….“din ţărâna suntem făcuti şi în ţărână ne vom întoarce”….
În cele de mai jos, iată un articol extras din cartea lui Gernot Minke -„Construind cu pământ”. Arhitectul va avea o prezentare de 4 ore, la seminarul din Cluj Napoca, din data de 24-25 februarie 2018 (detalii în curînd)
Pământul capătă denumiri diferite când este folosit ca material de construcție. Ceea ce este denumit ștințific lut, este de fapt un amestec de argilă, nisip foarte fin (mâl), nisip și eventual componente mai mari, precum pietrișul sau pietrele. Pentru cărămizile nearse se folosesc adesea termenii „cărămizi din lut” sau „chirpici”, iar pentru cărămizile nearse comprimate, se folosește termenul „blocuri de pământ”. Când sunt compactate într-un cofrag, primește denumirea de „pământ bătătorit”, iar dacă cărămizile au forme sferice și se zidesc fără a se usca în prealabil sunt denumite „cob”
Lutul are trei dezavantaje față de materialele industriale obișnuite :
1. Lutul nu este un material de construcție standardizat. În funcție de locul de proveniență a lutului, compoziția acesteia va fi diferită, conținând cantități și tipuri diferite de argilă, mâl, nisip și alte agregate. În concesință, caracteristicile lutului pot diferi de la un loc la altul, iar prepararea unui amestec ideal pentru o anumită tehnică, poate fi de asemenea diferit. Pentru a-i stabili caracteristicile și a le schimbaatunci când este necesar, prin adăugarea de aditivi, trebuie să se cunoască exact comopoziția lutului cu care se lucrează. (n.r. – de asta vedem diferite tehnici, în diferite regiuni. Oamenii s-au adaptat. De exemplu în zona de vest a țării găsim mai multe case cu pământ bătătorit, pământul fiind mai nisipos, numai bun pentru această tehnică)
2. Amestecul de lut se contractă atunci când se usucă. Când se evaporă apa folosită la prepararea amestecului (este nevoie de umezeală pentru activarea puterii de legare și pentru o mai bună maleabilitate), vor apărea crăpături din cauza contracției. Raportul de contracție liniară este de obicei între 3% și 12% pentru procedeele umede (asemeni folosite pentru mortar și cărămizi din lut) și între 0.4% și 2% pentru procedeele mai uscate (folosite pentru pământ bătătorit sau blocuri de pământ comprimate). Contracția lutului poate fi limitată prin reducerea conținutului de argilă și apă, prin optimizarea distribuției de granule și prin folosirea aditivilor.
3. Lutul nu este rezistent la apă! Lutul trebuie protejat de ploaie și îngheț, în special dacă este în stare umedă. Pereții din pământ pot fi protejați de umezeala excesivă prin streașină lată, soclu înalt, prispe sau tencuieli cu o arecare compoziție de materiale impermeabile (praful de marmură, praf de sticlă, etc)
Pe de altă parte, lutul are multe avantaje față de materialele de construcții industriale, obișnuite:
- Lutul echilibrează umiditatea – Lutul poate să absoarbă și să elibereze umiditatea mai repede și într-o măsură mai mare decât orice alt material de construcție, permițând echilibrarea climatului interior. Experimentele făcute la Laboratorul de Cercetare pentru Construcții din Kassel, Germania, demonstrează faptul că atunci când umiditatea relativă dintr-o cameră se ridică brusc de la 50% la 80%, cărămizile nearse pot să absoarbă, în două zile, de 30 de ori mai multă umiditate decât cărămizile arse. Chiar dacă se află într-o cameră climatizată cu o umiditate de de 95% timp de 6 luni, chirpiciul nu se umezește, nu-și pierde stabilitatea și nici nu depășește conținutul normal de umiditate, care este de 5% până la 7% din greutate. (Umiditatea maximă pe care un material uscat o poate absorbi poartă denumirea de „conținut normal de umiditate”). Măsurătorile făcute pe o perioadă de 8 ani într-o casă recent construită în Germania, cu toți pereții interiori și exteriori făcuți din pământ, au demonstrat faptul că umiditatea relativă din această casă era în mod constant de 50% pe tot parcursul anului. Fluctuațiile erau de numai 5% până la 10% asigurând astfel condiții de viață sănătoase, cu umiditate redusă vara și ridicată iarna
- Lutul menține căldura – La fel ca toate materialele grele, lutul menține căldura. Ca rezultat, în zonele cu mari diferențe de temperatură între zi și noapte, sau oriunde este necesară stocarea căldurii solare prin mijloace pasive, lutul poate echilibra climatul interior
- Lutul economisește energia și reduce poluarea mediului înconjurător – Pentru pregătirea, transportul și folosirea lutului este de nevoie de aproximativ 1% din energia necesară producerii, transportului și a folosirii cărămizilor arse sau al betonului armat. Lutul nu poluează în niciun fel mediul înconjurător.
- Lutul este refolosibil – Lutul nears poate fi refolosit de un număr de infinit de ori pe o perioadă foarte îndelungată. Lutul uscat vechi poate fi refolosit după ce s-a înmuiat în apă, deci lutul nu devine niciodată un material rezidual care ar putea polua mediul
- Lutul permite reducerea costurilor pentru materiale și transport – Solul argilos se găsește adesea pe șantier, astfel încât pământul excavat pentru fundații poate fi folosit pentru construcțiile din pământ. Dacă solul conține prea puțină argilă, trebuie adăugat sol argilos, iar dacă este prea multă argilă, se adaugă nisip. Folosirea pământului excavat înseamnă mari reduceri de costuri în comparație cu alte materiale de construcție. Chiar dacă solul este transportat pe alte șantiere, este de obicei, mult mai ieftin decât alte materiale industriale
- Lutul este ideal pentru cei care vor să-și construiască casa în regie proprie – În cazul în care procesul de construire este supervizat de o persoană experimentată, aproape orice tehnică de construire cu pământ, poate fi realizată fără a pregătire profesională în domeniu. Deoarece procesele implicate nu necesită decât multă muncă, având la îndemână unelte și mașini ieftine, acestea sunt ideale pentru construcțiile individuale
- Lutul ajută la păstrarea (conservarea) lemnului și a celorlate materiale organice – Datorită conținutului de umiditate echilibrat de 0,4% până la 6% din greutate, precum și datorită capilarității ridicate, lutul conservă elementele din lemn care rămân în contact cu acesta, păstrându-le uscate. În mod normal, ciupercile sau insectele nu vor deteriora lemnul, deoarece insectele au nevoie de o umiditate de minimum 14% până la 18% pentru a rămâne în viață, iar ciupercile de mai mult de 20%. În mod similar, lutul are capacitatea de a conserva cantitățile mici de paie din amestec (necesare cu rol de armătură). Totuși, dacă se folosește un amestec ușor de lut cu paie, cu o densitate de mai mic de 500 până la 600 kg/mc, atunci lutul își poate pierde capacitate de conservare din cauza capilarității ridicate a paielor, dacă acestea sunt în număr mare. În astfel de cazuri, paiele pot putrezi atunci când rămân umede pentru o perioadă mai îndelungată.
- Lutul absoarbe agenții poluanți – S-a susținut adesea că pereții din pământ ajută la purificarea aerului poluat din interior, dar acest fapt trebuie dovedit ștințific. Este adevărat că pereții din pământ pot absorbi agenții poluanți dizolvați în apă.
Vizitați www.casedinlut.ro – totul despre casele din pământ!


Cuvântul iurtă își are originea într-un cuvânt turcic, care desemnează urma lăsată pe pământ de un cort care a fost mutat, putând în unele circumstanțe să semnifice și patria, relațiile de rudenie sau drepturile de proprietate feudală ale unei anumite persoane. „Iurtă” poate fi folosit în legătură cu modul de locuire în corturi numai în alte limbi decât cele turcice. În turca modernă, cuvântul „iurtă” este folosit ca un sinonim pentru „patrie”. „Iurtă”, înțeles ca structură de locuit, a intrat în limbile europene prin intermediul limbii ruse, unde se folosește cuvântul юрта (iurta) pentru a desemna respectiva structură.
Un fel de casă cu o simbolistică foarte puternică: acoperișul reprezintă cerul sau bolta paradisului, coroana reprezintă soarele și intrarea în lumea de sus, cei doi stâlpi – bagana – fac legătura între lumea de jos și lumea de sus.







„Trișatul” se datorează faptului că, de fapt, această casă pe care am să v-o descriu mai jos, a costat 40.000 de dolari. În condițiile în care dorim să ne construim o casă ecologică în România, considerăm că 40.000 dolari sunt mulți bani. Pentru un american, poate că nu. Dar casa lui Gary Zucker se află în SUA, mai exact în apropierea orașului Austin, Texas.
Gary spune că habar nu avea de multe, dar când s-a apucat, totul a venit de la sine. Recunoaște că, uneori a făcut exces în ceea ce privește dimensiunile, cantitatea materialelor, tocmai pentru a fi sisgur de rezistența acestora. În ceea ce privește tehnica cu care a construit pereții exteriori, a ales așa numita tehnică „slip-straw” sau „light – straw”. El se gândea să o construiască din piatră, dar un prieten, specialist i-a atras atenția că va trebui să construiască pereți dublii, cu termoizolație la mijloc (piatra are calități de conductivitate termică extrem de ridicat). La un atelier, din întâmplare a văzut tehnica „light-straw” și a zis „păi e simplu! Asta o pot face chiar și eu!”. Este o soluție de mijloc între casele din baloți de paie și cele din lut (cob). Paiele (desfăcut) se amestecă cu un lichid argilos și se așează în perete cu furca sau se pune în cofrag. Lichidul are rol de liant, dar datorită faptului că în compoziție este lut, automat se recomandă o grosime a peretelui de minimum 60 cm.
„Eu am devenit arhitect fiindcă vreau să ajut oamenii să își facă case potrivite pentru ei: pentru firea lor, pentru banii lor și cel mai important, case care să îi ajute și să îi servească. La un moment dat am fost confundată cu persoana care face rost de autorizația de construire. Ei bine și aceasta e o etapă, de care mulți se sperie, dar nu este totul. E doar un hop birocratic. Împreună cu soțul meu, care este și el arhitect avem un vis de a face case pentru oameni asemănători nouă, case așezate, care se nasc și cresc din teren. Ne place să desenăm cu mâna de aceea când concepem o casă schițăm de mână, deși moda este să faci imagini realiste pe calculator.” scrie Adina Sztahura în prezentarea de pe blogul personal.






Tehnica aplicării acestui finisaj presupune arderea fie îndividual cu o torță pe gaz, fie în pachet a unei suprafețe a scândurii. Experiența și practica vor fi cele mai bune sfătuitoare privitor la gradul de insistare cu flacăra, nivelul satisfăcător de pătrundere a carbonizării în profunzime sau viteza de producție a acestor elemente.























Fiind printre putinii arhitecti din România care au înțeles ce înseamnă o casă ecologică, datorită experienței adunate în Canada și nu în ultimul rând pentru pasiunea față de construcțiile ecologice, Ileana Mavrodin a fost din ce în ce mai căutată de cei care erau interesați de construcțiile ecologice, în special cele din lut. Astfel, pe lângă atelierele organizate sistematic, la care participă foarte multe persoane, Arh. Ileana Mavrodin se poate mândri cu multe realizări, aproape fără excepție fiind vorba de case din lut, construite cu tehnica „cob”. Printre cele mai mediatizate, după succesul „Casa Verde” (



1. Totul este gratuit!
„Cât costă o casă ecologică (naturală)?” – este intrebarea pe care îmi place să o urăsc. 🙂 Sunt întrebat foarte des, dar înțeleg. Oamenii vor totuși să știe la ce să se aștepte atunci când decid să-și construiască o casă. Mai ales că, majoritatea dintre noi „am auzit” că o casă ecologică ar fi de fapt soluția pentru toată lumea, ar fi soluția pentru a NU apela la credite bancare. Din păcate, deseori oamenii sunt dezamăgiți! Oare pe bună dreptate? Adevărul este că în unele cazuri este destul de greu să stabilești exact preșul corect. De ce? Pentru că, (cel puțin din punctul meu de vedere) o casă ecologică este de fapt o casă tradițională (indiferent de zona din care ne inspirăm în ceea ce privește arhitectura sau design-ul casei, desi ar fi recomandat să vă inspirați chiar din arhitectura tradițională din zona în care construiți) dar cu îmbunătățirile necesare, pentru o eficiență energetică maximă și cu adăugarea elementelor noi din tehnologia modernă care ne ajută la sporirea confortului. Ori casele tradiționale întodeauna s-a construit cu materiale si soluții naturale, locale. Cu forță de muncă locală. Prin immplicarea familiei la maxim. Acum, în era industrializată, sunt tot mai multe soluții prefabricate care, ne sunt vândute sub „sigla” CALITĂȚII! Tocmai în această ordine de idei, personal, consider că sunt două tipuri de case ecologice : cele prefabricate (sau din materiale prefabricate) și cele naturale (construite din materiale naturale locale sau materiale reciclate). Diferența? Cum spuneam, producătorii de soluții prefabricate spun că oferă calitate și garanție. Este o soluție unde beneficiarul nu trebuie neapărat să dețină cunoștințe în domeniul construcțiilor (deși recomand CU LITERE MARI – pentru a putea supraveghea lucrările), nu trebuie să fie îndemânatic și nu trebuie să lipsească de la servici. Pe de altă parte, astfel de case primesc cu ușurință autorizție de construcție ca să nu mai spun că acum legea NU NE PERMITE să ne construim singuri casa! Însă, toate astea pot duce la costuri foarte mari, îmi permit să zic chiar exagerat de mari. Poate chiar si 50% mai MULT decât o casă convențională, cărămidă și polistiren sau lemn si vată minerală! Toate astea sub „sigla” sănătății („casă BIO”) si a „calității” (oare putem fi siguri?). Și atunci să încercăm să convingem oamenii (de rând) să-și construiască case ecologice? Pe de altă parte avem casele naturale. Avem atâtea tehnici (


Lutul are trei dezavantaje față de materialele industriale obișnuite :
Pe de altă parte, lutul are multe avantaje față de materialele de construcții industriale, obișnuite:
(Scuze pentru eventualele greseli 🙂 …treceti cu vederea si vedeti mesajul 🙂 ). Prima rubrică (care în articol descrie situația din Ungaria, nu este traducere ci ceea ce știu eu de situatia din România. Dacă greșesc, sau stiti voi altfel, nu vă rețineți și scrieti in comentariu…si eu/noi suntem incepatori 🙂 )
Pentru unii e un „moft”, pentru alții e un „nou trend” sau ceva „senzațional”, dar pentru Lázár Attila din Miercurea Ciuc este pur și simplu o casă sănătoasă, eficientă și de ce nu, chiar și durabilă!

Cât de mulți dintre noi au fost într-o turnătorie sau o fabrică de rigips? Dacă am fost, ne-a plăcut ce am mirosit, am auzit și am simțit acolo? Când copiii fac o excursie cu clasa la abator, încetează să mai mănânce carne. Când vedem cum sunt făcute componentele de construcții, căutăm moduri mai bune de a ne face singuri casa. Mișcarea construirii naturale i-a ajutat pe oameni să refacă legătura cu tradiția noastră de adăpost independent, cu siguranță unul dintre drepturile noastre naturale.
Orice părinte și-ar dori să-și vadă copii fericiți, nu-i așa? Haideți să facem o mică călătorie în Olanda, unde nu doar lalelele înfloresc ci și copiii par să înflorească din ce în ce mai colorat 🙂
Plăcerile simple ale vieții!
Într-un 

Bineînțeles că nu suntem singurii….doar că (și) noi am ales să împărtășim această experiență cu voi. Cei care ne cunosc, știu povestea noastră….oarecum. Știu că, de fapt un prim pas a fost făcut de noi cam cu 3-4 ani în urmă, când am decis să părăsim orașul, mutându-ne la țară. Ne-am mutat la țară cu gândul de a ne căuta o bucățică de pământ și să trăim pe acesta așa cum ne dorim noi. Să ne cultivăm hrana și să reducem cheltuielile. Deși situația (financiară) s-a înbunătățit (față de situația de la oraș), simțeam că nu acesta este locul unde vrem să trăim pe viitor. Despre motive nu vreau să vorbesc. Așa că am început să ne uităm după alte terenuri. Criteriile erau următoarele : ieftin, oarecum ascuns (de orașe, nu de civilaziție), apă, materiale de construcții (naturale), aer curat, pământ fertil-suficient pentru o familie. Poate și altele, dar acestea erau cele mai importante. Am găsit relativ foarte repede. Am început să ne planificăm mutarea….mergea destul de greu : nu găseam chirie în zonă pentru a ne muta până să ne construim casa. Între timp apăreau și alte „dezavantaje” care ne făcea să ne gândim că poate totuși nu este locul ideal : pământul nu a fost folosit niciodată pentru agricultură, nu era livadă, accesul cu (unele) materiale de construcții ar fi fost oarecum dificil. Întâmplător sau nu, exact în momentele acestea în care ne gândeam la aceste dezavantaje, mai exact în Crăciunul anului 2015, într-o piață de legume, am întâlnit o persoană care ne-a spus că are pământ de vânzare într-o zonă care mie îmi plăcea foarte mult (cunoșteam zona). Răspunsul meu a fost că „nu am bani să cumpăr dar mă voi uita ca să-l pot recomanda altor persoane interesate de stilul de viață ales de noi”. (Stilul de viață ales de noi nu este cu nimic mai special decât au avut-o bunicii noștrii, dar față de aceștia încercăm să avem grijă de mediul înconjurător și de sănătatea noastră, plus încercăm să nu ne „afundăm” prea mult în mentalitatea consumeristă – atât). Vizitând terenul respectiv, pot spune că „ne-a căzut fața”. 🙂 Adică a fost dragoste la prima vedere. Nu cred că, contează foarte mult locația dar este vorba de zonă subcarpatică (400m înălțime față de nivelul mării) dar cu toate astea, microclimatul din valea respectivă este una specială. Alte avantaje ale terenului de 5000 mp erau (sunt) livadă existentă, pârâu, fântâni, o casă (deși la prima vedere este bună de demolare, am decis că o „resuscitez”), aer curat (primul oraș poluator se află la 45 km dar datorită pădurii dese care ne înconjoară, sperăm și simțim că se filtrează ușor aerul), pământ feril extrem de bun și nu în ultimul rând, deși locul pare ascuns, accesul este extrem de simplu. Pe o rază de 40-50 km avem cel putin 4 orașe mari și la maxim 20-25 km avem 3 orase mici. Un drum principal, foarte circulat este la doar 5-6 km. Zona este una foarte vizitată de turiști, fiind cunoscută pentru efectele benefice asupra sănătății datorită aerului sărat. Mai vreau să adaug că poate nici prețul nu are importanță, însă am ales să-l cumpăr, deoarece proprietarii au fost de acord să-l plătim în trei rate pe durata a 7 luni. Pentru noi este un preț usturător….dar plătindu-l în rate, ne este mai ușor. Astea ne-a făcut să luăm decizia ca în prima fază să „resuscităm” casa existentă, iar „coliba” visurilor noastre să o construim în funcție de timp și buget disponibil. Anul acesta vom construi (pe lângă renovare) una sau două căsuțe modeste cu diferite tehnici (naturale)
Comuna în care am locuit după ce ne-am mutat de la oraș, ne oferea aproape toate facilitățile unei vieți „confortabile” de la oraș. Adevărul este că încă aveam și avem de lucru pentru a ajunge la stilul de viață dorit de noi, amintit mai sus. După ce, în sfârșit am ajuns în situația în care avem propriul teren (credeți-mă, am stat la un moment dat 3 nopți – și nu exagerez – să găsesc dezavantajele acesteia și nu am găsit. Poate vor apărea în timp, dar deocamdată nu am găsit), a venit momentul să ne gândim la următorii pași și să ne organizăm. Adevărul este că la început, organizarea a avut de suferit. Acum parcă se așează lucrurile. Știți, până acum aveam senzația că stau în fața unei „porți” care nu se dschide. Acum, că s-a deschis „poarta”, văzând „paradisul” de dincolo de acesta, nu știam în ce direcție să „alergăm”. Am fi vrut să grădinărim, să renovăm, să construim, să avem grijă de câini (pui), să mai plantăm pomi, să reparăm gardul….totul deodată. Nu a mers. Așa că am început să grădinărim. Acum renovăm, încercăm să ne facem confortabili cu „cazarea”. Avem un cort de 4 persoane (mare, confortabil), unul de 2 persoane și o iurtă mongoleză de 5m diametru (prin bunăvoința unei prietene) și avem o casă în care foarte puțini orășeni s-ar muta. Terenul a stat 2 ani nelocuit. O parte din acoperiș, geamuri, etc a fost furat, iar ploile au cam distrus. Cum spuneam, casa părea „în comă”. Am decis să o „resuscităm”. Se pare că „respiră”…bine. 🙂 Această casă va fi adăpostul nostru până vom construi „Coliba Verde din Ardeal”. Aceatsă casă va fi un exemplu de renovare și eficientizare a unei case tradiționale. Va fi o casă pentru oaspeți…o casă pentru prieteni. Gratuit pentru cei care ne-au ajuta si ne vor ajuta.






