Iată de ce ar trebui să luați în serios opțiunea de a construi cu pământ (lut)

Coliba Verde Construcții ecologice , , , , , , 0 Comment
Iată de ce ar trebui să luați în serios opțiunea de a construi cu pământ (lut)

….“din ţărâna suntem făcuti şi în ţărână ne vom întoarce”….

   În cele de mai jos, iată un articol extras din cartea lui Gernot Minke -„Construind cu pământ”. Arhitectul va avea o prezentare de 4 ore, la seminarul din Cluj Napoca, din data de 24-25 februarie 2018 (detalii în curînd) 

  Pământul capătă denumiri diferite când este folosit ca material de construcție. Ceea ce este denumit ștințific lut, este de fapt un amestec de argilă, nisip foarte fin (mâl), nisip și eventual componente mai mari, precum pietrișul sau pietrele. Pentru cărămizile nearse se folosesc adesea termenii „cărămizi din lut” sau „chirpici”, iar pentru cărămizile nearse comprimate, se folosește termenul „blocuri de pământ”. Când sunt compactate într-un cofrag, primește denumirea de „pământ bătătorit”, iar dacă cărămizile au forme sferice și se zidesc fără a se usca în prealabil sunt denumite „cob”

case din chirpiciLutul are trei dezavantaje față de materialele industriale obișnuite :

1. Lutul nu este un material de construcție standardizat.  În funcție de locul de proveniență a lutului, compoziția acesteia va fi diferită, conținând cantități și tipuri diferite de argilă, mâl, nisip și alte agregate. În concesință, caracteristicile lutului pot diferi de la un loc la altul, iar prepararea unui amestec ideal pentru o anumită tehnică, poate fi de asemenea diferit. Pentru a-i stabili caracteristicile și a le schimbaatunci când este necesar, prin adăugarea de aditivi, trebuie să se cunoască exact comopoziția lutului cu care se lucrează. (n.r. – de asta vedem diferite tehnici, în diferite regiuni. Oamenii s-au adaptat. De exemplu în zona de vest a țării găsim mai multe case cu pământ bătătorit, pământul fiind mai nisipos, numai bun pentru această tehnică)

2. Amestecul de lut se contractă atunci când se usucă. Când se evaporă apa folosită la prepararea amestecului (este nevoie de umezeală pentru activarea puterii de legare și pentru o mai bună maleabilitate), vor apărea crăpături din cauza contracției. Raportul de contracție liniară este de obicei între 3% și 12% pentru procedeele umede (asemeni folosite pentru mortar și cărămizi din lut) și între 0.4% și 2% pentru procedeele mai uscate (folosite pentru pământ bătătorit sau blocuri de pământ comprimate). Contracția lutului poate fi limitată prin reducerea conținutului de argilă și apă, prin optimizarea distribuției de granule și prin folosirea aditivilor.

3. Lutul nu este rezistent la apă! Lutul trebuie protejat de ploaie și îngheț, în special dacă este în stare umedă. Pereții din pământ pot fi protejați de umezeala excesivă prin streașină lată, soclu înalt, prispe sau tencuieli cu o arecare compoziție de materiale impermeabile (praful de marmură, praf de sticlă, etc)

pereti din pamantPe de altă parte, lutul are multe avantaje față de materialele de construcții industriale, obișnuite:

  1. Lutul echilibrează umiditatea – Lutul poate să absoarbă și să elibereze umiditatea mai repede și într-o măsură mai mare decât orice alt material de construcție, permițând echilibrarea climatului interior. Experimentele făcute la Laboratorul de Cercetare pentru Construcții din Kassel, Germania, demonstrează faptul că atunci când umiditatea relativă dintr-o cameră se ridică brusc de la 50% la 80%, cărămizile nearse pot să absoarbă, în două zile, de 30 de ori mai multă umiditate decât cărămizile arse. Chiar dacă se află într-o cameră climatizată cu o umiditate de de 95% timp de 6 luni, chirpiciul nu se umezește, nu-și pierde stabilitatea și nici nu depășește conținutul normal de umiditate, care este de 5% până la 7% din greutate. (Umiditatea maximă pe care un material uscat o poate absorbi poartă denumirea de „conținut normal de umiditate”). Măsurătorile făcute pe o perioadă de 8 ani într-o casă recent construită în Germania, cu toți pereții interiori și exteriori făcuți din pământ, au demonstrat faptul că umiditatea relativă din această casă era în mod constant de 50% pe tot parcursul anului. Fluctuațiile erau de numai 5% până la 10% asigurând astfel condiții de viață sănătoase, cu  umiditate redusă vara și ridicată iarna
  2. Lutul menține căldura – La fel ca toate materialele grele, lutul menține căldura. Ca rezultat, în zonele cu mari diferențe de temperatură între zi și noapte, sau oriunde este necesară stocarea căldurii solare prin mijloace pasive, lutul poate echilibra climatul interior
  3. Lutul economisește energia și reduce poluarea mediului înconjurător – Pentru pregătirea, transportul și folosirea lutului este de nevoie de aproximativ 1% din energia necesară producerii, transportului și a folosirii cărămizilor arse sau al betonului armat. Lutul nu poluează în niciun fel mediul înconjurător.
  4. Lutul este refolosibil – Lutul nears poate fi refolosit de un număr de infinit de ori pe o perioadă foarte îndelungată. Lutul uscat vechi poate fi refolosit după ce s-a înmuiat în apă, deci lutul nu devine niciodată un material rezidual care ar putea polua mediul
  5. Lutul permite reducerea costurilor pentru materiale și transport – Solul argilos se găsește adesea pe șantier, astfel încât pământul excavat pentru fundații poate fi folosit pentru construcțiile din pământ. Dacă solul conține prea puțină argilă, trebuie adăugat sol argilos, iar dacă este prea multă argilă, se adaugă nisip. Folosirea pământului excavat înseamnă mari reduceri de costuri în comparație cu alte materiale de construcție. Chiar dacă solul este transportat pe alte șantiere, este de obicei, mult mai ieftin decât alte materiale industriale
  6. Lutul este ideal pentru cei care vor să-și construiască casa în regie proprie –  În cazul în care procesul de construire este supervizat de o persoană experimentată, aproape orice tehnică de construire cu pământ, poate fi realizată fără a pregătire profesională în domeniu. Deoarece procesele implicate nu necesită decât multă muncă, având la îndemână unelte și mașini ieftine, acestea sunt ideale pentru construcțiile individuale
  7. Lutul ajută la păstrarea (conservarea) lemnului și a celorlate materiale organice – Datorită conținutului de umiditate echilibrat de 0,4% până la 6% din greutate, precum și datorită capilarității ridicate, lutul conservă elementele din lemn care rămân în contact cu acesta, păstrându-le uscate. În mod normal, ciupercile sau insectele nu vor deteriora lemnul, deoarece insectele au nevoie de o umiditate de minimum 14%  până la 18% pentru a rămâne în viață, iar ciupercile de mai mult de 20%. În mod similar, lutul are capacitatea de a conserva cantitățile mici de paie din amestec (necesare cu rol de armătură). Totuși, dacă se folosește un amestec ușor de lut cu paie, cu o densitate de mai mic de 500 până la 600 kg/mc, atunci lutul își poate pierde capacitate de conservare din cauza capilarității ridicate a paielor, dacă acestea sunt în număr mare. În astfel de cazuri, paiele pot putrezi atunci când rămân umede pentru o perioadă mai îndelungată.
  8. Lutul absoarbe agenții poluanți – S-a susținut adesea că pereții din pământ ajută la purificarea aerului poluat din interior, dar acest fapt trebuie dovedit ștințific. Este adevărat că pereții din pământ pot absorbi agenții poluanți dizolvați în apă.

Vizitați www.casedinlut.ro – totul despre casele din pământ!

Iurta mongoleză – „cort” sau locuință temporară

Coliba Verde Construcții ecologice, Off Grid ( viața fără facturi) , , 0 Comment
Iurta mongoleză – „cort” sau locuință temporară

Iurta este o structură portabilă din zăbrele din lemn, acoperită cu pâslă, utilizată în mod tradițional de popoarele nomade din stepele Asiei Centrale.

Cuvântul iurtă își are originea într-un cuvânt turcic, care desemnează urma lăsată pe pământ de un cort care a fost mutat, putând în unele circumstanțe să semnifice și patria, relațiile de rudenie sau drepturile de proprietate feudală ale unei anumite persoane. „Iurtă” poate fi folosit în legătură cu modul de locuire în corturi numai în alte limbi decât cele turcice. În turca modernă, cuvântul „iurtă” este folosit ca un sinonim pentru „patrie”. „Iurtă”, înțeles ca structură de locuit, a intrat în limbile europene prin intermediul limbii ruse, unde se folosește cuvântul юрта (iurta) pentru a desemna respectiva structură.

(sursa : wikipedia)

Un fel de casă cu o simbolistică foarte puternică: acoperișul reprezintă cerul sau bolta paradisului, coroana reprezintă soarele și intrarea în lumea de sus, cei doi stâlpi – bagana – fac legătura între lumea de jos și lumea de sus.

Bogdan Maltezeanu – un român care iubește atât de mult aceste construcții încât le și fabrică – spune că In mod tradițional, iurta era așezată mereu cu intrarea în sud, iar opus ușii, în nord, era altarul, cel mai important loc – iurta nu era doar o simplă locuință, ci era și un loc sfânt. Întrebat de jurnalistul de la România Pozitivă dacă aceste construcții pot fi locuite în România, pe timp de iarnă, Bogdan a răspuns :  „sigur că se poate. Temperatura în Mongolia diferă în funcție de nord și sud, iar o medie ar fi intre între -30 și +17 pe durata unui an întreg. În România, media de temperatură nu scade sub -30 de grade Celsius, dar poate crește cu mult peste +17 grade Celsius, dar asta nu este o problemă, deoarece într-o iurta bine izolată poate fi răcoare pe timpul verii”.

Structura, asamblarea

Iurtele tradiționale sunt formate dintr-un schelet din lemn, acoperit cu pâslă. Pâsla este obținută din lâna oilor nomazilor. Lemnul folosit pentru construcția structurii de susținere este cumpărat din alte regiuni decât cele ale stepelor, unde nu cresc arbori. Scheletul este format dintr-unul sau mai multe ziduri din șipci, o ramă pentru ușă, grinzi pentru acoperiș și o coroană. Unele tipuri de iurte au unul sau mai mulți stâlpi care susțin coroana. Structura autoportantă din lemn este acoperită cu bucăți de pâslă. In funcție de posibilități, pâsla poate fi acoperită cu carton asfaltat sau alte materiale rezistente. Structura este rigidizată cu ajutorul legăturilor din funii sau panglici. Structura este comprimată de greutatea acoperișului și, uneori, suplimentar cu o greutate atârnată de centrul acoperișului.

Iurta este astfel concepută încât să fie demontată în bucăți mari, transportată cu ajutorul cămilelor sau iacilor și să fie reconstruită într-o nouă locație.

(sursa : wikipedia)

 

Aşa arată o casă ecologică care, poate fi şi ieftină

Coliba Verde Construcții ecologice , , 0 Comment
Aşa arată o casă ecologică care, poate fi şi ieftină

   Titluri atrăgătoare în mediul on-line : „Casă din baloți de paie de 75 mp la 1000 euro”. Păcat. Se creează confuzie, dezamăgire. Aș vrea să vă explic cum e cu prețurile caselor ecologice. Trebuie să recunosc că am „trișat” puțin în ceea ce privește titlul. Am vrut să vă atrag atenția, ca să accesați link-ul. Se pare că am reușit, și cred că nu o să vă pară rău. Tot ce mai am de făcut, este să vă conving să o și distribuiți. De ce? Pentru că pe lângă faptul că vă voi descrie o căsuță absolut drăguță, încerc să vă dau și câteva sfaturi.

gary zucker hobbit house„Trișatul” se datorează faptului că, de fapt, această casă pe care am să v-o descriu mai jos, a costat 40.000 de dolari. În condițiile în care dorim să ne construim o casă ecologică în România, considerăm că 40.000 dolari sunt mulți bani. Pentru un american, poate că nu. Dar casa lui Gary Zucker se află în SUA, mai exact în apropierea orașului Austin, Texas.

Pe toții ne interesează prețul. Prețul pe metru pătrat. primul lucru este să dăm un telefon, să scriem un e-mail la o echipă și să ne interesăm de preț. Este normal. Majoritatea ne dorim o casă. Nouă sau copiilor noștrii. Probleme cu banii sunt aproape peste tot. Așa că la auzul caselor ecologice, „case ieftine” nu-i așa, ne interesăm și de multe ori sunteți dezamăgiți la auzul ofertei (sau pur și simplu nu găsiți pe cineva cine să vă facă o ofertă).  Unii spun că o casă ecologică, „trebuie să fie mai scumpă!” – „pentru că e altă calitate, este mai bun, mai eficient”. Oare au dreptate?

Până una-alta, primul sfat al meu este că, dacă vrei într-adevăr să reduci cheltuielile, începe deja prin alegerea terenului! O casă construită pe un teren de lângă un oraș mare, cu siguranță va fi mai scumpă decât una în munții Apuseni (ca și exemplu). Asta nu pentru că am inclus prețul terenului, ci pentru că lângă un oraș mare, va trebui să cumperi aproape toate materialele iar în Apuseni poți să ai aproape gratuit, majoritatea materialelor. În orice caz, foarte ieftin.

Zucker a fost inginer IT. habar nu avea cum se ține o drujbă, un fierăstrău în mână. El și-a dorit o casă de vacanță în pădurea din apropierea orașului în care muncea. Pentru weekend-uri, pentru perioada când va fi pensionar. Și-a cumpărat un teren de 8000 mp și a început „cercetările”. Deși casa este denumită de mulți autori de articole „Micuța casă Hobbit”, în 1999 când au început lucrările la casă, filmul „Hobbit” încă nu apăruse pe ecrane. Gary Zucker spune, că în 1985, când a început să se gândească la această casă, nici Google nu-i servea cu atâtea informații ca acum, în zilele noastre. Stați! Era Google în 1985? Mă rog…Gary Zucker s-a inspirat și a învățat numai din cărți. Casa era proiectată cu o suprafață utilă de aproximativ 70 mp. Știa că nu-și permite să angajeze o echipă, era pregătit să se implice la maximum, însă nu știa ce fel de tehnică să folosească…cum spuneam era inginer IT.

Implicându-te în construcția propriei case, poți reduce costurile semnificativ…dar și stresul. Cu cât te implici tu și familia, eventual prietenii, cu atât mai mult poți economisi. Știu, vă gândiți că nu vă pricepeți, nu aveți timp. Nimeni nu se naște constructor. Ori pentru a deveni constructor nu e nevoie de „talente” moștenite. Se poate învăța ușor. În ceea ce privește timpul, părerea mea este că poți alege : mergi la muncă, faci bani pentru casă și pierzi din timpul petrecut cu familie și îți face casa un străin. Sau faci o pauză la locul de muncă, construiești propria casă, ești cu familia, vă distrați, vă jucați, în timp ce îți ridici casa. Da, știu. Legea nu ne lasă. Bineînțeles că cei, care fac legile vor să ne facă să credem că suntem proști. Dacă nu am face contractări de servicii, tranzacții, nu ar mai circula banii. Ghici cine ar pierde? Băncile? Așadar, pune-te liniștit la învățat, ai internetul, ai ateliere, voluntariate, cărți. Poți învăța, poți construi. (lângă orașe ai mai multe șanse să fi verificat, în Apuseni mai puține…deocamdată)

download (5)Gary spune că habar nu avea de multe, dar când s-a apucat, totul a venit de la sine. Recunoaște că, uneori a făcut exces în ceea ce privește dimensiunile, cantitatea materialelor, tocmai pentru a fi sisgur de rezistența acestora. În ceea ce privește tehnica cu care a construit pereții exteriori, a ales așa numita tehnică „slip-straw” sau „light – straw”. El se gândea să o construiască din piatră, dar un prieten, specialist i-a atras atenția că va trebui să construiască pereți dublii, cu termoizolație la mijloc (piatra are calități de conductivitate termică extrem de ridicat). La un atelier, din întâmplare a văzut tehnica „light-straw” și a zis „păi e simplu! Asta o pot face chiar și eu!”. Este o soluție de mijloc între casele din baloți de paie și cele din lut (cob). Paiele (desfăcut) se amestecă cu un lichid argilos și se așează în perete cu furca sau se pune în cofrag. Lichidul are rol de liant, dar datorită faptului că în compoziție este lut, automat se recomandă o grosime a peretelui de minimum 60 cm.

Este recomandat să cunoașteți calitățile materialelor și să le folosiți în mod corespunzător. Pe de altă parte, degeaba vă doriți o casă din baloți de paie, dacă în structura acesteia intră minimum 30-40 mc de lemne. Construind de exemplu cu tehnica „cob”, poți reduce acest necesar cel puțin la jumătate. Sau degeaba vrei o cabană de lut în vârful Omu. Transportul lutului te va costa enorm, având în vedere că acolo este stâncă. Incercați să alegeți o tehnică în funcție de ceea ce vă oferă terenul. Din nou ajungem la alegerea terenului. Un teren în Apuseni (daca tot am luat acest exemplu), probabil îți va oferi și ceva lemn, și lut, piatră, apă, nisip, dar probabil și paie. Acolo ai multe șanse să te ajute localnicii cu căruțele și poate ieși mai ieftin decât cu utilaje. În alegerea tehnicii mai trebuie avut în vedere un aspect : este recomandat, (și mai mult ca sigur că și ei își vor dori) să implicați copii voștrii! Să știți că pentru un copil de 5-10 ani este destul de greu să care baloți sau găleți de pământ ca să umplă saci de rafie. Sunt numai două cazuri (tehnici) unde copii se pot implica doar la tencuială. La cob, la light-straw imediat după ce fundația e gata. 🙂 Cu un teren ideal, cunoștine de bză în domeniu, implicare la maxim, definirea pretențiilor, puteți să aveți o casă ecologică adevărată! Una eficientă, practică, sănătoasă, ieftină! Asta sper să pot dovedi și cu „coliba” mea…când va fi gata casa! Oricum, eu am încercat să explic cât se poate de corect și real cum stă situația costurilor pentru construcția unei case ecologice, începând cu cazul în care apelezi la echipă, până la cazul în care ți-o faci cu familia. Citește aici!

Majoritatea finisajelor sunt făcute de Gary şi familia acestuia. Merită să aruncați o privire pe filmulețul în care chiar Gary își prezintă povestea (doar în limba engleză). Dacă doriți mai multe sfaturi în privința reducerii costurilor, vă rog să accesați ACEASTĂ PAGINĂ!

Aici poţi vedea şi multe imagini cu căsuţa lui Gerry : Gary’s FLICKR PAGE

 

Arh. Adina Sztahura – de la oraș la căsuță din baloți de paie

Coliba Verde Construcții ecologice, Educație, Seminar/conferinta , , , 0 Comment
Arh. Adina Sztahura – de la oraș la căsuță din baloți de paie

Recent înfințata asociație „Coliba Verde” are ca scop principal promovarea și încurajarea construcțiilor ecologice dar, și traiul simplu, autosustenabil, cu grijă față de mediul înconjurător. Pentru a-și atinge scopul, asociația își propune să organizeze evenimete, manifestări de informare a celor interesați de această temă. Ca și prim pas, deja am început demersurile pentru organizarea unei conferințe de două zile, mai exact în zilele de 24-25 februarie 2018. Evenimentul va avea loc în localitatea Cluj Napoca și va avea câțiva  invitati speciali, ai căror nume este pe buzele multora dintre cei ce vorbesc de construcțiile ecologice (lut, baloți din paie, etc). Este vorba despre Arh. Ileana Mavrodin și Arh.Gernot Minke,  Arh. Silvia Demeter si  Arh.Adina Sztahura. Arhitecți care si-au confirmat deja prezenta, ca si prezentatori, la acest eveniment

În acest articol ne propunem să acordăm puțină atenție doamnei Arh. Adina Sztahura, și să vedem de ce ar trebui să veniți să o ascultați apoi, intr-un alt articol vă vom povesti si despre domnul Gernot Minke și ceilalți prezentatori Silvia Demeter  și Ileana Mavrodin desi, credem că, pentru pasionatii de case ecologice nu vom putea adăuga prea multe noutăți.

„Eu am devenit arhitect fiindcă vreau să ajut oamenii să își facă case potrivite pentru ei: pentru firea lor, pentru banii lor și cel mai important, case care să îi ajute și să îi servească. La un moment dat am fost confundată cu persoana care face rost de autorizația de construire. Ei bine și aceasta e o etapă, de care mulți se sperie, dar nu este totul. E doar un hop birocratic. Împreună cu soțul meu, care este și el arhitect avem un vis de a face case pentru oameni asemănători nouă, case așezate, care se nasc și cresc din teren. Ne place să desenăm cu mâna de aceea când concepem o casă schițăm de mână, deși moda este să faci imagini realiste pe calculator.” scrie Adina Sztahura în prezentarea de pe blogul personal.

Adina Sztahura: arhitect si permacultor, absolventa a Facultatii de Arhitectura Cluj  (2006), absolventa a cursului de Desing de Permacultura sustinut de prof. Pascal Depienne (2011), membru activ al Asociatiei Romane de Permacultura. Face parte din echipa care a initiat proiectul „Scoala din gradina”. Este pasionata de case naturale si vrea sa ajute cat mai multa lume sa isi construiasca o casa sanatoasa. Impreuna cu sotul, deasemenea arhitect construiesc casuta familiei : un proiect experimental din baloti, povestea proiectului gasindu-se pe blogul : fele-apa-fele-viz.blogspot.ro….

   Vă invităm cu mare drag să veniți să aflați povestea intreagă al acestui „drum”, chiar de la doamna arhitect Adina Sztahura, la seminarul din luna februarie al anului 2018.

 

Toaleta compost, amintirile și…cei doi ani de „Coliba Verde”

Coliba Verde Off Grid ( viața fără facturi) , 0 Comment
Toaleta compost, amintirile și…cei doi ani de „Coliba Verde”

     Nu știu exact data dar, ceea ce știu cu siguranță este faptul că am găsit acest teren exact acum 2 ani. Între Crăciun și Revelion.  Este momentul în care în inima noastră (al familiei) s-a născut tot ceea ce înseamnă „Coliba Verde”. Tot atunci am decis să ne continuăm viața altfel decât o fac majoritatea.

Aici, pe acest teren care efectiv ne-a „chemat”  (și nu cred că exagerez), un teren de care ne-am îndrăgostit la prima vedere și pentru care am făcut eforturi destul de mari ca să reușim să-l obținem. Un teren care, parcă ne invită, ne dă indicii ce și cum să facem. Simțeam că va fi mai bine dar, nu știam de fapt ce va/vor urma. Îmi propun ca în fiecare an, între cele două sărbători de iarnă să scriu un rezumat despre tot ceea ce s-a întâmplat în ultimii 360șiceva de zile.

 În primăvara primului an eram ca acele vite care sunt lăsate pentru prima oară pe câmp, după o perioadă lungă de stat în grajd. Alergam în stânga și dreapta dorind să facem deodată cât mai multe. Plănuiam multe, fără să știm dacă e bine sau nu. Încet, uitam și de cei trei copii 🙂 ….simțeam miros de libertate și doream să inspirăm deodată, cât mai mult în plămâni din acest aer…cu miros de libertate! Dar ne-am dorit prea multe deodată și am uitat să ne bucurăm. Apoi a venit acel moment când am realizat că, trăind în mijlocul naturii, realizezi  că, natura are propriul ritm. Noi, oamenii, fiind parte a naturii, trebuie să ne conformăm….și nu invers. Orice încercare al Omului de a schimba ritmul naturii va fi „răsplătită” în egală măsură. Și ne-am liniștit, ne-am mutat la cort pentru 3 luni. Adevărul e că nici nu aveam prea multe opțiuni decât să stăm în continuare în chirie, departe de teren și să facem naveta. Am ales să stăm pe teren. Am avut de câștigat, observând terenul, împrejurimile, natura, oamenii din cele două sate din apropiere. Am avut de câștigat și pentru că astfel ne-am împrietenit cu mulți oameni care, au trecut pe la noi fie ca voluntari, fie participând la ateliere, fie să ne legitimizeze (polițiștilor din zonă părea ciudat faptul că ne-am mutat în pădure și parcau atât de mulți pe marginea șoselei) fie că au venit așa, pur și simplu.

       De fapt, acesta este una dintre cele mai minunate daruri pe care l-am primit de la acest teren : OAMENII! Oamenii care ne-au trecut „pragul”. Dacă nu călătorești (ceea ce poate fi atât de minunat, nu-i asa?), cel mai minunat lucru care ti se poate intampla este să vină la tine LUMEA. Toti acei oameni au adus cu ei o părticică din locurile din care au venit. Știm că mulți dintre aceștia au lăsat la noi și  o bucățică din inima lor! Cu majoritatea am rămas prieteni.  Și aproape fără excepție, majoritatea dintre acești oameni au mai lăsat ceva la noi……..dar, haideți să vedem ce legătură are cu toate astea, toaleta compost! 🙂

Compostul are un rol foarte important, mai ales dacă nu ai animale în curte

Azi, am simțit momentul să golesc din nou, recipientul toaletei compost. Poate – cei care nu aveți experiență – veți crede că este o activitate scârboasă. Pentru mine nu este așa și nu ar trebui să fie pentru nimeni, deoarece ceea ce se extrage este efectiv humus. Pentru cunăscători, menționez că recipientul este de aproximativ jumătate metru cub și l-am golit după 6 luni. Despre toaleta uscată (compost) am scris ceva mai larg și este chiar și un video. Azi, în timp ce goleam recipientul, de fapt zâmbeam. În momentele acestea, ca un filmuleț, reapar în fața mea toți oamenii care au fost la noi. Si chiar dacă printre aceștia au fost și persoane care nu au găsit ceea ce căutau îmi face plăcere să îmi reamintesc. Pe de altă parte, – ca și paranteză –  am realizat, ce importanță are o astfel de toaletă, atunci când nu ai animale pe teren și vrei să „resuscitezi” o grădină „otrăvită” cu îngrăsăminte chimice. În compost am văzut câteva mici animale ceea ce mă duce cu gândul la faptul că, probabil, este un mediu sănătos și hrănitor, ceea ce îmi doresc și pentru plantele mele. Pentru că, compostul ajunge în grădină!

Toaleta compost, a fost prima realizare „importantă” de pe terenul nostru. Poate părea nesemnificativ dar, pe lângă importanța folosirii, construcția – care s-a dovedit foarte funcțională – a fost și un experiment pentru viitoarea toaletă compost care va fi construită ÎN CASA dar, un experiment a fost și acoperișul verde (la fel de reușit, despre care am scris AICI) care ne-a arătat soluțiile (ieftine, durabile și eficiente) pentru viitoarea casă semiîngropată.

Revenind puțin, pe lângă bucuria de a ne întâlni cu mulți oameni, în vara anului 2016 am ajuns să ne relaxăm și să ne bucurăm de ceea ce am primit. De ceea ce ne oferă natura. Apoi a venit iarna, cu foarte puțină lumină în casă, neavând curent electric. Însă, la lumina frontalelor și a lampionului reîncărcabil, am petrecut mult timp împreună, în familie, jucându-ne cu copiii, povestind, plănuind. Fiind iarna atât de lungă și rece (ceea ce ne-a bucurat cam până prin mijlocul lunii ianuarie când, deja așteptam nerăbdători să ieșim, să facem ceva) am avut mult timp să plănuim, să desenăm  viitoarele case, căsuțe (pentru că, construind cu materiale naturale, nu te mai poți opri 🙂 ) dar să ne gândim și la grădină, la permacultură, forest garden, huegenkultur, etc.

     A venit și a doua primăvară când, nerăbdători, ne-am apucat de grădină. Părea că va fi mai bine dar rezultatele nu au fost cele așteptate. Poate că vrem prea mult prea repede, poate că a trebuit șă ne împărțim atenția la cei trei copii, construcții, grădinărit, etc….nu știm. A venit și primul atelier (după un șir lung de ateliere frumoase și reușite) care …ne-a pus pe gânduri. După două zile, jumătate din participanți au plecat, invocând diferite motive.  Până la tabăra de ecologie cu copii și părinți din luna iulie multe nu s-au întâmplat. Tabăra a fost interesantă și într-o oarecare măsură chiar reușită și ne-a convins să înaintăm pe această linie, din dorința de a arăta copiilor alternativele la traiul urban, ceea ce noi, la vârsta respectivă, nu am avut posibilitatea.

            Anul 2017, a fost interesant. Eu ( Janos), nu am simțit acea bucurie care am simțit-o în primul an. Nu pot să zic nimic rău, nu am de ce să mă plâng dar, îmi lipsea acea bucurie. Nu știu de ce. Poate m-a surprins abundența de ajutoare primită în acest an? Pentru că da! Anul 2017 a fost anul în care ni s-au întins extraordinar de multe donații, ajutoare. Atât sub forma de bani cât și sub formă de obiecte sau ajutor fizic, anul acesta având foarte mulți voluntari.  Nici în acest moment nu îmi este clar, dacă oamenilor le este milă de noi sau cred în viziunea, țelul nostru și de asta ne ajută!?  Pe lângă ajutorul fizic, sumele de bani și diferite obiecte, cel mai important cadou a fost sistemul de panouri fotovoltaice cu toată instalația necesară pentru a avea curent electric. Și aici doresc să mulțumesc tuturor. În orice caz, ceea ce am învățat din asta a fost să dăruim și noi. Necondiționat. Ce putem, cât putem și atunci și acolo unde e nevoie.

   Până la urmă, în septembrie, când a venit la noi pentru o perioadă mai lungă un prieten din Franța, am reușit să îmi recapăt acel avânt de a face, de a avansa și am reușit să punem sub acoperiș căsuța (din saci umpluți cu pământ) și să avansăm destul de bine cu casa veche care era pe teren atunci când am achiziționat-o, pe lângă activitățile zilnice, necesare unui trai autosustenabil.

    Din păcate, anul 2017 a fost și unul destul de trist datorită faptului că în două zile 4 câini (din 5) au murit, probabil fiind otrăviți, apoi după ce am adus 3 cățeluși , unul a fost furat. Viața merge înainte, învățăm din greșeli și încercăm să evităm să facem aceiași greșeli.

  Și în anul 2018 așteptăm să ne treceți pragul….pentru a ne ajuta, pentru a vă ajuta, pentru a ne bucura, pentru a povesti, pentru a ne împrietenii….sau pur și simplu pentru că avem nevoie de compost 🙂

Vă dorim un an nou cu împliniri dar mai ales unul sănătos și fericit!

Janos și familia : Maria, Anett, Adam si Bence!

Modul ecologic (și ieftin) de a trata lemnul

Németh János Construcții ecologice, Off Grid ( viața fără facturi) , 0 Comment
Modul ecologic (și ieftin) de a trata lemnul

   Deși soluția nu are tradiție în România, cred că acest articol, poate veni în ajutorul celor care caută soluții locale, naturale și ieftine, pentru acoperirea casei sau, dacă nu, cel puțin pentru a trata (chiar impermeabiliza) lemnul împotriva dăunătorilor. Pentru România, soluțiile tradiționale pentru învelitoare, erau paie, fân, șindrilă din lemn, stuful și țiglele ceramice. Căutând soluții alternative, mulți dintre noi ne-am gândit că o idee bună ar fi soluția scandinavilor și anume, acoperișul verde. Căutând o soluție ecologică dar mai ales ieftină pentru învelitoare, chiar și mie mi-a dat bătăi de cap, atunci când am ajuns să mă gândesc la „coliba” mea. Îmi plăcea ideea acoperișului verde, dar nu este neapărat o soluție ieftină numai dacă te gândești la ce structură ai nevoie pentru a susține o astfel de greutate. Multă vreme soluția ideală pentru mine a fost țigla ceramică refolosită. De ce nu? Au stat pe case mai mult de 70 de ani și sunt date jos încă în stare bună, doar pentru că oamenii își aleg soluții moderne. Dacă pe acoperișul meu stă cel puțin 20-30 de ani (și nu văd de ce nu) atunci merită cei 30 de bani pe bucată, cât se cere în zona în care vreau să construiesc. Apoi am văzut un filmuleț cu acoperișul din paie. Mi-a plăcut enorm de mult simplitatea și eficiența acestuia…..și este extrem de ieftin. Totuși, din punctul meu de vedere, dezavantajul ar fi (mai mult estetic), acoperișul extrem de înalt necesar unei învelitoare din paie. Dar, acum, în lista mea a intrat o a treia soluție și despre asta dores să vă scriu puțin mai pe larg : Yakisugi – o tehnică cât se poate de simplă, de finisare și protejare a lemnului.

Yakisugi
Yakisugi

Am auzit de această tehnică de la un arhitect cu care colaborez la o casă din baloți de paie. Am „salvat” ideea și după o vreme am început să caut pe internet. Rezultatul căutării a fost una extrem de plăcută pentru mine, sper să vă placă și vouă. 🙂

  Oricine putea face mai demult ceva ce astăzi necesită bani și angajarea unei echipe de oameni specializați, cu materiale și scule pe care nu ni le-am permite să le cumpărăm. Trecutul este un izvor nesecat de cunoștințe și e păcat că se pierd.

Yakisugi este o tehnică simplă, veche, folosită de meșterii japonezi pentru finisarea și protejarea suprafeței exterioare a lemnului în aplicațiile exterioare. „Yakisugi” sau „Shou sugi ban” sunt termenii folositi ca denumire pentru acest procedeu, cu o căutare pe Google sau Youtube probabil găsiți mai multe informații (în alte limbi). CARBONIZAREA conferă o rezistență suplimentară naturală lemnului, fiind folosită de pe vremurile epocii de piatră când omul primitiv își întărea vârful suliței de lemn prin ardere. Suprafața lemnului cu care se fac placările exterioare se carbonizează printr-o ardere cu flacără puternică, rapidă, apoi se curăță funinginea de suprafață și se aplică ulei de tung sau ulei de in. Acesta are proprietatea de a se întări în contact cu aerul fiind primul lac natural folosit vreodată. Cu cât se aplică mai multe straturi, cu atât pelicula de contact cu exteriorul se îngroașă și crește rezistența în timp.

Tehnica aplicării acestui finisaj presupune arderea fie îndividual cu o torță pe gaz, fie în pachet a unei suprafețe a scândurii. Experiența și practica vor fi cele mai bune sfătuitoare privitor la gradul de insistare cu flacăra, nivelul satisfăcător de pătrundere a carbonizării în profunzime sau viteza de producție a acestor elemente.

Personal încă nu am încercat această tehnică, dar cu siguranță când ne apucăm de pereții din lut al colibei noastre, voi încerca și vă voi povesti mai multe. Până atunci, mai jos puteți vedea un scurt filmuleț despre simplitatea acestei tehnici și câteva imagini pe care puteți vedea că, în Japonia, tehnica se folosea și pentru finisarea pereților exteriori. De altfel, probabil că unii dintre voi vă aduceți aminte că la noi, această metodă (de ardere a lemnului) se folosea la stâlpii din lemn (pentru gard, telegraf, etc). Partea care era introdusă în pământ era protejată de umezeală, insecte, etc prin aredrea acelei părți.

Sursă de inspirație pentru acest articol, a fost un site web, unde iubitorii de obiecte din lemn pot găsi informații utile: www.stejarmasiv.ro/

Casă din baloți de paie? Încearcă tehnica GREB! Iată de ce :

Németh János Construcții ecologice , , 0 Comment
Casă din baloți de paie? Încearcă tehnica GREB! Iată de ce :

„Tehnica GREB este aztăzi singurul sistem constructiv pus la punct și reproductibil pentru casele din baloți de paie”

Case din baloți de paie – Astăzi, cu costul ridicat și în creștere din ce în ce mai mare al materialelor de constructii moderne, cei mai mulți oameni din țările în curs de dezvoltare nu își pot permite să le cumpere, să le folosească. Prin urmare, unii aleg cele mai ieftine materiale moderne, dar asta le va afecta sănătatea. Din ce în ce mai mulți oameni se întorc la soluțiile naturale și caută soluții ieftine de construire. Mai sunt și cei care aleg materialele naturale, fiind conștienți de avantajele acestora. Vrând nevrând, cu toții ajung să folosească la construcția caselor, cele mai vechi materiale de construcții : pământul, piatra, lemnul, paiele….sau chiar baloții de paie!

Pereti din baloti de paie

În domeniul constructiilor ecologice, casele din baloti de paie stârnesc un interes din ce în ce mai mare. În rândul celor care sunt interesați de această soluție, există un oarecare „folclor” dar, nu e de mirare. Există chiar și o dezinformare voită din partea unor blog-eri care caută mai mult „senzaționalul” decât să prezinte realitatea. De asemenea, la nici o facultate de construcții nu se predă absolut nimic despre construcțiile ecologice, în general. Din păcate, singurele surse de informare rămân cărțile, internetul sau practica (voluntariat, atelier) pe santiere unde construiesc oameni experimentati….sau neexperimentati, pentru ca si din greselile altora se poate învăța.

Despre casele din baloți de paie, există o descrie generală pe site-ul www.casenaturale.ro dar, acesta este mult prea puțin pentru a desprinde „tainele” acestei tehnici. Cărți traduse în limba română nu sunt dar și cele în limba engleză sunt destul de sumare.

Fig2 – click pe imagine pentru a cumpara

După o experiență de câțiva ani în acest domeniu (recunosc, cu bune și cu rele) și după ce am intrat în posesia unei cărți excelente, mi-am propus ca în acest articol să vă atrag atenția asupra unei tehnici, metode de a construi o casă din baloți de paie. Această tehnică se numește GREB.

Iată, in cele de mai jos, traducerea unui fragment din cartea dedicată acestei tehnici :

«„Tehnica GREB” definește de fapt structura de lemn cu care se lucrează, modul de zidire (asezare) al baloților, respectiv amestecul de materiale folosit pentru tencuirea exterioară dar și modul de aplicare al acestuia. „GREB” este prescurtarea de la „Grupul de Cercetare de la Batture”, cei care au dezvoltat această tehnică.

În general, tehnica GREB este aztăzi singurul sistem constructiv pus la punct și reproductibil pentru casele din baloți de paie având un proces de realizare operațional și descris în întregime.  Acest sistem folosește materiale portabile o omanual, disponibile oriunde, la prețuri cât se poate de accesibile. Permite autoconstructorilor să-și construiască o casă cu înalte performanțe energetice, chiar și pe două nivele.

În 2011, la 16 ani de la construirea primei case cu această tehnică, și la 6 ani de la apariția primei ediții al acestui manual (vezi fig 2.), există, se pare, în Franța, peste 150 clădiri construite cu această tehnică. Numeroase șantiere sunt deschise în lumea întreagă. Personal, cunosc două cazuri în România. În anul 2018 ne propunem să construim o saună cu această tehnică, la „Coliba Verde”.  Dar iată câteva avantaje care trebuie aduse neapărat în prim plan :

  • structură compusă dintr-o singură secțiune de lemn. Se lucrează cu dulapi de 10×4 cm. Pentru pereții unei case de 100 mp construiți e nevoie de doar 2 mc de cherestea!
  • puține unelte necesare pentru montare
  • manevrarea ușoară a materialului lemnos, datorită dimensiunii reduse
  • nu necesită asamblări complexe
  • structura poate fi chiar demontată ușor având în vedere că se lucrează cu șuruburi
  • stabilitatea zidurilor datorită structurii duble
  • datorită liniilor drepte, recomandat pretențioșilor
  • chiar dacă legea nu permite, poate fi construită cu ușurință de o familie

 

 

 

 

 

 

 

Așa cum în orice bine este un pic de rău și invers, tehnica GREB are și ea mici inconveniente :

  • turnarea mortarului necesită o importantă mână de lucru (necaificată însă)
  • necesitatea de a avea sectiuni de lemn bine calibrate pentru o mntare ușoară
  • reticenta unor profesionisti din constructiile conventionale (tamplar, electrician, etc.) fata de un sistem original si necunoscut
  • complexitatea aplicării unei tencuieli exterioare durabile pe suport mixt, lemn si mortar

»»

 Normal că pe lângă avantajele specifice acestei tehnici, se cumulează și toate avantajele generale unei case ecologice. A fost o perioadă când m-am îndepărtat puțin a tot ceea ce a însemnat pentru mine „case din baloți de paie” pur și simplu că am considerat o soluție destul de comercială dar mai ales scumpă datorită structurii de lemn (ceea ce se poate elimina la câteva tehnici cu pământ)…însă, încercând această tehnică (GREB) am realizat că poate fi o soluție pentru multe familii. Asa că am decis ca în vara anului 2018 să construiesc o mică construcție cu această tehnică care, va servi ca și saună. Vă recomand să cumpărați cartea pentru că sunt și multe imagini care vă poate ajuta să vă insușiți tehnica. Sper să vă fie de folos!

Ai fi interesat să participi la un atelier cu tema caselor din baloti de paie? Te asteptam în luna Iulie la Coliba Verde. Citeste detalii AICI!

Silvia Demeter – „Arhitecta Prințului Charles” la seminarul din Cluj Napoca

Coliba Verde Construcții ecologice, Seminar/conferinta , , 0 Comment
Silvia Demeter – „Arhitecta Prințului Charles” la seminarul din Cluj Napoca

Recent înfințata asociație „Coliba Verde” are ca scop principal promovarea și încurajarea construcțiilor ecologice dar, și traiul simplu, autosustenabil, cu grijă față de mediul înconjurător. Pentru a-și atinge scopul, asociația își propune să organizeze evenimete, manifestări de informare a celor interesați de această temă. Un astfel de eveniment este și conferința de două zile, mai exact în zilele de 22-23 februarie 2020. Evenimentul va avea loc în localitatea Brașov și va avea câțiva  invitati speciali, ai căror nume este pe buzele multora dintre cei ce vorbesc de construcțiile ecologice (lut, baloți din paie, etc). Este vorba despre Arh. Ileana Mavrodin și Arh. Silvia Demeter si  Arh. Vlad Sadici.

Seminar „Case ecologice”, Brașov 22-23 februarie, 2020. Click pentru detalii!

 

Silvia Demeter – ”Arhitecta Prințului Charles”

imagine preluata de pe site-ul www.avantaje.ro

În acest articol ne propunem să acordăm puțină atenție doamnei arh. Silvia Demeter –  desi, credem că, pentru pasionatii de case ecologice nu vom putea adăuga prea multe noutăți – și să vedem, de ce ar trebui să veniți să o ascultați apoi, intr-un alt articol vă vom povesti si doamna arh. Ileana Mavrodin (aici)

„Silvia Demeter Lowe a absolvit arhitectura, are un masterat luat la Oxford şi a devenit restaurator al Casei Regale Britanice pentru proprietăţile Prinţului Charles din România. A renunţat la o carieră de vis, pe bani foarte mulţi, acolo, în Anglia, ca să se întoarcă în Braşovul ei natal şi să redea românilor picăturile de frumuseţe şi de istorie ale unor clădiri de poveste.

Silvia Demeter Lowe a renunţat la Oxford pentru Braşov. A dat cu piciorul unui job de vis ca arhitect în Anglia ca să se întoarcă în ţară. Dezamăgită de reacţia autorităţilor române, cărora le-a oferit experienţa ei în domeniul restaurării, Silvia Demeter Lowe a decis să schimbe înfăţişarea României pe cont propriu. Sătulă să vadă cum se năruie casele frumoase sub ochii autorităţilor, cum clădirile urâte umbresc monumentele, arhitecta a strâns fonduri prin fundaţii patronate de prinţul Şerban Cantacuzino şi de prinţesa Marina Sturza şi a reparat porţi vechi de o sută de ani din Braşovul vechi, care stăteau să se dărâme. Acum încearcă să facă rost de bani ca să restaureze faţade întregi…..

….citeste mai mult AICI

„Earthship” – casa independentă ideală, casa „offgrideri”-lor?

Coliba Verde Construcții ecologice , , , , 0 Comment
„Earthship” – casa independentă ideală, casa „offgrideri”-lor?

Desi există păreri diferite în ceea ce privește materialele de construcții folosite (mai mult din cauza cauciucurilor dar, acestea ar putea fi înlocuite cu saci umpluți cu pământ de exemplu. Nu uitați că față de România, în SUA, sunt grămezi uriașe de cauciucuri uzate) , „Earthship-ul” reprezintă o casă complet independentă (căutată de „offgrid-eri” ) construită din materiale reciclate precum cauciucuri uzate, doze de aluminiu, sticlă, lemn sau beton si care își controleaza propria răcire, incălzire și electricitate. Termenul de “Earthship” este abrevierea a tot ceea ce inseamnă o construcție ce are la bază un proiect autonom si independent economic.

             

 

Ceea ce este incredibil la acest gen de constructii este căt de luxoase pot fi, pe lângă faptul că sunt practice și ocrotesc mediul inconjurător. Aceste tipuri de construcții sunt ideale în cazul în care dorești să te desprinzi de viața de oraș și să trăiești într-un mod natural si independent.

 

     

Ce oferă? în primul rând libertate – în orice moment. În al doilea rând poate fi construită de aproape oricine. În același timp, costurile traiului cum ar fi electricitate, gaz, încălzire, apă și canalizare sunt reduse. Nu în ultimul rând, te desprinzi de dependența pe care sistemul ți-o oferă ca fiind unica solutie. Orice sistem Earthship include colectarea de apă, canalizare proprie, electricitate ecologică si reciclarea deșeurilor. Aici sunt câteva motive pentru care poți să optezi spre acest tip de locuintă.

 

Case din lut. ATELIER PRACTIC ȘI TEORETIC. Click aici pentru detalii.

1.Earthshipurile sunt incredibile.

Poate fi construit aproape in totalitate din materiale reciclate, si in acelasi timp sa ofere un comfort nemaipomenit.

           

 2.Iti poti cultiva propria ta mancare.

Includerea unui sistem de incalzire solara pasiv este parte din procesul crearii unui earthship. Sistemele solare pasive pot servi de asemena ca sera, oferindu-ti posibilitatea de a avea o mica ferma. Gandeste-te cum ar fi sa ai propriile tale legumele proaspete!

3.Eficient in privinta apei – perfect pentru conditiile secetoase.

Earthshipurile sunt construite sa colecteze apa de ploaie si sa recicleze cat de multa apa este posibil. Apa colectata de pe acoperis este dirijata intr-o cisterna, canalizata si filtrata pentru chiuveta si dusuri. Apa care nu este folosita sau este “murdara” poate fi dirijata spre sera pentru udarea plantelor. Nu se pierde nici un strop. Incalzirea apei se face cu ajutorul soarelui, a biodieselului sau gazului.  Daca este necesar, poate fi racordata si la sistemul de apa curenta a orasului.

4. Energie la costuri mici.

Earthshipurile sunt incredibil de eficiente atunci cand este vorba despre energie, ceea ce inseamna sa ai cateva panouri solare si poate si o turbina de vant. Pentru incalzire, iti instalezi un sistem de soba inteligent si ieftin. Exista metode care nu sunt costisitoare, si in accelasi timp, ofera caldura mare.

5. Un alt beneficiu este ca nu ai facturi.

Este o incantare sa vezi ca gramada de facturi cu care erai obisnuit s-a redus consistent.

6. Sunt usor de construit.

Exista multe exemple de tinere cupluri care si-au construit singuri propria locuinta, fara ajutor doar in 3 luni, fara ca sa fie experti in asa ceva.

7. Costul nu este foarte mare daca folosesti materiale reciclate.

Gandeste-te cum ar fi sa iti construiesti o locuinta comfortabila, decenta si independenta.

Construirea unei astfel de locuinte reprezinta un prim pas spre evolutie, spre a construi o lume mai curata, care sa traiasca in acord cu mediul inconjurator. Intr-o societate in care tehnologia este din ce in ce mai avansata, datoria noastra este sa tinem pasul cu ea si sa folosim ceea ce ne ofera pentru a ne autosustine si a ne reda dreptul la libertate. Earthship-ul este o solutie venita in intampinarea celor care isi doresc un mod de viata alternativ, curajos si responsabil. In acelasi timp, reprezinta un mijloc de durata prin care sa incepem sa dezvoltam un mod de viata prin care sa oferim respect naturii si planetei.

Pentru unii oameni ideea pare foarte atractiva. Pentru altii insa, obisnuiti cu confortul oferit de viata de la oras, poate fi o provocare. Fiecare dintre noi este diferit, si trebuie sa alegem varianta care ni se potriveste cel mai bine. Faptul de a avea variante alternative este totusi un prim pas spre a avea un trai care sa ne ofere perspectivele dorite.

Text preluat de pe www.constiintacolectiva.ro 

Imaginile au fost preluate de pe www.boredpanda.com

Food sharing – stop foametei, stop risipei

Coliba Verde Bucătărie, Voluntariat , 0 Comment
Food sharing – stop foametei, stop risipei

O inițiativă  pentru combaterea risipei din domeniul alimentar.

Planting getty creative easy access

Printre cele mai mari probleme cu care se confruntă umanitatea în prezent se numără risipa de hrană, un paradox al unei societăţi care are, deopotrivă, ţări sărace, în care copiii mor de foame şi ţări bogate, în care tomberoanele sunt pline de mâncare, de multe ori neatinsă. O treime din hrana pe care o producem ajunge la gunoi, în timp ce zeci de milioane de copii se duc la culcare flămânzi în fiecare noapte.

O mișcare de amploare tocmai a convins Franța să adopte o lege care obligă supermarketurile să doneze produsele nevândute săracilor și persoanelor fără adăpost. Dar aceasta e doar o mică parte a problemei, pentru că majoritatea alimentelor sunt distruse înainte să părăsească fermele. Uniunea Europeană caută în prezent soluții pentru a interzice magazinelor să mai refuze cantități uriașe de alimente sub pretexte ridicole, punând astfel în cârca fermierilor surplusul de mărfuri și responsabilitatea.

Tomberoanele din București sunt pline cu mâncare. Aruncă românii chiar și mâncare ambalată, îmi spune un bărbat pe care l-am întâlnit în timp ce căuta PET-uri în containerele de prin Berceni. Face “colectare selectivă” de câțiva ani și e uimit de câtă hrană ajunge la tomberon. Mâncarea reprezintă chiar și jumătate din deșeurile de la gunoi. La capătul celălalt sunt oamenii săraci pentru care mâncarea e un lux. Bineînțeles, ne întrebăm “cum e posibil ca unii oameni să moară de foame și mâncarea să ajungă la groapa de gunoi?”.

La nivel mondial sunt multe initiative dar, probabil cea mai reușită și cea mai bine pusă la punct este cea din Germania.  Pe site-ul www.foodsharing.de, sunt mii de oameni înscrişi. Site-ul le indică oamenilor unde se găsesc diverse produse, puse în coşuri, care aşteaptă să fie ridicate. Există şi o aplicaţie de telefon mobil pentru a afla adresa celui mai apropiat „coş de produse” şi ora la care este umplut. Pentru cei care nu îşi permit accesul la internet, sunt organizate altfel de puncte de ridicare a produselor alimentare: frigidere puse în diverse zone, de unde oricine se poate servi cu ce produse doreşte din cele aflate la dispoziţie.

Dar ce putem face la nivelul țării noastre!?

   Deși este foarte mic numărul celor care vor să facă pași în direcția combaterii risipei alimentare, totuși și în România există inițiative. Una dintre acestea este o petiție  (poti semna AICI ) prin care se cere celor în măsură „să creați un cadru instituțional pentru a controla tratamentul neloial aplicat furnizorilor, cum ar fi anularea comenzilor în ultimul moment, o practică prin care producătorii sunt forțați să arunce cantități mari de mărfuri, dar și implementarea la nivel național a unor programe pentru atingerea obiectivului ONU de înjumătățire a rispiei de mâncare până în 2030.”. O altă inițiativă susținută o găsim în mediul online, pe site-ul TOTB (de altfel este și site-ul de unde ne-am inspirat și noi pentru redactarea acestui articol), unde găsim cel puțin două articole unde se pune semnul exclamării această problemă a risipei!

Asociația „Coliba Verde” dorește să se alăture acestor inițiative, prin implicare concretă dar și prin atragerea atenției (în mod repetat) asupra acestei probleme. Ca și prim pas, vom încerca să găsim „puncte de colectare” (de exemplu restaurante, cantine sociale, etc.), magazine dispuse să dea mai departe „deșeurile alimentare” (de bună voie” dar și oameni (probabil pentru inceput la nivel de voluntariat) care să ne ajute în acest demers.  O primă idee, un prim început ar fi o „platformă online” (pentru început probabil un grup de facebook) unde vor posta cei dispuși să dea mai departe surplusul dar, și cei care au nevoie vor putea cere ajutor. Orice idee, sugestie, implicare in această direcție este binevenită.

Ileana Mavrodin – Drumul de la „Casa-Verde” la „Castelul de lut”

Coliba Verde Construcții ecologice, Seminar/conferinta , , , 0 Comment
Ileana Mavrodin – Drumul de la „Casa-Verde” la „Castelul de lut”

Recent înfințata asociație „Coliba Verde” are ca scop principal promovarea și încurajarea construcțiilor ecologice dar, și traiul simplu, autosustenabil, cu grijă față de mediul înconjurător. Pentru a-și atinge scopul, asociația își propune să organizeze evenimete, manifestări de informare a celor interesați de această temă. Un astfel de eveniment este și conferința de două zile, mai exact în zilele de 22-23 februarie 2020. Evenimentul va avea loc în localitatea Brașov și va avea câțiva  invitati speciali, ai căror nume este pe buzele multora dintre cei ce vorbesc de construcțiile ecologice (lut, baloți din paie, etc). Este vorba despre Arh. Ileana Mavrodin și Arh. Silvia Demeter si  Arh. Vlad Sadici.

Seminar „Case ecologice”, Brașov 22-23 februarie, 2020. Click pentru detalii!

În acest articol ne propunem să acordăm puțină atenție doamnei Ileana Mavrodin, și să vedem de ce ar trebui să veniți să o ascultați apoi, intr-un alt articol vă vom povesti si despre ceilalți prezentatori  desi, credem că, pentru pasionatii de case ecologice nu vom putea adăuga prea multe noutăți.

Imagine preluată de pe www.adelaparvu.com

 Ileana Mavrodin scrie chiar ea pe site-ul personal că „sunt o arhitecta  născuta in Romania care și-a petrecut 12 ani traind și muncind în Canada. Canada este o țară primitoare și foarte frumoasă dar viaţa în aer conditionat nu e pentru mine! În 2004 Casa-Verde mi-a schimbat destinul!
Visul meu acum este să introduc „cobul” (ce este mai exact „cob-ul” poti citi AICI ) ca alternativă de construcție ecologică în România.
In timp ce am lucrat la acest proiect am intalnit o serie de oameni interesanți; am legat noi prietenii și am fost ajutata și încurajată. Avocați, arhitecți, ingineri sau localnici ne-am imlpicat cu toții și am împărtășit același vis. In vara anului 2004 am venit în vacantă  în România, aveam la mine o carte: “How to build a cob cottage”, citeam despre construcțiile de cob pe care un arhitect englez le face  pe coasta de vest a Americii. Am găsit  în sudul Banatului, la Sasca, exact terenul lutos despre care se scria în carte, am început să experimentez cu cărămizi test și o macheta 1:10. Dupa 12 ani petrecuți în Canada în fața calculatorului am redescoperit placerea de a modela, am prins curaj şi am trasat un cerc cu diametrul de 4 metri voiam sa vad cum lucreaza materialul să-l las peste iarna să vedem ce se întâmplă. In acea vara s-a nascut Casa-Verde. Anul următor am revenit. Viata in aer conditionat nu imi mai placea, visam la racoarea căsuței de lut, cum sa o fac functionala sa pot locui in ea.Au trecut 7 ani de atunci, acum merg în vacanta in Canada, Casa-verde are o bancuta încălzita, baie cu apa curenta adusa prin cadere libera de la fantana din deal, curent de la o baterie solara. Anul acesta am terminat bucătăria de vara cu cuptor de paine, loc pentru ţăst și pat deasupra cuptorului.”

    Fiind printre putinii arhitecti din România care au înțeles ce înseamnă o casă ecologică, datorită experienței adunate în Canada și nu în ultimul rând pentru pasiunea  față de construcțiile ecologice, Ileana Mavrodin a fost din ce în ce mai căutată de cei care erau interesați de construcțiile ecologice, în special cele din lut. Astfel, pe lângă atelierele organizate sistematic, la care participă foarte multe persoane, Arh. Ileana Mavrodin se poate mândri cu multe realizări, aproape fără excepție fiind vorba de case din lut, construite cu tehnica „cob”. Printre cele mai mediatizate, după succesul „Casa Verde” (www.casa-verde.ro) , mai putem enumera „Satul de lut” din Berca, Buzau (www.cobvillage.ro), casa din baloți de paie din Sangeorz Bai, Bistrita Nasaud ( www.popasulverde.ro) si nu in ultimul rând, impresionanta construcție din lut, „Castelul de lut” din Porumbacu de sus, judetul Sibiu (www.valeazanelor.ro).

În republica.ro, Raluca Ion scria că, Răzvan Vasile era în 2013 proprietarul unui teren din localitatea Porumbacu de Sus, din județul Sibiu și tatăl unui băiat. Pe teren voia să construiască o pensiune, iar experiența lui de tată l-a făcut să se gândească la o construcție de poveste, una care să semene cu căsuța piticilor din pădure.

A schimbat patru arhitecți, iar al cincilea a înțeles ce își dorea să facă din acele desene cu pereți rotunjiți. Era Ileana Mavrodin. Așa a fost ridicat, pe structură de lemn și cu ziduri din cob, Castelul Zânelor.

Câteva detalii tehnice despre construcție am scris pe site-ul „www.casenaturale.ro” însă aici ne dorim doar să amintim că „drumul parcurs” de doamna Ileana Mavrodin de la „Casa Verde” până la , acum renumita, construcția „Castelul de lut” este de fapt dovadă cea mai bună că întoarcerea la natură nu înseamnă neapărat o întoarcere la „sărăcie” sau în „bârlog” – asa cum ironizează unii – ci poate însemna o îmbinare plăcută, sănătoasă a arhitecturii organice, ecologice cu cerințele, standardele traiului din acest secol. Vă invităm cu mare drag să veniți să aflați povestea intreagă al acestui „drum”, chiar de la doamna arhitect Ileana Mavrodin, la seminarul din luna februarie al anului 2020.

 

Arhitectul Gernot Minke revine în România pentru un seminar de două zile

Coliba Verde Ateliere, Educație, Seminar/conferinta , , , , , , , 0 Comment
Arhitectul Gernot Minke revine în România pentru un seminar de două zile

Recent înfințata asociație „Coliba Verde” are ca scop principal promovarea și încurajarea construcțiilor ecologice dar, și traiul simplu, autosustenabil, cu grijă față de mediul înconjurător. Pentru a-și atinge scopul, asociația își propune să organizeze evenimete, manifestări de informare a celor interesați de această temă. Ca și prim pas, deja am început demersurile pentru organizarea unei conferințe de două zile, mai exact în zilele de 24-25 februarie 2018. Evenimentul va avea loc în localitatea Cluj Napoca și va avea câțiva  invitati speciali, ai căror nume este pe buzele multora dintre cei ce vorbesc de construcțiile ecologice (lut, baloți din paie, etc). Este vorba despre Arh. Ileana Mavrodin și Arh.Gernot Minke,  Arh. Silvia Demeter si  Arh.Adina Sztahura. Arhitecți care si-au confirmat deja prezenta, ca si prezentatori, la acest eveniment. Cu alte alte detalii cu privire la acest eveniment, vom reveni în momentul in care vom detine toate datele, informatiile.

În acest articol ne propunem să acordăm puțină atenție domnului Gernot Minke și să vedem de ce ar trebui să veniți să-l ascultați apoi, intr-un alt articol vă vom povesti si despre doamna Ileana Mavrodin și ceilalți prezentatori (Silvia Demeter, Adina Sztahura) desi, credem că, pentru pasionatii de case ecologice nu vom putea adăuga prea multe noutăți.

Sursa imaginii este Wikipwdia

Gernot Minke este prima referință la nivel mondial în ceea ce privește construcțiile durabile sau naturale.

Gernot Minke este arhitect si profesor la Universitatea din Kassel, Germania si director la Building Research Institute. Cercetarile sale se focalizeaza asupra folosintei plantelor pentru constructia de case la preturi reduse, cladirilor rezistente la cutremure, noilor tehnici de constructie cu pamant si structurilor de bambus. Din 1979 are propriul birou de arhitectura ecologica, realizand peste 60 de case din materiale naturale in Argentina, Brazilia, Chile, Germania, Ecuador, Guatemala, India si Ungaria.

A desfășurat mai mult de 50 de proiecte de cercetare și dezvoltare în domeniul construcțiilor ecologice, locuințelor cu costuri reduse, construcțiilor din lut, balotilor de paie, bambusului și acoperișurilor verzi. El a fost invitat ca vorbitor la peste 60 de conferințe internaționale și a condus numeroase discuții, cursuri și ateliere de lucru în diferite țări din întreaga lume.

Si-a concentrat activitatea pe clădirile verzi și design ieftin și a dezvoltat tehnici implementate și raportate în peste o sută de ateliere de lucru și de formare în Europa, India și în întreaga America latină.

Și este, de asemenea, dovada vie a unei vieți sincronizate cu un trai bun: creștere spirituală, alimente sănătoase, locuințe cu cele mai înalte standarde de calitate a vieții și o muncă confortabilă.

sursa acestor informațiilor este Wikipedia.

 

„Ori te pregătești pentru teze (teste), ori pentru viață”. Spicuiri din educația finlandeză!

Németh János Educație , 0 Comment
„Ori te pregătești pentru teze (teste), ori pentru viață”. Spicuiri din educația finlandeză!

Pentru noi, educația copiilor este importantă. Din punctul nostru de vedere, ceea ce primesc copiii din ziua de azi de la învățământul de stat nu numai că este puțin dar, cu siguranță este defectuos, fiind infiltrate interese materiale. Asta credem noi. În aceeastă ordine de idei, căutăm soluții alternative, luând în calcul chiar și „homeschooling”-ul. Dacă la un moment dat vă scriam despre educația copiilor olandezi, azi, în preajma ZILEI INTERNAȚIONALE AL EDUCAȚIEI (5 octombrie), mi-am propus să vă traduc un articol în care era rezumat modul de educare al copiilor din clasele primare, din Finlanda! Având în vedere că este recunoscut in lume, reusitele elevilor finlandezi, cred că merită citit. Haideți să vedem ce fac ei altfel, ce fac ei mai bine :

1. Totul este gratuit!

Educația finlandeză este gratuită. Și acesta include mese, excursii, geanta și papetăria. Dacă locuinta elevului  se află la mai mult de 2 km distanță de scoala, atunci se asigură transportul. Toate costurile sunt plătite de stat. 12,2% din bugetul central este cheltuit pentru educație.

2. Elevii sunt tratați individual

Fiecare elev își îndeplinește sarcinile în funcție de abilități. Copiii sănătoși învață împreună cu copiii cu dizabilități fizice sau psihice. Dacă un elev nu reușește să-și îndeplinească sarcinile (temele), învățătorul îi va oferii ore suplimentare. Dascălul este plătit în plus de stat, pentru acest efort. Se pune accent pe învățarea limbilor străine. Trăiesc după principiul că fiecare elev este în măsură să-și găsească o ocupație utilă, astfel dacă elevelui nu-i place o anumită materie, poate să coase sau să citească pe timpul „orei”.

3. Calificative motivante

În Finlanda se acordă notele de la 1 la 10. În primii doi ani, primesc doar calificative verbale de la „s-ar putea și mai bine”, până la „perfect”. Din clasa a treia, primesc note însă nu sunt publice. Fiecare elev știe doar propriile note. Oricum nu se dau notele pentru a „evalua” elevul ci mai degrabă pentru a-l motiva să-și îmbunătățească performanțele, cunoștințele.

4. Pot umbla în șosete

În școlile din Finlanda nu există uniforme. Nu suntem la fel, deci nu este o prioritate creearea „turmei”. Se pune accent pe dezvoltarea personalității individuale. Copiii se îmbracă cum vor. Foarte des poți vedea copii fără încălțăminte, la ore.

5. Nu sunt obligați să stea în bănci! Ore în aer liber.

Dacă copilul simte nevoia, poate participa la ore, stând pe covor sau pe canapea. Dacă vremea le permite, dascălii ies foarte des cu elevii, în grădina, curtea școlii. În principiu, majoritatea școlilor au așa numite amfiteatre cu gazon, unde se poate învăța în aer liber.

6. Foarte puține teme pentru acasă

Potrivit politicii finlandeze de educație, elevii trebuie să petreacă cel puțin tot atâta timp cu familia și odihnă, cât petrec cu învățatul. Astfel, tema pentru acasă nu trebuie să fie mai mult de 30 minute și cu mare grijă ca acesta să fie foarte atractiv pentru elev. De exemplu, un mod interesant de a preda istoria este acela de a ruga elevii să-și intervieze bunicii despre perioada in care erau ei tineri, apoi să compare acea perioadă cu cea modernă.

7. Nu sunt teze.

Finlandezii au un proverb : „ori te pregătești pentru teze (teste), ori pentru viață”.  Pornind de la această idee simplă, au sistat tezele. Profesorul, pentru a verifica cunoștințele elevilor, poate să ceară elevilor un extemporal in scris, dar  nu vor primi note.

8. Pauze lungi

Indiferent cât de interesantă este o oră, pauza va fi mai interesantă. În școlile finlandeze, în fiecare oră, există o pauză de 15 minute

9. E fain să fi profesor în Finlanda!

Interesul pentru Universitatea de Pedagogie din Helsinki  este de 20 de ori mai mare decât locurile disponibile. Salariul  unui profesor este in jur de 3500 euro, ceea ce este cu 1,5 ori mai mare decât salariul mediu din Finlanda. Să fii profesor în Finlanda este un lucru foarte prestigios pentru că „ei reprezintă” viitorul. Nu trebuie să predea conform unor reguli stricte. Fiecare profesor poate alege din ce carte să predea și ce program utilizează. În plus, lângă fiecare profesor, există un profesor „asistent” care îi ajută pe elevi să înțeleagă sarcinile.

10. Elevii învață lucruri utile pentru supraviețuire

Ora de înot începe cu ce trebuie făcut în cazul în care cineva se îneacă. Învață să gătească, croșeteze, meșteșugărească. O atenție sporită se acordă protejării mediului. La ora de informatică sunt învățați să construiască website-uri sau/si portofolii. Ideea fundamentală este de a permite elevilor să înțeleagă și să trăiască într-o lume în continuă schimbare.  Nu este nevoie de date inutile, număr de ani etc., deoarece există internet.

11. Nu există diferențe de calitate între școli

Copiii nu trebuie să aleagă o școală. Nu există „școli de elită”. Copilul va merge la cea mai apropiată școală. La orice școală va găsi profesori buni și educație adcvată.

12. Copiii pot alege ceea ce vor să mănânce.

Cantina este gratuită și variată. Meniul este afișat pe website-ul școlii, cu o lună înainte de începerea acesteia. Ei încurajează copiii să aibă o dietă sănătoasă, cu o opțiune vegetariană permanentă.

13. Noaptea la școală.

În fiecare an, de câteva ori pe noapte, copiii merg la școală cu saci de dormit și dorm în sala de clasă sub supravegherea profesorilor. Ei urmăresc filme, se joacă și este obișnuit să primească înghețată în dimineața următoare pentru micul dejun.

….Sună (mai) bine, nu credeți?

Cât costă o casă ecologică (naturală)?

Németh János Construcții ecologice , , 0 Comment
Cât costă o casă ecologică (naturală)?

Cât costă o casă ecologică (naturală)?

        „Cât costă o casă ecologică (naturală)?” – este intrebarea pe care îmi place să o urăsc. 🙂 Sunt întrebat foarte des, dar înțeleg. Oamenii vor totuși să știe la ce să se aștepte atunci când decid să-și construiască o casă. Mai ales că, majoritatea dintre noi „am auzit” că o casă ecologică ar fi de fapt soluția pentru toată lumea, ar fi soluția pentru a NU apela la credite bancare. Din păcate, deseori oamenii sunt dezamăgiți! Oare pe bună dreptate? Adevărul este că în unele cazuri este destul de greu să stabilești exact preșul corect. De ce? Pentru că, (cel puțin din punctul meu de vedere) o casă ecologică este de fapt o casă tradițională (indiferent de zona din care ne inspirăm în ceea ce privește arhitectura sau design-ul casei, desi ar fi recomandat să vă inspirați chiar din arhitectura tradițională din zona în care construiți) dar cu îmbunătățirile necesare, pentru o eficiență energetică maximă și cu adăugarea elementelor noi din tehnologia modernă care ne ajută la sporirea confortului. Ori casele tradiționale întodeauna s-a construit cu materiale si soluții naturale, locale. Cu forță de muncă locală. Prin immplicarea familiei la maxim. Acum, în era industrializată, sunt tot mai multe soluții prefabricate care, ne sunt vândute sub „sigla” CALITĂȚII! Tocmai în această ordine de idei, personal, consider că sunt două tipuri de case ecologice : cele prefabricate (sau din materiale prefabricate) și cele naturale (construite din materiale naturale locale sau materiale reciclate). Diferența? Cum spuneam, producătorii de soluții prefabricate spun că oferă calitate și garanție. Este o soluție unde beneficiarul nu trebuie neapărat să dețină cunoștințe în domeniul construcțiilor (deși recomand CU LITERE MARI – pentru a putea supraveghea lucrările), nu trebuie să fie îndemânatic și nu trebuie să lipsească de la servici. Pe de altă parte, astfel de case primesc cu ușurință autorizție de construcție ca să nu mai spun că acum legea NU NE PERMITE să ne construim singuri casa! Însă, toate astea pot duce la costuri foarte mari, îmi permit să zic chiar exagerat de mari. Poate chiar si 50% mai MULT decât o casă convențională, cărămidă și polistiren sau lemn si vată minerală! Toate astea sub „sigla” sănătății („casă BIO”) si a „calității” (oare putem fi siguri?). Și atunci să încercăm să convingem oamenii (de rând) să-și construiască case ecologice? Pe de altă parte avem casele naturale. Avem atâtea tehnici (vezi www.casenaturale.ro ), atâtea soluții oferite de natură de a ne construi case, mai ales că acum am putut învăța și din tehnici tradiționale de pe alte meleaguri (earthbag, cordwood, cob, etc) încât nu avem decât să ne apucăm și să facem. Sunt soluții simple, eficiente și pot fi chiar foarte ieftine. S-a construit cu piatră, lemn, pământ, stuf, paie, etc de secole sau mii de ani. În România si acum sunt case construite de mai bine de 100 de ani si sunt locuite! Ca si atunci si acum durabilitatea si calitatea acestor case erau hotărâte de cunostintele si indemanarea celor care o construiau. Ori aceste cunostinte, in zilele noastre nu se dobândesc greu (carti, internet, filmulete, voluntariat, ateliere, etc.). Problema mare este atunci când nu putem sau nu vrem sa dobandim aceste cunostinte ci mai degraba am plati o echipă sau un „meșter”! După cinci-sase ani de promovare intensă a construcțiilor ecologice, incă nu găsesti o echipă serioasă (sau chiar profesionistă !? )  care să-ți construiască o casă din lut de exemplu! Se spune (mai în glumă sau mai în serios) că o casă naturală costă de fapt exact câți bani ai.

Dar totuși, cât costă o casă ecologică (naturală)? 

Atunci când vă puneți această întrebare, vă rog să vă gândiți la următoarele lucruri :

  1. Ce aleg? Soluții prefabricate (chiar dacă vorbim de mteriale naturale), garanții, etc sau caut soluții naturale, locale, tehnici locale si implicarea mea si a familiei la maxim?
  2. Dacă plătesc, pentru ce voi cheltui banii? Doar materiale, eventual consultanță sau voi apela la muncitori? Ori, am să construiesc casa cu familia si prietenii, eventual cu ajutorul, sfaturile unei persoane cu experiență?
  3. Ce clădire îmi doresc? Scoală, castel, „vilă” sau o casă fix pe măsura familiei mele. (aspectul acesta al spatiului util, necesar (metri patrati) pentru o familie am sa o dezvolt intr-un alt articol)
  4. Cu ce material, tehnică voi construi? Alegerea materialului si a tehnicii este extrem de importantă în ceea ce priveste costurile. Cel mai ieftin material de constructii este lutul (mai ales daca ai un teren suficient de mare de unde să-l extragi. De asemenea, unele tehnici necesită mai puțin lemn (fiind autoportante – cob, pămant batatorit, saci umpluti cu pamant)
  5. Sunt perfectionist sau ma ma multumesc cu frumusetea simplitatii?
  6. Ce fel de acoperiș aleg? Tipul acoperișului poate influenta foarte mult costul final al casei!
  7. ….si o intrebare care sa ti-o pui in soaptă : „fentez” legislatia sau merg 100% pe cale legală? Nu incurajez pe nimeni sa incalce legea, dar stim cu totii ca sunt unele „portițe” prin care putem scădea preturile.

După ce mi-ati răspunde la aceste intrebări, si m-ați intreba totusi cât costă o casă ecologică, ceea ce vă pot spune eu este că depinde doar de voi. Este alegerea voastră cât să coste. Dar totuși, iată ce spune experiența mea :

În cazul unei contractări cu o firmă specializată costurile unei case naturale pot ajunge aproape de pretul unei case construită in mod conventional, ba chiar mai mult!…asta mai ales dacă clientul optează pentru un design modern, asemănător cu casele din materiale obișnuite! Prețul mai depinde și de posibilitatea de a procura materialele din resurse locale și de finisajele interioare și exterioare!   Se poate spune că dacă optați pentru varianta  „la cheie”, nu veți ieși sub prețul de 300-350 euro/mp (preț care conține manoperă și materiale, mai puțin unele materiale de finisare)…..asta, deoarece este un preț calculat pentru cel mai „pesimist” scenariu din punctul de vedere al unui constructor : cazare pentru 4-5 muncitori, transportul materialelor și a sculelor, închirieri utilaje, schele, finisări pretențioase, front de lucru dificil , etc, etc…. Ceea ce este important, este faptul că aici vorbim de casă EFICIENTĂ, ECOLOGICĂ, ECONOMICĂ.

Dar, trebuie știut, că, costurile pot scădea semnificativ. Dacă am lua în calcul un „scenariu optimist”, când pe teren, sau foarte aproape găsim toate materialele, când clientul dorește doar finisaje tradiționale (fără pereți extraordinar de netezi, fără colțare, etc), când și beneficiarul se implică fizic, deja putem vorbi de prețuri, chiar sub 250 euro/mp.

Trebuie să recunoaștem faptul, că după principiile ecologice, nici nu ar trebui să angajați o echipă, ci să vă construiți casa cu familia, cu prietenii în clacă! Participați la câteva workshop-uri, mai citiți, mai întrebați și puteți încerca în prima fază să vă construiți o anexă și dacă totul e în regulă vă apucați cu familia de casă. Astfel, puteți să vă construiți casa undeva în jurul prețului de 120 euro/mp. În cazul în care, credeți că totuși nu v-ați descurca fără un specialist, puteți opta într-o colaborare cu un consultant sau cu un asistent (pe șantier).
 
 
În concluzie :

    În funcție de cât de mult vă implicați, în funcție de pretențiile Dumneavoastră ca beneficiar, în funcție de finisajele exterioare și interioare, în funcție de sursa de materiale și nu în ultimul rând în funcție de participarea unei echipe întregi sau doar a unui asistent, prețul casei dumneavoastră (ecologice) poate varia între 130 euro/mp și 450 euro/mp. În preț am inclus materialele și prețul a minim unui asistent. Prețul real, întodeauna îl veți afla doar când există un plan, un proiect și după fixarea exactă a pretențiilor

ATELIER PRACTIC : ÎNVAȚĂ CUM SĂ CONSTRUIEȘTI O CASĂ ECOLOGICĂ IEFTINĂ 

Citește detalii aici! 

IMPORTANT! Mai ales în cazul in care construiti „in regie proprie”, deseori s-a adeverit ca, costurile estimative s-au dublat. La fel si timpul de executie. Parerea mea este ca aceste „deficiente” apar deseori din lipsa unui plan bun (si nu ma gandesc la un plan, proiect tehnic), bine gandit. Eu cred ca atunci cand ne apucam de constructie, este bine sa stim exact din ce, cum vom construi, si sa stim exact inclusiv unde ne punem până să prosoapele (de exemplu). Adică un plan extrem de amănunțit!

      In incheiere, iata si câteva sfaturi (sper eu utile) cu ajutorul cărora puteti economisi câțiva bănuți la construcția casei voastre!

Read more

Soluții pentru reabilitarea caselor din chirpici sau paiantă

Németh János Construcții ecologice , , , 0 Comment
Soluții pentru reabilitarea caselor din chirpici sau paiantă

Personal, întodeauna am fost de partea construcțiilor noi. Adică, mai pe înțelesul tuturor, prefer să construiesc o casă pe măsura familiei mele, adaptată la nevoile noastre decât să cumpăr una veche și să o renovez, reabilitez. Atunci când am învățat despre construcțiile ecologice, în Franța, mentorul meu mi-a zis ceva ce nu voi uita niciodată : „Omul, de cele mai multe ori, construiește pentru urmași. pentru copii, pentru nepoți. Trebuie să le fim recunoscători, le suntem datori. Datoria noastră este să avem grijă de ceea ce ne-au lăsat moștenire, în care au pus suflet și au dat tot ce au putut ei, ca nouă, urmașilor să ne fie bine….și asta este valabil și la case! Recunoștința o putem arăta salvând aceste valori, ducând mai departe tradiția, moștenirea lăsată de ei. Să ducem mai departe valorile spirituale, etc”…dar să rămânem la case! Eu voi construi o casă nouă, însă una cu un design tradițional, tipic zonei în care o construiesc. Însă, știu că sunt foarte multe persoane care cumpără case vechi, case construite cu diferite tehnici, dar în special din chirpici sau paiantă. Și nu-i condamn. Ba dimpotrivă îi felicit. Iar prin acest articol, doresc să le vin în ajutor, deoarece majoritatea acestor case au nevoie de intervenții, de reabilitări, renovări. Știu că mulți au nevoie de aceste sfaturi și ar fi păcat să aleagă soluții care să distrugă aceste case sau să-i facă să nu se simtă confortabil.

Probleme și soluții de reabilitare, renovare

Soluții de reabilitare a caselor din chirpici sau paiantă

Înainte de toate, aș vrea să stabilim câteva lucruri care mulți nu le știu, apoi trecem la eventualele probleme care se pot ivi și soluțiile care eu le consider practice, eficiente, ieftine și sănătoase.

 

Ceea ce aud de la multă lume și greșesc enorm este că „pământul și lemnul izolează bine”. Greșit! De fapt, poate fi adevărat, dar numai dacă pereții construiți din aceste materiale au o anumită grosime ( de exemplu perete din pământ, minimum 60-70 cm, cel din lemn minimum 40 cm sau de exemplu perații din piatră ar trebui să aibă cel puțin 1 metru grosime). Deși, din amintiri știm că aceste case (din paiantă, chirpici) sunt (au fost) călduroase, probabil ne aducem aminte că de multe ori amintirile frumoase s-au terminat cu o casă umedă, pereți plini cu mucegai sau rozătoare care au făcut canale prin pereți, etc. Voi reveni cu o explicație la aceste probleme, dar înainte de asta vreau să vă atrag atenția asupra unor lucruri :

O casă va fi bună din toate punctele de vedere, dacă (și cam asta înseamnă de fapt o casă ecologică) : 

  1. Pereții respiră (umezeala din casă poate migra din casă spre exterior-acest lucru este important mai ales în perioada rece)
  2. Pereții exteriori al casei termoizolează cât se poate de bine (trebuie să oprim schimbul (pierderile0 de temperatură prin pereți
  3. Materialele din interiorul casei formează o masă termică (orice material cu care finisăm interioarele, ar trebui să aibă capacitatea de a absorbi, acumula temperatura – de exemplu de la soare, sau de la o sobă). Astfel poți economisi mulți bani, și confortul climatic din casă poate fi cât se poate de plăcut.
  4. Materialele cu care construiești casa, nu ar trebui să-ți afecteze sănătatea, sau să polueze mediul înconjurător (aproape fiecare material de construcții modern, prefabricat contine materiale chimice, care se dizolvă de la umiditatea din casă, iar locuitorii le inhalează, inspiră, provocând diferite boli de la alergii până la cancer)

În conformitate cu aceste lucruri trebuie știut că există materiale de construcții care formează masă termică, deci au capacitatea de a conduce temperatura (conductivitatea termică depinde de la un material la altul), iar alte materiale au o capacitate extraordinară de termoizolare…în special care conțin celule de aer. Materiale care absorb temperatura sunt pământul, lemnul, piatra, nisipul, varul, iar printre cele capabile de termoizolare am enumera paiele, stuful, lâna de oaie.

Cel mai mare inamic al tuturor materialelor de construcții naturale, este UMEZEALA! Umezeala, umiditatea excesivă. Unele rezistă mai mult (piatra de exemplu, dar într-o umiditate continuă după sute de ani s-ar eroda și acesta), dar unele s-ar degrada foarte repede (de exemplu paiele).

Stiind toate astea, casa noastră ar trebui să arate cam așa : Pereții exteriori construiți din materiale care termoizolează ( de exemplu cât mai mult paie), iar cei interiori cât mai mult „acumulatori” (lemn, pământ, piatră). Știind că piatra rezistă cel mai mult la umezeală, este normal că o folosim ca și fundație. Materialele de construcții naturale dintr-o construcție, pot primi umiditate excesivă din trei direcții : din pământ în sus spre pereți (soluția este fundație din piatră cu mortar de var-care la rândul lui, în timp se pietrifică-și soclu înalt), din precipitații (ploaie, zăpadă cu vânt – soluția este streașină lată, plus prispă, plus pomi plantați în direcția din care vin de obicei ploile torențiale) și din condens….și aici ajungem puțin înapoi la începutul articolului. :) Dacă ne facem o casă din paiantă sau chirpici, și pereții nu sunt destui de groși, căldura din casă, se va întâlni cu frigul de fară și va face condens în perete. Umiditatea va ataca în primul rând paiele din compoziția chirpicilor, apoi lemnul din structură! Noi în interior menținem o temperatură constantă, deci putem presupune că pereții, vor avea aproximativ 20 grade celsius itr-o grosime de 10 cm (poate puțin mai scăzut spre exterior). În schimb, afară (vorbim de iarnă) temperaturile pot fi schimbătoare. Dacă ajunge mult sub zero, din exterior pământul la fel va absorbi ca si in interior si dacă este suficient de frig si multa vreme, cele doua temperaturi se vor intalni in perete si vor face condens. Așadar, oameni buni, grosimea și compoziția pereților exteriori contează foarte mult. La fel cum contează și fundația, dar mai mult ruperea capilarității (urcarea umidității) dintre sol și perete! Pe de altă parte, degeaba este călduroasă o casă din grinzi de lemn de exemplu, dacă vei consuma 10 m de lemne pe sezon. Dacă ai avea grosime suficientă, nu ai avea pierdere de energie (căldură) iar consumul de energie va scădea chiar cu 70%! ….să revenim la oile noastre (cu cei trei câini :) )

Atunci când cumperi o casă veche pot apărea următoarele probleme care te pot pune pe gânduri pentru a căuta soluții (eficente, ieftine) de reparare, restaurare :

  1. Crăpături (mari) : în zilele noastre nu mai este o noutate că apar alunecări de teren (copaci din ce în ce mai puțini, sau și pentru că – nu uitați – pământul trăiește, se mișcă) care pot provoca „rupturi” în structură. Un alt motiv ar putea fi și  intensificarea traficului (rutier, feroviar) în zonă. Dacă în pereți a ajuns din diferite motive umezeală excesivă, de asemenea poate slăbi structura (mucegăiește lemnul de exemplu). Soluții : întărirea fundației prin „subzidire”, dacă problema vine de jos, de la sol. Am văzut multe case din paiantă fără fundație, fără soclu. Dacă e din cauza umezelii, trebuie eliminată structura afectată, înlocuită și asigurați-vă că nu veți avea umezeală în pereți (explicații am dat mai sus)
  2. Pereți umezi : majoritatea caselor pe care le-am văzut eu în special în sud, nu aveau nici fundație, nici soclu. În Bărăgan paote că nu e o problemă, mai ales dacă casele au streașină destul de lată. Pământul fiind foarte uscat va înghiții toată ploaia care vine o dată la o lună sau două. În schimb, în zona de deal, lipsa soclului, a fundației poate fi o problemă, deoarece există posibilitatea ca pereții să absoarbă umiditate din sol. Soluții : Nu trebuie să alergăm neapărat după folii. Se poate încerca cu un simplu drenaj (dar bine făcut), care ar trebui să ajute. Dacă ați cumpărat o casă care, în pereții exteriori are lut (chirpici, paiantă) și nu are o grosime de minimum 50-60 cm, recomand un strat de termoizolare. Sunt soluții de termoizolare naturale, locale. Ieftine, durabile, eficiente : baloți de paie, stuf, lână de oaie. Nu vă fie teamă! Pentru toate întrebările care v-au și venit repede în minte (rozătoare, foc0, sunt soluții! Pentru cei pretențioși sunt și soluții certificate la nivel europen, calitate necontestată cum ar fi plăcile de termoizolație din fibră de lemn (NU OSB! – cleiul din OSB conține formaldehidă, provoacă cancer!), saltele de cânepă, celuloză, etc. ….au și preț pe măsură!
  3. Rozătoare : nu cred că rozătoarele simt mâncarea din casă printr-un perete de 60 cm (că vorbim de lut). În pereții caselor din baloți de paie, ar intra in paie pentru a se încălzi și probabil ar găsi boabe în primul an, în baloți. Oricum, soluții de prevenire sunt și ar putea funcționa și la o casă din lut, dar nu cred că e cazul! Ce am observat eu, la casele din paiantă mai ales, majoritatea celor în care au intrat rozătoare prin pereți, erau pereti umezi, deci moi, mai ușor de pătruns pentru ei. Pe de altă parte, este știut faptul că șobolanii sunt atrași de locuri umede, de mucegai.
  4. Tencuiala. Multă lume se plânge de durata scurtă a tencuielii. Nu vă mirați. Din interese financiare, comerciale, ne-au „învățat” că fără ciment nu se poate. Oameni buni! Se construiește de mii de ani. Case, castele, biserici. Multe dintre clădirile bine făcute, sunt și acum în picioare, cu multe dintre ele ne facem poze și le punem pe facebook (castele, biserici, etc). Și au sute de ani. Care ar fi problema cu aceste materiale? Trebuie doar să știi cum să le pui. Pe când cimentul…cimentul are o sută și un pic de ani. Cimentul este un material natural. Se poluează extrem de mult deoarece se ard foarte multe deșeuri plastice pentru a ajunge la o temperatură extrem de mare, necesară producerii cimentului. Dar, trecând peste asta, cimentul absoarbe și reține umiditatea, prea mult. Din cauza asta, iarna mai ales la îngheț-dezgheț cedează. Soluția : soluția este pur și simplu tencuiala de var pe exterior și tencuiala de lut pe interior. În tencuiala de var se pot adăuga de exemplu praf de marmură sau ulei vegetal pentr a mări gradul de impermeabilitate. Da, necesită îngrijire. Odată pe an, iasă familia și într-o zi reîmprospătează pereții. Este ieftin. Este mișcare, sănătate. Oricum pentru mofturoși sau pretenșioși, există soluții „durabile”, unde nevoia de intervenție se mărește de 5-6 ori (mai bine zis se lungește în ani :) ). Vorbim de tencuieli decorative pentru exterior, pe bază minerală (respiră pereții).
  5. Acoperiș – termoizolați bine podul casei sau dacă folosiți mansarda atunci între căpriori. Soluții sunt, dar mai ieftin și mai economicos ar fi termoizolarea podului decât între căpriori
  6. Geamuri : contrar celor afirmate de mulți cum că o casă naturală, ecologică ar fi un pas în trecut, tocmai pentru că  ne folosim de experiența în timp și inovațiile apărute, casele noastre ar trebui să fie mai eficiente decât ale strămoșilor noștrii. Pentru a nu pierde multă căldură, pe vremuri se făceau geamuri mici. Acum avem geamurile termoizolante, geamurile termopan. Nu vă fie frică, nu termopanele provoacă mucegai în jurul geamurilor! Mucegaiul vine din cauza lipsei de termoizolații la glafuri (finisare inadecvată. Din grabă se face doar o simplă mascare atât în interior cât și în exterior, pe când aici este zona cea mai expusă, iar termoizolarea glafurilor este extrem de importantă), cumulul de materiale sintetice care nu permite difuzia vaporilor (respirația pereților), și tâmplărie ieftină di materiale cu conductivitate termică extrem de ridicată (aluminiu și plastic). Soluții : Eu recomand, geamuri termopan cu tâmplărie din lemn (am văzut geamuri termopan în stil tradițional extrem de frumoase), glafuri bine termoizolate, jaluzele pe exterior, și perdele groase pe interior. Termoizolație de calitate garanatată :)

Cam acestea sunt lucrurile care mi-au venit în minte, oricum extrem de multe sfaturi utile sunt chiar pe acest site sau pe site-ul www.casenaturale.ro . De altfel, eu personal ajut cu sfaturi, cu link-uri pe cei intersați în grupul de pe facebook pe care l-am creat special pentru acest scop. Chiar și pe această pagină, sub articol, dacă aveți întrebări, nelămuriri sau chiar sfaturi, nu ezitați să le scrieți. Voi răspunde cu seriozitate tuturor. :)

Cu multă stimă, Németh János

E vremea sa ne „băgăm picioarele” în lut! Casele din pământ revin!

Coliba Verde Construcții ecologice , , , , 0 Comment
E vremea sa ne „băgăm picioarele” în lut! Casele din pământ revin!

Pământul capătă denumiri diferite când este folosit ca material de construcție. Ceea ce este denumit ștințific lut, este de fapt un amestec de argilă, nisip foarte fin (mâl), nisip și eventual componente mai mari, precum pietrișul sau pietrele. Pentru cărămizile nearse se folosesc adesea termenii „cărămizi din lut” sau „chirpici”, iar pentru cărămizile nearse comprimate, se folosește termenul „blocuri de pământ”. Când sunt compactate într-un cofrag, primește denumirea de „pământ bătătorit”, iar dacă cărămizile au forme sferice și se zidesc fără a se usca în prealabil sunt denumite „cob”

case din chirpiciLutul are trei dezavantaje față de materialele industriale obișnuite :

1. Lutul nu este un material de construcție standardizat.  În funcție de locul de proveniență a lutului, compoziția acesteia va fi diferită, conținând cantități și tipuri diferite de argilă, mâl, nisip și alte agregate. În concesință, caracteristicile lutului pot diferi de la un loc la altul, iar prepararea unui amestec ideal pentru o anumită tehnică, poate fi de asemenea diferit. Pentru a-i stabili caracteristicile și a le schimbaatunci când este necesar, prin adăugarea de aditivi, trebuie să se cunoască exact comopoziția lutului cu care se lucrează. (n.r. – de asta vedem diferite tehnici, în diferite regiuni. Oamenii s-au adaptat. De exemplu în zona de vest a țării găsim mai multe case cu pământ bătătorit, pământul fiind mai nisipos, numai bun pentru această tehnică)

2. Amestecul de lut se contractă atunci când se usucă. Când se evaporă apa folosită la prepararea amestecului (este nevoie de umezeală pentru activarea puterii de legare și pentru o mai bună maleabilitate), vor apărea crăpături din cauza contracției. Raportul de contracție liniară este de obicei între 3% și 12% pentru procedeele umede (asemeni folosite pentru mortar și cărămizi din lut) și între 0.4% și 2% pentru procedeele mai uscate (folosite pentru pământ bătătorit sau blocuri de pământ comprimate). Contracția lutului poate fi limitată prin reducerea conținutului de argilă și apă, prin optimizarea distribuției de granule și prin folosirea aditivilor.

3. Lutul nu este rezistent la apă! Lutul trebuie protejat de ploaie și îngheț, în special dacă este în stare umedă. Pereții din pământ pot fi protejați de umezeala excesivă prin streașină lată, soclu înalt, prispe sau tencuieli cu o arecare compoziție de materiale impermeabile (praful de marmură, praf de sticlă, etc)

pereti din pamantPe de altă parte, lutul are multe avantaje față de materialele de construcții industriale, obișnuite:

  1. Lutul echilibrează umiditatea – Lutul poate să absoarbă și să elibereze umiditatea mai repede și într-o măsură mai mare decât orice alt material de construcție, permițând echilibrarea climatului interior. Experimentele făcute la Laboratorul de Cercetare pentru Construcții din Kassel, Germania, demonstrează faptul că atunci când umiditatea relativă dintr-o cameră se ridică brusc de la 50% la 80%, cărămizile nearse pot să absoarbă, în două zile, de 30 de ori mai multă umiditate decât cărămizile arse. Chiar dacă se află într-o cameră climatizată cu o umiditate de de 95% timp de 6 luni, chirpiciul nu se umezește, nu-și pierde stabilitatea și nici nu depășește conținutul normal de umiditate, care este de 5% până la 7% din greutate. (Umiditatea maximă pe care un material uscat o poate absorbi poartă denumirea de „conținut normal de umiditate”). Măsurătorile făcute pe o perioadă de 8 ani într-o casă recent construită în Germania, cu toți pereții interiori și exteriori făcuți din pământ, au demonstrat faptul că umiditatea relativă din această casă era în mod constant de 50% pe tot parcursul anului. Fluctuațiile erau de numai 5% până la 10% asigurând astfel condiții de viață sănătoase, cu  umiditate redusă vara și ridicată iarna
  2. Lutul menține căldura – La fel ca toate materialele grele, lutul menține căldura. Ca rezultat, în zonele cu mari diferențe de temperatură între zi și noapte, sau oriunde este necesară stocarea căldurii solare prin mijloace pasive, lutul poate echilibra climatul interior
  3. Lutul economisește energia și reduce poluarea mediului înconjurător – Pentru pregătirea, transportul și folosirea lutului este de nevoie de aproximativ 1% din energia necesară producerii, transportului și a folosirii cărămizilor arse sau al betonului armat. Lutul nu poluează în niciun fel mediul înconjurător.
  4. Lutul este refolosibil – Lutul nears poate fi refolosit de un număr de infinit de ori pe o perioadă foarte îndelungată. Lutul uscat vechi poate fi refolosit după ce s-a înmuiat în apă, deci lutul nu devine niciodată un material rezidual care ar putea polua mediul
  5. Lutul permite reducerea costurilor pentru materiale și transport – Solul argilos se găsește adesea pe șantier, astfel încât pământul excavat pentru fundații poate fi folosit pentru construcțiile din pământ. Dacă solul conține prea puțină argilă, trebuie adăugat sol argilos, iar dacă este prea multă argilă, se adaugă nisip. Folosirea pământului excavat înseamnă mari reduceri de costuri în comparație cu alte materiale de construcție. Chiar dacă solul este transportat pe alte șantiere, este de obicei, mult mai ieftin decât alte materiale industriale
  6. Lutul este ideal pentru cei care vor să-și construiască casa în regie proprie –  În cazul în care procesul de construire este supervizat de o persoană experimentată, aproape orice tehnică de construire cu pământ, poate fi realizată fără a pregătire profesională în domeniu. Deoarece procesele implicate nu necesită decât multă muncă, având la îndemână unelte și mașini ieftine, acestea sunt ideale pentru construcțiile individuale
  7. Lutul ajută la păstrarea (conservarea) lemnului și a celorlate materiale organice – Datorită conținutului de umiditate echilibrat de 0,4% până la 6% din greutate, precum și datorită capilarității ridicate, lutul conservă elementele din lemn care rămân în contact cu acesta, păstrându-le uscate. În mod normal, ciupercile sau insectele nu vor deteriora lemnul, deoarece insectele au nevoie de o umiditate de minimum 14%  până la 18% pentru a rămâne în viață, iar ciupercile de mai mult de 20%. În mod similar, lutul are capacitatea de a conserva cantitățile mici de paie din amestec (necesare cu rol de armătură). Totuși, dacă se folosește un amestec ușor de lut cu paie, cu o densitate de mai mic de 500 până la 600 kg/mc, atunci lutul își poate pierde capacitate de conservare din cauza capilarității ridicate a paielor, dacă acestea sunt în număr mare. În astfel de cazuri, paiele pot putrezi atunci când rămân umede pentru o perioadă mai îndelungată.
  8. Lutul absoarbe agenții poluanți – S-a susținut adesea că pereții din pământ ajută la purificarea aerului poluat din interior, dar acest fapt trebuie dovedit ștințific. Este adevărat că pereții din pământ pot absorbi agenții poluanți dizolvați în apă.

 

Un articol extras din cartea lui Gernot Minke -„Construind cu pământ”

Educatia in familie (homeschooling) pentru începători

Coliba Verde Educație , 0 Comment
Educatia in familie (homeschooling) pentru începători

De o vreme încoace ne-am tot gândit (după întâlniri cu alte persoane) și până la urmă am decis să alegem „homeschooling”-ul, adică copii nostrii nu vor mai merge la scoală (asa cum o stim majoritatea dintre noi) ci vor învăța acasă. Deocamdată sunt in sistemul de stat – clasele 1 (Anett) si 3 (Adam) – este doar chestiune de timp, pana cand. Bineînțeles am citit mult despre sistemele „Waldorf”, „Sumerhill”, „Montesori”, etc. dar până la urmă am decis : VOR ÎNVĂȚA ACASĂ. Însă, ca majoritatea părinților, ne facem/făceam griji : suntem în stare (noi ca părinți), într-adevăr este benefic copiilor, îi excludem din societate, etc? Stiti ce? Toate semnele ne arată că va fi bine. Nu vreau să intru în aceste detalii, pentru că, cei care sunt cunoscători știu detaliile iar cei care aud prima oară această definiție, recomand să se documenteze. Ceea ce m-a determinat să scriu această notiță, este faptul că am găsit un articol în limba maghiară care m-a/ne-a cam liniștit, ne-a adus răspunsuri la ultimele întrebări care le-am mai avut. Acum stim cu siguranță că totul va fi bine, mai bine. Acest articol mi s-a părut interesant și m-am hotărât să-l traduc (deoarece în românește nu am găsit aceste informații) și sper să fie de ajutor celor care sunt sau vor fi în situația noastră!

 

Iată articolul care l-am găsit pe site-ul www.szeretetteremuhely.hu

 

(Scuze pentru eventualele greseli 🙂 …treceti cu vederea si vedeti mesajul 🙂 ). Prima rubrică (care în articol descrie situația din Ungaria, nu este traducere ci ceea ce știu eu de situatia din România. Dacă greșesc, sau stiti voi altfel, nu vă rețineți și scrieti in comentariu…si eu/noi suntem incepatori 🙂 )

 

Cum să încep?

În România (după cunostintele mele) nu există o lege care să permită ca, copii să învețe acasă în mod privat. Ba mai mult, deoarece școala este obligatorie, riști să-ți ieie copilul (Protectia copilului) de acasă pe motiv că-ți neglijezi copilul. Pe de altă parte, dacă copilul nu va avea un certificat că are unele studii efectuate nu poate adera la învățamânt superior, ori copilul trebuie să aibă posibilitatea de a alege, atunci când vrea. În acest scop trebuie căutat un institut care-l va primi și emite un astfel de certificat recunoscut cel putin la nivel European. După cunoștințele mele, în România ai două posibilități : o scoală americană, si una din Ungaria. Pentru cea din urmă trebuie să fii cetățean al țării respective, ceea ce pentru mulți ardeleni de nationalitate maghiara nu este o problemă). În acest caz, trebuie să mergi cu copilul, la examene în Ungaria. Majoritatea celor pe care i-am cunoscut eu au ales prima variantă, si anume sistemul american. În acest caz nu trebuie să mergi deloc cu copilul la institutie, platesti o taxa anuala de cca 600-800 lei, trimiti rezultatele in scris (au incredere in tine 🙂 ) si in schimb primesti certificat

Cum găsesc o astfel de scoală?

Păi nu este foarte usor, dar primul pas este să întrebi cei care sunt deja implicati. Poti sa intrebi chiar si educatorii din scoala „normala” daca au cunostinte (pentru ca de obicei au) dar fi pregatit(ă) cu un răspuns scurt si la obiect (fara sa-i jignesti) la întrebarea „de ce vrei să-l scoti din sistem….?”.

Care sunt costurile unei astfel de educații?

Multă lume crede că a învăța acasă este de fapt o fiță pentru cei înstăriți (financiar). Că sunt angajați profesori special pentru a se ocupa DOAR cu acel copil. Nicidecum! Esenta este tocmai faptul că părinții se ocupă cu copilul, părinții sunt cei care-l educă. Asta însemnând că întodeauna, cel putin unul din părinți trebuie să rămână acasă cu copilul/copii. În general , costurile se limitează la cele achitate institutiei la care figureaza oficial copilul

Ce specializare trebuie sa aiba parintele pentru a putea „preda” acasa, propriului copil?

De nici un fel

Sigur sunt în stare să-mi educ copilu, fără specializare?

De cele mai multe ori, încrederea în sine a părintelui este obstacolul pentru a începe această activitate. De prea multă vreme și poate prea aprofundat trăim (și suntem „educati” sa credem) cu gândul că depindem de educația instituționaliztă și refuzăm să credem în educația și armonia din familie. Si da! Functionează! Nu uitați că, copii voștrii au învățat limba maternă de la voi, fără ca voi să fiți profesori de gramatică. Succesul „homschooling”-ului constă în inteligența, răbdarea și creativitatea părinților, dar și în dorința copilului de a-si însușii lucruri noi si cât este de disciplinat. Cel mai important este să fiti încrezători în voi și în proprii copiii!

Eu am si un copil micut. Pot să educ pe cel mai marisor pe langa cel mic sau va deranja?

Un frățior mai mic (sau surioară) nu poate și nu va fi un obstacol. Dacă cel mic încă mai are somn după masa (de exemplu) atunci puteti învata cu cel mare in acest timp. Mai ales în „primele clase”, ajunge să te ocupi cu copilul câteva ore (3-4) pe zi. Chiar dacă cel mic ar fi treaz, tot nu ar deranja, mai ales dacă  se joacă singur. Dacă cel mic dorește să se conecteze în „joaca” celui mai mare, atunci trebuie implicat și cel mic si „ascultat” :). Dacă neapărat are nevoie de atentia mamei, atunci, in acest timp, copilul mai mare poate primi unele sarcini/exercitii care le poate termina în mod individual.

Copilul nu devine izolat? Singuratic?

Asta este întrebarea și temerea cea mai frecventă. Lipsa socializării este argumentul cel mai puternic împotriva „homeschooling”-ului. Trăim într-o lume dură. Niciodată nu au fost atâtea agresiuni în școli ca în ultimii ani. Prin scoaterea copilului din acest sistem educational, bazat pe concurenta si pe vointa de a ajunge la o inteligenta maximă (fără a se da importanță dezvoltării talentelor, creativității), de fapt îl ferești de aceste agresiuni dar și de la posibile acte iresponsabile ale copilului, acte care sunt in stare să le facă din dorința de integrare, de a fi acceptati de grup (instinct de turmă). În asta constă secretul educației în familie : armonie, bunăstare. Părintele (pentru socializare) poete alege activități unde copii se pot întâlnii și de asemenea le sunt dezvoltate diferite aptitudini (activități sportive, biserică, cursuri educaționale, etc.). Un mare avantaj sunt comunitățile cu mentalitate asemănătoare, care sunt din ce în ce mai mult întâlnite în toată lumea, unde copilul creste cu frati, surori, vecini care sunt educati in acelasi spirit. In acest scop este de mare ajutor chiar si comunitatile din mediul virtual, unde pot face schimb de experienta.

Care ne va fi programul zilnic?

Nu este o rețetă standard în această privință. Unii aleg un program asemănător scolilor (45 minute curs si 10 minute pauza) dar altii prefera o educatie liberă, învățând doar când simt nevoia. Oricum, si atunci când nu are copilul „oră” tot învață : cum să gătească, cum să construiască, cum să cultive..etc., activități zilnice necesre supravițuirii. Oricum se va forma totul de la sine. Când copilul nu are chef atunci nici nu are rost să-l forțezi…oricum nu va învăța. Folosește-te de perioada când doreste să învete si stai langa el chiar daca ti-ar placea mai mult sa te odihnesti. O alta metoda este sa predai „in bloc” : o saptamana doar o materie. Unii spun ca functioneaza (mai) bine. Oricum trebuie sa te adaptezi doar propriul tau copil. Merita. 🙂

Educatia in familie functioneaza si la copiii mai mari?

Universitatea din Oxford (UK) caută încearcă în mod special să atragă copii educați în familie! Oare de ce? 🙂

Ce vor spune rudele, prietenii dacă află că nu-mi dau copilul la scoală?

Cu totii ne intalnim, vrând nevrând, cu întrebarea „cum se face că, copilul tău nu e la scoală la ora asta?”. Probabil este cea mai „pasnica” manifestare :).  Unii se pregătesc pentru asta (cu un răspuns adecvat), altii intimpină probleme chiar din partea părinților (bunicii copilului). Depinde de temperamentul, determinarea fiecăruia.

Casă din baloți de paie cu acoperiș reciprocal

Németh János Construcții ecologice , 0 Comment
Casă din baloți de paie cu acoperiș reciprocal

     Exact acum doi ani am fost in vizita la una dintre cele mai frumoase si interesante case construite din baloti de paie, in Romania….si anume la familia Lázár. Am cerut aprobarea proprietarului de a va arata cateva imagini cu aceasta minunatie. Pozele nu sunt de cea mai buna calitate, in schimb se poate trece cu vederea avand in vedere continutul. Este o casa din baloti de paie cu acoperis reciprocal.

Pentru unii e un „moft”, pentru alții e un „nou trend” sau ceva „senzațional”, dar pentru Lázár Attila din Miercurea Ciuc este pur și simplu o casă sănătoasă, eficientă și de ce nu, chiar și durabilă!

Attila, de mai bine de 5 ani a aflat despre casele din baloți de paie și a fost atât de fascinat de avantajele acestora, încât a luat hotărârea de a-ți construi una. Negăsind o echipă de construcții specializată în acest domeniu, și-a luat inima în dinți și s-a pus pe treabă, începând cu adunarea informațiilor de pe internet, publicații până la a participa la unele workshop-uri organizate în alte țări!

O casă de aproximativ 110 mp, consruită din baloți de paie, fără linii drepte sau muchii ascuțite, tencuită cu argila găsită pe teren, cu acoperiș vegetal. Zidurile despărțitoare a ales să le construiască din cărămizi pline de lut, „cărămizi țigănești” cum se spune prin zonă. Asta pentru a avea în casă o masă termică care să crească eficiența casei!

Este interesant acoperișul casei, care este realizat din bușteni rotunzi și nu din grinzi cu muchii, acoperiș care pare să ne amintească de celebra casă a lui Simon Dale! Citește despre acoperișul autoportat : acoperiș autoportant

Motivul construirii acestei case nu a fost doar faptul că este o casă mai ieftină (din spusele lui Attila, casa se află la faza de finisaje, urmând să se mute în toamnă și investiția a ajuns undeva la 10.000 euro) ci și faptul că nu are încredere în maerialele convenționale, nu cunoaște efectul acestora pe termen lung asupra sănătății! Un alt motiv a fost și grija lui față de mediul înconjurător. In cele de mai jos, iată câteva imagini care-i las să vorbească în locul cuvintelor : 

Notă : imaginile de calitate mai slabă sunt făcute cu un telefon, iar sursa imaginilor de calitate mai bună este blogul personal al familiei Lázár.

Această prezentare necesită JavaScript.

Cât de important este să îți construiești propria casă?

Coliba Verde Construcții ecologice , , 0 Comment
Cât de important este să îți construiești propria casă?

Analogia țăran/fermier funcționează la fel de bine și pentru case. În cea mai mare parte a istoriei, majoritatea oamenilor și-au construit singuri casele. Întreaga familie dădea ajutor atunci când munca era prea grea sau mergea prea încet; întreaga comunitate participa atunci când era necesar, ca în cazul ridicării unui hambar în comunitățile Amish. Doar de curând am început să facem afaceri cu cei din afara cercului familiei și al prietenilor pentru a avea case.

Fundatie din piatră și mortar de var

La început, cumpăram doar piese sau tehnici care nu puteau fi făcute acasă; fierarul satului făcea balamalele, iar noi îi dădeam ouă. Mai târziu, am plătit bani specialiștilor locali pentru o operă mai durabilă și mai bine făcută. Apoi, nu cu mult timp în urmă, am început să le dăm străinilor și corporațiilor îndepărtate banii noștri munciți din greu pentru a ne furniza tehnici specializate și componente preasamblate.

Pentru a câștiga acei bani, a trebuit să cultivăm în surplus. Lotul de teren de subzistență nu mai era destul de mare.Țăranii au devenit fermieri. Însă, deseori, micii proprietari de pământ nu pot supraviețui într-o economie bazată pe bani lichizi: terenul lor este vândut unui operator mai mare.

Nemaiavând teren, nu mai au acces la pământul, piatra, copacii sau paiele care, mai înainte, erau la îndemnă ca materiale de construcții. Pentru a plăti construcția casei, poate se întorc la producerea de obiecte sau de servicii pe care să le vândă. Acesta este decorul. Mergem la serviciu făcând o muncă probabil lipsită de sens vreme de treizeci, patruzeci sau cincizeci de ani pentru a plăti o casă cu care nu mai avem nici o legătură directă.

Cât de mulți dintre noi au fost într-o turnătorie sau o fabrică de rigips? Dacă am fost, ne-a plăcut ce am mirosit, am auzit și am simțit acolo? Când copiii fac o excursie cu clasa la abator, încetează să mai mănânce carne. Când vedem cum sunt făcute componentele de construcții, căutăm moduri mai bune de a ne face singuri casa. Mișcarea construirii naturale i-a ajutat pe oameni să refacă legătura cu tradiția noastră de adăpost independent, cu siguranță unul dintre drepturile noastre naturale.

Folosind cobul, nu punem una peste alta componente gata făcute cumpărate de la magazin. Folosind cobul, luăm materialele de construcții gratuite din solul de sub tălpile noastre – pământ bun și curat – și le modelăm pentru a face podele, pereți, tencuieli – case. Case atât de frumoase, încât îi fac pe bărbați în toată firea să plângă.

Cele mai multe dintre clădirile în care locuim și muncim sunt lipsite de suflet, antiecologice și urâte. Ne blocăm simțurile atunci când ne aflăm în ele. Însă există și alt fel de arhitectură, unul care hrănește sufletul și spiritul, care ne ajută să ne simțim bine, care ne înfrumusețează viața de zi cu zi. Vremea vechii stăpâniri asupra Naturii a apus; avem nevoie de o „arhitectură ecologică“, una care să reafirme locul nostru în Natură, unde să ni se reamintească neîncetat gloria lumii înconjurătoare. Creând clădiri naturale, vei crea spații fermecătoare, un loc în care spiritul tău să se poată înălța.

Atunci când faci singur ce îți trebuie, apare o schimbare de atitudine. Îți schimbi perspectiva din „Vreau, deci trebuie să cumpăr…“ în „Ce avem aici? Ce pot să fac cel mai bine cu acest lucru?“. Prima atitudine este felul în care o societate consumistă abordează viața. A doua este modul în care oamenii din societăți tradiționale au privit întotdeauna lumea din jurul lor. Se numește „creativitate“ și este extraordinar de satisfăcătoare.

După ce înveți să îți creezi materialele de construcții primare din pământul de sub tălpile tale, capeți o viziune mai largă. Acum înțelegi rolul pe care îl au nuielele în punerea unui acoperiș și pricepi cât de ușor este să construiești cadre de ușă din stâlpi, să pui gazon pe acoperiș, să montezi bucăți de sticlă fără ramă pentru ferestre într-un perete din cob. O lume de noi posibilități se deschide.

Partea cea mai importantă a construirii propriei tale case naturale este schimbarea de stil de viață care te eliberează de corvezi și de sentimentul că ești prins în capcana creditului. Dacă urmezi procesele de gândire și principiile ecologice, costurile casei tale s-ar putea să dispară aproape complet, creându-ți ocazia dea-ți lua un an liber și de a crea o casă care te inspiră cu adevărat. Cel mai important, nu uita că a construi nu este ceva ce se face în grabă pentru a obține o structură finită. Atât construcția, cât și traiul în casa ta pot fi, zilnic, procese spirituale de bucurie, de reflecție și de legătură cu Natura. Nu confecționezi un produs – deci fă-ți timp să te bucuri de întreg procesul.

Vrei un copil fericit? Inspiră-te din modul de educație al copiilor din Olanda!

Coliba Verde Educație , , 0 Comment
Vrei un copil fericit? Inspiră-te din modul de educație al copiilor din Olanda!

Orice părinte și-ar dori să-și vadă copii fericiți, nu-i așa? Haideți să facem o mică călătorie în Olanda, unde nu doar lalelele înfloresc ci și copiii par să înflorească din ce în ce mai colorat 🙂

Potrivit unui articol din publicația Telegraph, un sondaj efectuat de UNICEF în anul 2013, ne arată că, cei mai fericiți copii din lume îi găsim în Olanda. Au fost întrebați tineri din 30 de țări industrializate, pe teme cum ar fi bunăstarea materială, sănătatea și siguranța, educația și factorii de risc comportamental, precum și de situația locuințelor și de mediul inconjurător. 95% dintre copii olandezi au afirmat că sunt fericiți, iar acest fact este dovedit si de mai multe alte cercetări. Interesant este că această fericire se poate observa deja chiar si în comportamentul celor mai mici copii. În această țară bebelușii plâng mai puțin, pot fi liniștiți mult mai ușor râd și zâmbesc mai mult în comparație cu amicii lor americani de exemplu. Psihologii spun că explicația ar fi obiceiurile culturale.

Haideți să vedem câteva obiceiuri, poate ne ajută și pe noi 🙂

Bucurându-se de un grad accentuat de libertate (libertate de mișcare și exprimare), copiii pot experimenta lucruri noi, sporindu-si experiența personală, pot descoperi lucruri noi, toate astea fără să fie apăsați prea tare de diferite responsabilități. Le vine ca o mănușă acomodarea în sânul familiilor echilibrate , lejere, liniștite, se simt mai bine, sunt mai fericiți. Dar oare pe ce se bazează această abordare? Probabil că cel mai important factor este faptul că olandezii își văd copii ca si indivizi, personalitati separate si nu propriile „extensii”.  Olandezii consideră că performanțele nu duc neapărat la fericire, în schimb, fericire cu siguranță te ajută să te simți împlinit. Ori pentru ei succesul inseamnă fericirea si implinirea propriilor copii.

Copii nu sunt stresați în școli!

În Olanda, copii încep școala la vârsta de 4 ani, dar în loc să-și îndoiască spatele în bănci, sunt ajutați să-și descopere interesele, apoi incurajati  să se joace cu ceea ce îi interesează. Predarea „clasică” începe la vârsta de 6 ani, când ei, sunt deja în clasa a 3-a. Probabil că de asta adoră copiii olandezi să meargă  la școală. Sunt curioși, rămân motivați și constată că în școală se pot ocupa cu ceea ce le place lor mai mult. Nu este importantă concurența, nu primesc teme pentru acasă sau dacă da, este foarte puțin. Nu contează cine e „primul din clasă” ci se pune accent pe educarea personalizată și menținerea curiozității.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Tabără de ecologie și construcții ecologice 

pentru părinți și copii. Pentru detalii, click pe imagine!

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Părinți realiști, copii fericiți!

Părinții olandezi sunt conștienți că „joaca” de-a tata si mama este o muncă grea. Și ei comit greșeli, dar stiu că asta ține de faptul de a fi părinte și nu se străduiesc să fie perfecți. Văd lucrurile în mod realist și sunt mai echilibrați. Îi ajută și faptul că mulți părinți lucrează cu normă redusă, tocmai pentru a avea timp și pentru copii, pentru familie. Inclusiv sistemul scolar se adaptează responsabil, miercuri după masa nefiind cursuri, astfel părinții sunt ”nevoiți” să meargă acasă, alături de copii, de familie. În orice caz, o zi pe săptămână, este acordat complet copilului, familiei, în totalitate!

Se pare că mămicile din țara lalelelor nu vor să redevină „top-model” după naștere, nu-și bat capul cu ideologia „formelor perfecte”. Nu au remușcări dacă unui copil cât de cât independent, capabil nu-i pune imediat sub funduleț ceea ce-i cere acesta. De asemenea, un tătic din Olanda nu consideră că își pierde bărbăția dacă ajută la spălatul vaselor sau ștergerea prafului. Adoră să petreacă timp cu copii lor. Astfel, familiile olandeze devin echilibrate, iar greutățile se împart.

Liniște, ordine, disciplina!

Acestea sunt cuvintele care sunt auzite relativ puțin de copii olandezi. Deoarece părinții olandezi încurajează copii să exploreze, să descopere lumea, să fie copii în adevăratul sens al cuvântului….iar copiii profită din plin 🙂 Toate astea, deoarece pentru un copil este mai importantă joaca, mișcarea decât „ o retragere liniștită”. Copiii olandezilor sunt prietenoși și gata de ajutor față de adulți. Părinții nu cred în educarea bazată pe pedepse ci pe o educație de îndrumare spre un comportament acceptat de societate. În opinia lor, copiii nu sunt neascultători în mod deliberat, și ei pot avea propria abordare sau punct de vedere față de unele lucruri si este considerat o virtute dacă copilul poate argumenta pentru propria dreptate. Educația copilului nu ar trebui să se compună din lupte verbale, spionări, pedepse, disciplinare, puterea vocii ridicate, etc, ci din exemple pozitive de către adulți, un comportament adecvat sau eliminirea imediată a oricărui exemplu negativ.

 Plăcerile simple ale vieții!

„Bucură-te de orice lucru mărunt” – spune o zicală olandeză. Fie o jucărie „second hand”, o pedalare, o joacă sau pur și simplu o masă luată în familie ar trebui să fie o bucurie. Societatea consumeristă în care trăim ne îndrumă din ce în ce mai mult să „cumperi cel mai nou.., să fi primul, să fi cel mai bun, să ai cel mai mult, etc”. Olandezii incearcă să minimalizeze cât se poate de mult această mentalitate. Mulți, intenționat iasă din această morișcă, își țin copii departe de acesta!

Mulți factori la un loc fac posibil ca copiii olandezi să fie fericiți și mulțumiți cu viața lor. Cu siguranță nici aici nu sunt gardurile din slănină și cârnați (pentru vegetarieni din salată și castraveți 🙂 ), sau altfel zis nu e totul roz. Si aici găsim opusul a celor prezentate mai sus. Demn de atenție este faptul că, cu câteva mici excepții, nici unul din factorii care conduc la fericirea copiilor nu depinde de bani! Este mult mai important ca atât copii cât și adulții să fie ei însuși, să protejeze valorile esențiale din relațiile familiale, să se respecte reciproc și nu în ultimul rând să se bucure de lucrurile mărunte….împreună!

Planuim sa ne construim o sera semiingropata! Iata cat de multe avantaje are :

Coliba Verde Grădinărit , , 0 Comment
Planuim sa ne construim o sera semiingropata! Iata cat de multe avantaje are :

Într-un articol precedent v-am scris că ne vom construi casa din lut (cel puțin, cred că am dat de înțeles 🙂 😉 deși, sunt  și mereu am fost fascinat de casele din baloți de paie.  Faptul că, totuși am ales să construim o casă din lut (cu tehnica „cob” ), nu este întâmplător, fiind mai multe motive. Una dintre motive este fatul că lutul pot să-l obțin chiar de pe pământul meu, este aproape gratis, ba mai mult nu trebuie nici măcar transportat. Ca să nu mai spun că oricum excavam (din diferite motive) acel pământ, deci dacă nu l-as pune în pereți, ar trebui să fac ceva cu acesta, care poate fi costisitor.

Asa cum am scris in primul articol, dorim să trăim o viață care mulți dintre noi o cunosc sub denumirea de „off-grid” (în afara sistemului, autonom, etc), iar în această privință ne-am propus să atingem două țeluri : 1. să reducem cheltuielile noastre cât se poate de mult (renunțând la cumpărături, obiecte absolut inutile), 2. să ne folosim de resursele naturale și să ne producem singuri lucrurile de care avem nevoie pentru un trai confortabil : căldură, electricitate, hrană, etc. Ca să vă faceți o idee, planul nostru este să avem panouri fotovoltaice (dar sincer voi încerca să găsesc o soluție de a avea electricitate continuă, fără a fi nevoie de stocare, bateriile fiind scumpe și poluante), în loc de frigider, plănuiesc o pivniță rece, funcțională,  să captăm și să refolosim apa de ploaie și de la baie (nu folosim detergeti pe bază chimică;), să avem propria grădină și livadă cu toate legumele și fructele necesare cae să ne asigure o parte a hranei pe durata iernii. Ba mai mult, pentru a prelungi durata de producție a legumelor, am decis să ne construim o seră. O seră semiîngropată.

După ce am luat decizia de a avea o astfel de seră, încet-încet  vedeam o grămadă de avantaje ale acesteia. Apăreau aceste avantaje și datorită faptului că plănuim o seră semiîngropată chiar în continuarea casei, o parte a casei unde eu plănuiesc o toaletă compost. Avantajele apăreau datorită faptului că o plănuim semiîngropată. Iată cum o gândesc eu : dimensiunea aș vrea să fie de 10 x 5 x 1.3 metri. Stratul vegetal de deasupra, de cca 30 cm , o pun separat iar restul, încă 1-1.20 metri adâncime excavez și pun separat față de stratul vegetal, care ajunge înapoi pe fundul serei. Astfel voi avea pământ vegetal la o adâncime de 1-1.2 metri, sub cota de îngheț.  Teoretic, și umezeala solului va fi mai optim la această adâncime. (cei care își pun întrebarea dacă nu voi avea o piscină în loc de seră, să nu își facă griji, deoarece intenționez să drenez tot terenul, apa fiind direcționat într-un iaz…natural, bineînțeles). Infiltratiile nu vor inunda sera…vor iriga. Podeaua (să-i zic asa) serei va fi usor in cadere, in panta si in cel mai adânc punc voi ingropa un vas. Probabil ca apa se va aduna aici.Un avantaj îmbucurător al serei semiîngropate, pentru noi se datorează (cum spuneam și mai sus), faptului că va avea perete comun cu partea din spate a casei, acolo unde va fi toaleta compost. Astfel, pot să extrag compostul foarte ușor. Intenționez să acopăr sera cu parbrize de camioane sau folie….depinde de bugetul din momentul respectiv, dar în timp cu siguranță vor fi parbrize. Plănuiesc să am o sobă în seră cu care să mai încălzesc aerul din când în când, iar hornul acestuia va fi dirijat în casă, sub cadă, astfel va ajuta la încălzirea apei. Voi construi peretii serei cu saci umpluti cu piatră, iar între saci si peretele din pamant voi pune un strat de lana de oaie de aproximativ 20 cm…..lana de oaie fiind gratuită in aceasta zona. Am de gând să pun două trei rezervoare în seră, în care voi aduna apa de ploaie de pe acoperiș și de la baie. Cu apa de la chiuveta din bucătărie mă mai gândesc unde să o dirijez, deoarece acesta va conține cu siguranță și materiale organice care ar putea să provoace miros apei stocate. De asemenea, mă gândesc ca pivnița să fie de fapt în vecinătate cu sera, astfel vom avea acces direct din casă în seră și în pivniță fără să ieșim afară în frig.

Imaginea este doar ilustrație! Sursa imaginii : www.thereadystore.com

Desi nu am amintit încă, dar cred că v-ați dat seama deja că una dintre principalele avanteje ale serei semiîngropate este, (va fi) faptul că voi avea materialul necesar pentru ziduri extras chiar de acolo, de lângă casă. Tot ce mă va costa, va fi utilajul.

Nu credeți că sunt soluții cât se poate de simple? Trebuie să recunosc că acestea sunt doar planuri deocamdată, nu sunt expert în asta, deci s-ar putea să greșesc în planurile mele. Vă rog, să vă simțiți liberi și să adăugați sfaturile, întrebările voastre chiar aici pe blog, sub articol.

Am schimbat mall-urile cu noroiul….și cu alte „murdării”

Coliba Verde Off Grid ( viața fără facturi) , 0 Comment
Am schimbat mall-urile cu noroiul….și cu alte „murdării”

   Primii pași și terenul  

ColibaVerde4 (2) Bineînțeles că nu suntem singurii….doar că (și) noi am ales să împărtășim această experiență cu voi. Cei care ne cunosc, știu povestea noastră….oarecum. Știu că, de fapt un prim pas a fost făcut de noi cam cu 3-4 ani în urmă, când am decis să părăsim orașul, mutându-ne la țară. Ne-am mutat la țară cu gândul de a ne căuta o bucățică de pământ și să trăim pe acesta așa cum ne dorim noi. Să ne cultivăm hrana și să reducem cheltuielile. Deși situația (financiară) s-a înbunătățit (față de situația de la oraș), simțeam că nu acesta este locul unde vrem să trăim pe viitor. Despre motive nu vreau să vorbesc. Așa că am început să ne uităm după alte terenuri. Criteriile erau următoarele : ieftin, oarecum ascuns (de orașe, nu de civilaziție), apă, materiale de construcții (naturale), aer curat, pământ fertil-suficient pentru o familie. Poate și altele, dar acestea erau cele mai importante. Am găsit relativ foarte repede. Am început să ne planificăm mutarea….mergea destul de greu : nu găseam chirie în zonă pentru a ne muta până să ne construim casa. Între timp apăreau și alte „dezavantaje” care ne făcea să ne gândim că poate totuși nu este locul ideal : pământul nu a fost folosit niciodată pentru agricultură, nu era livadă, accesul cu (unele) materiale de construcții ar fi fost oarecum dificil. Întâmplător sau nu, exact în momentele acestea în care ne gândeam la aceste dezavantaje, mai exact în Crăciunul anului 2015, într-o piață de legume, am întâlnit o persoană care ne-a spus că are pământ de vânzare într-o zonă care mie îmi plăcea foarte mult (cunoșteam zona). Răspunsul meu a fost că „nu am bani să cumpăr dar mă voi uita ca să-l pot recomanda altor persoane interesate de stilul de viață ales de noi”. (Stilul de viață ales de noi nu este cu nimic mai special decât au avut-o bunicii noștrii, dar față de aceștia încercăm să avem grijă de mediul înconjurător și de sănătatea noastră, plus încercăm să nu ne „afundăm” prea mult în mentalitatea consumeristă – atât). Vizitând terenul respectiv, pot spune că „ne-a căzut fața”. 🙂 Adică a fost dragoste la prima vedere. Nu cred că, contează foarte mult locația dar este vorba de zonă subcarpatică (400m înălțime față de nivelul mării) dar cu toate astea, microclimatul din valea respectivă este una specială. Alte avantaje ale terenului de 5000 mp erau (sunt) livadă existentă, pârâu, fântâni, o casă (deși la prima vedere este bună de demolare, am decis că o „resuscitez”), aer curat (primul oraș poluator se află la 45 km dar datorită pădurii dese care ne înconjoară, sperăm și simțim că se filtrează ușor aerul), pământ feril extrem de bun și nu în ultimul rând, deși locul pare ascuns, accesul este extrem de simplu. Pe o rază de 40-50 km avem cel putin 4 orașe mari și la maxim 20-25 km avem 3 orase mici. Un drum principal, foarte circulat este la doar 5-6 km. Zona este una foarte vizitată de turiști, fiind cunoscută pentru efectele benefice asupra sănătății datorită aerului sărat. Mai vreau să adaug că poate nici prețul nu are importanță, însă am ales să-l cumpăr, deoarece proprietarii au fost de acord să-l plătim în trei rate pe durata a 7 luni. Pentru noi este un preț usturător….dar plătindu-l în rate, ne este mai ușor. Astea ne-a făcut să luăm decizia ca în prima fază să „resuscităm” casa existentă, iar „coliba” visurilor noastre să o construim în funcție de timp și buget disponibil. Anul acesta vom construi (pe lângă renovare) una sau două căsuțe modeste cu diferite tehnici (naturale)

Mutarea…și ce am primit.

13055451_1815611175333835_4012487178010954318_n Comuna în care am locuit după ce ne-am mutat de la oraș, ne oferea aproape toate facilitățile unei vieți „confortabile” de la oraș. Adevărul este că încă aveam și avem de lucru pentru a ajunge la stilul de viață dorit de noi, amintit mai sus. După ce, în sfârșit am ajuns în situația în care avem propriul teren (credeți-mă, am stat la un moment dat 3 nopți – și nu exagerez – să găsesc dezavantajele acesteia și nu am găsit. Poate vor apărea în timp, dar deocamdată nu am găsit), a venit momentul să ne gândim la următorii pași și să ne organizăm. Adevărul este că la început, organizarea a avut de suferit. Acum parcă se așează lucrurile. Știți, până acum aveam senzația că stau în fața unei „porți” care nu se dschide. Acum, că s-a deschis „poarta”, văzând „paradisul” de dincolo de acesta, nu știam în ce direcție să „alergăm”. Am fi vrut să grădinărim, să renovăm, să construim, să avem grijă de câini (pui), să mai plantăm pomi, să reparăm gardul….totul deodată. Nu a mers. Așa că am început să grădinărim. Acum renovăm, încercăm să ne facem confortabili cu „cazarea”. Avem un cort de 4 persoane (mare, confortabil), unul de 2 persoane și o iurtă mongoleză de 5m diametru (prin bunăvoința unei prietene) și avem o casă în care foarte puțini orășeni s-ar muta. Terenul a stat 2 ani nelocuit. O parte din acoperiș, geamuri, etc a fost furat, iar ploile au cam distrus. Cum spuneam, casa părea „în comă”. Am decis să o „resuscităm”. Se pare că „respiră”…bine. 🙂 Această casă va fi adăpostul nostru până vom construi „Coliba Verde din Ardeal”. Aceatsă casă va fi un exemplu de renovare și eficientizare a unei case tradiționale. Va fi o casă pentru oaspeți…o casă pentru prieteni. Gratuit pentru cei care ne-au ajuta si ne vor ajuta.

Vreau să vă spun că sunt un om care a petrecut mult timp în natură. După prima noapte petrecută pe acest teren, m-am trezit efectiv uluit. M-am trezit pe sunetul pârâului, și a multor păsărele (diferite). Prima oară am auzit asa ceva. După muuuulte nopți (de iarnă) obositoare, m-am trezit extrem de odihnit. Împreună cu soția descoperim zilnic plante noi. Fructe specifice pădurilor, plante medicinale, flori sălbatice. Prima oară am văzut (în libertate) pisică sălbatică. Am ocazia deseori, aproape zilnic căpriori, uliu, bufnițe, ciocănitoare (de foarte aproape). Probabil vor apărea si „dăunătorii” (mistreți, cârtițe, eventual urși), dar sigur vom găsi soluții să „conviețuim).

Copii nu au nevoie să iasă pe terenul de joacă. Totul e al lor. Toată ziua sunt în pârâu (construiesc baraje, etc), pe copaci, pomi (este un copac uscat, căzut peste pârâu care l-au denumit „podul piraților” 🙂 ), ne ajută cu mare drag în activitatea zilnică.

Am început să cumpărăm sau să facem „schimburi” cu localnicii : ne ajută la arat, etc, îi ajutăm cu ce putem, cumpărăm de la ei lapte, cascaval…etc. Deocamdată vedem doar avantaje, un pas important spre stilul de viață ales. Deși unii ne consideră „hipioți, ciudați, inconștienți, martori al lui Iehova, nebuni” sau pur și simplu sunt invidioși, noi acceptăm. Ne place!

Avantajele arhitecturii organice

Coliba Verde Construcții ecologice 0 Comment
Avantajele arhitecturii organice

Arhitectură organică este un termen, o perspectivă, o interpretare, o filozofie și o modalitate concretă a arhitecturii de a construi structuri și clădiri prin promovarea armoniei dintre habitatul uman și natură, care se realizează prin proiectarea clădirilor, interioarelor și a tuturor anexelor într-un asemenea mod încât opera umană este armonios integrată mediului, devenind o parte fluentă a locului, un continuu de la natură prin habitat către natură.

Architecți precum Gustav Stickley, Antoni Gaudi, Frank Lloyd Wright, Louis Sullivan, Bruce Goff, Rudolf Steiner, Bruno Zevi, Aalvar Alto, Le Corbusier, Imre Makovecz, respectiv cel mai recent Friedensreich Hundertwasser, Hans Scharoun și Anton Alberts sunt printre cei mai cunoscuți promotori ai arhitecturii organice.

Teoreticianul arhitecturii David Pearson a propus un set de reguli, cunoscute sub numele de Gaia Charter, care se pot considera ca reprezentând esența filozofiei arhitecturii organice. Aceste reguli sunt:

„Lăsați designul:

  • să fie inspirat de natură și să fie durabil, sănătos, conservant și divers.
  • să se „desfășoare”, ca un organism, dinspre esență în exterior.
  • să existe în „prezentul continuu” și să înceapă „mereu și mereu”.
  • să urmeze fluent „curgerea” și să fie flexibil și adaptabil.
  • să satisfacă nevoile sociale, fizice și spirituale.
  • să „crească din pământ” și să fie unic.
  • să sărbătorească spiritul tineresc, ludic și surpriza.
  • să exprime ritmul muzicii și puterea dansului.

Sursa informațiilor de mai sus este Wikipedia

Avantajele arhitecturii organice

Asa cum în natură nu găsești linii, colțuri sau unghiuri perfecte, nici la casele organice nu vei vedea (sau nu ar trebui) să vezi așa ceva. La o casă organică, bine gândită, bine proiectată și bineînțeles bine construită ar trebui să regăsești următoarele avantaje :

  • mărește spațiul (un perete drept, un colț este un obstacol pentru ochi….pe un perete curbat privirea va aluneca, iar spațiile nu vor părea mici)
  • rezistență sporită la capriciile vremii (cutremur, vânt puternic)
  • se încadrează mult mai bine în mediul înconjurător
  • propagarea energiilor mult mai uniformă
  • unicitate

In cele de mai jos, iată câteva imagini ca și exemple :

Această prezentare necesită JavaScript.

Summerhill – scoala democratică unde copilul nu este obligat să participe la ore

Coliba Verde Educație , , , 0 Comment
Summerhill – scoala democratică unde copilul nu este obligat să participe la ore

Copilul tău ar vrea să meargă la o școală unde nu este obligat să participe la ore, iar materialele și le poate alege singur?

Școala Summerhill  este o școală independentă, britanică, fondată de Alexander Suttherland Neil în anul 1921, cu ideea că ar trebui să existe o școală care se potrivește oricărui copil, decât să transorme diferiți copii în personaje care să se potrivescă unui anumit tip de școală sau sistem de învățământ! Funcționează ca o comunitate democratică (copii locuiesc în internatul scolii), unde problemele sunt discutate în cadrul unor întâlniri, unde participă atât elevi cât și dascăli, iar deciziile se iau împreună, prin vot. Aceste întâlniri servesc atât ca un organ legislativ, cât și unul judiciar. Membrii comunității sunt liberi să facă ce doresc, atât timp cât acțiunile lor nu provoacă nici un rău altora, în conformitate cu principiul Neill „Libertate, nu licență.” Acest lucru se extinde de la libertatea elevilor de a alege la ce lecții vor să participe, sau chiar dacă participă la ore sau nu! Te întreb eu : Copilul tău ar vrea să meargă la o școală unde nu este obligat să participe la ore, iar materialele și le poate alege singur?

Fondată în 1921, continuă să fie un model influent pentru educație progresivă, democratică din întreaga lume. Summerhill este cel mai vechi exemplu de democrație la nivelul copiilor. Se pune accent pe libertatea de mișcare și exprimare a acestora. Summerhill este mai mult decât o școală.  Sistemul utilizat de Summerhill nu se axează doar pe educație – este un alt mod de a fi părinte. Se elimină majoritatea neînțelegerilor și problemele des întâlnite în familiile moderne.

Vă recomandăm taberele noastre LUTCAMP, bazate pe ideologia școală în pădure și Summerhill!  Citiți detalii!

 

„Pentru mulți elevi, Summerhill devine experiența cea mai semnificativă din viața lor „.
Zoë Neill Readhead, Directorul Scolii Democratice Summerhill, fiica fondatorului.

Informații traduse de pe wikipedia și site-ul oficial al școlii!

Vă invităm, chiar vă rugăm să acordați o oră și jumătate pentru vizionarea poveștii despre Scoala Democratică Sumerhill, subtitrat în limba română! Un film pe jumătate documentar, una dintre personajele principale fiind chiar directoarea scolii, jucând propriul rol. Rugați copii să vi se alăture 🙂

Grădina poate vindeca

Coliba Verde Grădinărit , , , , 0 Comment
Grădina poate vindeca

Cultivarea plantelor medicinale este un mod minunat de a începe să integrezi permacultura în viaţa ta. Cultivarea plantelor medicinale vă vă permite să experimentaţi metode simple de grădinărit sustenabile, şi vă va ajuta de asemenea să învăţaţi cum să vă creaţi singuri remedii naturale făcute în casă. Puteţi creşte plante medicinale pentru tratarea unor afecţiuni sau pentru a menţine sănătatea dumneavoastră şi a familiei dumneavoastră, reducând în acelaşi timp costurile pentru îngrijirea sănătăţii. Se ştie că a preveni este mult mai ieftin şi nedureros decât a trata.

Poţi creşte cu succes plante medicinale, chiar dacă ai o grădină mare sau doar câteva jardiniere. Principiile permaculturii sunt simple şi includ selectarea atentă a speciilor de plante, modul în care le combinăm cu alte plante, cu alte cuvinte – designul.

Ce plante putem cultiva?

Gândiţi-vă ce plante medicinale aţi dori să cultivaţi, în corelaţiile cu afecţiunile pe care vrei să le trataţi/preveniţi. Aveţi mai jos o scurtă lista de plante cu care puteţi începe gradina vindecătoare;

– Usturoi (Allium sativum): Această faimoasă plantă care se foloseşte adesea la gătit este de asemenea şi o plantă puternic vindecătoare, este un antibiotic natural şi are proprietăţi anti-fungice. Este o plantă care ajuta la menţinerea imunităţii şi e excelentă pentru tratarea răcelii şi gripelor. În cadrul grădinii, ea are rolul de a alunga anumite insecte nedorite.

– Pătrunjel (Petroselinum hortense): Această plantă incredibil de hrănitoare conţine multe vitamine (A, B, C) şi minerale (calciu, fier, fosfor, potasiu şi magneziu). Că plantă medicinală, este folositoare în tratarea problemelor căilor urinare sau a rinichilor, dar şi afecţiuni privind retenţia apei în corp.

– Mentă (Mentha piperita): Această plantă este folosită pentru a adăuga aroma şi savoare mâncării, e bună pentru a face ceaiuri şi arata şi foarte bine în grădina. Ca medicament, este folosit pentru stimularea poftei de mâncare, dar ajută şi la problemele ce ţin de indigestie, stomac deranjat, vărsături, flatulenţă şi greaţă. Trebuie să fiţi atenţi să controlaţi creşterea rădăcinilor sale, întrucât are obiceiul de a răspândi cu rapiditate. De aceea e recomandat, să le plantezi într-un ghiveci, în pământ.

– Rozmarin (Rosmarinus officinalis): O altă planta excelentă pentru gătit, da o savoare aparte mâncărurilor. Că plantă medicinală, stimulează sistemul circulator, reglează digestia şi are calităţi antidepresive.

– Tătăneasa (Symphytum officinale): O plantă excelenta din toate punctele de vedere. Este bună în mâncăruri, fiind bogată în vitaminele A şi C. Este foarte utilă pe răni, entorse, contuzii, arsuri dar şi pentru oase.

– Roiniţa (Melissa officinalis): o plantă cu o aromă divină. Ca şi ceai, această plantă ajuta la calmarea sistemului nervos şi stimulează inima. Este foarte relaxant şi poate vindeca chiar dureri de cap şi migrene. La fel ca şi mentă, această plantă are nevoie să fie atent controlată, astfel încât să nu se răspândească în toată grădina dumneavoastră.

– Iarba găinii (Stellaria media): o plantă foarte cunoscută, care este şi un bun medicament. Partea superioară a plantei este folosită în salate. De asemenea, este bune ca şi cataplasma pentru arsuri, şi pentru erupţii cutanate, iritaţii ale bebeluşilor cauze purtarea scutecelor.

– Păpădie (Taraxacum officinale): În cazul în care nu ştiaţi, banală păpădie este o plantă vindecătoare! Toate părţile plantei pot fi consumate, deşi frunzele tinere şi florile sunt cele mai gustoase părţi. Această plantă este bogată în potasiu şi curăţa cu eficacitate rinichii şi ficatul de toxine.

– Lavanda (Lavendula officinalis): Această faimoasă plata aromoterapeutica este utilă pentru tratarea durerilor de cap cauzate de stres, este un tonic uşor pentru sistemul nervos şi e şi un bun antidepresiv.

– Muşeţel (Matricaria chamomilla): o altă planta bine-cunoscuta, are mai multe utilizări. Ceaiul de muşeţel şi infuziile au proprietăţi calmante, dar planta poate fi folosită şi ca un digestiv uşor. Un săculeţ cu frunze de muşeţel îmbibat în apă caldă pot fi plasate pe o rană sau de pe ochi pentru a calmarea inflamaţiilor şi infecţiilor.

Cum „combinam” plantele

Conceptul de plantare compatibilă este foarte potrivit pentru cultivarea plantelor medicinale. Înseamnă să cultivi mai multe tipuri de plante, împreună (fără spaţiu între ele), astfel încât acestea să aducă beneficii una alteia, exact ca într-o mare familie. Printre aceste beneficii enumeram: controlul insectelor dăunătoare culturii, încurajarea unei producţii mai mari, schimbul de elemente nutritive din sol etc.

Când vreţi să cultivaţi plante medicinale precum cele menţionate mai sus, este bine să luaţi în considerare următoarele aspecte:

Legumele din familia morcovului (precum ţelina, pătrunjelul, coriandrul) se împacă bine cu legume precum ceapă, usturoiul, chives, dar şi cu rozmarinul.

Rozmarinul, coada şoricelului, muşeţelul şi levănţica sunt plante compatibile, deoarece acestea au nevoi similare de apă. Coada-şoricelului şi muşeţelul, cresc cantitatea de uleiuri esenţiale furnizate de rozmarin şi lavanda.

Tătăneasa, iarba găinii, menta şi roiniţa se răspândesc foarte uşor în toate grădină, de aceea e recomandat să le plantăm într-un ghiveci în pământ pentru a nu se răspândi prea tare.

Designul grădinii

Nu contează că ai o jardiniera, o grădină sau câteva hectare, e posibil să-ţi faci propria ta gradina vindecătoare pe orice suprafaţă. Straturile-gaura-de-cheie şi straturile în spirală sunt două tehnici de permacultura extraordinare atunci când vine vorba de optimizarea spaţiului disponibil în grădina ta.

Straturi-gaura-de-cheie

Pentru a crea un astfel de strat, începeţi cu un cerc de sol de aproximativ 8 la 12 de metri în diametru, cu o cale de a intra în ea, pe de o parte. Lăsaţi ca acea cale să se termine în centrul cercului şi lăsaţi un spaţiu mic circular de 18 până la 24 cm în centrul cercului mare, astfel încât să vă puteţi întoarce. Prin acest tip de straturi, vom avea mai mult spaţiu decât dacă am face 2 straturi paralele, separate de o cărare în linie dreaptă. Comparaţi imaginile:

Straturi în spirală:

Pentru a construi straturi în spirală, construiţi o movilă de pământ mai întâi, care să aibe aproximativ 3 metri înălţime şi peste 5 metri lăţime. Apoi, puneţi pietre mici şi mijlocii astfel încât să formaţi o spirală care începe din din partea de jos din interior spre partea de sus. Lasă un loc de aproximativ un picior între nivelurile de piatră spiralată. Apoi, plantaţi plantele în solul spiralei. Dacă aveţi mai mult spaţiu, puteţi face mai multe spirale sau o movilă mai mare de pământ. Spirala creează microclimate benefice creşterea plantelor medicinale. Plante, cum ar fi rozmarinul, lavanda şi coada şoricelului sunt specii iubitoare de soare şi s-ar putea face cel mai bine pe partea de sud a spiralei. Pe de altă parte, plantele cărora le prieşte un climat mai răcoros, sau umiditatea, cum ar fi pătrunjelul şi mentă pot fi plasate în partea de nord a spiralei.

În timp ce lucrezi la proiectul de grădinărit plante medicinale, reamintiţi-vă mereu care sunt obiectivele tale, care sunt speciile de plante pe care doriţi şi cum doriţi să le proiectaţi pentru a se potrivi nevoilor dumneavoastră. Experimentaţi, jucaţi-vă şi bucuraţi-vă văzând cum gradina dvs creşte! Este incredibil ceea ce se poate realiza cu un pic de sol, apa şi un pic de lucru!

Articol preluat de pe www.terrana-ecovillage.ro
Traducere & adaptare: Maria Alexandra Iliuta, www.kaizen-art.blogspot.com