Consumul excesiv – mai exact CONSUMERISMUL! – ne conduce la dorința de a AVEA case mai mari, mașini mai rapide, haine mai trendy, tehnologie mai apreciată și sertare supraîncărcate. El promite fericirea, dar rareori își ține promisiunile. În schimb, provoacă o dorință continuă pentru mai mult … o dorință pe care o promovează lumea din jurul nostru. Și începe încet să ne jefuiască, să ne macine (fizic și mental) viața. El redirecționează pasiunile noastre – primite în dar la naștere – la lucruri care nu pot fi îndeplinite. Ne consumă resursele limitate.
La urma urmei, suntem o „rasă” care se crede deasupra tuturor, care dorește să iasă în evidență. Majoritatea dintre noi ne dorim case mari, proprietăți mari….posesii MARI! În România, în ultimii 50-60 de ani, mărimea caselor s-a dublat (cel puțin) deși numărul membrilor în familii a scăzut. Ba mai mult, 10% dintre noi mai închiriem spații suplimentare pentru „posesiile” noastre și avem garaje a căror mărime depășesc mărimea unei case în care locuia o familie cu 4-6 copii, acum 80-100 de ani. „Mai mare” și „mai generos” tind să fie casele care, sunt lăudate în cultura noastră. Mă întreb dacă aceste CASE mari – cu mobilierul extrem de scump – ne fac mai fericiți? Merită „admirația” noastră? Oare ne lipsește ceva și astfel încercăm să compesăm? Conceptul de „acasă”, ca și ideal pentru siguranță și confort, de acceptare și de apartenență, este unul care rezonează cu aproape toată lumea. Dar undeva de-a lungul drumului, am început să urmărim un ideal diferit. „Acasă” a devenit un loc pentru mobilier scump, „dotări scumpe”, depozit pentru o grămadă de bunuri în continuă creștere și a urmări o perfecțiune nerealizată, portretizată în cataloage și în emisiuni realizate ca și reclamă (ascunsă).
Dar ce rol are o (a)casă și ce-l face frumos și primitor?
(A)casa este un loc pentru a veni acasă. Acesta oferă un loc unde vă puteți relaxa, deconecta și odihni. Oferă o oportunitate de interacțiune între membrii familiei – un port sigur din furtunile vieții pentru a găsi acceptare, securitate și stabilitate. Dar (a)casa este, de asemenea, și un port de plecare atunci când sunteți gata să explorați marea liberă a a unei vieți noi. Acestea sunt idealurile la care ar trebui să ne străduim cu casa pe care o creăm : un port sigur și un port de plecare unde oricând te întorci cu drag. Și când aceste idealuri sunt satisfăcute, casa noastră este frumoasă! Casa ideală se „croiește” pe mărimea și nevoile celor care o vor locui. De fapt, adesea, reducerea numărului de metrii pătrați și / sau a numărului de posesiuni din casa noastră ne permite să realizăm mai bine acele idealuri care fac casa o casă. Când banii, timpul și energia nu sunt cheltuiți pentru a acumula și pentru a îngriji lucruri care nu prea contează, avem mai multe resurse disponibile pentru lucrurile a realiza (a)casa ideală.
Mărimea (casei tale) contează!
Oamenii își cumpără case mai mari deoarece :
- nu mai au „suficient spațiu” în casa veche
- Sunt promovați la locul de muncă deci, „au cu ce”
- Sunt convinși de un agent imobiliar că „au nevoie” și că „își permit” o casă mare
- Să impresioneze, să iasă în evidență
- Ei cred că o casa mare este casa visurilor lor
Un alt motiv pentru care oamenii continuă să cumpere case mai mari și mai mari este că, nimeni nu le spune să NU cumpere. Mantra culturii vine din nou chemând „cumpăra cât mai mult și mai mare posibil”. Ei cred minciuna și aleg să cumpere o casă mare doar pentru că asta e „ce ar trebui să faci” când începi să câștigi bani … cumperi lucruri frumoase, mari. Vă dați seama că de fapt la o casă mai mare, cei care câștigă sunt : arhitecții (lucrează pe metru pătrat), constructorul (lucrează pe metru patrat), producătorii și vânzătorii de materiale de construcții (cu cât mai multe case mari, cu atât mai mult material vândut), statul (impozitare pe metru patrat) și TU (câștigi spațiu, nu altceva–-tu îi plătești pe cei enumerați înaintea TA). În această ordine de idei, poate iei în considerare faptul că o casă de dimensiuni (hai să zicem) normale, s-ar putea să-ți aducă economii, beneficii.
De ce să nu construiești mai mare decât ai nevoie?
În România exista legea locuintei (nr. 114/1996, actualizata recent) care reglementeaza minimul de metri patrati pe care pot sa le aibe anumite spatii dintr-o locuinta. De exemplu, nu poti avea o locuinta cu aria utila totala mai mica de 37 mp. Interes financiar sau nu, habar nu am. Ceea ce știu este că o încăpere cu forme organice (perți curbați) iti dă impresia de spațiu mai mare (pereții drepti sunt un obstacol pentru privire, ori pe un perete curbat iti aluneca privirea), geamuri din două direcții pot mari spatiul, eliminandu-se umbrele. Ba mai mult, luminatoarele din acoperisuri (eu aici ma gândesc la acoperisul rautoportant) poate ajuta mult. Geamurile, usile mari, spre sud te pot conecta cu natura, nu vei avea senzatia ca stai intr-o cutie. Pana una alta, sa nu uitam ca o casa e un loc in care ne adăpostim pentru perioade scurte, deoarece majoritatea timpului, omul ar trebui sa stea afara (chiar si iarna). Copiilor le place sa se catere, sa se ascundă…se multumesc cu supante (unde se duc sa se culce). Atât cat nu dorm, trebuie sa fie conectati cu parintii….si nu au nevoie de camere mari. Omul se simte bine daca are…avere, avutie, etc. Pentru un trai fericit si sanatosi, ajunge sa fim…doar noi.
Alte avantaje al unei case mici sunt :
- Costuri reduse! Oh, și câte …am scris mai sus dar și ulterior la întreținerea casei
- Mai puțin timp și bani pentru curățenia din casă
- „Eliberare mentală” – sună ciudat dar totul e simplu : cu cât mai multe posesii avem și cu cât sunt mai scumpe, cu atât mai multe griji ne facem.
- Mai puțin impact asupra mediului
- Mai mult timp pentru tine, pentru familie – energia necesară întreținerii unei case mari o poți aloca familiei tale
- Ușurința de a vinde – o casă mică se vinde mai ușor decât una mare și scumpă
Casa ta este o decizie foarte personală care, cântărește într-un număr mare de factori care, nu pot fi rezumați într-un articol de 700-800 de cuvinte. Acest articol nu a fost scris pentru a se adresa fiecăruia. Numai tu știi toate variabilele care intră în joc atunci când iei decizia pentru casa ta ideala.
Emanuela Urdea și-a obținut certificarea de la Institutul de Cercetare în Permacultură din Australia, fondat de însuși parintele Permaculturii, Bill Molison, și în prezent condus de cel mai apropiat elev al său, Geoff Lawton. Studiază Permacultura din 2012, de când a descoperit ‘opera de artă’ a lui Sepp Holzer, din Lungau, Austria. Din acel moment și-a început studiul independent, citind cărți, articole, vizionând clipuri și documentare, urmărind și învățând de la Designeri Certificați recunoscuți internațional, precum Paul Whaton, Geoff Lawton, Dave Jacke, Eric Toensmeier, Joe Polaischer, David Holmgreen, Rob Avis, Angelo Eliades, și mulți alții.
După cum probabil multi ati văzut, site-ul 
Șeminee de lut
Bineinteles, bordeiul semiingropat este un model de locuinta vechi de cand lumea, insa ultimele tendinte in materie de arhitectura ecologica folosesc, de ceva vreme, solutii constructive asemanatoare, intr-o tratare high-tech, reunind avantajele naturale ale adapostirii unei cladiri in pamant – izolatie termica si fonica excelenta si putin costisitoare – cu confortul tehnologiilor moderne si designul de ultima ora.
Bordeiul
Lutul are trei dezavantaje față de materialele industriale obișnuite :
Pe de altă parte, lutul are multe avantaje față de materialele de construcții industriale, obișnuite:
Cuvântul iurtă își are originea într-un cuvânt turcic, care desemnează urma lăsată pe pământ de un cort care a fost mutat, putând în unele circumstanțe să semnifice și patria, relațiile de rudenie sau drepturile de proprietate feudală ale unei anumite persoane. „Iurtă” poate fi folosit în legătură cu modul de locuire în corturi numai în alte limbi decât cele turcice. În turca modernă, cuvântul „iurtă” este folosit ca un sinonim pentru „patrie”. „Iurtă”, înțeles ca structură de locuit, a intrat în limbile europene prin intermediul limbii ruse, unde se folosește cuvântul юрта (iurta) pentru a desemna respectiva structură.
Un fel de casă cu o simbolistică foarte puternică: acoperișul reprezintă cerul sau bolta paradisului, coroana reprezintă soarele și intrarea în lumea de sus, cei doi stâlpi – bagana – fac legătura între lumea de jos și lumea de sus.
„Trișatul” se datorează faptului că, de fapt, această casă pe care am să v-o descriu mai jos, a costat 40.000 de dolari. În condițiile în care dorim să ne construim o casă ecologică în România, considerăm că 40.000 dolari sunt mulți bani. Pentru un american, poate că nu. Dar casa lui Gary Zucker se află în SUA, mai exact în apropierea orașului Austin, Texas.
Gary spune că habar nu avea de multe, dar când s-a apucat, totul a venit de la sine. Recunoaște că, uneori a făcut exces în ceea ce privește dimensiunile, cantitatea materialelor, tocmai pentru a fi sisgur de rezistența acestora. În ceea ce privește tehnica cu care a construit pereții exteriori, a ales așa numita tehnică „slip-straw” sau „light – straw”. El se gândea să o construiască din piatră, dar un prieten, specialist i-a atras atenția că va trebui să construiască pereți dublii, cu termoizolație la mijloc (piatra are calități de conductivitate termică extrem de ridicat). La un atelier, din întâmplare a văzut tehnica „light-straw” și a zis „păi e simplu! Asta o pot face chiar și eu!”. Este o soluție de mijloc între casele din baloți de paie și cele din lut (cob). Paiele (desfăcut) se amestecă cu un lichid argilos și se așează în perete cu furca sau se pune în cofrag. Lichidul are rol de liant, dar datorită faptului că în compoziție este lut, automat se recomandă o grosime a peretelui de minimum 60 cm.