Rolul uleiului de In în construcțiile ecologice – informații, aplicare

sursa : ardec.ca

Atunci când vorbim de finisările unei case ecologice inevitabil, ajungem să ne dorim și ulei de in, mai exact, ulei din semințe de in. De ce, unde mai exact și cum anume aplicăm acest material, voi încerca să detaliez în cele de mai jos.

Unele informații de mai jos, le-am găsit într-un articol de pe site-ul https://www.revistadinlemn.ro

În loc să insist pe descrierea plantei, întrebuințarea acesteia, etc, în acest articol aș dori să pun accent pe uleiul de in ca și soluție în finisarea construcțiilor ecologice. Uleiul de in folosit pentru protecția lemnului se obține prin presarea semințelor de in maturate și uscate. Uleiul natural a fost sute de ani cel mai folosit material pentru protejarea lemnului folosit la interior, exterior sau pe ape. Mai tarziu, vopselele pe baza de ulei și pigmenți naturali erau folosite pentru vopsi totul – lemn, metal, pereții în baie sau în camere. Odată cu apariția vopselelelor alchidice, cu proprietăți foarte asemănătoare celor pe bază de ulei, acestea din urmă au fost aproape uitate.

Ca și uleiul de tung, uleiul de in pune în evidență frumusețea și desenul natural al lemnului dându-i un luciu satinat. Nu formează peliculă de aceea este foarte potrivit pentru finisarea mobilierului în stil rustic, al celui cu aspect natural. Esențe ca nuc, stejar, cireș, paltin sunt puse în valoare cu ajutorul uleiului.


De ce să alegem uleiul de in

uleiul de in pătrunde profund în lemn, oferind o protecție îndelungată
  1. nu ne afectează sănătatea așa cum o fac lacurile sau vopselele sintetice
  2. față de lacuri sau vopselele sintetice (care formează doar o peliculă pe suprafața lemnului și cedează, se exfoliază la îngheț dezgheț), uleiul de in pătrunde în interiorul lemnului și oferă o protecție mult mai sporită
  3. miros foarte plăcut față de materialele sintetice
  4. Este ușor de folosit și întreținerea este simplă
  5. Poate fi folosit în amestecuri cu alte uleiuri sau ceruri pentru obținerea unor produse de finisare cu calități superioare

Unde anume putem folosi uleiul de in

În domeniul construcțiilor ecologice, uleiul de in este folosit pentru tratarea lemnului, finisarea, impermeabilizarea podelelor de lut dar, în unele cazuri se aplică peste lut și în zonele umede, cum ar fi pe lângă o chiuvetă. Este foarte potrivit pentru finisarea bolurilor, cutiilor de bijuterii, obiectelor decorative, a mânerelor de cuțit sau de unelte. Pentru că este un produs natural se folosește la finisarea jucăriilor din lemn pentru copii. Uleiul de in este un foarte bun liant pentru pigmenți in cazul vopselelor pe bază de ulei. Puteți sa obțineți și singuri vopsele pe bază de ulei. In amestec cu creta formeaza un chit foarte rezistent care poate fi folosit și pentru repararea pereților. După uscare poate fi colorat fara probleme.

Ce fel de ulei de in să alegem

Ulei de in SICATIVAT

Într-o oarecare măsură îmi pare rău că trebuie să adug acest paragraf. Din punctul meu de vedere, este evident că vorbim de ulei de in PUR, fără alte adaosuri sintetice. Pentru că da, există așa ceva. Dacă cineva ar alege un material sintetic în detrimentul uleiului de in, motivul cel mai întemeiat ar fi că uleiul de in se usucă încet. Și noi, oamenii, ne cam grăbim. Nu stiu unde dar, ne grăbim întodeauna. Și așa ajungem să alegem lacuri sau vopsele sintetice (care ne afectează mediul înconjurător și sănătatea) sau ulei de in….sicativat! În cazul uleiului de in sicativat, uscarea mai rapidă este obținută prin adăugarea de substanțe chimice (derivați de cobalt sau mangan). Merită să mirosiți pe rând ulei de in sicativat și unul pur. Diferența vă va convinge în alegere.

Alte motive, hai să zic întemeiate, pentru care mulți aleg uleiul de in sicativat, sunt diferența de preț și faptul că îți ia ceva timp să găsești ulei de in pur. Găsești în România (mai mult prin internet) ulei de in pur, adus din Germania însă, pentru multi dintre noi, prețul lasă de dorit chiar dacă, calitatea este incontestabilă. Scrieti-ne la adresa de e-mail contact@colibaverde.ro și vă putem îndruma la o sursă de ulei de in pur, la un pret cat se poate de rezonabil.

Aplicarea uleiului de in (pe lemn)

  • pentru ca uleiul de in să pătrundă cât mai bine în interiorul lemnului, se încălzește în prealabil (până aproape la punctul de fierbere)
  • următorul pas este deschiderea porilor pe suprafața care urmează să fie tratată. Tot pentru o pătrundere cât mai adâncă. Acest lucru se face cu o hârtie abrazivă (granulație P1000) într-o singură direcție, pe lungimea fibrelor. Apoi, cu o cârpă moale sau pensulă moale se deprăfuiște
  • Aplicați primul strat de ulei cu cârpa, pensula sau trafaletul. Recomand materiale, pensule moi, cu firul lung
  • După 30-60 min, timp necesar pentru a fi absorbit, ștergeți excesul. Dacă nu-l indepărtați riscați să obțineți o suprafață lipicioasă Lăsați să se usuce între 12 și 24 ore. Pentru a fi siguri aplicați stratul următor a doua zi.
  • Înainte de a aplica al doilea strat, cu o hârtie abrazivă (granulația P120) șlefuiți fin pentru a îndepăra eventualele mici așchii, etc. Ștergeți cu o cârpă moale.
  • Aplicați încă 1-2 straturi de ulei. Nu aplicați stratul următor până când cel anterior nu este uscat. Stergeți de fiecare dată excesul .

Despre aplicarea uleiului de in pe podele de lut am scris un articol pe site-ul www.casedinlut.ro

Întreținere, precauții

Lemn tratat cu ulei de in pur

Întreținerea se face prin aplicarea unui strat de ulei atunci când lemnul își pierde luciul și capătă aspect uscat. Nu lăsați ca lemnul să-și schimbe culoarea spre gri (în cazul lemnului folosit la exterior). Nu veți mai reuși sa reveniți la culoarea inițiala. Mobilierului folosit la interior i se poate aplica un ultim strat de ceară de albine care, poate fi lustruit pentru un grad de luciu mai mare. Ceara face ca întreg finisajul sa dureze mai mult. Despre ceara de albine, într-un articol viitor.

ATENȚIE! După aplicarea fiecărui strat spălați imediat uneltele folosite iar cârpele puneți-le într-un vas cu apă. Uscarea uleiului se face cu degajare de căldură. Dacă cărpa conține și solvent sau este afară, în bătaia soarelui, se poate autoaprinde. Fenomenul se numeste autocombustie. Nu aruncați resturile la întâplare. Uleiul de in combinat cu rumegusul sau microparticulele de lemn si cu carpa sau pensula poate deveni in anumite conditii de umiditate sau/si temperatura FOARTE volatil putand duce la combustii spontane. De aceea trebuie ca sa fiti atenti cu carpele, manusile (mai ales astea noi gumate) si pensulele cu care lucrati. Carpele trebuie intotdeauna puse intinse si NU mototolite, manusile la fel (si de preferinta sa nu mai fie folosite dupa ce s-au zvantat.Iar inainte de a fi aruncate, TREBUIE neaparat sa fie lasate la zvantat in locuri umbrite si foarte bine ventilate si aerisite. Asta in cazul in care nu vreti sa aveti vreun incendiu.

Modul ecologic (și ieftin) de a trata lemnul

Modul ecologic (și ieftin) de a trata lemnul

   Deși soluția nu are tradiție în România, cred că acest articol, poate veni în ajutorul celor care caută soluții locale, naturale și ieftine, pentru acoperirea casei sau, dacă nu, cel puțin pentru a trata (chiar impermeabiliza) lemnul împotriva dăunătorilor. Pentru România, soluțiile tradiționale pentru învelitoare, erau paie, fân, șindrilă din lemn, stuful și țiglele ceramice. Căutând soluții alternative, mulți dintre noi ne-am gândit că o idee bună ar fi soluția scandinavilor și anume, acoperișul verde. Căutând o soluție ecologică dar mai ales ieftină pentru învelitoare, chiar și mie mi-a dat bătăi de cap, atunci când am ajuns să mă gândesc la „coliba” mea. Îmi plăcea ideea acoperișului verde, dar nu este neapărat o soluție ieftină numai dacă te gândești la ce structură ai nevoie pentru a susține o astfel de greutate. Multă vreme soluția ideală pentru mine a fost țigla ceramică refolosită. De ce nu? Au stat pe case mai mult de 70 de ani și sunt date jos încă în stare bună, doar pentru că oamenii își aleg soluții moderne. Dacă pe acoperișul meu stă cel puțin 20-30 de ani (și nu văd de ce nu) atunci merită cei 30 de bani pe bucată, cât se cere în zona în care vreau să construiesc. Apoi am văzut un filmuleț cu acoperișul din paie. Mi-a plăcut enorm de mult simplitatea și eficiența acestuia…..și este extrem de ieftin. Totuși, din punctul meu de vedere, dezavantajul ar fi (mai mult estetic), acoperișul extrem de înalt necesar unei învelitoare din paie. Dar, acum, în lista mea a intrat o a treia soluție și despre asta dores să vă scriu puțin mai pe larg : Yakisugi – o tehnică cât se poate de simplă, de finisare și protejare a lemnului.

Yakisugi
Yakisugi

Am auzit de această tehnică de la un arhitect cu care colaborez la o casă din baloți de paie. Am „salvat” ideea și după o vreme am început să caut pe internet. Rezultatul căutării a fost una extrem de plăcută pentru mine, sper să vă placă și vouă. 🙂

  Oricine putea face mai demult ceva ce astăzi necesită bani și angajarea unei echipe de oameni specializați, cu materiale și scule pe care nu ni le-am permite să le cumpărăm. Trecutul este un izvor nesecat de cunoștințe și e păcat că se pierd.

Yakisugi este o tehnică simplă, veche, folosită de meșterii japonezi pentru finisarea și protejarea suprafeței exterioare a lemnului în aplicațiile exterioare. „Yakisugi” sau „Shou sugi ban” sunt termenii folositi ca denumire pentru acest procedeu, cu o căutare pe Google sau Youtube probabil găsiți mai multe informații (în alte limbi). CARBONIZAREA conferă o rezistență suplimentară naturală lemnului, fiind folosită de pe vremurile epocii de piatră când omul primitiv își întărea vârful suliței de lemn prin ardere. Suprafața lemnului cu care se fac placările exterioare se carbonizează printr-o ardere cu flacără puternică, rapidă, apoi se curăță funinginea de suprafață și se aplică ulei de tung sau ulei de in. Acesta are proprietatea de a se întări în contact cu aerul fiind primul lac natural folosit vreodată. Cu cât se aplică mai multe straturi, cu atât pelicula de contact cu exteriorul se îngroașă și crește rezistența în timp.

Tehnica aplicării acestui finisaj presupune arderea fie îndividual cu o torță pe gaz, fie în pachet a unei suprafețe a scândurii. Experiența și practica vor fi cele mai bune sfătuitoare privitor la gradul de insistare cu flacăra, nivelul satisfăcător de pătrundere a carbonizării în profunzime sau viteza de producție a acestor elemente.

Personal încă nu am încercat această tehnică, dar cu siguranță când ne apucăm de pereții din lut al colibei noastre, voi încerca și vă voi povesti mai multe. Până atunci, mai jos puteți vedea un scurt filmuleț despre simplitatea acestei tehnici și câteva imagini pe care puteți vedea că, în Japonia, tehnica se folosea și pentru finisarea pereților exteriori. De altfel, probabil că unii dintre voi vă aduceți aminte că la noi, această metodă (de ardere a lemnului) se folosea la stâlpii din lemn (pentru gard, telegraf, etc). Partea care era introdusă în pământ era protejată de umezeală, insecte, etc prin aredrea acelei părți.

Sursă de inspirație pentru acest articol, a fost un site web, unde iubitorii de obiecte din lemn pot găsi informații utilewww.stejarmasiv.ro/

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=uvhvR8KwWhw]

Connect with:

I accept the terms and conditions.