Aşa cum promiteam cu ceva timp în urmă, vă aducem în atenţie şi alte tipuri de învelitori. Cea despre care vrem să discutăm de această dată este una care se pretează, mai degrabă, proiectelor de casă realizate într-o notă tradiţională.
Sita sau şindrila din lemn de răşinoase este unul dintre cele mai vechi materiale folosite în România pentru realizarea învelitorilor pentru acoperişuri. De altfel, faptul că are o atât de îndelungată întrebuinţare vă poate face să intuiţi că este un material de provenienţă naturală şi, în consecinţă, prietenos cu mediul. În prezent este folosit îndeosebi în proiecte de restaurare a unor clădiri vechi care aveau, în varianta originală, acoperişurile învelite cu sită de lemn, totuşi, aşa cum spuneam mai sus, poate fi opţiunea preferată şi de cei care îşi doresc să realizeze proiecte de casă într-un stil tradiţional, rustic şi, cu precădere, în zonele montane.
Materiale necesare pentru montarea sitei sau şindrilei din lemn de răşinoase
Există o serie de dimensiuni şi componente recomandate pentru elementele necesare realizării unor astfel de învelitori. Sita este recomandat să aibă lungimea între 300 şi 500 mm, lăţimea între 70-140 mm, iar grosimea de 5 sau 7 mm. Şindrila trebuie să aibă lungimea cuprinsă între aceleaşi valori ca şi sita, lăţimea între 50 şi 130 mm, grosimea la cantul cu uluc de 15 mm, la cel fără uluc de 3 mm şi, nu în ultimul rând, adâncitura ulucului să fie de 10mm. Atât montarea sitei, cât şi a şindrilei necesită şi o serie de materiale auxiliare: şipci din lemn de brad, cuie cu cap plat, speciale pentru sită şi şindrilă, o soluţie antiseptică rezultată în urma amestecului de bicromat de sodiu cu sulfură de cupru în soluţie apoasă care să aibă concentraţia de 3,5-4%, cuie cu cap plat pentru table, tabă cu grosimea de 0,5 mm şi carton bitumat.
Proiectarea învelitorilor din sită sau şindrilă din răşinoase
Pentru o corectă realizare a învelitorilor, arhitectul care se ocupă de proiect trebuie să specifice modul în care trebuie făcută racordarea dintre versanţi (în unghi sau rotunjită) şi, totodată, zonele unde este nevoie să se realizeze lucrări de tinichigerie (dolii, străpungeri pentru coşuri, lucarne, muchii etc.). În cazul învelitorilor din sită sau şindrilă, nu este permis să se folosească astereala decât la dolii. Acest tip de învelitori trebuie să fie aşezate pe şipci, prăjini cioplite sau lăturoaie care au fost bătute pe căpriori, paralel cu poala acoperişului. Învelitorile din sită, trebuie să fie realizate din două, până la cinci straturi suprapuse, iar cele din şindrilă din două straturi. Distanţa dintre şipci este determinată în cazul fiecăruia dintre materiale de lungimea şipcilor respective, dar nu poate fi mai mică de 15 cm şi nici mai mare de 25 cm. Muchiile pot fi rotunjite sau drepte, atunci când sunt rotunjite fiind compuse din suport şi învelitoare, iar atunci când sunt drepte, acoperirea zonei respective se face prin aşezarea în unghi drept a două scânduri şi se impune ca cea de pe versantul cu vânturi predominante să o depăşească pe cealaltă cu cel puţin 5cm. Doliile pot fi şi ele rotunjite sau drepte. Tipul lucarnelor, care au rol în iluminarea naturală şi ventilarea podului, va fi stabilit de arhitect şi modul de realizare a acestora va fi descris prin detalii specifice. De regulă lucarnele sunt triunghiulare, dreptunghiulare sau ochi de bou.
Montarea învelitorilor din sită sau şindrilă
Sita şi şindrila trebuie să fie bătute în rânduri paralele cu streaşina, pornind de la poală. În cazul şindrilei, muchia ascuţită trebuie să fie prinsă în ulucul şindrilei apropiate. Este important ca rosturile care sunt paralele cu linia de cea mai mare pantă, să fie aşezate decalat, de la un rând la altul, cu o jumătate de lamelă. În cazul secţiunilor, trebuie să se aşeze, în câmp, cel puţin două şindrile. În cazul sitei, suprapunerile fiecărei site peste cea inferioară, alăturată (care pot fi de 1/2, 2/3, 3/4 sau 4/5) depind de numărul de bucăţi recomandate pentru a fi folosite în câmp. De asemenea, rândurile trebuie să fie suprapuse cel puţin în proporţie de 50% şi este recomandat ca partea vizibilă să fie de minimul 9 cm. Cuiul care va fixa fiecare lamelă trebuie să străbată şi lamela rândului inferior. Capul cuiului va fi acoperit cu lamela rândului superior. La nivelul coamei, sita sau şindrila care sunt montate pe versantul predominant expus vânturilor trebuie să depăşească coama cu cel puţin 5 cm. În plus, pe coamă trebuie să se monteze un rând suplimentar de sită sau şindrilă. În ce priveşte racordarea învelitorilor din sită sau şindrilă la străpungeri, aceasta trebuie făcută la fel ca la învelitorile din ţiglă.