Sobele-rachetă pot încălzi orice tip de clădire? Sunt mai potrivite pentru unele întrebuinţări decât pentru altele. Ţineţi minte compromisurile şi limitările. În comparaţie cu un şemineu, care vă încălzeşte doar prin radiaţie şi numai atât timp cât arde, sau cu o sobă tip cutie de metal, care radiază căldură în partea superioară şi pe laterale dar este prea fierbinte pentru confortul conductiv, acesta este un dispozitiv pe care vă puteţi răsfăţa. Vă poate ţine cald în continuare la ore după ce focul s-a stins, dacă staţi în contact cu masa de stocare. Problema nu este dacă poate încălzi o clădire. Clădirii nici că-i pasă. Problema este dacă dispozitivul pentru încălzit asigură confortul oamenilor. Dacă trăiţi într-o casă mare, neetanşă sau neizolată, căldura convectivă se poate pierde înainte de a ajunge la voi. Gândiţi-vă cum să obţineţi mai multă radiaţie, mai puţină convecţie şi o reacţie rapidă, ceva în faţa căruia puteţi sta ca să vă încălziţi. Veţi consuma mai mult combustibil, însă acesta este preţul plătit pentru o casă care este mare, neetanşă sau neizolată. Luaţi în considerare o sobă-rachetă de buzunar mare sau alt tip de sobă cu nivel ridicat de radiaţie, cu un capac izolator deasupra, sau o sobă pe lemne cu randament bun. Sobele-rachetă necesită destul de multă atenţie şi alimentare regulată, aşa că se potrivesc mai bine cuiva care este de obicei acasă câteva ore pe zi. Sunt în mod special utile dacă vă amenajaţi spaţii pentru folosirea căldurii prin contact (de exemplu în locul în care vă aşezaţi la birou sau unde vorbiţi la telefon, sau meşteriţi, sau citiţi). Şi, bineînţeles, dacă lemnele de foc sunt scumpe şi încercaţi să contribuiţi cât mai puţin la emisiile de gaze cu efect de seră – ceea ce oricum, trebuie să facem cu toţii. Cât de des trebuie să o alimentez? Destul de des; dragonilor le place să ia câte o gustare cu regularitate. Este una dintre bucuriile sobei-rachetă (pentru cei cărora le place să joace cu focul). În mod normal, sistemul meu cu diametrul de 15 cm are nevoie de atenţie la fiecare 40 de minute – o oră, arzând lemn de esenţă moale ca aninul sau arţarul, însă cu lemn de frasin sau de stejar poate funcţiona fericit câteva ore fără o nouă alimentare. Sistemul de 20 cm trebuie alimentat la fiecare oră, o oră şi jumătate, cu brad Douglas sau anin, dar cu bucăţi de stejar lungi şi groase pot uneori să îl las în pace trei ore. Pot să o las să ardă toată noaptea? Este aproape imposibil ca focul să ardă curat o noapte întreagă, în orice tip de sobă. Sobele tip cutie, pe lemn, în care arunci un buştean şi închizi alimentarea cu aer, pirolizează lemnul, adică scot din el substanţele chimice prin coacere. Ca urmare, focul arde mocnit toată noaptea, poluând aerul. Cea mai mare parte a problemelor legate de poluarea aerului datorită sobelor pe lemn provine de la arderea mocnită pe timpul nopţii. Prin contrast, sobele-rachetă funcţionează bine atunci când ard lemnul rapid şi curat şi se bazează pe stocarea căldurii într-un element separat, ca să vă menţină casa caldă. Înainte de a vă pregăti pentru noapte, lăsaţi focul să ardă până se stinge şi închideţi gura de aer; nu mai aprindeţi focul în sobă până în ziua următoare. 

Cât timp păstrează căldura o banchetăde cob? Pernele de pe banchetă o vor izola bine. Când mă trezesc dimineaţa, primul lucru pe care îl fac este să adun pernele de pe banchetă ca să permit acumulatorului termic să încălzească încăperea. Făcând doar atât, uneori văd cum temperatura camerei creşte cu 2 până la 4 grade, chiar şi după 18-24 de ore de la ultimul foc. Şi dacă las pernele pe banchetă, tot este suficient de cald ca să ne simţim confortabil cu o zi mai târziu. Acumulatoarele termice mai mari, cum este patul nostru de două persoane, încălzit de soba-rachetă, rămân calde două sau chiar trei zile după o ardere mai îndelungată. Cum pot să fac butoaiele vechi să nuarate a butoaie vechi? Puteţi înveli butoiul sau să îl acoperiţi parţial cu lucrări artistice modelate în cob sau sudate. Poate că există vopsea pentru sobe mai puţin toxică, cu care să pictaţi butoiul într-o culoare veselă, sau îl puteţi lustrui cu hârtie abrazivă sau cu o perie de sârmă rotativă ataşată la o maşină de găurit electrică. Ca alternativă la butoaie, puteţi folosi un rezervor cilindric pentru apă, sau o coloană construită din cărămizi, soluţie uzuală aplicată în Danemarca. Sobele europene cu masă termică sunt de obicei acoperite cu plăci glazurate decorative. La cât timp după ce am construit sobapot să aprind focul în ea? Cea mai bună modalitate de uscare a sobei este să aprindeţi în ea un foc mic, care să o încălzească treptat. Frumuseţea lucrului cu mult nisip într-un amestec nisip-argilă este faptul că nisipul stabilizează amestecul şi împiedică crăparea, deci nu va trebui să aşteptaţi prea mult, uscaţi-o doar cu blândeţe. Copii mei pot să se ardă? Probabil că nu. Nu am primit nicio informaţie despre vreun copil care să se fi ars. La înălţimea unui copil mic, temperatura butoiului este destul de scăzută (între 93-150º C), mult mai rece decât majoritatea sobelor tip cutie din metal. Combustibilul nu se poate rostogoli afară din vatră şi nu există cărbuni expuşi, aşa cum sunt în şemineurile deschise. Majoritatea celorlalte opţiuni pentru încălzire sunt literalmente letale pentru urmaşii noştri: petrol, gaz, electricitate (provenită din petrol, gaz sau combustibil nuclear), sau ucigătoare pentru alte specii (de exemplu barajele de pe râurile populate cu somoni). Combustibilul lemnos provine din lumina soarelui şi se reîntregeşte singur în câţiva ani pe măsură ce creşte, reabsorbind bioxidul de carbon emanat de soba voastră. Cât timp trebuie să aloc pentru construire? Pregătirile iau cel mai mult timp – asamblarea şi organizarea materialelor şi a uneltelor, proiectarea sobei. După ce toate acestea sunt gata, doi oameni pot construi cu uşurinţă o sobă bună într-un sfârşit de săptămână, sau chiar într-o zi dacă au experienţă. Terminarea părţii pentru stocarea căldurii poate

Unde nu ar trebui să construiesc o sobă-rachetă? Clădirile care nu sunt permanent locuite, cum sunt bisericile, sălile de şedinţă etc. trebuie să fie încălzite rapid şi căldura stocată pe termen lung nu reprezintă un beneficiu. În casele mari, cu multe camere, în zonele foarte reci în care căldura trebuie să ajungă în încăperi aflate la distanţă de sobă, ar fi mai logic să încălziţi acele încăperi prin circulaţia forţată a aerului cald. Într-un spaţiu de lucru de genul unui atelier de tâmplărie, unde arareori se aşează cineva, ar fi mai bună o sobă care să degaje multă căldură radiantă, în loc să acumuleze căldura, aşa încât să vă puteţi rapid ajusta confortul termic apropiindu-vă sau îndepărtându-vă de sobă. În spaţiile exterioare sau în spaţiile de locuit care nu sunt prea bine izolate, cum sunt corturile sau terasele acoperite, aerul încălzit de acumulatorul termic va părăsi incinta înainte de a avea vreo şansă să vă bucuraţi de el. E mai bine să montaţi o sobă care radiază la temperaturi ridicate, ca o sobă-butoi sau un şemineu Rumford Pot să trec tubulatura prin pardoseală sau prin pereţi interiori? Aproape sigur că da, mai puţin dacă aveţi deja o pardoseală din beton turnat sau podea de lemn. Chiar şi în friguroasele insule britanice, romanii îşi încălzeau vilele cu două mii de ani în urmă prin hypocaust. Un hypocaust cuprindea o serie de canale sub pardoseală prin care circulau gazele fierbinţi evacuate de o sobă. Romanii foloseau dale de gresie pentru pardoseala montată pe stâlpi de piatră deasupra unui spaţiu utilitar încălzit, de 60 sau 90 cm înălţime. În zilele noastre, poate că e mai convenabil să folosim tuburi de metal încorporate în materialul argilos sau în betonul pardoselii, sau aşezate în nisip sub o pardoseală de cărămidă, gresie sau dale de piatră. Ţineţi minte să prevedeţi guri pentru curăţarea cenuşii sau a funinginii, protejate împotriva pătrunderii rozătoarelor. Cât de mult rezistă butoiul? Nu se oxidează? Nu am văzut niciodată vreunul ars, dar nu am folosit niciodată un butoi pentru mai mult de doisprezece ani. Însă, dacă tot oxigenul este consumat, atâta timp cât îl păstraţi uscat, nu se poate oxida pe interior şi nici nu rugineşte pe exterior, deci ar trebui să reziste foarte mult timp. Am doar lemne de foc scurte şi groase. Vor arde fără probleme, însă poate că va trebui să puneţi lemne pe foc mai des, iar tubul de alimentare trebuie să fie cât mai neted pentru ca lemnele să nu se înţepenească şi să se agaţe. Oricum, veţi avea nevoie de surcele lungi pentru aprinderea focului. E nevoie de o alimentare directă cu aer din exterior? Nu îmi va consuma tot oxigenul din casă? Orice sobă arde oxigen. Însă nu extrage selectiv oxigenul din casa voastră, lăsându- vă gâfâind într-o încăpere plină cu azot. Soba trage aerul din casă, nu doar oxigenul. Şi nu, nu rămânem fără aer, pentru că, pe măsură ce aerul este absorbit în josul tubului de alimentare, depresiunea uşoară astfel creată în cameră atrage „aerul înlocuitor“ de altundeva. În climatele foarte reci sau în casele cu foarte multe pierderi, efectul este un curent rece de aer, de obicei pe sub uşi sau ferestre. O priză de aer exterioară care deserveşte separat soba poate reduce aceşti curenţi. Cât de mare să fie? O ţeavă de 10 cm ar trebui să fie cât se poate de potrivită. Acoperiţi ambele capete cu plasă de metal cu ochiuri de 63 mm, ca să nu intre animalele. Cel mai bun loc? În tavan sau în zid, direct deasupra tubului de alimentare. În climatele foarte reci, dacă uşile sunt bine izolate şi închid etanş, poate fi suficient aerul pe care îl trage de la etaj, prin micile fisuri şi crăpături care există în orice clădire, prin aerisirile din pod etc.

Am citit că sobele pe lemn sunt depăşite, murdare şi sunt o importantă sursă de poluare şi gaze cu efect de seră. Care este alegerea cea mai bună pentru mediul înconjurător? Deşi aceste afirmaţii sunt în general adevărate, sobele pe lemn au fost mult îmbunătăţite în ultimii ani, astfel încât acum au un nivel foarte scăzut de emisii şi o ardere foarte eficientă. Însă, la arderea lemnului într-o sobă convenţională, o mare parte din căldură se pierde. De aceea am inventat o sobă de actualitate, din care cenuşa nu cade pe pardoseală şi este extrem de eficientă. Pentru confortul casnic, încălzirea solară pasivă ar trebui categoric să fie alegerea tuturor. Însă poate că aveţi deja o casă care nu este construită pe principiul pasivităţii solare şi care nu este uşor de modificat. Şi cei mai mulţi dintre noi trăim în locuri unde este necesară cel puţin o sursă de căldură pentru completarea celei solare, sau poate că ne dorim să avem un loc cald pe care să ne aşezăm ca să ne încălzim. Majoritatea celorlalte opţiuni pentru încălzire sunt literalmente letale pentru urmaşii noştri: petrol, gaz, electricitate (provenită din petrol, gaz sau combustibil nuclear), sau ucigătoare pentru alte specii (de exemplu barajele de pe râurile populate cu somoni). Combustibilul lemnos provine din lumina soarelui şi se reîntregeşte singur în câţiva ani pe măsură ce creşte, reabsorbind bioxidul de carbon emanat de soba voastră.