Titluri atrăgătoare în mediul on-line : „Casă din baloți de paie de 75 mp la 1000 euro”. Păcat. Se creează confuzie, dezamăgire. Aș vrea să vă explic cum e cu prețurile caselor ecologice. Trebuie să recunosc că am „trișat” puțin în ceea ce privește titlul. Am vrut să vă atrag atenția, ca să accesați link-ul. Se pare că am reușit, și cred că nu o să vă pară rău. Tot ce mai am de făcut, este să vă conving să o și distribuiți. De ce? Pentru că pe lângă faptul că vă voi descrie o căsuță absolut drăguță, încerc să vă dau și câteva sfaturi.
„Trișatul” se datorează faptului că, de fapt, această casă pe care am să v-o descriu mai jos, a costat 40.000 de dolari. În condițiile în care dorim să ne construim o casă ecologică în România, considerăm că 40.000 dolari sunt mulți bani. Pentru un american, poate că nu. Dar casa lui Gary Zucker se află în SUA, mai exact în apropierea orașului Austin, Texas.
Pe toții ne interesează prețul. Prețul pe metru pătrat. primul lucru este să dăm un telefon, să scriem un e-mail la o echipă și să ne interesăm de preț. Este normal. Majoritatea ne dorim o casă. Nouă sau copiilor noștrii. Probleme cu banii sunt aproape peste tot. Așa că la auzul caselor ecologice, „case ieftine” nu-i așa, ne interesăm și de multe ori sunteți dezamăgiți la auzul ofertei (sau pur și simplu nu găsiți pe cineva cine să vă facă o ofertă). Unii spun că o casă ecologică, „trebuie să fie mai scumpă!” – „pentru că e altă calitate, este mai bun, mai eficient”. Oare au dreptate?
Până una-alta, primul sfat al meu este că, dacă vrei într-adevăr să reduci cheltuielile, începe deja prin alegerea terenului! O casă construită pe un teren de lângă un oraș mare, cu siguranță va fi mai scumpă decât una în munții Apuseni (ca și exemplu). Asta nu pentru că am inclus prețul terenului, ci pentru că lângă un oraș mare, va trebui să cumperi aproape toate materialele iar în Apuseni poți să ai aproape gratuit, majoritatea materialelor. În orice caz, foarte ieftin.
Zucker a fost inginer IT. habar nu avea cum se ține o drujbă, un fierăstrău în mână. El și-a dorit o casă de vacanță în pădurea din apropierea orașului în care muncea. Pentru weekend-uri, pentru perioada când va fi pensionar. Și-a cumpărat un teren de 8000 mp și a început „cercetările”. Deși casa este denumită de mulți autori de articole „Micuța casă Hobbit”, în 1999 când au început lucrările la casă, filmul „Hobbit” încă nu apăruse pe ecrane. Gary Zucker spune, că în 1985, când a început să se gândească la această casă, nici Google nu-i servea cu atâtea informații ca acum, în zilele noastre. Stați! Era Google în 1985? Mă rog…Gary Zucker s-a inspirat și a învățat numai din cărți. Casa era proiectată cu o suprafață utilă de aproximativ 70 mp. Știa că nu-și permite să angajeze o echipă, era pregătit să se implice la maximum, însă nu știa ce fel de tehnică să folosească…cum spuneam era inginer IT.
Implicându-te în construcția propriei case, poți reduce costurile semnificativ…dar și stresul. Cu cât te implici tu și familia, eventual prietenii, cu atât mai mult poți economisi. Știu, vă gândiți că nu vă pricepeți, nu aveți timp. Nimeni nu se naște constructor. Ori pentru a deveni constructor nu e nevoie de „talente” moștenite. Se poate învăța ușor. În ceea ce privește timpul, părerea mea este că poți alege : mergi la muncă, faci bani pentru casă și pierzi din timpul petrecut cu familie și îți face casa un străin. Sau faci o pauză la locul de muncă, construiești propria casă, ești cu familia, vă distrați, vă jucați, în timp ce îți ridici casa. Da, știu. Legea nu ne lasă. Bineînțeles că cei, care fac legile vor să ne facă să credem că suntem proști. Dacă nu am face contractări de servicii, tranzacții, nu ar mai circula banii. Ghici cine ar pierde? Băncile? Așadar, pune-te liniștit la învățat, ai internetul, ai ateliere, voluntariate, cărți. Poți învăța, poți construi. (lângă orașe ai mai multe șanse să fi verificat, în Apuseni mai puține…deocamdată)
Gary spune că habar nu avea de multe, dar când s-a apucat, totul a venit de la sine. Recunoaște că, uneori a făcut exces în ceea ce privește dimensiunile, cantitatea materialelor, tocmai pentru a fi sisgur de rezistența acestora. În ceea ce privește tehnica cu care a construit pereții exteriori, a ales așa numita tehnică „slip-straw” sau „light – straw”. El se gândea să o construiască din piatră, dar un prieten, specialist i-a atras atenția că va trebui să construiască pereți dublii, cu termoizolație la mijloc (piatra are calități de conductivitate termică extrem de ridicat). La un atelier, din întâmplare a văzut tehnica „light-straw” și a zis „păi e simplu! Asta o pot face chiar și eu!”. Este o soluție de mijloc între casele din baloți de paie și cele din lut (cob). Paiele (desfăcut) se amestecă cu un lichid argilos și se așează în perete cu furca sau se pune în cofrag. Lichidul are rol de liant, dar datorită faptului că în compoziție este lut, automat se recomandă o grosime a peretelui de minimum 60 cm.
Este recomandat să cunoașteți calitățile materialelor și să le folosiți în mod corespunzător. Pe de altă parte, degeaba vă doriți o casă din baloți de paie, dacă în structura acesteia intră minimum 30-40 mc de lemne. Construind de exemplu cu tehnica „cob”, poți reduce acest necesar cel puțin la jumătate. Sau degeaba vrei o cabană de lut în vârful Omu. Transportul lutului te va costa enorm, având în vedere că acolo este stâncă. Incercați să alegeți o tehnică în funcție de ceea ce vă oferă terenul. Din nou ajungem la alegerea terenului. Un teren în Apuseni (daca tot am luat acest exemplu), probabil îți va oferi și ceva lemn, și lut, piatră, apă, nisip, dar probabil și paie. Acolo ai multe șanse să te ajute localnicii cu căruțele și poate ieși mai ieftin decât cu utilaje. În alegerea tehnicii mai trebuie avut în vedere un aspect : este recomandat, (și mai mult ca sigur că și ei își vor dori) să implicați copii voștrii! Să știți că pentru un copil de 5-10 ani este destul de greu să care baloți sau găleți de pământ ca să umplă saci de rafie. Sunt numai două cazuri (tehnici) unde copii se pot implica doar la tencuială. La cob, la light-straw imediat după ce fundația e gata. 🙂 Cu un teren ideal, cunoștine de bză în domeniu, implicare la maxim, definirea pretențiilor, puteți să aveți o casă ecologică adevărată! Una eficientă, practică, sănătoasă, ieftină! Asta sper să pot dovedi și cu „coliba” mea…când va fi gata casa! Oricum, eu am încercat să explic cât se poate de corect și real cum stă situația costurilor pentru construcția unei case ecologice, începând cu cazul în care apelezi la echipă, până la cazul în care ți-o faci cu familia. Citește aici!
Majoritatea finisajelor sunt făcute de Gary şi familia acestuia. Merită să aruncați o privire pe filmulețul în care chiar Gary își prezintă povestea (doar în limba engleză). Dacă doriți mai multe sfaturi în privința reducerii costurilor, vă rog să accesați ACEASTĂ PAGINĂ!
Aici poţi vedea şi multe imagini cu căsuţa lui Gerry : Gary’s FLICKR PAGE
„Cât costă o casă ecologică (naturală)?” – este intrebarea pe care îmi place să o urăsc. 🙂 Sunt întrebat foarte des, dar înțeleg. Oamenii vor totuși să știe la ce să se aștepte atunci când decid să-și construiască o casă. Mai ales că, majoritatea dintre noi „am auzit” că o casă ecologică ar fi de fapt soluția pentru toată lumea, ar fi soluția pentru a NU apela la credite bancare. Din păcate, deseori oamenii sunt dezamăgiți! Oare pe bună dreptate? Adevărul este că în unele cazuri este destul de greu să stabilești exact preșul corect. De ce? Pentru că, (cel puțin din punctul meu de vedere) o casă ecologică este de fapt o casă tradițională (indiferent de zona din care ne inspirăm în ceea ce privește arhitectura sau design-ul casei, desi ar fi recomandat să vă inspirați chiar din arhitectura tradițională din zona în care construiți) dar cu îmbunătățirile necesare, pentru o eficiență energetică maximă și cu adăugarea elementelor noi din tehnologia modernă care ne ajută la sporirea confortului. Ori casele tradiționale întodeauna s-a construit cu materiale si soluții naturale, locale. Cu forță de muncă locală. Prin immplicarea familiei la maxim. Acum, în era industrializată, sunt tot mai multe soluții prefabricate care, ne sunt vândute sub „sigla” CALITĂȚII! Tocmai în această ordine de idei, personal, consider că sunt două tipuri de case ecologice : cele prefabricate (sau din materiale prefabricate) și cele naturale (construite din materiale naturale locale sau materiale reciclate). Diferența? Cum spuneam, producătorii de soluții prefabricate spun că oferă calitate și garanție. Este o soluție unde beneficiarul nu trebuie neapărat să dețină cunoștințe în domeniul construcțiilor (deși recomand CU LITERE MARI – pentru a putea supraveghea lucrările), nu trebuie să fie îndemânatic și nu trebuie să lipsească de la servici. Pe de altă parte, astfel de case primesc cu ușurință autorizție de construcție ca să nu mai spun că acum legea NU NE PERMITE să ne construim singuri casa! Însă, toate astea pot duce la costuri foarte mari, îmi permit să zic chiar exagerat de mari. Poate chiar si 50% mai MULT decât o casă convențională, cărămidă și polistiren sau lemn si vată minerală! Toate astea sub „sigla” sănătății („casă BIO”) si a „calității” (oare putem fi siguri?). Și atunci să încercăm să convingem oamenii (de rând) să-și construiască case ecologice? Pe de altă parte avem casele naturale. Avem atâtea tehnici (
