Primii pași și terenul
Bineînțeles că nu suntem singurii….doar că (și) noi am ales să împărtășim această experiență cu voi. Cei care ne cunosc, știu povestea noastră….oarecum. Știu că, de fapt un prim pas a fost făcut de noi cam cu 3-4 ani în urmă, când am decis să părăsim orașul, mutându-ne la țară. Ne-am mutat la țară cu gândul de a ne căuta o bucățică de pământ și să trăim pe acesta așa cum ne dorim noi. Să ne cultivăm hrana și să reducem cheltuielile. Deși situația (financiară) s-a înbunătățit (față de situația de la oraș), simțeam că nu acesta este locul unde vrem să trăim pe viitor. Despre motive nu vreau să vorbesc. Așa că am început să ne uităm după alte terenuri. Criteriile erau următoarele : ieftin, oarecum ascuns (de orașe, nu de civilaziție), apă, materiale de construcții (naturale), aer curat, pământ fertil-suficient pentru o familie. Poate și altele, dar acestea erau cele mai importante. Am găsit relativ foarte repede. Am început să ne planificăm mutarea….mergea destul de greu : nu găseam chirie în zonă pentru a ne muta până să ne construim casa. Între timp apăreau și alte „dezavantaje” care ne făcea să ne gândim că poate totuși nu este locul ideal : pământul nu a fost folosit niciodată pentru agricultură, nu era livadă, accesul cu (unele) materiale de construcții ar fi fost oarecum dificil. Întâmplător sau nu, exact în momentele acestea în care ne gândeam la aceste dezavantaje, mai exact în Crăciunul anului 2015, într-o piață de legume, am întâlnit o persoană care ne-a spus că are pământ de vânzare într-o zonă care mie îmi plăcea foarte mult (cunoșteam zona). Răspunsul meu a fost că „nu am bani să cumpăr dar mă voi uita ca să-l pot recomanda altor persoane interesate de stilul de viață ales de noi”. (Stilul de viață ales de noi nu este cu nimic mai special decât au avut-o bunicii noștrii, dar față de aceștia încercăm să avem grijă de mediul înconjurător și de sănătatea noastră, plus încercăm să nu ne „afundăm” prea mult în mentalitatea consumeristă – atât). Vizitând terenul respectiv, pot spune că „ne-a căzut fața”. 🙂 Adică a fost dragoste la prima vedere. Nu cred că, contează foarte mult locația dar este vorba de zonă subcarpatică (400m înălțime față de nivelul mării) dar cu toate astea, microclimatul din valea respectivă este una specială. Alte avantaje ale terenului de 5000 mp erau (sunt) livadă existentă, pârâu, fântâni, o casă (deși la prima vedere este bună de demolare, am decis că o „resuscitez”), aer curat (primul oraș poluator se află la 45 km dar datorită pădurii dese care ne înconjoară, sperăm și simțim că se filtrează ușor aerul), pământ feril extrem de bun și nu în ultimul rând, deși locul pare ascuns, accesul este extrem de simplu. Pe o rază de 40-50 km avem cel putin 4 orașe mari și la maxim 20-25 km avem 3 orase mici. Un drum principal, foarte circulat este la doar 5-6 km. Zona este una foarte vizitată de turiști, fiind cunoscută pentru efectele benefice asupra sănătății datorită aerului sărat. Mai vreau să adaug că poate nici prețul nu are importanță, însă am ales să-l cumpăr, deoarece proprietarii au fost de acord să-l plătim în trei rate pe durata a 7 luni. Pentru noi este un preț usturător….dar plătindu-l în rate, ne este mai ușor. Astea ne-a făcut să luăm decizia ca în prima fază să „resuscităm” casa existentă, iar „coliba” visurilor noastre să o construim în funcție de timp și buget disponibil. Anul acesta vom construi (pe lângă renovare) una sau două căsuțe modeste cu diferite tehnici (naturale)
Mutarea…și ce am primit.
Comuna în care am locuit după ce ne-am mutat de la oraș, ne oferea aproape toate facilitățile unei vieți „confortabile” de la oraș. Adevărul este că încă aveam și avem de lucru pentru a ajunge la stilul de viață dorit de noi, amintit mai sus. După ce, în sfârșit am ajuns în situația în care avem propriul teren (credeți-mă, am stat la un moment dat 3 nopți – și nu exagerez – să găsesc dezavantajele acesteia și nu am găsit. Poate vor apărea în timp, dar deocamdată nu am găsit), a venit momentul să ne gândim la următorii pași și să ne organizăm. Adevărul este că la început, organizarea a avut de suferit. Acum parcă se așează lucrurile. Știți, până acum aveam senzația că stau în fața unei „porți” care nu se dschide. Acum, că s-a deschis „poarta”, văzând „paradisul” de dincolo de acesta, nu știam în ce direcție să „alergăm”. Am fi vrut să grădinărim, să renovăm, să construim, să avem grijă de câini (pui), să mai plantăm pomi, să reparăm gardul….totul deodată. Nu a mers. Așa că am început să grădinărim. Acum renovăm, încercăm să ne facem confortabili cu „cazarea”. Avem un cort de 4 persoane (mare, confortabil), unul de 2 persoane și o iurtă mongoleză de 5m diametru (prin bunăvoința unei prietene) și avem o casă în care foarte puțini orășeni s-ar muta. Terenul a stat 2 ani nelocuit. O parte din acoperiș, geamuri, etc a fost furat, iar ploile au cam distrus. Cum spuneam, casa părea „în comă”. Am decis să o „resuscităm”. Se pare că „respiră”…bine. 🙂 Această casă va fi adăpostul nostru până vom construi „Coliba Verde din Ardeal”. Aceatsă casă va fi un exemplu de renovare și eficientizare a unei case tradiționale. Va fi o casă pentru oaspeți…o casă pentru prieteni. Gratuit pentru cei care ne-au ajuta si ne vor ajuta.
Vreau să vă spun că sunt un om care a petrecut mult timp în natură. După prima noapte petrecută pe acest teren, m-am trezit efectiv uluit. M-am trezit pe sunetul pârâului, și a multor păsărele (diferite). Prima oară am auzit asa ceva. După muuuulte nopți (de iarnă) obositoare, m-am trezit extrem de odihnit. Împreună cu soția descoperim zilnic plante noi. Fructe specifice pădurilor, plante medicinale, flori sălbatice. Prima oară am văzut (în libertate) pisică sălbatică. Am ocazia deseori, aproape zilnic căpriori, uliu, bufnițe, ciocănitoare (de foarte aproape). Probabil vor apărea si „dăunătorii” (mistreți, cârtițe, eventual urși), dar sigur vom găsi soluții să „conviețuim).
Copii nu au nevoie să iasă pe terenul de joacă. Totul e al lor. Toată ziua sunt în pârâu (construiesc baraje, etc), pe copaci, pomi (este un copac uscat, căzut peste pârâu care l-au denumit „podul piraților” 🙂 ), ne ajută cu mare drag în activitatea zilnică.
Am început să cumpărăm sau să facem „schimburi” cu localnicii : ne ajută la arat, etc, îi ajutăm cu ce putem, cumpărăm de la ei lapte, cascaval…etc. Deocamdată vedem doar avantaje, un pas important spre stilul de viață ales. Deși unii ne consideră „hipioți, ciudați, inconștienți, martori al lui Iehova, nebuni” sau pur și simplu sunt invidioși, noi acceptăm. Ne place!