câteva mici animale ceea ce mă duce cu gândul la faptul că, probabil, este un mediu sănătos și hrănitor, ceea ce îmi doresc și pentru plantele mele. Pentru că, compostul ajunge în grădină!
Toaleta compost, a fost prima realizare „importantă” de pe terenul nostru. Poate părea nesemnificativ dar, pe lângă importanța folosirii, construcția – care s-a dovedit foarte funcțională – a fost și un experiment pentru viitoarea toaletă compost care va fi construită ÎN CASA dar, un experiment a fost și acoperișul verde (la fel de reușit, despre care am scris AICI) care ne-a arătat soluțiile (ieftine, durabile și eficiente) pentru viitoarea casă semiîngropată.
Revenind puțin, pe lângă bucuria de a ne întâlni cu mulți oameni, în vara anului 2016 am ajuns să ne relaxăm și să ne bucurăm de ceea ce am primit. De ceea ce ne oferă natura. Apoi a venit iarna, cu foarte puțină lumină în casă, neavând curent electric. Însă, la lumina frontalelor și a lampionului reîncărcabil, am petrecut mult timp împreună, în familie, jucându-ne cu copiii, povestind, plănuind. Fiind iarna atât de lungă și rece (ceea ce ne-a bucurat cam până prin mijlocul lunii ianuarie când, deja așteptam nerăbdători să ieșim, să facem ceva) am avut mult timp să plănuim, să desenăm viitoarele case, căsuțe (pentru că, construind cu materiale naturale, nu te mai poți opri 🙂 ) dar să ne gândim și la grădină, la permacultură, forest garden, huegenkultur, etc.
A venit și a doua primăvară când, nerăbdători, ne-am apucat de grădină. Părea că va fi mai bine dar rezultatele nu au fost cele așteptate. Poate că vrem prea mult prea repede, poate că a trebuit șă ne împărțim atenția la cei trei copii, construcții, grădinărit, etc….nu știm. A venit și primul atelier (după un șir lung de ateliere frumoase și reușite) care …ne-a pus pe gânduri. După două zile, jumătate din participanți au plecat, invocând diferite motive. Până la tabăra de ecologie cu copii și părinți din luna iulie multe nu s-au întâmplat. Tabăra a fost interesantă și într-o oarecare măsură chiar reușită și ne-a convins să înaintăm pe această linie, din dorința de a arăta copiilor alternativele la traiul urban, ceea ce noi, la vârsta respectivă, nu am avut posibilitatea.
Anul 2017, a fost interesant. Eu ( Janos), nu am simțit acea bucurie care am simțit-o în primul an. Nu pot să zic nimic rău, nu am de ce să mă plâng dar, îmi lipsea acea bucurie. Nu știu de ce. Poate m-a surprins abundența de ajutoare primită în acest an? Pentru că da! Anul 2017 a fost anul în care ni s-au întins extraordinar de multe donații, ajutoare. Atât sub forma de bani cât și sub formă de obiecte sau ajutor fizic, anul acesta având foarte mulți voluntari. Nici în acest moment nu îmi este clar, dacă oamenilor le este milă de noi sau cred în viziunea, țelul nostru și de asta ne ajută!? Pe lângă ajutorul fizic, sumele de bani și diferite obiecte, cel mai important cadou a fost sistemul de panouri fotovoltaice cu toată instalația necesară pentru a avea curent electric. Și aici doresc să mulțumesc tuturor. În orice caz, ceea ce am învățat din asta a fost să dăruim și noi. Necondiționat. Ce putem, cât putem și atunci și acolo unde e nevoie.
Până la urmă, în septembrie, când a venit la noi pentru o perioadă mai lungă un prieten din Franța, am reușit să îmi recapăt acel avânt de a face, de a avansa și am reușit să punem sub acoperiș căsuța (din saci umpluți cu pământ) și să avansăm destul de bine cu casa veche care era pe teren atunci când am achiziționat-o, pe lângă activitățile zilnice, necesare unui trai autosustenabil.
Din păcate, anul 2017 a fost și unul destul de trist datorită faptului că în două zile 4 câini (din 5) au murit, probabil fiind otrăviți, apoi după ce am adus 3 cățeluși , unul a fost furat. Viața merge înainte, învățăm din greșeli și încercăm să evităm să facem aceiași greșeli.
Și în anul 2018 așteptăm să ne treceți pragul….pentru a ne ajuta, pentru a vă ajuta, pentru a ne bucura, pentru a povesti, pentru a ne împrietenii….sau pur și simplu pentru că avem nevoie de compost 🙂
Vă dorim un an nou cu împliniri dar mai ales unul sănătos și fericit!
Janos și familia : Maria, Anett, Adam si Bence!
