Acoperișul cu structură autoportantă!

Acoperișul cu structură autoportantă!

Un acoperiș reciprocal este de fapt o structură autoportantă care are la bază doar câțiva căpriori de bază, la care poți adăuga oricât de multi căpriori dorești, în funcție de proiectul tău. Acest tip de acoperiș datează din secolul 12. fiind întâlnit în arhitectura din Japonia și China, dar a fost un subiect explorat chiar și de Leonardo Da Vinci. Teoria este surprinzător de ușor de urmat, odată ce ați înțeles despre ce este vorba.

Căpriorii așezați corect rezultă o structură atât de puternică, încât acesta poate suporta chiar și greutatea unui acoperiș verde (cu pământ și vegetație, la care iarna se adaugă și greutatea zăpezii). Puteți citi AICI despre propria experiență cu acoperișul verde

În mijloc rezultă un luminator

Avantaje

  • Acoperisul reciprocal (autoportant) are marele avantaj de a fi foarte ieftin datorită faptului că materialul de bază este unul brut care nu are nevoie de prefabricare ca o grindă dreptunghiulară iar tocmai din cauza asta nu există cheltuieli (mari) pentru transportul acestora.
  • Se poate monta foarte rapid, neavând nevoie de o schelă sau stâlpi de sprijin, elemente ajutătoare care pot deranja în design-ul interior al locuinței.
  • Datorită spațiului gol din mijloc, ai posibilitatea să montezi un luminator, având astfel vizibilitate spre cer, beneficiezi de multă lumină naturală
  • Un acoperis reciprocal (autoportant) distribuie greutatea in mod egal pe pereții portanți. Odată ce acoperișul a stabilit, toată greutatea este exercitată vertical, și nu în lateral, impingand peretii spre exterior. Pereții nu sunt supuși unor forțe exterioare.
  • Este soluția optimă pentru cei care aleg case cu forme organice, case rotunde

Construirea

Pentru a începe asamblarea acoperișului aveți nevoie de un stâlp (doar temporar!) pe care să se sprijine primul căprior. Acest stâlp poate fi ulterior scos, mai bine zis, trebuie scos dacă nu vrei să-l ai în mijlocul casei. Există acolo puțină matematică, dar dacă, în prealabil faceți câteva probe, exerciții cu șipci subțiri din lemn vă veți da seama singuri de modul în care trebuie asamblat acoperișul.

În funcție de învelitoarea care ați ales-o este nevoie de mai mulți sau mai puțini căpriori. În general cei care aleg un astfel de acoperiș, optează pentru acoperiș vegetal. Asta înseamnă că peste căpriori montează scânduri, hidroizolație, membrană antirădăcină ți pământul, respectiv vegetația.

Poate că ați înțelege mult mai bine dacă ați viziona filmulețul în care Tony Wrench – un adevărat meșter în construirea acoperișurilor autoportante – explică cum trebuie asamblat un astfel de acoperiș. (din păcate doar în limba engleză….dar, oricum imaginile pot fi de folos)

Video : explicații cu privire la asamblarea unui acoperis reciprocal (autoportant) – limba engleză : 

Galerie foto : case din chirpici noi și renovate

Galerie foto : case din chirpici noi și renovate

Într-un alt articol de pe blog, am încercat să vin cu câteva sfaturi către cei care doresc să renoveze o casă veche din chirpici sau paiantă. M-am gândit să vă arăt și câteva exemple din România, exemple care să vă încurajeze. Sunt trei galerii foto cu trei proiecte diferite. Las imaginile să vorbească de la sine :

Casă din chirpici renovată

Puteți citi detalii despre acest proiect pe site-ul visuell.ro

„5 chirpici” – complex turistic în Delta Dunării

Site-ul oficial al proiectului este www.5chirpici.ro

„Casa Brândușa” – casă construită din chirpici lângă București

Găsiți detalii despre proiect pe pagina : http://poianaflorilor.org/casa-brandusa.html

Sfaturi pentru reabilitarea caselor din chirpici sau paiantă

Sfaturi pentru reabilitarea caselor din chirpici sau paiantă

Personal, întodeauna am fost de partea construcțiilor noi. Adică, mai pe înțelesul tuturor, prefer să construiesc o casă pe măsura familiei mele, adaptată la nevoile noastre decât să cumpăr una veche și să o renovez, reabilitez. Atunci când am învățat despre construcțiile ecologice, în Franța, mentorul meu mi-a zis ceva ce nu voi uita niciodată : „Omul, de cele mai multe ori, construiește pentru urmași. pentru copii, pentru nepoți. Trebuie să le fim recunoscători, le suntem datori. Datoria noastră este să avem grijă de ceea ce ne-au lăsat moștenire, în care au pus suflet și au dat tot ce au putut ei, ca nouă, urmașilor să ne fie bine….și asta este valabil și la case! Recunoștința o putem arăta salvând aceste valori, ducând mai departe tradiția, moștenirea lăsată de ei. Să ducem mai departe valorile spirituale, etc”…dar să rămânem la case! Eu voi construi o casă nouă, însă una cu un design tradițional, tipic zonei în care o construiesc. Însă, știu că sunt foarte multe persoane care cumpără case vechi, case construite cu diferite tehnici, dar în special din chirpici sau paiantă. Și nu-i condamn. Ba dimpotrivă îi felicit. Iar prin acest articol, doresc să le vin în ajutor, deoarece majoritatea acestor case au nevoie de intervenții, de reabilitări, renovări. Știu că mulți au nevoie de aceste sfaturi și ar fi păcat să aleagă soluții care să distrugă aceste case sau să-i facă să nu se simtă confortabil.

Probleme și soluții de reabilitare, renovare

Înainte de toate, aș vrea să stabilim câteva lucruri care mulți nu le știu, apoi trecem la eventualele probleme care se pot ivi și soluțiile care eu le consider practice, eficiente, ieftine și sănătoase. Ceea ce aud de la multă lume și greșesc enorm este că „pământul și lemnul izolează bine”. Greșit! De fapt, poate fi adevărat, dar numai dacă pereții construiți din aceste materiale au o anumită grosime ( de exemplu perete din pământ, minimum 60-70 cm, cel din lemn minimum 40 cm sau de exemplu perații din piatră ar trebui să aibă cel puțin 1 metru grosime). Deși, din amintiri știm că aceste case (din paiantă, chirpici) sunt (au fost) călduroase, probabil ne aducem aminte că de multe ori amintirile frumoase s-au terminat cu o casă umedă, pereți plini cu mucegai sau rozătoare care au făcut canale prin pereți, etc. Voi reveni cu o explicație la aceste probleme, dar înainte de asta vreau să vă atrag atenția asupra unor lucruri :

O casă va fi bună din toate punctele de vedere, dacă (și cam asta înseamnă de fapt o casă ecologică) : 

  1. Pereții respiră (umezeala din casă poate migra din casă spre exterior-acest lucru este important mai ales în perioada rece)
  2. Pereții exteriori al casei termoizolează cât se poate de bine (trebuie să oprim schimbul (pierderile0 de temperatură prin pereți
  3. Materialele din interiorul casei formează o masă termică (orice material cu care finisăm interioarele, ar trebui să aibă capacitatea de a absorbi, acumula temperatura – de exemplu de la soare, sau de la o sobă). Astfel poți economisi mulți bani, și confortul climatic din casă poate fi cât se poate de plăcut.
  4. Materialele cu care construiești casa, nu ar trebui să-ți afecteze sănătatea, sau să polueze mediul înconjurător (aproape fiecare material de construcții modern, prefabricat contine materiale chimice, care se dizolvă de la umiditatea din casă, iar locuitorii le inhalează, inspiră, provocând diferite boli de la alergii până la cancer)

În conformitate cu aceste lucruri trebuie știut că există materiale de construcții care formează masă termică, deci au capacitatea de a conduce temperatura (conductivitatea termică depinde de la un material la altul), iar alte materiale au o capacitate extraordinară de termoizolare…în special care conțin celule de aer. Materiale care absorb temperatura sunt pământul, lemnul, piatra, nisipul, varul, iar printre cele capabile de termoizolare am enumera paiele, stuful, lâna de oaie.

Cel mai mare inamic al tuturor materialelor de construcții naturale, este UMEZEALA! Umezeala, umiditatea excesivă. Unele rezistă mai mult (piatra de exemplu, dar într-o umiditate continuă după sute de ani s-ar eroda și acesta), dar unele s-ar degrada foarte repede (de exemplu paiele).

VEZI GALERIE FOTO CU TREI CONSTRUCȚII SUPERBE DIN CHIRPICI! CLICK AICI!

Stiind toate astea, casa noastră ar trebui să arate cam așa : Pereții exteriori construiți din materiale care termoizolează ( de exemplu cât mai mult paie), iar cei interiori cât mai mult „acumulatori” (lemn, pământ, piatră). Știind că piatra rezistă cel mai mult la umezeală, este normal că o folosim ca și fundație. Materialele de construcții naturale dintr-o construcție, pot primi umiditate excesivă din trei direcții : din pământ în sus spre pereți (soluția este fundație din piatră cu mortar de var-care la rândul lui, în timp se pietrifică-și soclu înalt), din precipitații (ploaie, zăpadă cu vânt – soluția este streașină lată, plus prispă, plus pomi plantați în direcția din care vin de obicei ploile torențiale) și din condens….și aici ajungem puțin înapoi la începutul articolului. 🙂 Dacă ne facem o casă din paiantă sau chirpici, și pereții nu sunt destui de groși, căldura din casă, se va întâlni cu frigul de fară și va face condens în perete. Umiditatea va ataca în primul rând paiele din compoziția chirpicilor, apoi lemnul din structură! Noi în interior menținem o temperatură constantă, deci putem presupune că pereții, vor avea aproximativ 20 grade celsius itr-o grosime de 10 cm (poate puțin mai scăzut spre exterior). În schimb, afară (vorbim de iarnă) temperaturile pot fi schimbătoare. Dacă ajunge mult sub zero, din exterior pământul la fel va absorbi ca si in interior si dacă este suficient de frig si multa vreme, cele doua temperaturi se vor intalni in perete si vor face condens. Așadar, oameni buni, grosimea și compoziția pereților exteriori contează foarte mult. La fel cum contează și fundația, dar mai mult ruperea capilarității (urcarea umidității) dintre sol și perete! Pe de altă parte, degeaba este călduroasă o casă din grinzi de lemn de exemplu, dacă vei consuma 10 m de lemne pe sezon. Dacă ai avea grosime suficientă, nu ai avea pierdere de energie (căldură) iar consumul de energie va scădea chiar cu 70%! ….să revenim la oile noastre (cu cei trei câini 🙂 )

cas[ din chirpici renovată

Atunci când cumperi o casă veche pot apărea următoarele probleme care te pot pune pe gânduri pentru a căuta soluții (eficente, ieftine) de reparare, restaurare :

  1. Crăpături (mari) : în zilele noastre nu mai este o noutate că apar alunecări de teren (copaci din ce în ce mai puțini, sau și pentru că – nu uitați – pământul trăiește, se mișcă) care pot provoca „rupturi” în structură. Un alt motiv ar putea fi și  intensificarea traficului (rutier, feroviar) în zonă. Dacă în pereți a ajuns din diferite motive umezeală excesivă, de asemenea poate slăbi structura (mucegăiește lemnul de exemplu). Soluții : întărirea fundației prin „subzidire”, dacă problema vine de jos, de la sol. Am văzut multe case din paiantă fără fundație, fără soclu. Dacă e din cauza umezelii, trebuie eliminată structura afectată, înlocuită și asigurați-vă că nu veți avea umezeală în pereți (explicații am dat mai sus)
  2. Pereți umezi : majoritatea caselor pe care le-am văzut eu în special în sud, nu aveau nici fundație, nici soclu. În Bărăgan paote că nu e o problemă, mai ales dacă casele au streașină destul de lată. Pământul fiind foarte uscat va înghiții toată ploaia care vine o dată la o lună sau două. În schimb, în zona de deal, lipsa soclului, a fundației poate fi o problemă, deoarece există posibilitatea ca pereții să absoarbă umiditate din sol. Soluții : Nu trebuie să alergăm neapărat după folii. Se poate încerca cu un simplu drenaj (dar bine făcut), care ar trebui să ajute. Dacă ați cumpărat o casă care, în pereții exteriori are lut (chirpici, paiantă) și nu are o grosime de minimum 50-60 cm, recomand un strat de termoizolare. Sunt soluții de termoizolare naturale, locale. Ieftine, durabile, eficiente : baloți de paie, stuf, lână de oaie. Nu vă fie teamă! Pentru toate întrebările care v-au și venit repede în minte (rozătoare, foc0, sunt soluții! Pentru cei pretențioși sunt și soluții certificate la nivel europen, calitate necontestată cum ar fi plăcile de termoizolație din fibră de lemn (NU OSB! – cleiul din OSB conține formaldehidă, provoacă cancer!), saltele de cânepă, celuloză, etc. ….au și preț pe măsură!
  3. Rozătoare : nu cred că rozătoarele simt mâncarea din casă printr-un perete de 60 cm (că vorbim de lut). În pereții caselor din baloți de paie, ar intra in paie pentru a se încălzi și probabil ar găsi boabe în primul an, în baloți. Oricum, soluții de prevenire sunt și ar putea funcționa și la o casă din lut, dar nu cred că e cazul! Ce am observat eu, la casele din paiantă mai ales, majoritatea celor în care au intrat rozătoare prin pereți, erau pereti umezi, deci moi, mai ușor de pătruns pentru ei. Pe de altă parte, este știut faptul că șobolanii sunt atrași de locuri umede, de mucegai.
  4. Tencuiala. Multă lume se plânge de durata scurtă a tencuielii. Nu vă mirați. Din interese financiare, comerciale, ne-au „învățat” că fără ciment nu se poate. Oameni buni! Se construiește de mii de ani. Case, castele, biserici. Multe dintre clădirile bine făcute, sunt și acum în picioare, cu multe dintre ele ne facem poze și le punem pe facebook (castele, biserici, etc). Și au sute de ani. Care ar fi problema cu aceste materiale? Trebuie doar să știi cum să le pui. Pe când cimentul…cimentul are o sută și un pic de ani. Cimentul este un material natural. Se poluează extrem de mult deoarece se ard foarte multe deșeuri plastice pentru a ajunge la o temperatură extrem de mare, necesară producerii cimentului. Dar, trecând peste asta, cimentul absoarbe și reține umiditatea, prea mult. Din cauza asta, iarna mai ales la îngheț-dezgheț cedează. Soluția : soluția este pur și simplu tencuiala de var pe exterior și tencuiala de lut pe interior. În tencuiala de var se pot adăuga de exemplu praf de marmură sau ulei vegetal pentr a mări gradul de impermeabilitate. Da, necesită îngrijire. Odată pe an, iasă familia și într-o zi reîmprospătează pereții. Este ieftin. Este mișcare, sănătate. Oricum pentru mofturoși sau pretenșioși, există soluții „durabile”, unde nevoia de intervenție se mărește de 5-6 ori (mai bine zis se lungește în ani 🙂 ). Vorbim de tencuieli decorative pentru exterior, pe bază minerală (respiră pereții).
  5. Acoperiș – termoizolați bine podul casei sau dacă folosiți mansarda atunci între căpriori. Soluții sunt, dar mai ieftin și mai economicos ar fi termoizolarea podului decât între căpriori
  6. Geamuri : contrar celor afirmate de mulți cum că o casă naturală, ecologică ar fi un pas în trecut, tocmai pentru că  ne folosim de experiența în timp și inovațiile apărute, casele noastre ar trebui să fie mai eficiente decât ale strămoșilor noștrii. Pentru a nu pierde multă căldură, pe vremuri se făceau geamuri mici. Acum avem geamurile termoizolante, geamurile termopan. Nu vă fie frică, nu termopanele provoacă mucegai în jurul geamurilor! Mucegaiul vine din cauza lipsei de termoizolații la glafuri (finisare inadecvată. Din grabă se face doar o simplă mascare atât în interior cât și în exterior, pe când aici este zona cea mai expusă, iar termoizolarea glafurilor este extrem de importantă), cumulul de materiale sintetice care nu permite difuzia vaporilor (respirația pereților), și tâmplărie ieftină di materiale cu conductivitate termică extrem de ridicată (aluminiu și plastic). Soluții : Eu recomand, geamuri termopan cu tâmplărie din lemn (am văzut geamuri termopan în stil tradițional extrem de frumoase), glafuri bine termoizolate, jaluzele pe exterior, și perdele groase pe interior. Termoizolație de calitate garanatată 🙂

Cam acestea sunt lucrurile care mi-au venit în minte, oricum extrem de multe sfaturi utile sunt chiar pe acest site sau pe site-ul www.casenaturale.ro . De altfel, eu personal ajut cu sfaturi, cu link-uri pe cei intersați în grupul de pe facebook pe care l-am creat special pentru acest scop. Chiar și pe această pagină, sub articol, dacă aveți întrebări, nelămuriri sau chiar sfaturi, nu ezitați să le scrieți. Voi răspunde cu seriozitate tuturor. 🙂

Cu multă stimă, Németh János, constructor case naturale

Hotelul de insecte

Hotelul de insecte

Având în vedere numărul mare al celor care ar elimina din jurul lor orice urmă de insecte, gândaci sau alte „creaturi” minuscule, termenul de „hotel pentru insecte” poate părea aberant. Însă, nici vorbă de așa ceva. „Hotelul de insecte” poate fi întâlnit aproape în orice grădină ecologică, unde se aplică principiile permaculturii! De asemenea, ar fi bine ca și cei care locuiesc la oraș să citească informațiile de mai jos :

“Hotelul pentru insecte” este un instrument de protecţie a mediului care favorizează în primul rând înmulţirea speciilor de albine solitare, în care se instalează cu predilecţie şi insectele prădătoare care distrug speciile dăunătoare. Buburuza, cărăbușul şi neuropterele consumă păduchi de frunze, acarieni, melci, viermi şi omizi, contribuind astfel la protecţia culturilor prin reducerea chimicalelor folosite. Prin amenajarea unor adăposturi şi locuri de înmulţire adecvate creşte numărul şi diveristatea insectelor polenizatoare şi prădătoare. Prin atragerea unor specii cât mai variate de insecte polenizatoare în grădinile noastre putem observa efecte benefice în cazul multor plante. Speciile cu dimensiuni variate şi structuri diferite ale aparatului bucal sunt capabile să polenizeze flori de forme, dimensiuni şi structuri cât mai variate, în condiţii meteo diferite. Prin prezenţa acestor insecte asigurăm totodată menţinerea biodiversităţii, contribuind astfel la conservarea unor specii rare şi protejate.

Având o astfel de construcție în grădină:

• plantele vor beneficia de prezența insectelor polenizatoare, transformând florile în fructe și semințe;

• asigurăm bunăstarea ecosistemului nostru;

• le putem arăta copiilor diferite tipuri de insecte, părțile lor componente și le putem studia zborul și comportamentul.

Cele mai întâlnite insecte pe care le vom găsi într-un hotel de insecte sunt: albinele solitare sau viespi, buburuze, libelule, molii, păienjeni, gândaci, broaște sau chiar arici (benefici în grădina datorită faptului că se hrănesc cu melci și limacși – marii dăunători în grădină -, cărăbuși, gândaci de sol, viermi care atacă plantele, considerați sanitarii naturali ai grădinii).

Pentru că insectele au preferințe diferite privind condițiile de adăpost, când construim hotelul de insecte, vom încerca să ținem cont de cât mai multe dintre acestea. Astfel, o bună parte din insecte preferă locuri răcoroase și umede, deci pentru acestea adăpostul poate fi amplasat la umbra unui copac. Dar sunt și insecte precum albinele solitare sau viespii care preferă locuri însorite. Buburuzele hibernează printre frunze sau ramuri. Vă recomandăm să-i găsiți loc la umbra unui copac mai mic care va permite soarelui să pătrundă printre ramuri și să-l încălzească, dar totuși ferit de ploi și vânt, să-i gândiți un acoperiș și să-l poziționați nu foarte departe de grădină. Materialele din care poate fi construit un hotel de insecte: • bucăți de lemn, scânduri pentru structură și acoperiș; • bucăți de lemn, buturugi, scândură găurită cu un burghiu pentru a creea adăpost insectelor – vezi poza de mai jos; • crengi de diferite mărimi; • paie, fân, iarbă uscată; • conuri de brad; • carton; • ghivece de diverite mărimi și forme; • tuburi de diferite dimensiuni din plastic sau plostiren (opțional). Un hotel de insecte este construit cu preponderență din materiale naturale și pot avea diferite forme și mărimi constructive în funcție de scopul specific pentru care este creat. În general au secțiuni distincte care corespund caracterelor diferitelor tipuri de insecte. Se poate construi un loc unde diverse insecte își pot crea adăpost utilizând cât mai multe materiale de diferite dimensiuni precum scoarță de copac, obiecte cilindrice, legături de bețe sau paie, creând astfel spații diverse pentru mai multe tipuri de “locuitori”.

copiii adoră să ajute la construirea hotelului de insecte

Text preluat de pe Scoala din grădină!

Cleiul de oase – „superglu”-ul natural și tradițional

Cleiul de oase – „superglu”-ul natural și tradițional

Trăind cu speranța că acest clei se obține din animale moarte în mod natural (și nu ucise direct pentru acesta), aș dori să atrag atenția celor care își construiesc case ecologice că, avem o soluție naturală de a lipi lemnul și de a stabiliza vopselele aplicate pe diferite (în loc de aracet sau alt adeziv sintetic) . Cleiul de oase este un adeziv obtinut prin fierberea prelungita a tesuturilor de provenienta animala. Prin hidroliza colagenului din pielea, oasele sau tendoanele de origine animala, rezulta un clei pe baza de proteine coloidale, cu aspect gelatinos. Aceste proteine formeaza o legatura la nivel molecular cu obiectul de lipit. Cuvantul „colagen” este de provenienta greceasca (kolla), insemnand lipici, clei, adeziv.

Avantajele cleiului de origine animala

  • termen de valabilitate nelimitat daca este depozitat corespunzator, in spatii aerisite, fara umezeala sau caldura excesiva, intr-un recipient inchis ermetic. Ma refer strict la cleiul uscat, nu cel preparat
  • reversibil – vechile obiecte lipite cu clei de origine animala se pot desprinde usor, fara a cauza deteriorari, din acest motiv fiind preferat de restauratori, conservatori, lutieri s.a. Desprinderea se face folosind un foehn industrial (caldura mare) sau cu aburi
  • forta mare de lipire. Timp de mii de ani si-a dovedit eficacitatea, nimeni nu poate nega acest lucru
  • nu este nevoie ca vechiul clei sa fie indepartat de pe obiectul pe care vrem sa-l reparam / restauram. Cleiul intra in reactie cu cel vechi, formand o noua legatura.
  • nu este toxic pentru mediu si nici pentru om
  • adera pe aproape orice tip de suprafata, inclusiv cele netede si acopera o gama foarte larga de materiale (lemn, ceramica, sticla, metal, cauciuc etc.)
  • in cazul imbinarilor a doua materiale, nu este necesara folosirea menghinelor sau a altor greutati pentru a exercita presiune mare pe cele doua obiecte, ca in cazul aracetului sau al prenadezului. Este de ajuns a se aseza un obiect peste cele doua parti lipite, pentru a evita frictiunea si deplasarea acestora
  • cleiul uscat se curata cu apa nefiind necesari solventi speciali
  • reutilizare
  • se poate slefui fara probleme
  • se foloseste si in domeniul decorativ pentru realizarea efectului de „crapaturi” asupra obiectelor din lemn;

Modul de utilizare:

Cleiul cumparat din comert poate fi sub forma de granule, sub forme de perle sau placi care trebuiesc sparte in fragmente mai mici.In mod normal cleiul se prepara prin amestecul de apa rece si clei intr-o proportie de 1:1 – 1:3 (o parte clei si una apa). Eu intotdeauna il pregatesc 1:2 si nu recomand depasirea proportiei de 1:3, daca vreti sa-l folositi pentru lipit. Pentru modelaj se foloseste in proportie de 1:8 – 1:10.Cleiul se pune intr-un borcan peste care vom adauga apa rece si-l vom lasa timp de 2-3 ore sa traga toata apa, amestecand in borcan o data la jumatate de ora, pentru a nu ne ramane granule nehidratate. Dupa acest interval de timp, borcanul este pus intr-un vas cu apa, la bain-marie. Intre fundul borcanului si fundul vasului puneti o carpa mai grosuta, o laveta sau o bucata de lemn, astfel incat borcanul sa nu atinga fundul vasului, evitand in acest fel spargerea sticlei. Pe toata perioada cand sta la flacara (sursa de caldura) amestecati continutul cu un betisor, coada de pensula etc. In acelasi timp, cand amestecati continutul, ridicati betisorul pentru a urmari consistenta cleiului la cald, care ar trebui sa fie ca cea a unui sirop. Daca cad doar stropi, inseamna ca cleiul este slab (pentru a remedia acest lucru cititi sfaturile de mai jos). Temperatura cleiului nu trebuie sa depaseasca 70C, altfel cleiul isi pierde din proprietati. Cea mai simpla metoda (pe care o folosesc si eu) de a ne da seama cat de fierbinte este cleiul: urmariti apa pana in momentul cand incepe sa scoata bule de pe fundul vasului si sa se ridice aburii. In acest moment puteti lua vasul de pe foc / sursa de caldura si sa folositi cleiul.Timpul de lucru al cleiului variaza in functie de temperatura camerei, a proportiilor folosite si a tipului de clei folosit. Pentru cleiul de oase, standard, cumparat din comert, la o temperatura de 25-30C si proportie de 1:2, timpul de lucru este de aproximativ 10-15 minute, dupa care este necesara reincalzirea cleiului. In cazul in care folosim clei de piele, timpul de lucru scade, din cauza „fortei”, pe care am explicat-o mai sus. Pentru a intarzia acest proces, cititi la <Retete – clei lichid>.Aplicarea cleiului se face uniform, intr-un strat subtire, iar daca s-a scurs pe la imbinari, acesta se poate sterge cu o carpa umeda.

Dezavantajele cleiului de origine animala:

  • se lucreaza doar la cald
  • mirosul. Referindu-ne la cleiul de oase, avem 3 stadii :
    • 1. cand cleiul nu este preparat, acesta are un miros specific (nu prea am cu ce sa-l asociez)
    • 2. cand cleiul este cald, miroase a jumari sau a untura
    • 3. dupa ce a fost aplicat si incepe sa se evapore apa, cleiul miroase a caine ud sau a cadavru. Dupa uscarea completa, cleiul nu mai are miros.
  • daca este expus pentru o perioada indelungata de timp la caldura excesiva si umezeala, fiind un produs organic, formeaza mucegai si se altereaza;

Sfaturi:

  • cleiul nu se inmoaie in apa calda (fierbinte) deoarece granulele se vor dizolva la exterior, iar interiorul ramas va fi unul dur, necesitand o perioada mai lunga de timp pentru a se dizolva. Comparativ cu apa rece, cleiul inmuiat in apa calda necesita o perioada de 2-3 ori mai lunga.
  • daca cleiul preparat este prea fluid (picura de pe betisor, cand il ridicati din vas), indepartati vasul de pe sursa de caldura, asteptati 5 minute sa se racoreasca un pic, dupa care adaugati clei proaspat (uscat) si amestecati. Vasul se va pune inapoi pe flacara, la temperatura mica, pana la dizolvarea completa a granulelor. In cazul in care adaugati granule de clei proaspat peste cel fierbinte, acestea vor forma o crusta la suprafata care nu va permite evaporarea apei iar granulele se vor dizolva foarte foarte greu.
  • dupa folosire, cleiul se lasa la racit, la temperatura camerei, dupa care se introduce in frigider pana la urmatoarea folosire. La frigider, rezista circa 3-4 saptamani, dupa care incepe sa formeze mucegai. Daca se intampla acest lucru, aruncati cleiul. Pentru a preintampina formarea mucegaiului, se scoate o data la saptamana cleiul si se reincalzeste, dupa care se pune la loc, in frigider. Daca nu vreti sa-l mai folositi, atunci, cat este cald, turnati-l intr-un strat cat mai subtire intr-o tava mai larga si lasati-l sa se raceasca pana devine gelatina. Gelatina formata se pune la uscat, dupa evaporarea apei, ramanand doar cleiul sub forma unei placi dure si casante.
  • a nu se lasa la uscat direct in lumina solara, sau la caldura excesiva deoarece se va topi. Procedeul de uscare se realizeaza cel mai bine toamna sau primavara, cand temperaturile nu sant extreme sau in camere, unde temperatura si umezeala nu depasesc 40C. Pentru usurinta uscarii, puteti da placa pe razatoare sau sa o taiati bucatele mici, dupa ce a s-a uscat cat-de-cat, ajungand la consistenta unui cauciuc. „Fulgii” rezultati se aseaza pe o plasa sau pe un material textil subtire prin care poate circula aerul avandu-se grija ca bucatile de clei sa stea cat mai dispersate posibil (pentru a nu se lipi intre ele).
  • în cazul in care nu mai doriti sa folositi cleiul deloc, lasati-l sa se raceasca, dupa care aruncati-l la plante; este foarte bun ingrasamant.- borcanul sau vasul in care este depozitat cleiul trebuie spalat la un interval regulat cu apa calda si sapun, pentru inlatura eventualii microbi care pot altera calitatea cleiului in timp;
  • pensulele nefolosite o perioada lunga de timp, se lasa intr-un borcan, recipient cu apa, pana ce cleiul se va inmuia, dupa care parul pensulei se poate spala cu sapun si apa calda pentru indepartarea eventualelor bacterii
  • persoanele care s-au murdarit pe maini cu substante care se curata greu (cum sant mecanicii, instalatorii etc.), se pot da cu clei cald pe maini, frecand palmele intre ele, pana cand cleiul incepe sa se raceasca si sa formeze reziduuri solide si elastice, care vor fi aruncate ulterior, lasand mainile curate
  • mucegaiul care se formeaza la suprafata cleiului este produs de grasimi. Pentru indepartarea grasimilor, se toarna cateva picaturi de soda, care vor coagula grasimile pe fundul vasului;

Informații preluate de pe blogul : http://legatorulamator.blogspot.com

Rolul uleiului de In în construcțiile ecologice – informații, aplicare

sursa : ardec.ca

Atunci când vorbim de finisările unei case ecologice inevitabil, ajungem să ne dorim și ulei de in, mai exact, ulei din semințe de in. De ce, unde mai exact și cum anume aplicăm acest material, voi încerca să detaliez în cele de mai jos.

Unele informații de mai jos, le-am găsit într-un articol de pe site-ul https://www.revistadinlemn.ro

În loc să insist pe descrierea plantei, întrebuințarea acesteia, etc, în acest articol aș dori să pun accent pe uleiul de in ca și soluție în finisarea construcțiilor ecologice. Uleiul de in folosit pentru protecția lemnului se obține prin presarea semințelor de in maturate și uscate. Uleiul natural a fost sute de ani cel mai folosit material pentru protejarea lemnului folosit la interior, exterior sau pe ape. Mai tarziu, vopselele pe baza de ulei și pigmenți naturali erau folosite pentru vopsi totul – lemn, metal, pereții în baie sau în camere. Odată cu apariția vopselelelor alchidice, cu proprietăți foarte asemănătoare celor pe bază de ulei, acestea din urmă au fost aproape uitate.

Ca și uleiul de tung, uleiul de in pune în evidență frumusețea și desenul natural al lemnului dându-i un luciu satinat. Nu formează peliculă de aceea este foarte potrivit pentru finisarea mobilierului în stil rustic, al celui cu aspect natural. Esențe ca nuc, stejar, cireș, paltin sunt puse în valoare cu ajutorul uleiului.


De ce să alegem uleiul de in

uleiul de in pătrunde profund în lemn, oferind o protecție îndelungată
  1. nu ne afectează sănătatea așa cum o fac lacurile sau vopselele sintetice
  2. față de lacuri sau vopselele sintetice (care formează doar o peliculă pe suprafața lemnului și cedează, se exfoliază la îngheț dezgheț), uleiul de in pătrunde în interiorul lemnului și oferă o protecție mult mai sporită
  3. miros foarte plăcut față de materialele sintetice
  4. Este ușor de folosit și întreținerea este simplă
  5. Poate fi folosit în amestecuri cu alte uleiuri sau ceruri pentru obținerea unor produse de finisare cu calități superioare

Unde anume putem folosi uleiul de in

În domeniul construcțiilor ecologice, uleiul de in este folosit pentru tratarea lemnului, finisarea, impermeabilizarea podelelor de lut dar, în unele cazuri se aplică peste lut și în zonele umede, cum ar fi pe lângă o chiuvetă. Este foarte potrivit pentru finisarea bolurilor, cutiilor de bijuterii, obiectelor decorative, a mânerelor de cuțit sau de unelte. Pentru că este un produs natural se folosește la finisarea jucăriilor din lemn pentru copii. Uleiul de in este un foarte bun liant pentru pigmenți in cazul vopselelor pe bază de ulei. Puteți sa obțineți și singuri vopsele pe bază de ulei. In amestec cu creta formeaza un chit foarte rezistent care poate fi folosit și pentru repararea pereților. După uscare poate fi colorat fara probleme.

Ce fel de ulei de in să alegem

Ulei de in SICATIVAT

Într-o oarecare măsură îmi pare rău că trebuie să adug acest paragraf. Din punctul meu de vedere, este evident că vorbim de ulei de in PUR, fără alte adaosuri sintetice. Pentru că da, există așa ceva. Dacă cineva ar alege un material sintetic în detrimentul uleiului de in, motivul cel mai întemeiat ar fi că uleiul de in se usucă încet. Și noi, oamenii, ne cam grăbim. Nu stiu unde dar, ne grăbim întodeauna. Și așa ajungem să alegem lacuri sau vopsele sintetice (care ne afectează mediul înconjurător și sănătatea) sau ulei de in….sicativat! În cazul uleiului de in sicativat, uscarea mai rapidă este obținută prin adăugarea de substanțe chimice (derivați de cobalt sau mangan). Merită să mirosiți pe rând ulei de in sicativat și unul pur. Diferența vă va convinge în alegere.

Alte motive, hai să zic întemeiate, pentru care mulți aleg uleiul de in sicativat, sunt diferența de preț și faptul că îți ia ceva timp să găsești ulei de in pur. Găsești în România (mai mult prin internet) ulei de in pur, adus din Germania însă, pentru multi dintre noi, prețul lasă de dorit chiar dacă, calitatea este incontestabilă. Scrieti-ne la adresa de e-mail contact@colibaverde.ro și vă putem îndruma la o sursă de ulei de in pur, la un pret cat se poate de rezonabil.

Aplicarea uleiului de in (pe lemn)

  • pentru ca uleiul de in să pătrundă cât mai bine în interiorul lemnului, se încălzește în prealabil (până aproape la punctul de fierbere)
  • următorul pas este deschiderea porilor pe suprafața care urmează să fie tratată. Tot pentru o pătrundere cât mai adâncă. Acest lucru se face cu o hârtie abrazivă (granulație P1000) într-o singură direcție, pe lungimea fibrelor. Apoi, cu o cârpă moale sau pensulă moale se deprăfuiște
  • Aplicați primul strat de ulei cu cârpa, pensula sau trafaletul. Recomand materiale, pensule moi, cu firul lung
  • După 30-60 min, timp necesar pentru a fi absorbit, ștergeți excesul. Dacă nu-l indepărtați riscați să obțineți o suprafață lipicioasă Lăsați să se usuce între 12 și 24 ore. Pentru a fi siguri aplicați stratul următor a doua zi.
  • Înainte de a aplica al doilea strat, cu o hârtie abrazivă (granulația P120) șlefuiți fin pentru a îndepăra eventualele mici așchii, etc. Ștergeți cu o cârpă moale.
  • Aplicați încă 1-2 straturi de ulei. Nu aplicați stratul următor până când cel anterior nu este uscat. Stergeți de fiecare dată excesul .

Despre aplicarea uleiului de in pe podele de lut am scris un articol pe site-ul www.casedinlut.ro

Întreținere, precauții

Lemn tratat cu ulei de in pur

Întreținerea se face prin aplicarea unui strat de ulei atunci când lemnul își pierde luciul și capătă aspect uscat. Nu lăsați ca lemnul să-și schimbe culoarea spre gri (în cazul lemnului folosit la exterior). Nu veți mai reuși sa reveniți la culoarea inițiala. Mobilierului folosit la interior i se poate aplica un ultim strat de ceară de albine care, poate fi lustruit pentru un grad de luciu mai mare. Ceara face ca întreg finisajul sa dureze mai mult. Despre ceara de albine, într-un articol viitor.

ATENȚIE! După aplicarea fiecărui strat spălați imediat uneltele folosite iar cârpele puneți-le într-un vas cu apă. Uscarea uleiului se face cu degajare de căldură. Dacă cărpa conține și solvent sau este afară, în bătaia soarelui, se poate autoaprinde. Fenomenul se numeste autocombustie. Nu aruncați resturile la întâplare. Uleiul de in combinat cu rumegusul sau microparticulele de lemn si cu carpa sau pensula poate deveni in anumite conditii de umiditate sau/si temperatura FOARTE volatil putand duce la combustii spontane. De aceea trebuie ca sa fiti atenti cu carpele, manusile (mai ales astea noi gumate) si pensulele cu care lucrati. Carpele trebuie intotdeauna puse intinse si NU mototolite, manusile la fel (si de preferinta sa nu mai fie folosite dupa ce s-au zvantat.Iar inainte de a fi aruncate, TREBUIE neaparat sa fie lasate la zvantat in locuri umbrite si foarte bine ventilate si aerisite. Asta in cazul in care nu vreti sa aveti vreun incendiu.

Case din (altfel de) saci („raschel”) umpluți cu pământ. Mituri, temeri, avantaje, dezavantaje.

Case din (altfel de) saci („raschel”) umpluți cu pământ. Mituri, temeri, avantaje, dezavantaje.

Dacă vorbim de case ecologice, din punctul meu de vedere, cele din lut ar fi prima opțiune. De ce? Aproape oriunde te-ai afla în țara asta, lutul (pământul) este materialul cel mai la îndemână. Într-adevăr, avantaje și dezavantaje : față de o casă din baloți de paie sau cânepă beton (hempcrete), casele din lut sunt surclasate din punct de vedere al eficienței energetice dar, ca și costuri, casele din lut pot fi cu cel puțin 20-30% mai ieftine față de celălalte două soluții amintite mai sus (probabil cele mai alese tehnici pe lângă casele din lut). Oricum există soluții de eficientizare, termoizolare a unei case din lut. Explicația este simplă : Dacă ai piatră (pentru fundație) și pământ (suficient) poți construi structura casei cu costuri extrem de mici. Am și scris un articol despre o experiență proprie unde am trecut toate costurile. Economisind la structură, se poate lua în calcul aplicarea unei termoizolații (de exemplu stuf, lână de oaie, paie sau poate sisteme performante, prefabricate din fibre de lemn sau cânepă, etc). Pe site-ul www.casenaturale.ro sunt menționate mai multe tehnici de a construi o casă ecologică. Pe lângă soluțiile cu unele etape de prefabricare (case din baloti de paie, hempcrete, etc) se poate vedea că sunt mai multe tehnici de a construi doar cu pământ : „cob”, pământ bătătorit, chirpici, paiantă, saci umpluți cu pământ. Ceea ce face diferența între aceste tehnici este modul în care se folosește pământul pentru a se construi pereții unei case. Cum spuneam, avantaje și dezavantaje. Unele dintre tehnicile amintite mai sus, au fost folosite în România de sute de ani însă, altele au fost „importate” din alte tradiții, deoarece au unele avantaje față de ce se cunoștea la noi în țară. Așa ar fi „cobul” și „casele din saci umpluți cu pământ”. Dacă ar exista un clasament al celor mai ecologice tehnici de construire case din lut, al meu ar arăta asa (asta după ce am încercat toate tehnicile cunoscute la noi în țară, lucrând în domeniu de mai bine de 7 ani) :

  1. cob
  2. case din saci umpluți cu pământ 
  3. paiantă 
  4. pământ bătătorit 
  5. chirpici
  6. etc…. 

Ceea ce as lua în considerare la un astfel de clasament au fost în primul rând costurile și energia necesară (complexitatea manoperei). Întotdeauna am căutat să pot construi ieftin și ușor. Asa am ajuns să experimentez „cob” – ul. Mi-a plăcut foarte mult. Am și decis că va fi tehnica cu care ne vom construi casa. Este printre puținele tehnici cu care poți construi casa în familie, cu copiii. După ce am participat la construirea unei case mari, cu patru bărbați alături (și fiind foarte încântat), cu gândul la viitoarea noastră casă, urma să construiesc o căsuță micuță, cu familia. Să testăm lucrul în familie. Soț, soție și trei copii de 10, 8 și 1 an la vremea respectivă (2016). Pot să spun că am avut un mic șoc, realizând că planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg. Mi-am dat seama că nu poate sta familia lângă mine, 8 ore și să construim o casă de 80-100 m².  Nu suntem o echipă de construcții care, să lucreze 8 ore/zi ci o familie care are de trăit : joacă, spălat, gătit, învățat, etc. Gândindu-mă dacă se mai poate lucra la asta, m-am uitat ce fel de tehnici mai sunt și ne-ar ajuta într-un fel sau altul. Asa am ajuns ca aceea căsuță micuță să o construim cu „saci umpluți cu pământ”.


Casele din saci umpluți cu pământ

Încercând această tehnică, trebuie sa vă spun că am fost extrem de încântat. Cel mai mare avantaj, față de „cob” este rapiditatea cu care se construiește. Deși ar merita (poate într-un articol separat) totuși nu as vrea să scriu prea mult despre diferențele (sau asemănările) dintre „cob” și „saci umpluți cu pământ”. În acest articol, as dori sa pun accent pe tehnica „saci umpluți cu pământ”. O consider cea mai la îndemână, ieftină și rapidă soluție de a construi o casă din lut. Pe lângă aceste avantaje, rezultatul este o structură autoportantă, astfel nu ești nevoit să cheltuiești bani pe lemnul din pereți. Da, știu :  ca să primești autorizație de construcție, trebuie să ai o structură minim din lemn. Ei, în cazul acesta, structura (lemnul „necesar”) poate fi chiar minim. Față de recomandările din cartea originală (care o poți descărca gratuit aici) am redus cheltuielile și prin faptul că am înlocuit sârma ghimpată (necesară între rândurile de saci pentru a impiedica alunecarea sacilor) cu țăruși de 4-5 cm grosime, bătuți în saci, care treceau prin 2-3 rânduri. Când spun saci, ma refer la saci din polipropilena (saci de rafie), deci da, saci de plastic. Este singurul motiv pentru care, această tehnică este foarte depunctată (dacă pot spune asa), de iubitorii de case ecologice. Și pe bună dreptate. Singurul lucru care alină puțin această „durere” este faptul că sacii de rafie sunt de fapt împletiti din fire de polipropilena (aproximativ 3 mm lățime) și astfel, se consideră că pereții de lut „respiră” (permite difuza vaporilor). Pe de altă parte,  există încercări chiar și în România, cu saci din cânepă (iută) care sunt naturali dar, recunosc nu știu care este rezultatul, costurile, etc.


Temeri cu privire la tehnica „saci umpluți cu pământ” 


Pe lângă faptul că sacii de rafie sunt din plastic, aud deseori că unora le este teamă de faptul că „se degradează” sacii. Înainte de toate, vreau să vă spun că de trei ani fac diferite experiențe cu mici sau mai mari construcții din saci umpluți cu pământ. Din observațiile mele reiese că ceea ce distruge cel mai mult sacii este situația în care sacii sunt lăsați 4 anotimpuri, expuși complet. Razele UV, ploile dar și inghetul-dezghetul distrug sacii într-un ritm extrem de alert. Însă, pentru că vorbim de niște pereți compactati, chiar și asa, este incredibil ce structură puternică rezultă. Este important să știți că sacii sunt de fapt, doar un cofrag provizoriu, până se bătătoreste pământul. În rest, chiar dacă s-ar degrada sacii, structura ar rămâne stabilă. Pe de altă parte, odată ce are structura un acoperiș și pereții sunt tencuiți (oh da, se tencuieste foarte ușor) deci, sacii „înveliți” în pământ, aceștia sunt deja protejați și probabil nu se vor degrada sacii în primii 100 de ani. Căutând tot timpul să eficientez  ceea ce fac, am realizat că mai simplu, mai rapid și chiar mai ieftin ar fi să folosesc în loc de saci, tuburi de polipropilena („superadobe”). Este același material, în rulou, cumpărat din fabrică, înainte de a fi tăiați la dimensiunea sacilor. Mi s-a promis un rulou, cadou, pentru a experimenta dar, deocamdată nu am ajuns să fac acest lucru, deoarece am decis să încerc altceva. Ceva mai ieftin, mai ecologic…. Dar oare se poate?


Case din saci „Raschel” umpluți cu pământ 

Nu știu de unde vine „Raschel” dar, nici nu cred că este important atâta timp cât știm aceștia sunt sacii „de cartofi”. Da, e vorba de sacii aceia de plasă în care sunt transportați cartofii. Bănuiesc că și vouă vi s-a aprins un beculeț : mult, dar mult mai puțin plastic! Ca să nu mai spun, că firele acelea de plastic, care formează sacul de  plasă, sunt rezistente la razele UV! Deși am rezolvat mai sus problema „degradării” acum, chiar că puteți să puneți deoparte această temere. :). Dacă un sac de polipropilena costă între 0.6 și 1. 5 lei (dimensiunea de 0.5×100 cm)  un sac „raschel” de aceeași dimensiune se încadrează între 0.39 și 0.46 lei. E lângă acest aspect, sacul „raschel” vine dotat cu o sfoară cu care se poate lega ușor la gură, astfel, se poate folosi pe toată lungimea ei. Mai mult, atunci când se bătătoreşte, sacul „raschel” se întinde destul de mult și putem obține o lățime de 50 cm pe când la sacii de rafie am reușit maxim 45 cm….dar și la lungime avem eficiență mai bună, față de sacii de rafie. Din punctul meu de vedere, un alt aspect important este faptul că în cazul sacilor „raschel”, nu mai există straturi de polipropilena în perete ci dimpotrivă, avem o structură continuă, compactă de pământ, o structură autoportantă în care, sacii „de cartofi” pot avea rol de armatura. Nu este un aspect important dar, merită amintit : sacii „raschel” se găsesc în diferite culori. Alegând de exemplu verde, nu mai avem o construcție care să fie foarte expusă la vedere cum e cazul sacilor de rafie albi. Deocamdată, ceea ce regret este că nu am găsit tuburi „Raschel”…dar, „în orice bine e un pic de rău……..”. Deja de la începutul lunii martie (2019) lucrăm la o mică construcție. Urmează să revenim cu impresii sub formă de video si/sau imagini. Pană atunci, spor la treabă tuturor și mult noroc în alegeri.

 Cu speranța că a fost util acest articol și că nu am uitat nici un aspect important, țin sa te invit la Coliba Verde, fie voluntar, fie la un atelier, unde pot să îți arăt toate „secretele” acestei tehnici

Ce să aleg? Case din saci umpluți cu pământ VS. case din „cob”

Ce să aleg? Case din saci umpluți cu pământ VS. case din „cob”

Vreau să precizez de la bun început că, nu este vorba de denigrarea vreunei tehnici ci mai degrabă explicarea fiecăruia, din propria experiență. Dacă ar fi să îți construiești o casă din lut, poate îți va fi de folos experienta mea. In cele de mai jos, vreau să scriu câteva rânduri despre două tehnici care, din experiența proprie, par a fi cele mai la îndemână, cele mai ieftine și probabil cele mai ecologice soluții de a construi o casă din lut. Cu siguranță voi scrie un articol și despre lut vs. paie. Doresc sa precizez faptul că, lutul (pământul) NU termoizoleaza! Dacă îți dorești o casă eficientă din punct de vedere energetic, merită luat în calcul o termoizolație exterioară (de exemplu din lână de oaie). Dar, la cât de mult poți economisi la structura pereților, cheltuielile pentru o eventuală termoizolație nu îți vor provoca dureri de cap. Soluții sunt. Nu uitați să luați în calcul un soclu (elevație) din piatra de minimum 40 cm înălțime și o streasina de cel puțin 50 cm lățime. 

Lucrând în domeniul construcțiilor ecologice, atunci când vorbim despre casele de lut, cele mai amintite tehnici sunt „cob” – ul, casele din saci umpluți cu pământ și casele din pământ bătătorit. Ultima nu am încercat-o niciodată. Am citit despre casele din pământ bătătorit, știu că în mod tradițional s-a construit asa în vestul țării, ba mai mult, am și văzut o astfel de casă, veche de peste 80 de ani, în stare foarte bună. Știind că e nevoie de o anumită cantitate de cherestea pentru a face cofragul care ajută la compactarea peretului (deci cheltuieli și eforturi suplimentare) nu m-a preocupat această tehnică mai ales că, cunosc alte două, mult mai simple, mult mai la îndemână. „Cob” și „saci umpluți cu pământ” („earthbag”). Dacă dorești sa elimini din ecuatie cea de a doua tehnică, pentru că implică material plastic, îți atrag atenția că vorbesc despre saci „raschel” (sacii de „cartofi”). Am scris despre asta într-un alt articol. Vorbim de două tehnici care sunt foarte aproape de sufletul celor care doresc sa construiască în regie proprie. Probabil, „cob” – ul puțin mai apreciat decât sacii umpluți! Repet, citiți ce am scris într-un alt articol despre tehnica cu saci umpluți cu pământ. S-ar putea să vă fie de folos. Nu am să descriu detaliat despre o tehnică sau alta. Doresc să înșir câteva aspecte despre fiecare iar în funcție de alegerea ta, poți citi foarte detaliat în cărțile dedicate fiecărei tehnici în parte pe care, le poți descărca gratuit. Sunt traduse în limba română. Despre „cob” avem o descriere de o pagină și pe www.casenaturale.ro iar despre „saci umpluți cu pământ” chiar pe acest blog.

 

„Cob” – ul. Avantaje-dezavantaje


Sincer, foarte multe dezavantaje nu are dar aș adăuga :

Pereți construiți cu tehnica „COB”
  1. Nu găsești echipă – În România (personal) cunosc o singură echipă care își oferă serviciile pentru manopera. Deși este recomandat să construiți în familie, clacă, sunt mulți oameni care preferă să angajeze o echipă. În acest caz s-ar putea să dați de o problemă chiar de la început.
  2. Multă muncă fizică – deși am trecut-o la dezavantaje, de fapt, poate fi chiar un bonus. Acest efort fizic de fapt ajută să aveți un corp sănătos. Alții plătesc bani pentru a avea acces la săli de fitness su alte activități sportive. Cunosc persoane care s-au speriat puțin de munca fizică necesară și au renunțat la „cob”. Experiența personală este că, dacă nu ai „antrenament”, într-adevăr, prima săptămână simțea corpul acest efort. Dar, nu era ceva insuportabil. Pur și simplu nu mai simțeam nevoia sa butonez telefonul după 9 seara. Pe de altă parte, vorbesc de un „cobarit” susținut de 10 ore pe zi. 
  3. Necesită mai mult timp pentru construire – Datorită modului în care se „prepară” materialul finit, consider că necesită mai mult timp decât alte tehnici. La un „cobarit” susținut, de 10 ore pe zi, 4 bărbați am construit pereții unei case de 100 m² (45 metri lineari=90 m³ de „cob) în 30 zile lucrătoare. În cazul unei familii (când apar și alte activități), durata de construcție se poate chiar și tripla. Până la urmă, construirea propriei case nu ar trebui să fie o cursă contra cronometru. Construind casa cu familie poți într-adevăr să-i dai suflet. 
  4. Uscare îndelungată – Față de alte tehnici, aici se lucrează cu un material foarte maleabil, cu un conținut bogat de apă. Acest lucru te limitează la o anumită perioadă în care poți construi. În funcție de zonă, poți construi până în luna august. Altfel riști să slăbești structura datorită temperaturilor scăzute. Este recomandat să lași peretii la uscat o vară întreagă.  Tot din cauza faptului că lucrezi cu un material umed, îți va fi incomod sa lucrezi sub temperaturi de 20 grade celsius. 

La avantajele acestei tehnici, as adăuga :

  1. Probabil cea mai ieftină tehnică – atâta timp cât construiești în familie și ai pământ suficient, nu trebuie să cumperi decât baloti de paie dar, în pereții unei case de 100 m² nu intra mai mult de 40 de baloti. Dacă ai un pământ mai argilos (peste 60-70) va trebui sa iei în calcul achiziționarea nisipului (aoroximativ 10m³ la o casă de 100m²)….vorbesc de pereți. Dacă ai pământ prea nisipos, poți adăuga argilă sau var dar, sincer, cred că mai bine alegi altă tehnică (de exemplu saci umpluți cu pământ) 
  2. Extrem de benefic pentru corp – nu există o altă tehnică prin care să simți lagătura dintre om și natură sau mai bine spus dintre om și pământ! Din acest motiv, lucrând cu pământ, starea spirituală, starea fizică, mentală se inbunatateste pe zi ce trece. Imaginează-ți un șantier fără betoniera, fără sunetele diferitelor mașini electrice și asa mai departe…in schimb povestești cu familia, asculți natura sau pur și simplu meditezi. 
  3. Poluare minimă – cred că este singura tehnică la care riscul de poluare poate fi eliminat aproape complet 
  4. Structură autoportantă – datorita modului în care se aplică materialul în perete, rezultatul final este o structură autoportantă 
  5. Extrem de artistic – este tehnica cu ajutorul căreia poți da frâu liber imaginației. Cu puțină creativitate, poți construi foarte ușor, orice formă organică. Or o casă organică are propriile avantaje. 

Pe drumul construcțiilor ecologice, pe care am luat-o undeva în anul 2012, prima dată m-am îndreptat către casele din baloți de paie. Pentru că mi s-au părut puțin mai tehnice și puțin mai costisitoare decât casele din lut, am vrut sa încerc ce înseamnă „cob” – ul. Am făcut-o și Mi-a plăcut foarte, foarte mult. Totuși, în continuare eram curios dacă, există ceva mai la îndemână (cel puțin pentru mine), îndrăznesc sa spun mai ușor și mai rapid, decât, „cob” – ul. Asa am ajuns să experimentez cu „saci umpluți” cu pământ.


Saci umpluți cu pământ.(saci „raschel”,  sacii de cartofi). Avantaje-Dezavantaje

Pereți construiți cu saci umpluți cu pământ

Am scris un articol detaliat despre căsuța construită cu această tehnică (costuri, materiale, etc) dar și un articol despre părerea mea cu privire la tehnica „saci umpluți cu pământ”. Menționez faptul că, în cele de mai jos, desre despre tehnica „saci umpluți cu pământ”, scriu cu gândul la sacii „raschel”,  sacii de „cartofi”, cu multe avantaje față de sacii de rafie (polipropilena).

Printre puținele dezavantaje ar fi :

  1. Poate fi considerată o tehnică poluantă – sacul „raschel” este de fapt o plasă cusuta dintr-un material sintetic. Nu cred că prezența acesteia în structura peretelui poate afecta sănătatea celor care vor locui în casă dar, producerea, transportul sau apariția materialului în natură (de exemplu după o demolare) poate afecta mediul înconjurător, poate fi poluant) 
  2. Lipsa personalului calificat – chiar dacă este o tehnică simplă cunosc putini oameni care acceptă să construiască pentru alții, contra cost 
  3. Lipsa contactului direct cu pământul – cei care ne construim case ecologice, ne place să spunem că „dăm suflet casei”. Cel mai bun mod de a face asta este să construiești cu familia, cu propriile mâini, punând pământ peste pământ. În acest caz, construiești cu lopata. 

Ceea ce mi-au plăcut foarte mult la această tehnică și mă determină să lucrez în continuare asa, sunt :

  1. Foarte ieftin – asa cum am detaliat într-un articol, costurile unei căsuțe din saci (de rafie) umpluți cu pământ nu au depășit 100 lei/m². Deci, cu sacii „raschel” mai scad cheltuielile. 
  2. Foarte rapid – 4 persoane, în 8-10 ore, pot construi 2 rânduri de saci în cazul unei case de 100 m² (45 ml, cu o lățime de 50 cm). În înălțime înseamnă 20 cm / zi. 
  3. Nu necesită uscare îndelungată – se lucrează cu un pământ semiumed. Se usucă foarte repede 
  4. Structură autoportantă – datorită modului de „zidire” structura devine una autoportantă 

Ceea ce recomand eu, este să încerci și una și alta. Vei realiza singur(ă) care îți place mai mult. Care îți este mai la îndemână. Poți încerca acasă, voluntar (ajutând pe cineva) sau la atelierul nostru dedicat caselor din lut. Vezi DETALII!

Povestea unei căsuțe ieftine, din lut (saci umpluți cu pământ) – materiale, costuri, scule, timp…

O descriere detaliată a tot ce înseamnă o construcție din saci umpluți cu pământ (earthbag) : costuri, scule, materiale, forța de muncă, observații, etc


În primavara anului 2017 ne-am apucat să facem unele amenajări în viitoarea grădină de la „Coliba Verde”.  Pe lângă rezultatul dorit ne-am ales cu un un morman de pământ (vreo 3-4 m³) în mijlocul grădinii. În următorul an s-a dovedit că nu este chiar mijlocul ci, de fapt, marginea grădinii. Revenind la acel morman de pământ – că de aici pornește povestea noastră – ne-am propus, cu Maria, să facem ceva util cu acel pământ : să experimentăm! Am ales să construim o căsuță micuță. Aveam multe de câștigat din acest experiment :

  •  ne alegem cu o căsuță în care să depozităm sculele de grădinărit,
  • primul contact mai serios cu tehnica „saci umpluți cu pământ” (earthbag) (ogasiti o descriere despre aceasta tehnica pe site-ul www.casenaturale.ro)
  • datorită design-ului asemănător cu viitoarea casă pe care dorim să ne-o construim, putem să ne dăm seama de costuri, timp de construire, comportament în timp, etc.
  • tot la această construcție, mi-am mai permis un experiment interesant (cel puțin pentru mine) : și anume, faptul că intenționat nu i-am făcut fundatie. De nici un fel. Am fost curios dacă pot tine casa uscată doar din drenaje. În ceea ce privește rezistenta la cutremur….vom vedea sau, poate nu 🙂 
  • Un alt experiment a fost rezistența sacilor (și al peretelui în sine) la expunerea acestora la razele UV și intemperii. Pereții au stat un an netencuiți, doar cu sarpanta acoperită cu o folie obișnuită de nylon
…din țărână…

În continuare, în rândurile de mai jos, am să vă detaliez cât se poate de mult această experiență….cu speranța că, informațiile vor fi utile cuiva. Despre durata construcției, costuri, observații, etc……însă, înainte de toate, doresc să precizez un aspect extrem de important : birocrația. Lucrând în domeniu, știu foarte bine faptul că orice casă are nevoie de autorizație. Chiar dacă această căsuță adăpostește acum un suflet, atunci când am hotărât să punem pământ peste pământ și să ridicăm o mică construcție, nu ne-am gândit decât la ceva experimental și doar spațiu de depozitare pentru scule. Pe viitor, vom încerca să găsim o soluție, împreună cu autoritatile locale, de a încadra construcția într-un cadru legal. Probabil, anexă gospodărească.


Câteva detalii tehnice, structurale


Casă rotundă, cu un diametru interior de 3,70 m, la care s-a adăugat o „fustă” spre nord. Înălțimea peretelui care formează „miezul” (partea rotundă) măsoară 2 m. Pe jumătatea nordică a casei, la o distanță de aproximativ 1,5 m față de peretele miezului rotund s-a construit un perete înalt de aproximativ 1,5 m. Acest spațiu, dintre peretele miezului rotund și peretele exterior, este un spațiu întunecat și probabil va servi ca și beci, cămară, etc. Fiind o casă organică nu pot decât să estimez că vorbim de aproximativ 25-30 mp² utili. Grosimea pereților este de aproximativ 50 cm. Acoperișul este unul autoportant, rotund, cu căpriori din dulapi de 0,15×0.05×5 m și sarpanta din scândură. Învelitoarea este un acoperiș verde. Acoperisul, spre nord, continuă până pe pământ. Deci, se poate urca ușor pe acoperiș. Termoizolatia acoperișului este lână de oaie netratată. Căsuța are două geamuri de aproximativ 70×100 cm fiecare și un luminator în acoperiș de aproximativ 80 cm diametru. Căsuța este una minimalista, simplă. În depozit există și o toaletă compost. Nu există apă „la robinet” și nici alt mobilier decât un pat și un mic blat. Podeaua este din piatră dar, probabil va fi schimbată cu podea de lut. 


Scule necesare


Pentru construirea unei astfel de case, sculele necesare sunt puține, pot zice că, pot fi chiar primitive. Însă, adevărul este că multe scule moderne ne ajută pe șantier. Din ce am observat eu, secretul acestei tehnici constă în bătătorire. Recomand să aveți (cel puțin) un mai adecvat : greu dar, ușor de manevrat. Se poate confectiona din buturugi. Alte scule necesare la construirea peretilor : lopată, sapă, târnăcop, roabă, casma, găleți, ață cu plumb sau nivelă. Pentru acoperiș aveți nevoie de ruletă, ciocan, fierăstrău dar, de mare ajutor ar fi o drujbăPentru finisări am folosit cancioc, mistrie, bidinea dar și unele scule electrice cum ar fi fierăstrău pendular, rindeaua sau mașina de șlefuit (lemn) 


Forța de muncă

Când am decis că ne dorim o casă ecologică eram foarte entuziasmați că o vom construi în familie. În teorie este frumos dar, în practică nu e chiar asa. La început, visam o casă din „cob” (cob = o altă tehnică de a construi cu lut. Detalii AICI). Copii aveau 1, 7 și 9 ani. Mi-am dat seama că din cauza celui mai mic dar, și pentru că : grădinărit, gătit, spălat etc, pe Maria nu pot să o implic în construcții. Desi își dorea. Ceilalți doi copii…sunt totuși copii și nu mă pot aștepta să stea lângă mine, 6-8 ore pe „șantier”. Astfel, am început să mă gândesc la ceva mai simplu, mai rapid decât cob-ul. Asta nu înseamnă că a construi cu „cob” ar fi ceva ce nu se poate face în familie. Îmi doream sa (mai) încerc, sa mai experimentez. Asa am ajuns să construiesc această căsuță cu saci umpluți cu pământ. Primele câteva rânduri le-am construit cu copii și cu Maria. Câteodată chiar și singur. La un moment dat, am avut un voluntar pentru o săptămână. Nu lucram foarte mult la casă. Zilnic câte o oră sau două. Și niciodată mai mult de două persoane. Au fost deseori și zile întregi fără să facem ceva. În timpul verii am avut un atelier la care am avansat vreo 3-4 rânduri și apoi o familie ca și voluntari cu care am mai pus vreo doua rânduri. Astfel, încet, încet, a sosit toamna și împreună cu Maria, am făcut un efort și am terminat cele 18-20 de rânduri. Ea pe perete, cu sacul pregătit iar eu lopătând de jos, direct în sac. Apoi, tot Maria bătătorea. Astfel, grosimea (înălțimea) unui rând ajungea la 12 cm, însă un rând bine bătătorit de o mână de bărbat nu trecea de 10 cm. Cărțile de specialitate recomandă sârmă ghimpată, în două rânduri paralele, intre fiecare rând de saci umpluți. Ca și experiment, mi-am propus să înlocuiesc sârma cu țăruși, bătuți în mijlocul sacului, care, pătrundea în cel puțin două rânduri de saci. În toamna aceluiași an (2017), împreună cu un voluntar din Franța, ne-am jucat cu acoperișul. Împreună am experimentat prima oară acoperisul autoportant, apoi ca și învelitoare, am încercat cocenii de porumb. Era nostim. 🙂 Arăta căsuța ca o colibă din Africa. Ne gândeam că va funcționa și ca termoizolație. Nu a fost chiar asa. Am dat cocenii, am pus sarpanta din scândură și am acoperit casa cu o folie simplă. Casa a stat așa pana în vara anului 2018, atunci când la primul atelier am început sa tencuim casa. Bătută de vânt, ploi, ninsori, raze UV, îngheț, dezgheț – structura a rezistat destul de bine. Sacii s-au rupt în multe locuri dar, peretele s-a deteriorat doar la suprafață, fiind ușor de reparat cu tencuiala. Am realizat că, de fapt tot secretul structurii constă în bătătorirea pământului, sacii având doar un rol de cofrag provizoriu până se stabilizează pământul bătătorit. Odată cu venirea verii, lucrările la căsuță au luat un ritm alert. Asta deoarece a sosit la noi Tudor, un tânăr bucureștean care, a dorit să se stabilească pe un teren apropiat de cel al nostru. I-am oferit posibilitatea de a locui în această căsuță, până-și construieste propria casă, cu condiția să termine căsuța din grădină. Cu o implicare impresionanta, în perioada octombrie – noiembrie, Tudor a construit (aproape singur) peretele depozitului, a terminat acoperisul și a finisat în proporție de 80 – 90% interiorul casei. Tot el a construit și o mică toaletă compost. Deși am început totul ca un experiment și utilitatea inițială a fost de a depozita sculele, ne bucurăm că până la urmă căsuța servește temporar, drept adăpost pentru un suflet. Adunând la un loc toate orele lucrate la această construcție, cu un calcul aproximativ, pot spune că o astfel de construcție – pentru 4 persoane care muncesc conștiincios a câte 8-10 ore pe zi – ar dura maximum o lună de zile. Faptul că ne-am implicat noi, ca și familie, ne-au ajutat voluntarii, participanții la ateliere și Tudor a terminat o mare parte din constructie ne-ajutat să economisim o sumă de bani cel puțin egală cu suma cheltuită pe materiale. Dacă am fi lucrat la casă, doar noi, familia, probabil că și acum ar sta „miezul” casei doar sub o folie….nefiind neapărat o prioritate pentru noi.

ÎNVAȚĂ CUM SĂ CONSTRUIEȘTI O CASĂ ECOLOGICĂ IEFTINĂ.

ATELIER PRACTIC ȘI TEORETIC. Click aici pentru detalii.

 
Materiale și costuri 

  1. Pământ – aproximativ 20 m³ (la maxim 15 m distanță) – gratis
  2. Saci de rafie (100×60 cm) – aproximativ 42 saci pe un rând. În total, aproximativ 1000 saci. Desi exista posibilitatea sa cumpăr ieftin direct de la vreo fabrică sau supermarket, am preferat sa iau din magazinul de metal-chimice din comuna la 1 sau 1,5 lei / bucată. Un total de aproximativ 1300 lei
  3. Cherestea : 20-25 dulapi + maximum 1m³ scândură – aproximativ 800 lei
  4. Geamuri : 2 termopane, fără tâmplărie, fiind încastrate în niște rame refolosite ( 170 lei în total) și un parbriz de tramvai pentru iluminator (gratis). În perete este încadrat și o damigeana de 50 l, recuperata din gunoi. Servește ca și sursa de lumină. 
  5. Hidroizolații și membranele protectoare ale acoperișului. Despre experienta și rezultatele proprii cu privire la acoperiș verde am scris deja un articol. La acoperisul căsuței s-au cheltuit aproximativ 900 lei. 
  6. Lână de oaie (nespălată, netratată) – aproximativ 1,5 m³ – gratis
  7. Alte materiale (pentru finisări) : pentru că la final, căsuța a ajuns chiar să fie locuită, s-au mai investit bani în unele finisaje : cabluri, becuri, conectori (aproximativ 50 lei), balamale (aproximativ 30 lei), „radiator” de horn, țeavă pentru horn, plus alte mărunțișuri (cuie, șuruburi, sârmă ) maxim 300 lei. Cost total : aproximativ 3550 lei. La momentul în care scriu acest articol, casa este aproape gata, mai e nevoie doar de niște finisări : tencuit, vopsit, pus pământ pe acoperiș. Acestea nu necesită investiții. Probabil vom cumpăra o saltea din burete, care va costa maximum 250 lei. Dacă as fi ales să fac fundatie, costurile nu s-ar fi schimbat mult deoarece am piatră și nisip pe teren, doar var pastă ar fi trebuit să cumpăr, care nu ar fi costat mai mult de 100 lei. Pot să spun că această căsuță a costat aproximativ 120 LEI/m² (sub 30 €/m²). 

Despre costurile unei case ecologice am scris mai detaliat AICI!

Observații

  1. O astfel de casă este mult mai rezistentă, durabilă decât cred cei care nu au vrut legătură cu asa ceva. 
  2. O astfel de casă se poate construi destul de ușor. Nu poți greși foarte mult și greșelile se pot repara usor
  3. Chiar dacă pare ieftin, încă se mai pot reduce din cheltuieli : geamuri refolosite, saci direct de la fabrica, în loc de cherestea se poate folosi lemn din pădure. Puteam sa folosesc lemn rotund în loc de dulapi. Dulapii costă 1000 lei m³ iar lemnul rotund 350 lei/m³. Scândura folosită la sarpanta (700 lei/m³) poate fi înlocuită cu crengi din pădure 
  4. Dacă îți construiești casa în familie, nu te aștepta să termini într-un an
  5. Lâna crudă – nu e chiar asa de neagră pisică cum o vopsesc cei cu interese financiare. A mirosit la montare. După 2-3 luni, nu miroase, nu sunt molii. 
  6. Confortul termic din interior este foarte plăcut. Dacă nu mă înșel, Tudor nu a consumat mai mult de 2 m de lemne… Si deja suntem la începutul lunii februarie
  7. Lipsa fundației încă nu a afectat casa în nici un fel
  8. Cum spuneam, sunt multe asemănări cu viitoarea noastră casă. Îmi dă curajul să cred că voi reuși să construiesc o casă ecologică ideală (cel puțin din punctul meu de vedere) care, va avea tot confortul cu care am fost învățați în „civilizația urbană”, undeva la 5-7000 de euro. Cu o suprafață utilă de 75-100 m²

Cu speranța că aceste informații v-au fost utile, atașez câteva imagini cu căsuța din povestea de mai sus. 


Imagini

Mărimea (CASEI TALE) contează! Avantajele caselor de dimensiuni…normale

Mărimea (CASEI TALE) contează! Avantajele caselor de dimensiuni…normale

Consumul excesiv – mai exact CONSUMERISMUL! – ne conduce la dorința de a AVEA case mai mari, mașini mai rapide, haine mai trendy, tehnologie mai apreciată și sertare supraîncărcate. El promite fericirea, dar rareori își ține promisiunile. În schimb, provoacă o dorință continuă pentru mai mult … o dorință pe care o promovează lumea din jurul nostru. Și începe încet să ne jefuiască, să ne macine (fizic și mental) viața. El redirecționează pasiunile noastre – primite în dar la naștere – la lucruri care nu pot fi îndeplinite. Ne consumă resursele limitate.

La urma urmei, suntem o „rasă” care se crede deasupra tuturor, care dorește să iasă în evidență. Majoritatea dintre noi ne dorim case mari, proprietăți mari….posesii MARI! În România, în ultimii 50-60 de ani, mărimea caselor s-a dublat (cel puțin) deși numărul membrilor în familii a scăzut. Ba mai mult, 10% dintre noi mai închiriem spații suplimentare pentru „posesiile” noastre și avem garaje a căror mărime depășesc mărimea unei case în care locuia o familie cu 4-6 copii, acum 80-100 de ani. „Mai mare” și „mai generos” tind să fie casele care, sunt lăudate în cultura noastră. Mă întreb dacă aceste CASE mari – cu mobilierul extrem de scump – ne fac mai fericiți? Merită „admirația” noastră? Oare ne lipsește ceva și astfel încercăm să compesăm? Conceptul de „acasă”, ca și ideal pentru siguranță și confort, de acceptare și de apartenență, este unul care rezonează cu aproape toată lumea. Dar undeva de-a lungul drumului, am început să urmărim un ideal diferit. „Acasă” a devenit un loc pentru mobilier scump, „dotări scumpe”, depozit pentru o grămadă de bunuri în continuă creștere și a urmări o perfecțiune nerealizată, portretizată în cataloage și în emisiuni realizate ca și reclamă (ascunsă).

Dar ce rol are o (a)casă și ce-l face frumos și primitor?

sursa imagine : www.naturalhomes.org

(A)casa este un loc pentru a veni acasă. Acesta oferă un loc unde vă puteți relaxa, deconecta și odihni. Oferă o oportunitate de interacțiune între membrii familiei – un port sigur din furtunile vieții pentru a găsi acceptare, securitate și stabilitate. Dar (a)casa este, de asemenea, și un port de plecare atunci când sunteți gata să explorați marea liberă a a unei vieți noi. Acestea sunt idealurile la care ar trebui să ne străduim cu casa pe care o creăm : un port sigur și un port de plecare unde oricând te întorci cu drag. Și când aceste idealuri sunt satisfăcute, casa noastră este frumoasă! Casa ideală se „croiește” pe mărimea și nevoile celor care o vor locui. De fapt, adesea, reducerea numărului de metrii pătrați și / sau a numărului de posesiuni din casa noastră ne permite să realizăm mai bine acele idealuri care fac casa o casă. Când banii, timpul și energia nu sunt cheltuiți pentru a acumula și pentru a îngriji lucruri care nu prea contează, avem mai multe resurse disponibile pentru lucrurile a realiza (a)casa ideală.

Mărimea (casei tale) contează!

Oamenii își cumpără case mai mari deoarece :

  1. nu mai au „suficient spațiu” în casa veche
  2. Sunt promovați la locul de muncă deci, „au cu ce”
  3. Sunt convinși de un agent imobiliar că „au nevoie” și că „își permit” o casă mare
  4. Să impresioneze, să iasă în evidență
  5. Ei cred că o casa mare este casa visurilor lor

Un alt motiv pentru care oamenii continuă să cumpere case mai mari și mai mari este că, nimeni nu le spune să NU cumpere. Mantra culturii vine din nou chemând „cumpăra cât mai mult și mai mare posibil”. Ei cred minciuna și aleg să cumpere o casă mare doar pentru că asta e „ce ar trebui să faci” când începi să câștigi bani … cumperi lucruri frumoase, mari. Vă dați seama că de fapt la o casă mai mare, cei care câștigă sunt : arhitecții (lucrează pe metru pătrat), constructorul (lucrează pe metru patrat), producătorii și vânzătorii de materiale de construcții (cu cât mai multe case mari, cu atât mai mult material vândut), statul (impozitare pe metru patrat) și TU (câștigi spațiu, nu altceva–-tu îi plătești pe cei enumerați înaintea TA). În această ordine de idei, poate iei în considerare faptul că o casă de dimensiuni (hai să zicem) normale, s-ar putea să-ți aducă economii, beneficii.

De ce să nu construiești mai mare decât ai nevoie?

În România exista legea locuintei (nr. 114/1996, actualizata recent) care reglementeaza minimul de metri patrati pe care pot sa le aibe anumite spatii dintr-o locuinta. De exemplu, nu poti avea o locuinta cu aria utila totala mai mica de 37 mp. Interes financiar sau nu, habar nu am. Ceea ce știu este că o încăpere cu forme organice (perți curbați) iti dă impresia de spațiu mai mare (pereții drepti sunt un obstacol pentru privire, ori pe un perete curbat iti aluneca privirea), geamuri din două direcții pot mari spatiul, eliminandu-se umbrele. Ba mai mult, luminatoarele din acoperisuri (eu aici ma gândesc la acoperisul rautoportant) poate ajuta mult. Geamurile, usile mari, spre sud te pot conecta cu natura, nu vei avea senzatia ca stai intr-o cutie. Pana una alta, sa nu uitam ca o casa e un loc in care ne adăpostim pentru perioade scurte, deoarece majoritatea timpului, omul ar trebui sa stea afara (chiar si iarna). Copiilor le place sa se catere, sa se ascundă…se multumesc cu supante (unde se duc sa se culce). Atât cat nu dorm, trebuie sa fie conectati cu parintii….si nu au nevoie de camere mari. Omul se simte bine daca are…avere, avutie, etc. Pentru un trai fericit si sanatosi, ajunge sa fim…doar noi. 

Alte avantaje al unei case mici sunt :

  1. Costuri reduse! Oh, și câte …am scris mai sus dar și ulterior la întreținerea casei
  2. Mai puțin timp și bani pentru curățenia din casă
  3. „Eliberare mentală” – sună ciudat dar totul e simplu : cu cât mai multe posesii avem și cu cât sunt mai scumpe, cu atât mai multe griji ne facem.
  4. Mai puțin impact asupra mediului
  5. Mai mult timp pentru tine, pentru familie – energia necesară întreținerii unei case mari o poți aloca familiei tale
  6. Ușurința de a vinde – o casă mică se vinde mai ușor decât una mare și scumpă

Casa ta este o decizie foarte personală care, cântărește într-un număr mare de factori care, nu pot fi rezumați într-un articol de 700-800 de cuvinte. Acest articol nu a fost scris pentru a se adresa fiecăruia. Numai tu știi toate variabilele care intră în joc atunci când iei decizia pentru casa ta ideala.

Tadelakt – rafinament, finețe în baia casei tale…. ecologice

Tadelakt – rafinament, finețe în baia casei tale…. ecologice

Dacă până acum apărea subiectul acesta mai mult ca o reclamă la un produs, eu mi-am propus să vă prezint începând cu istoria materialului până la aplicare, costuri, etc… din propria experiență.

This is alive! Wow! This is alive! (Wow! Trăiește! Trăiește!) – Nu uit niciodată cum exclama Ichiro, un băiat japonez (atunci când lucra cu materialul) care participa la un atelier (workshop) organizat cu scopul de a prezenta Tadelakt-ul! Acest lucru se întâmpla în vara anului 2015. De atunci am aplicat acest material în multe băi și bucătării din țară. Fiind un material rafinat și pretențios, de câteva ori mi-a pus răbdarea și îndemânarea la încercare, făcând unele greșeli, de care nu sunt mândru. Greșeli care, m-au determinat să pun deoparte acest „hobby”. Acum însă îmi doresc să revin la ea. Din altă perspectivă decât cea de a câștiga un ban. Pentru că „trăiește”, pentru că e natural și sănătos, pentru că „se mulează”…… Dar haideți să vedem ce este Tadelakt-ul?!

Ce este Tadelakt?

Tadelakt este o tencuială fină, decorativă, pe bază de var hidraulic, recomandată pentru zonele umede din locuințe. Este preferată de cei care construiesc case ecologice, fiind un material 100% natural. Seamănă puțin cu Stucco Venețian doar că odată bine aplicat are o rezistență mare la umezeală. Alte motive pentru care este apreciat materialul sunt faptul că se poate colora după preferințe – și folosind culori naturale, rezultatul final poate fi spectaculos – dar și pentru că se poate aplica pe orice formă organică. Multe din lucrările mele cu Tadelakt au fost, finisarea unor chiuvete sau căzi construite chiar de mine, în mare parte din lut. În România, materialul se folosește în băi și bucătării, pentru finisarea pereților, a cabinelor de duș sau finisarea căzilor, chiuvetelor sau chiar al unor obiecte decorative, personalizate.

Proveniență

Originile materialului şi inclusiv tehnica de aplicare provine din Maroc. Acolo, materialul este la „ea acasă” – fiind exploatat din munții apropiați de Marakech, capitala Marocului – și îl puteti vedea aplicat de la pereții exteriori al caselor sau cisternelor din care beau apă animalele, până la saune sau interioarele hotelurilor luxoase. În România, materialul a apărut datorită unei firme care importă materiale de construcții ecologice. Deși nu este materialul original, acesta este importat de la fabrică de tencuieli și vopsele ecologice din Germania, care a reușit să reproducă foarte bine, găsind compoziția ideală a materialelor din Tadelakt-ul marocan : var hidraulic, argilă, cenușă, praf de marmură…. Primind o rețetă de la un meșter cu experiență în aplicarea tadelakt ului, am avut și eu doua încercări de a reproduce Tadelakt-ul. O dată mi-a ieșit satisfăcător dar, a doua oară a fost un eșec. Așadar, dacă nu aduceți materialul din Maroc, va trebui să îl cumpărați de la firma care se pare că are exclusivitate ( și prețul materialului ajunge undeva la 35 euro/mp cu pigmenții și baza materialului – o tencuială de var hidraulic) sau, să încercați să v-il amestecați singuri.

Aplicare, scule necesare

Presupunând că veți cumpăra materialul aș dori să vă descriu în cele de mai jos, modul de aplicare al acestui material. Poate într-un alt articol, voi vorbi și despre tadelaktul preparat dar, pentru asta aș dori să mai încerc de câteva ori. În principiu, Tadelakt-ul vine sub formă de praf fin, alb. La fel și pigmentul, colorantul și tencuiala de var hidraulic care, se folosește ca bază pentru Tadelakt. Pentru a aplica Tadelakt-ul, pe lângă componentele sus amintite mai aveți nevoie de săpun pe bază de ulei de măsline, eventual ceară și bineînțeles scule : bormasina cu mixer, gletiera (sau mai multe) „venețiana”, șpaclu, pensule, un cântar electronic (cantitățile amestecate sunt importante) și o piatră de compactare. Ultima, ar trebui să fie suficient de dură și incolora, încât prin contactul cu tencuiala să nu se polizeze, să nu lase urme. Asa cum am spus, baza Tadelakt-ului ar trebui să fie o tencuială de var hidraulic. Acesta nu depășește o grosime de 2-3 mm. În locul cuvintelor, vă invit să accesați următoarele două link-uri care, sunt de fapt două filmulețe unde este explicat amănunțit cum se prepară și aplică Tadelakt-ul :

Aplicare Tadelakt (partea 1) : https://www.youtube.com/watch?v=iEPiB94oO-k&t=2s

Aplicare Tadelakt (partea 2) : https://www.youtube.com/watch?v=Ikd7dmSomEU

Am găsit din întâmplare un filmuleț despre un produs cu nume asemănător pe canalul celor de la Leroy Merlin dar, sincer, cunoscând materialul original, mi sa pare cât se poate de dubios.

Secretul aplicării constă în modul de compactare și timpul optim de uscare al fiecărui strat în parte. Impermeabilitatea materialului se obține prin compactarea celor două straturi de Tadelakt (max 3-4 mm în total) și apoi, compactarea săpunului pe bază de ulei de măsline în (sau cu) Tadelakt. Ceara nu este nepărat nevoie pentru impermeabilitate însă, se poate obține un luciu suplimentar.

Concluzii, sfaturi

Din punctul meu de vedere, Tadelaktul poate fi una dintre cele mai frumoase, elegante soluții pentru a avea o finisare impermeabilă în baia sau chiar bucătăria noastră. Fiind naturală, o găsim mai des în casele ecologice. La atingere da, pare vie. Este netedă, strălucitoare. Culorile (fiind naturali) diferă față de finisările obișnuite. Unii spun că este o soluție scumpă dar, pe vremuri am montat plăci ceramice mai scumpe per metru pătrat decât Tadelakt. Ceea ce poate fi scump într-adevăr este mâna de lucru. Colac peste pupăză nici nu prea găsești persoane care să-l aplice. Până la urmă, aplicarea și rezultatul final tine mai mult de domeniul artei decât al construcțiilor sau finisărilor interiore. Personal, încurajez pe oricine să încerce, să învețe să-și aplice singuri. Cred că merită să trăiți această experiență. Într-adevăr, este un material pretențios și dacă se deteriorează, este destul de greu de reparat în așa fel încât să nu rămână urme. Din acest motiv recomand să exersați puțin alături de cineva cu experiență. Sincer, eu am învățat urmărind filmulețele de mai sus, chiar dacă am fost la un curs de initiere la fabrica din Germania care o produce. Din punctul meu de vedere, Tadelakt-ul dă extraordinar de bine în combinație cu alte materiale : tencuială de var (eventual decorativ), piatră de râu,etc. Acolo unde am aplicat în toată încăperea (baie), pentru mine era prea oriental. Poate nici culorile nu au fost bine alese. A dat bine pe rafturile unui magazin de haine elegante din centrul Bucureștiului. Eu îmi doresc o saună finisată cu Tadelakt). Dacă mă întrebați de durabilitate, am văzut Tadelakt aplicat cu 11 ani în urmă.

Trăind cu speranța că informațiile au fost utile și staisfăcătoare, închid acest articol cu o selecție de imagini de pe net, cu Tadelakt. Toată stima de la Coliba Verde, János!

Case ecologice si permacultură cu Emanuela Urdea, la atelierul de la inceputul lunii iulie!

Case ecologice si permacultură cu Emanuela Urdea, la atelierul de la inceputul lunii iulie!

    Din fericire, atelierele, evenimentele organizate de Asociatia „Coliba Verde” stârnesc un real interes….poate și pentru faptul că nu prea se organizează ateliere asemănătoare alte zone ale țării sau sunt mult prea puține. Dar, poate și pentru faptul că ne străduim să transmitem informații clare, concrete și foarte variate. Pentru că, din fericire, avem nenumărate soluții de a construi sau trăi în natură, cu ajutorul naturii…

   Ca si exemplu, la atelierul despre casele din baloti de paie de la inceputul lunii iunie (la care chiar daca am dublat numarul locurilor disponibile, toate s-au ocupat) vom avea doi invitati, beneficiari si constructori de case din baloti de paie. Constructori in ideea ca si-au construit singuri casele. Acestia vor veni cu imagini si propria poveste din care sperăm să învățăm cu toții. 

Deoarece o casă ecologică, în adevăratul sens al cuvântului, poate să fie chiar un alt stil de viață, ne-am gândit ca la atelierul despre construcțiile ecologice de la inceputul lunii iulie, ar fi de folos să auzim de la o persoană acreditată de ce ar trebui să luăm în serios optiunea de a trai sustenabil si in armonie cu natura. Tocmai în această ordine de idei, am invitat-o la atelier pe Emanuela Urdea, designer certificat în permacultură. 

Emanuela Urdea  și-a obținut certificarea de la Institutul de Cercetare în Permacultură din Australia, fondat de însuși parintele Permaculturii, Bill Molison, și în prezent condus de cel mai apropiat elev al său, Geoff Lawton. Studiază Permacultura din 2012, de când a descoperit ‘opera de artă’ a lui Sepp Holzer, din Lungau, Austria. Din acel moment și-a început studiul independent, citind cărți, articole, vizionând clipuri și documentare, urmărind și învățând de la Designeri Certificați recunoscuți internațional, precum Paul Whaton, Geoff Lawton, Dave Jacke, Eric Toensmeier, Joe Polaischer, David Holmgreen, Rob Avis, Angelo Eliades, și mulți alții.

Întalnirea cu domeniul Permaculturii a marcat în același timp și desprinderea de lumea “corporate”, unde activa ca și manager al departamentului de achiziții publice al unei companii multinaționale din sectorul IT&C. Schimbarea a venit pe toate planurile, urmând un process holistic de dezvoltare personală.

În martie 2017 a simțit că este momentul să înceapă să pună în aplicare tot ce a învățat în domeniul Permaculturii și așa a început transformarea propriei grădini, proiect care s-a transformat apoi în însăși proiectul cu care și-a obținut certificarea ca Designer în Permacultură. Și-a dorit ca prin această transformare să creeze un exemplu care să arate oamenilor că și la noi se poate crea o gradină sustenabilă, productivă și care să se întrețină singură, chiar și într-un spațiu de doar 100 de mp.

În prezent, urmează cursurile Environmental Celebration Institute din California, pentru a se specializa în biologia solului (regenerarea terenurilor prin metode biologice de restaurare și îmbunătățire a vieții solului, pentru creșterea productivității, eliminarea nevoii de utilizare a chimicalelor, eliminarea nevoii de irigare intensivă, restabilirea structurii solurilor, etc.), realizarea de compost, ceai de compost și extract de compost, adaptat nevoilor specifice stărilor solului.

Își propune ca în cele 2 sesiuni să facă o introducere în știința realizării unui design de Permacultură, pornind de la elementele de bază. Acest seminar va fi integrat într-o serie de seminarii, structurată pe nivele, ce vor detalia si explica toate elementele unui design de Permacultură și cum se realizează un astfel de design.

Sesiunea 1, luni 09 iunie – Introducere în Permacultură:

  • Filozofia din spatele Permaculturii
  • Principiile etice ce stau la baza Permaculturii
  • Evoluția de la agricultura convențională la Permacultură
  • Permacultura în sistemele naturale și în societate
  • Ce este un design de Permacultură

Sesiunea 2, marți 10 iunie – Concepte și teme în designul de Permacultură:

  • Stiința în designul de Permacultură
  • Aplicarea legilor și principiilor în Permacultură
  • Realizarea designului de Permacultură cu scopul de a “prinde” si stoca energiile naturale
  • Ce sunt resursele, identificarea și catalogarea acestora
  • Randamentele în Permacultură
  • Nișele în Permacultură
  • Complexitatea și conexiunile în Permacultură
  • Ordine și haos în Permacultuă
  • Funcțiile premise și funcțiile forțate în Permacultuă
  • Diversitatea în Permacultuă
  • Stabilitatea în Permacultuă
  • Relațiile dintre timp și randamente în Permacultuă

În măsura în care participanții doresc, va susține și o a treia sesiune, în data de 11 Iulie, în care va prezenta design-ul de Permacultură cu care și obținut certificarea în cadrul Institutului de Cercetare în Permacultură din Australia.

 

La acest eveniment mai sunt 10 locuri disponibile si puteti vedea detaliile sau sa va inscrieti AICI!

Interioare, mobilier din lut

Interioare, mobilier din lut
Cum sa-ti faci rafturi si mobilier din lut
 

Lutul este un material nemaipomenit. Este atât de puternic încât puteți sculpta cu el în afara zidului, modelând rafturi sau canapele care dau în cameră. Suprafețele pentru depozitare sau pentru ședere încastrate în zid fac economie de spațiu în interior. Faceți un loc frumușel de stat la fereastră, construind o băncuță la baza unei ferestre mari. Atunci când construiți mobila din interior, luați în considerare nivelul final al pardoselii, astfel încât să aibă o înălțime confortabilă.

Puteți lua măsurile scaunelor sau canapelelor Dvs. preferate pentru a vă construi un loc de stat confortabil. Dacă vreți să construiți locuri mai mari pentru șezut sau polițe, s-ar putea să fie nevoie să adăugați material suplimentar sub consolă înainte de a o sculpta. Acest lucru vă va economisi timpul, pentru că a construi în consolă este o muncă migăloasă și de durată. Adăugați paie și argilă suplimentare în amestecul de lut pentru a obține lutul ranforsat.

Construiți din aproape în aproape, lăsând suprafețele aspre și pline de găuri. Lăsați să se usuce suficient de bine pentru a se susține singur înainte de adăuga din nou lut ranforsat. Asigurați-vă bine că materialul nou adăugat s-a prins bine de materialul abia întărit.

Lucrul cu lut ranforsat cere răbdare și ceva practică. Uneori, consola cade. Nu vă panicați, reluați lucrul într-un ritm ceva mai lent. Puteți înfige bețe sau paie pentru a susține consola. Ele vor susține greutatea până când se întărește lutul și aduc un plus de rezistență la întindere. Dacă vreți să folosiți ceva pentru a susține temporar consola până când aceasta se întărește – de exemplu, un balot de paie sau o găleată – îndepărtați-l a doua zi; altfel va înțepeni acolo pe măsură ce lutul se usucă și intră la apă.

Puteți să vă demolați mobila și polițele dacă nu o să vă mai fie pe plac mai târziu. Se poate adăuga mobila de lut și după ce se încheie construcția casei, dar va fi mai ușor și mai trainic dacă o faceți în timp ce ridicați casa.

NOTĂ : Informatiile de pe această pagină au fost preluate de la editura TEI. (TRADUCERI ECOLOGICE INDEPENDENTE) Vă încurajăm să descărcați toate fișierele traduse de acești oameni minunați.

 

Șeminee de lut

Din cob se lut modela șemineuri. Șemineurile sunt foarte frumoase și romantice, dar nu tocmai eficiente energetic. În The Earthbuilders Encyclopedia există planuri pentru șeminee și multe șmecherii pentru șemineurile din chirpici care pot fi adaptate cu ușurință la lut. 

Sobe pe lemne tencuite cu cob.

Vă sugerez să citiți câte ceva despre principiile de bază ale eficienței sobelor pe lemne. Soba metalică și hornul pot fi tencuite cu lut, lăsând desigur acces la ușiță. O idee bună este să faceți un strat de izolație între metalul fierbinte și cob, folosind vermiculit sau cenușă de lemn. Izolația asigură arderea mai intensă și mai eficientă a focului. După ce căldura trece prin izolație, ea va fi depozitată în lut, emanând căldura în casa Dvs. și după ce focul s-a stins. Sobele pot încălzi bănci de lut, creând locuri călduțe, numai bune pentru șezut. În multe țări, sobele și hornurile sunt făcute integral din lut.

Sculpturi murale

Lutul este un material care invită la sculptură, pentru că este grozav de flexibil! Puteți modela în relief în timp ce construiți cu el. De asemenea puteți crea pante sau nișe artistice în perete. Sau puteți modela un volum mai mare pe care, după ce se întărește puțin, îl puteți scobi în forma dorită. Puteți adăuga o sculptură pe un perete deja uscat dacă îl zgâriați bine, îl umeziți și bateți pe jumătate câteva cuie care să susțină cobul proaspăt adăugat. Dacă adăugați sculpturi mari la ziduri deja uscate, folosiți piroane mari.

Pentru a ușura greutatea materialului puteți folosi un amestec de o parte lut la o parte pastă de hârtie macerată. Dacă la un moment dat vă hotărâți că nu puteți trăi cu această sculptură sau doriți so schimbați, puteți să faceți aceasta fără nici o problemă. Unul din lucrurile cele mai minunate cu privire la lut este ca îl poți modela și schimba fără limite.

Orice rafturi de lemn, suporturi de raft, blaturi sau piese de suport pentru dulapuri sau mansarde pot fi înzidite în lut în timpul construirii. Este mult mai ușor să modelați lutul moale în jurul lemnului decât să tăiați ulterior lemnul după forma organică a lutului uscat. Tot ce înzidiți din mers vă va scuti ulterior de multă bătaie de cap cu tăierea lemnului. Puteți păstra lemnul curat învelindul cu cârpă sau folie în timpul lucrărilor. Blaturile, podeaua mansardei sau rafturile mai solide pot fi folosite pe post de schele în timpul lucrărilor. Înainte să vă urcați, asigurați-vă că materialul sa întărit îndeajuns pentru a susține greutatea lemnului proeminent cu tot cu greutatea Dvs. pe el. Dacă vreți să adăugați blatul sau podeaua pardoselii mai la urmă, lăsați un rost mic de 4-5 centimetri la care să îl atașați ulterior. Pentru a susține ceva mic precum un raft sau un blat, compensați făcând zidul puțin mai gros sub pervazul creat. Pentru mansardă, ați putea face întregul zid ceva mai gros începând de la fundație în sus. Puteți tăia blatul (sau scândurile de tavan) pentru a se potrivi pe polița creată. Umpleți toate golurile dintre blat și perete cu lut sau amestec de tencuială.

Blaturile ar putea avea nevoie de „picioare” suplimentare pentru a le susține marginea exterioară. Le puteți face din lemn sau din lut. Aceștia pot susține și rafturile de sub blat. Dacă vreți să atașați uși de dulap, înglobați o piesă de lemn de care să atașați balamalele. Amintițivă să adăugați ceva care să ajute la fixarea lemnului în lut. post de trepte care ies în consolă. Lutul este foarte rezistent și poate să țină cu ușurință lemnul la locul lui. Acest sistem de scară a fost folosit de secole, dar nu este foarte sigur pentru copii și nu va trece de anumite autorizări de construcție.

Crearea de nișe sau casete în pereți

Nișele sunt un spațiu adâncit în perete pentru a crea un mic sanctuar, un raft de cărți sau un loc pentru lumânări. Nișele sunt distractiv de realizat pe măsură ce construiți.

Dacă terminați un perete iar ulterior realizați că ați fi dorit să fi construit o astfel de nișă în el, puteți face acest lucru, dar nișele sunt mai ușor de făcut dacă materialul este încă umed. Dacă înglobați sticle colorate prin peretele de fundal al nișei în care aprindeți lumânări sau alt corp de iluminat, veți vedea lumina colorată strălucind prin pereți când sunteți afară. Partea superioară a nișei va fi tratată ca orice altă deschidere. Va avea nevoie de un buiandrug sau de o arcadă. Dar dacă nișa nu este mai lată de 30 de centimetri puteți uita de regula buiandrugului și a arcadei și vă puteți lăsa imaginația să zburde. 

Pereții mai subțiri din fundalul nișelor vor izola mai puțin decât părțile mai groase ale zidurilor. Dacă locuiți în zone foarte friguroase, puteți renunța la ideea nișelor. Cărțile sunt un bun izolator, așa că puteți face nișe bibliotecă, construind rafturile pline cu cărți apropiate între ele.

Podeaua din pământ – pas cu pas

Podeaua din pământ – pas cu pas
Cum să-ți faci o podea din pământ – pas cu pas
Podelele din pamant sunt o extensie naturală a pereţilor de lut. Podelele din pământ  turnat sau din pământ compresat oferă o ambianţă caldă şi o suprafaţă elastică, ce poate fi lustruită până la luciu. Uşurinţa lucrului şi frumuseţea finisării fac din ele ceva natural pentru cineva care construieşte pentru prima dată. Când vorbim despre podele în termeni de construcţie, ne gândim de obicei la o placă de beton turnat, scânduri de lemn sau la o duşumea peste grinzi de lemn. Totuşi, odată ce aţi lucrat cu o podea din lut natural, nu vă veţi mai întoarce la acestea. O construcţie de pământ poate avea orice sistem de podele, dar noi ne vom concentra pe podelele de pământ.
Podelele de pământ, fie din chirpici turnat, pământ compresat, sau mortar din piatră cu pământ, sunt toate construite în straturi, începând cu întreruperea capilarităţii, urmată de un strat de izolaţie şi terminând cu o suprafaţă de finisare. Există modalităţi infinite de finisare a unei podele din chirpici turnat. Ceea ce vom prezenta în următoarele pagini este doar o variantă. Să începem de la bază şi să lucrăm fiecare strat
 Sub podea : ruperea capilarităţii
 
Exact cum pereţii şi acoperişul protejează interiorul unei clădiri şi locuitorii săi de intemperiile vremii, tot aşa o podea protejează clădirea şi ocupanţii ei de neplăcerile cauzate de pământul expus. Una dintre cele mai mari distrugeri la care este supusă o podea de pământ este umezeala care se ridică în ea. Această mişcare a apei în sus, printr-o suprafaţă poroasă, se numeşte acţiune capilară. Pentru a o evita, o întrerupere de capilaritate este instalată între pământ şi podeaua finalizată. Pietrişul este cea mai simplă şi totuşi cea mai eficientă rupere a capilarităţii. Greblaţi şi tasaţi podeaua excavată cât mai nivelat posibil. Noi folosim maiurile de mână, dar un spaţiu mare poate fi bătut mai repede cu un compactor electric, cum sunt cele folosite pentru trotuare. Deşi nu este obligatoriu să îl faceţi neted, este mai uşor să faceţi următoarele straturi nivelate dacă începeţi astfel. Apoi împrăştiem pietriş spălat de 2 centimetri, la cel puţin 10 cm adâncime. Spaţiile cu goluri mari, cum sunt spaţiile de aer din pietriş, previn migrarea în sus a apei. În schimb, forţa gravitaţională îşi spune cuvântul, împiedicând apa să urce. Pietrişul reprezintă mijlocul de precauţie pe care ni-l luăm pentru a evita infiltrarea umezelii din pământ
Acesta ete un extras din cartea lui Hunter Kiffmeyer, tradusă de cei de la TEI. DESCARCĂ TOATĂ CARTEA, GRATUIT, AICI!
 Stratul de mijloc: Zona de confort

Pentru o podea de pământ neizolată, am putea să trecem la turnarea de chirpici deasupra pietrişului. Ţineţi minte că pământul sub nivelul de îngheţ menţine o temperatură relativ constantă de 11-14°C. Acest lucru poate crea o podea confortabilă pentru lunile calde de vară, dar în lunile cu vreme mai rece se poate transforma într-o podea rece şi neconfortabilă. Din acest motiv, este în avantajul nostru să izolăm împotriva acestei răciri care vine prin podea. Pentru o podea cu izolaţie mai simplă, amestecăm o cantitate mai mare de paie în lutul pentru chirpici. Pentru a împiedica penetrarea prea adâncă a chirpiciului în baza de pietriş, împrăştiem mai întâi un strat de paie de 5 cm, uscate şi curate. În general, un amestec ce conţine 25 până la 35 de procente de pământ argilos şi 65 până la 75 procente de pământ nisipos, cum este rebutul de nisip sau amestecul pentru baza drumurilor, se combină cu o cantitate de paie, pe măsură ce amestecul se aşază şi este încă aspru, dar nu uscat. Aceasta este deseori o ocazie pentru o petrecere de amestecat lutul, cu multă murdărie şi ţopăială. Acest strat de bază bogat în paie trebuie să ajungă la o grosime de 10-15 cm, în funcţie de rezistenţa pe care o aveţi. Turnaţi o şapă din acest strat sau nivelaţi pe cât posibil cu mistria. O modalitate care ajută la menţinerea unei suprafeţe nivelate este folosirea unor corzi sau împărţirea podelei în secţiuni cu plăci care să delimiteze înălţimea turnării. Lăsaţi suprafaţa texturată pentru a furniza aderenţă următorului strat. Deşi pare evident, trebuie amintit să lucraţi spre o uşă, mai bine decât să vă blocaţi lângă un perete, fără altă cale de trecere în afară de podeaua la care aţi lucrat atât să o nivelaţi. Această turnare înaltă cu multe paie se va usca în câteva zile, pe vreme caldă şi uscată, şi în mai mult timp într-un climat mai umed. Pe vreme ploioasă sau rece poate dura câteva săptămâni.  Noi folosim o betonieră pentru toate tencuielile cu pământ, amestecurile de cob şi materiale turnate pentru podea. Betonierele sunt mai ieftine şi mai uşor de manevrat decât amestecătoarele de mortar. De asemenea, o betonieră poate procesa şi un material grosier, cum este pietrişul sau cum sunt paiele mai lungi. De îndată ce baza de paie/lut s-a uscat, trebuie să sune a gol atunci când ciocăniţi în ea. Dacă nu sună a gol, este posibil să nu se fi uscat complet sau raportul dintre pământ şi paie să nu fie cel bun. Un sunet de gol indică multe spaţii de aer, ceea ce înseamnă un succes în ce priveşte izolaţia. Este obligatoriu ca stratul de izolaţie să fie complet uscat înainte de a continua cu finisarea. Uscarea completă oferă timp pentru orice contractare ce poate apărea. Pot apărea fisuri în procesul de uscare, dar următorul strat le va umple, iar fisurile mici oferă aderenţă pentru stratul final. Dacă stratul izolator nu se usucă înainte de aplicarea stratului final, pot apărea fisuri care ajung la şi apoi în stratul final. Deci lăsaţi-l să se usuce complet, pentru a nu avea parte de neplăceri sau de lucru suplimentar.

Stratul final — stratul estetic
 
După uscarea completă a stratului izolator, se poate turna un strat de finisare. Acest strat este un amestec de pământ cernut, cu aproximativ 25 procente sol argilos şi 75 procente sol nisipos trecut printr-o sită de 0,625 cm. Se pot adăuga paie tăiate dacă se doreşte, dar paiele să nu depăşească 4 cm în lungime. Acest amestec este bun atunci când are o fermitate moderată dar este încă uşor de întins. Ajustaţi amestecul experimentând cu cantităţile, până ce porţiunile de testare se usucă fără fisuri. Întindeţi acest strat la o grosime de 2-2,5 cm. Înainte de aplicarea fiecărui strat de chirpici, umeziţi sub-stratul cu apă. Permiteţi să se absoarbă, iar apoi puteţi aplica următorul strat. Umezeala ajută la reactivarea lutului, pentru a conferi o bună legătură între cele două straturi. Micile fisuri care apar pot fi umplute cu un amestec mai fin de pământ de grosime 0,15-0,3 cm. Dimensiunea nisipului dictează grosimea finisajului. Puteţi continua la nesfârşit aplicând straturi mai fine. Puteţi omite paiele în acest strat final sau puteţi adăuga câteva mâini de paie tăiate fin la 0,5 cm. Aceasta ţine doar de preferinţa personală; doar de modul în care voi doriţi să apară stratul final. Se poate adăuga pigment în acest strat, pentru a crea o culoare sau un model distincte.
Dacă doriți să citiți mai detaliat  despre finisarea și impermeabilizarea podelelor din lut vă invit să accesați paginilie : 1. Finisarea podelelor de lut și 2. Impermeabilizarea podelelor de lut.

Proiecte case organice (recomandat „offgrid-erilor”)

Proiecte case organice (recomandat „offgrid-erilor”)

În momentul în care părăsești zonele locuite de oameni, fără să-ți dai seama, vor dispărea din câmpul tău vizual liniile drepte, colțurile. Aceste „perfecțiuni” spre care oamenii tind atât de mult : colțuri ascuțite, linii drepte, pereți super netezi, obiecte strălucitoare, etc. Observând puțin natura (puțin mai mult ca până acum doi ani, când ne-am mutat în pădure) am observat că de fapt natura este atât de perfectă tocmai datorită….imperfecțiunii sale. Uitați-vă la voi, la noi! Găsiți linii drepte, colțuri pe corpurile voastre? Nu! Suntem parte a „imperfecțiunii” create de natură (indiferet că o numim Dumnezeu sau Mama Natură sau  Universul) creați tocmai în așa fel încât, tot ceea ce ne înconjoară să funcționeze perfect, împreună cu noi.

Activând în domeniul construcțiilor și pasionat de construcțiile ecologice, mi-am dat seama de succesiunea de avantaje care le oferă o casă cu forme organice, o casă în care nu există pereți drepți sau cel puțin nu sunt foarte multe. Ador și casele tradiționale vechi, cu prispă dar senzația care mă cuprinde ori de câte ori intru într-o casă cu acoperiș autoportant –  (sursă de lumină la mijlocul acoperișului), casă rotundă, organică – nu o simt în nici un alt tip de construcție.

Pe lângă avantajele formelor organice (despre care am scris un articol), eu cred că o casă trebuie „croită” exact pe măsura familiei, a celor care o vor locui. Casa trebuie să o construiești pe măsura familiei și nu pentru oaspeți, socrii sau „alte activități” cum ar fi „job-ul”. Pentru toate acestea poți construi separat. Casa trebuie să fie un „adăpost” pentru familie, un loc unde mai ales copiii se vor simti in siguranta maxima…alături de părinți. După ce vei construi o casă organică, vei vedea cât de simplu și eficient este să construiești separat o casă de oaspeți și/sau un birou (în mod normal, adepții traiului autosustenabil – sau off grid – nu vor avea nevoie de un birou 😉 ). Am adăugat în titlul articolului „recomandat offgrid-erilor”) deoarece această arhitectură este agreată de majoritatea celor care aleg traiul autosustenabil și am dorit să le atrag atenția că articolul le poate fi de folos.

Sunt absolut convins că pentru mulți adepți al caselor ecologice, construcțiile organice – și de cele mai multe ori construite aproape in totalitate doar din materiale, resurse naturale locale sau/și materiale reciclate – sunt considerate „doar” niște „colibe”. Cred că este alegerea fiecăruia în ce fel de casă locuiește atâta timp cât prin acesta nu pune în pericol sănătatea, integritatea sau hai să zicem „imaginea” celor din jurul său. Mi se pare absolut normal și logic că o astfel de casă nu-și are locul în centrul istoric al unui oraș dar, mă îndoiesc că cineva cine alege o astfel de design ar vrea să construiască în apropierea unui oraș. Cu toate acestea, exemple (fericite) sunt : vezi „Popasul Verde”, casa din baloți de paie din Sîngeorz Băi.

În încercarea mea de ajuta oamenii să înțelegă ce înseamnă o casă cu forme organice și să-și dea frâu liber imaginației dar și a mâinii în care țin creionul, am realizat că le-ar fi de mare folos un mic impuls în ceea ce privește proiectarea unei case organice. Astfel am căutat și ales de pe Google și diferite alte site-uri, mai multe proiecte care pot fi un punct de pornire, inspirație pentru viitoarea voastră casă organică. Cuvintele de căutare au fost „snail house plans”, „round house plans” , „mandala homes plans” și „organic house plans”. Am ales câteva imagini care mi s-au părut mie mai interesante. Menționez faptul că aceste planuri, design organic se pretează atât construcțiilor la sol cât și celor îngropate sau semiîngropate. Pot fi domuri geodezice, „earthship”-uri, bordeie (hobbit) sau simple case din lut. De altfel, lutul, mai exact „cobul” vă ajută foarte mult în punerea în practică a unui astfel de proiect, inclusiv la realizarea unui finisaj organic!

Personal încurajez această arhitectură din cauza avantajelor, a frumuseții (fiecare casă devină unică : a TA, a Voastră) dar și pentru că avem totul la îndemână ca să construim acest tip de locuință : diferite tehnici, soluții. Pentru mai multe detalii vă invit să navigați cu atenție pe paginile site-ului www.casenaturale.ro. Chiar dacă încurajez construcția caselor „în regie proprie” (pentru că și acest lucru are mai multe beneficii) totuși, recomandarea mea este să vă consultați și cu persoane cu experiență. Ideal ar fi să căutați și să vedeți astfel de construcții, să povestiți cu beneficiarii sau să participați ca și voluntari sau atelier (workshop) pe una sau două șantiere unde se construiește așa ceva). Dacă e să găsim persoane avizate, chiar dacă de multe ori pare o misiune imposibilă, totuși, în România o găsim pe doamna arh. Ileana Mavrodin care gândește și proiectează organic, iar asociația noastră vă poate oferi consultanță ( avantaje, prioritate au cei care detin un „Card de membru” al asociatiei) și ne străduim să formăm și oameni, chiar echipe – să spunem specializate, pe această direcție.

Iată în cele din urmă, imagini (salvate de pe interenet!) cu diferite proiecte organice :

Casele construite sub pământ – bordeie moderne („hobbit”)

Casele construite sub pământ – bordeie moderne („hobbit”)

Case construite sub pământ – bordeie moderne

Conform STAS 6054/85, în România adâncimea de îngheț este cuprinsă între 0,70 m și 1,10 m sub nivelul terenului. Deoarece sub adâncimea de îngheț a solului, temperatura pământului este relativ constantă, în jur de 8-12°C, se realizează economii substanțiale la energia necesară încălzirii unei asemenea locuințe, pe timp de iarnă, respectiv răcirii acesteia vara

bordeie moderne- hobbitBineinteles, bordeiul semiingropat este un model de locuinta vechi de cand lumea, insa ultimele tendinte in materie de arhitectura ecologica folosesc, de ceva vreme, solutii constructive asemanatoare, intr-o tratare high-tech, reunind avantajele naturale ale adapostirii unei cladiri in pamant – izolatie termica si fonica excelenta si putin costisitoare – cu confortul tehnologiilor moderne si designul de ultima ora.

Interesul pentru acest tip de locuire a aparut in mediile arhitecturale odata cu crizele energetice de la inceputul anilor ’70, ce au stimulat solutiile alternative ce foloseau energie solara si alte metode ecologice de a economisi resursele neregenerabile, protejand in acelasi timp si mediul inconjurator. Principiul de baza pe care functioneaza casele de acest fel este transferul intarziat de caldura intre sol si atmosfera, la o adancime suficienta temperatura ramanand relativ constanta (13-14 grade Celsius) in tot cursul anului. O cladire ce are doua sau trei laturi in contact direct cu solul va folosi mult mai putina energie pentru incalzire, iarna, si pentru racire, vara, diferenta de temperatura ce trebuie acoperita fiind mult redusa fata de constructiile conventionale, de la suprafata.

De asemenea, schimbul de aer cu exteriorul este mult redus – ceea ce, pe de o parte, ajuta enorm la izolarea termica, iar pe de alta, poate crea potentiale probleme cu calitatea aerului, fiind esentiala instalarea de sisteme de ventilare performante. Costurile de intretinere si riscurile de incendiu sau cutremur sunt mult reduse, ca si cerintele de spatiu, lucru important in conditiile unor preturi ale terenurilor in continua crestere.

Dezavantajele tin mai ales de infiltrarea apei, ce este, bineinteles, o problema semnificativa atunci cand trei dintre peretii casei sunt sub nivelul solului, fiind necesare masuri speciale de drenare si hidroizolatii. Structura necesara pentru sustinerea unui acoperis de pamant va fi mai robusta, si deci mai costisitoare decat in mod obisnuit.

Desi inca rar utilizata, aceasta solutie constructiva este o optiune interesanta pentru cei care doresc ca locuintele lor sa nu afecteze peisajul si sa fie mai aproape de natura. Arhitecti importanti, cum este Malcolm Wells, promoveaza locuintele ingropate, si beneficiari de talia lui Bill Gates (a carui casa a fost descrisa de Condo intr-un articol) au optat pentru acest mod de locuire.

Despre bordeiele românești

bordeiBordeiul este un tip de locuință semiîngropată, cunoscut în România și în țările vecine sub numele împrumutat de la români. Este cea mai veche locuință permanentă cunoscută pe teritoriul României, identificată în situri arheologice din preistorie până în vremurile noastre. A coexistat din vechime până după primul război mondial cu casa de suprafață, dominând în câmpia Dunării.

Săpăturile arheologice au dovedit că bordeiul este specific zonelor de câmpie cu posibilități limitate de procurare a combustibilului și a materialelor de construcții. Fiind o locuință îngropată, asigura o izolare termică și eoliană superioară locuințelor de suprafață, implicând în consecință un consum redus de combustibil, astfel că era adecvat zonelor cu posibilități limitate de procurare a unor materiale de construcție (piatră, lemn). Din aceste motive, bordeiul a fost locuința preponderentă în zonele de câmpie.

Adâncimile obișnuite ale gropilor de bordeie analizate de arheologi sunt cuprinse între 0,80 și 1,30 m față de cota solului actual, dar sunt și cazuri unde această adâncime măsoară între 0,40 și 0,80 m …, iar la altele ajunge la 1,37-1,58 …, 1,35-1,68 …, 1,50-1,85 …Cât privește dimensiunile laturilor, constatăm că sunt frecvente cele de 3 până la 5 m; cel mai mic bordei de la Coconi măsoară 3,25 x 2,90 m … cel mai lung are 9,15 x 4 m …, iar cel mai încăpător prezintă laturi de 6,30 x 6 m.

De regulă, suprafața pereților gropii era numai muruită (fățuială de lut cu apă), dar constatăm că adesea fățuiala consta din lut amestecat cu pleavă și paie de grâu. Unele bordeie erau căptușite în groapă cu loazbe și scânduri de lemn (pe toate laturile sau parțial).

Podeaua bordeielor era sumar amenajată cu un strat de lut bine bătut, amestecat în decursul folosirii locuinței cu cenușă; nicăieri nu a fost găsită pardoseală de lemn.

În Rogojeni, Raionul Șoldănești, Republica Moldova arheologii au descoperit un bordei care conținea numeroase fragmente ceramice, fragmente de vase de lut, unelte de muncă din silex, os, multiple oase de animale care erau consumate de locuitorii așezării acum aproximativ 7000 de ani

Inspiră-te din arhitectura tradițională!

Inspiră-te din arhitectura tradițională!

Nu construi mai mare decât ai absolut nevoie 

Acoperis traditional (specific zonei) cu învelitoare din țiglă ceramică fabricată manual, după o tradiție de peste 100 ani)

Cele mai multe culturi tradiționale au construit modest, cu excepția fortificațiilor, a locurilor de adunare pentru ceremonii sau a monumentelor religioase.

Foloseşte orice materiale sunt la îndemână, formează-ţi arhitectura în funcţie de ele.
În loc să transporte materiale grele pe distanțe lungi, de obicei, în culturile tradiționale, se construiau case stabile cu piatră sau pământ luate chiar de sub picioarele lor.
Ia în calcul avantajele clădirilor alipite şi unite.
Ocupă mai puțin spațiu și sunt mai ușor de încălzit și de răcit. Funcționează mai bine și se simt mai bine. Încurajează cooperarea și comunitatea. Este greu să fi un individualist aprig dacă ai o casă cuibărită aproape de membrii familiei și de vecini.
Nu dărâma niciodată o clădire locuibilă dacă o poţi modifca sau îi poţi adăuga ceva pentru noi destinaţii
Istoria tangibilă a clădirilor vechi este esențială pentru noua utilizare. Fantomele se află acolo pentru a ne ura bunvenit. Lasă construcția să poarte istoria tuturor celor care s-au folosit de ea, marcată de schimbările pe care aceștia le-au făcut. Trecutul poate vorbi dintrun prag din piatră tocit de secole de pașii care au călcat pe el sau din înălțimea copiilor în creștere însemnată și datată pe un toc de ușă străvechi.
Ia materiale din clădirile abandonate.
De exemplu, o casă din piatră din secolul al XVIII-lea din Anglia conținea blocuri din gresie sculptate și fasonate luate dintr-o biserică ruinată care fuse-se arsă de Henric al VIII-lea. Lăcașul de cult fusese construit în secolul al XIII-leacu piatră extrasă de romani pentru o vilă care fusese apoi abandonată pentru șaptesute de ani. De asemenea, mare parte din vechiul Cairo a fost construită cu piatra care placa piramidele. Materialele bune sunt și mai bune pentru că au experiență
Acceptă şi încurajează descompunerea firească a materialelor naturale.
Bine gestionată, descompunerea poate fi foarte elegantă. Castelele ruinate sunt „pitorești“, însă rulotele care se deteriorează sunt oribile.
Înţelege că liniile drepte, suprafaţele plate şi unghiurile
drepte sunt costisitoare din punct de vedere ecologic.
La fel și cheltuielile pentru o singură culoare ori textură sau orice geometrie mecanizată. Natura va sabota neîncetat orice încercare de a introduce monotonia și consecvența, așa că dacă încerci să le impui, înțelege că există penalizări în termeni de construcție și de întreținere. Remodelarea naturii costă energie și,de obicei, are ca rezultat o pierdere a rezistenței structurale și a durabilității, așa cum se înâmplă atunci când tăiem bușteni în cherestea paralelipipedică, pierzând rezistența dată de geometria lor înnăscută.
 Creează locuri calde, răcoroase ori uscate acolo unde le sunt necesare oamenilor
Nu trebuie să încălzești/răcești întreaga structură. Oamenii, nu clădirea, sunt cei care vor să le fie cald sau răcoare. Casei nu îi pasă.
Putem imita felul în care casele oamenilor din trecut se confundă cu peisajul,
chiar dacă potfi complet diferite între ele. (Prin contrast, ale noastre strigă după atenție, deși sunt deseori identice)
Construieşte treptat, pe măsură ce îţi permiţi, fără a împrumuta bani. 
Începe cu ceva mic. Adaugă doar atunci când ai nevoie și îți permiți.
Decorează-ţi casa pe măsură ce o construieşti.
Zonele principale pe care să le înfrumusețezi includ proiecții, intrări și alte puncte de interes. Decorează cadrele de ușă, mai ales în partea superioară. Capetele coamei acoperișului, cel mai înalt punct vizual, vatra, pereții la nivelul ochiului și colțurile.
Implică întreaga familie în construirea casei
În culturile tradiționale, este un lucru obișnuit să vezi copii mici care abia merg cărând materiale de construcții, râzând cu gura până la urechi pentru că sunt implicați, pentru ceea ce realizează și pentru că li se încuviințează acestea.
Nu încerca idei noi şi complexe pe o clădire în care vei locui
Exerseazăpe adăposturile pentru animale, zidurilecurții și așa mai departe. Fii conservator în felul în care proiectezi și construiești șifă ceea ce știi să faci bine.
Construieşte astfel încât să te bucuri de ritmurile primare, de formele, procesele şi perioadele de timp ale Naturii
Oamenii din culturile tradiționale respectă tiparele naturale zilnic în tot ce fac.
Nu cumpăra niciodată nimic nou dacă poţi refolosi ceva vechi, dacă poţi împrumuta de la altcineva, îţi poţi face singur sau, ca ultimă variantă, cumpără la mâna a doua
Oamenii din perioada preindustrială construiau bucurându-se de fiecare parte a muncii. Nu este o goană pentru a respecta termenul limită. Nu există deosebire între artă, muncă, meditație și educație. Oamenii din culturile tradiționale obișnuiesc să facă totul cu grijă și atenție. Fac totul cât de bine pot.

Iată de ce ar trebui să luați în serios opțiunea de a construi cu pământ (lut)

Iată de ce ar trebui să luați în serios opțiunea de a construi cu pământ (lut)

….“din ţărâna suntem făcuti şi în ţărână ne vom întoarce”….

   În cele de mai jos, iată un articol extras din cartea lui Gernot Minke -„Construind cu pământ”. Arhitectul va avea o prezentare de 4 ore, la seminarul din Cluj Napoca, din data de 24-25 februarie 2018 (detalii în curînd) 

  Pământul capătă denumiri diferite când este folosit ca material de construcție. Ceea ce este denumit ștințific lut, este de fapt un amestec de argilă, nisip foarte fin (mâl), nisip și eventual componente mai mari, precum pietrișul sau pietrele. Pentru cărămizile nearse se folosesc adesea termenii „cărămizi din lut” sau „chirpici”, iar pentru cărămizile nearse comprimate, se folosește termenul „blocuri de pământ”. Când sunt compactate într-un cofrag, primește denumirea de „pământ bătătorit”, iar dacă cărămizile au forme sferice și se zidesc fără a se usca în prealabil sunt denumite „cob

case din chirpiciLutul are trei dezavantaje față de materialele industriale obișnuite :

1. Lutul nu este un material de construcție standardizat.  În funcție de locul de proveniență a lutului, compoziția acesteia va fi diferită, conținând cantități și tipuri diferite de argilă, mâl, nisip și alte agregate. În concesință, caracteristicile lutului pot diferi de la un loc la altul, iar prepararea unui amestec ideal pentru o anumită tehnică, poate fi de asemenea diferit. Pentru a-i stabili caracteristicile și a le schimbaatunci când este necesar, prin adăugarea de aditivi, trebuie să se cunoască exact comopoziția lutului cu care se lucrează. (n.r. – de asta vedem diferite tehnici, în diferite regiuni. Oamenii s-au adaptat. De exemplu în zona de vest a țării găsim mai multe case cu pământ bătătorit, pământul fiind mai nisipos, numai bun pentru această tehnică)

2. Amestecul de lut se contractă atunci când se usucă. Când se evaporă apa folosită la prepararea amestecului (este nevoie de umezeală pentru activarea puterii de legare și pentru o mai bună maleabilitate), vor apărea crăpături din cauza contracției. Raportul de contracție liniară este de obicei între 3% și 12% pentru procedeele umede (asemeni folosite pentru mortar și cărămizi din lut) și între 0.4% și 2% pentru procedeele mai uscate (folosite pentru pământ bătătorit sau blocuri de pământ comprimate). Contracția lutului poate fi limitată prin reducerea conținutului de argilă și apă, prin optimizarea distribuției de granule și prin folosirea aditivilor.

3. Lutul nu este rezistent la apă! Lutul trebuie protejat de ploaie și îngheț, în special dacă este în stare umedă. Pereții din pământ pot fi protejați de umezeala excesivă prin streașină lată, soclu înalt, prispe sau tencuieli cu o arecare compoziție de materiale impermeabile (praful de marmură, praf de sticlă, etc)

pereti din pamantPe de altă parte, lutul are multe avantaje față de materialele de construcții industriale, obișnuite:

  1. Lutul echilibrează umiditatea – Lutul poate să absoarbă și să elibereze umiditatea mai repede și într-o măsură mai mare decât orice alt material de construcție, permițând echilibrarea climatului interior. Experimentele făcute la Laboratorul de Cercetare pentru Construcții din Kassel, Germania, demonstrează faptul că atunci când umiditatea relativă dintr-o cameră se ridică brusc de la 50% la 80%, cărămizile nearse pot să absoarbă, în două zile, de 30 de ori mai multă umiditate decât cărămizile arse. Chiar dacă se află într-o cameră climatizată cu o umiditate de de 95% timp de 6 luni, chirpiciul nu se umezește, nu-și pierde stabilitatea și nici nu depășește conținutul normal de umiditate, care este de 5% până la 7% din greutate. (Umiditatea maximă pe care un material uscat o poate absorbi poartă denumirea de „conținut normal de umiditate”). Măsurătorile făcute pe o perioadă de 8 ani într-o casă recent construită în Germania, cu toți pereții interiori și exteriori făcuți din pământ, au demonstrat faptul că umiditatea relativă din această casă era în mod constant de 50% pe tot parcursul anului. Fluctuațiile erau de numai 5% până la 10% asigurând astfel condiții de viață sănătoase, cu  umiditate redusă vara și ridicată iarna
  2. Lutul menține căldura – La fel ca toate materialele grele, lutul menține căldura. Ca rezultat, în zonele cu mari diferențe de temperatură între zi și noapte, sau oriunde este necesară stocarea căldurii solare prin mijloace pasive, lutul poate echilibra climatul interior
  3. Lutul economisește energia și reduce poluarea mediului înconjurător – Pentru pregătirea, transportul și folosirea lutului este de nevoie de aproximativ 1% din energia necesară producerii, transportului și a folosirii cărămizilor arse sau al betonului armat. Lutul nu poluează în niciun fel mediul înconjurător.
  4. Lutul este refolosibil – Lutul nears poate fi refolosit de un număr de infinit de ori pe o perioadă foarte îndelungată. Lutul uscat vechi poate fi refolosit după ce s-a înmuiat în apă, deci lutul nu devine niciodată un material rezidual care ar putea polua mediul
  5. Lutul permite reducerea costurilor pentru materiale și transport – Solul argilos se găsește adesea pe șantier, astfel încât pământul excavat pentru fundații poate fi folosit pentru construcțiile din pământ. Dacă solul conține prea puțină argilă, trebuie adăugat sol argilos, iar dacă este prea multă argilă, se adaugă nisip. Folosirea pământului excavat înseamnă mari reduceri de costuri în comparație cu alte materiale de construcție. Chiar dacă solul este transportat pe alte șantiere, este de obicei, mult mai ieftin decât alte materiale industriale
  6. Lutul este ideal pentru cei care vor să-și construiască casa în regie proprie –  În cazul în care procesul de construire este supervizat de o persoană experimentată, aproape orice tehnică de construire cu pământ, poate fi realizată fără a pregătire profesională în domeniu. Deoarece procesele implicate nu necesită decât multă muncă, având la îndemână unelte și mașini ieftine, acestea sunt ideale pentru construcțiile individuale
  7. Lutul ajută la păstrarea (conservarea) lemnului și a celorlate materiale organice – Datorită conținutului de umiditate echilibrat de 0,4% până la 6% din greutate, precum și datorită capilarității ridicate, lutul conservă elementele din lemn care rămân în contact cu acesta, păstrându-le uscate. În mod normal, ciupercile sau insectele nu vor deteriora lemnul, deoarece insectele au nevoie de o umiditate de minimum 14%  până la 18% pentru a rămâne în viață, iar ciupercile de mai mult de 20%. În mod similar, lutul are capacitatea de a conserva cantitățile mici de paie din amestec (necesare cu rol de armătură). Totuși, dacă se folosește un amestec ușor de lut cu paie, cu o densitate de mai mic de 500 până la 600 kg/mc, atunci lutul își poate pierde capacitate de conservare din cauza capilarității ridicate a paielor, dacă acestea sunt în număr mare. În astfel de cazuri, paiele pot putrezi atunci când rămân umede pentru o perioadă mai îndelungată.
  8. Lutul absoarbe agenții poluanți – S-a susținut adesea că pereții din pământ ajută la purificarea aerului poluat din interior, dar acest fapt trebuie dovedit ștințific. Este adevărat că pereții din pământ pot absorbi agenții poluanți dizolvați în apă.

Vizitați www.casedinlut.ro – totul despre casele din pământ!

Iurta mongoleză – „cort” sau locuință temporară

Iurta mongoleză – „cort” sau locuință temporară

Iurta este o structură portabilă din zăbrele din lemn, acoperită cu pâslă, utilizată în mod tradițional de popoarele nomade din stepele Asiei Centrale.

Cuvântul iurtă își are originea într-un cuvânt turcic, care desemnează urma lăsată pe pământ de un cort care a fost mutat, putând în unele circumstanțe să semnifice și patria, relațiile de rudenie sau drepturile de proprietate feudală ale unei anumite persoane. „Iurtă” poate fi folosit în legătură cu modul de locuire în corturi numai în alte limbi decât cele turcice. În turca modernă, cuvântul „iurtă” este folosit ca un sinonim pentru „patrie”. „Iurtă”, înțeles ca structură de locuit, a intrat în limbile europene prin intermediul limbii ruse, unde se folosește cuvântul юрта (iurta) pentru a desemna respectiva structură.

(sursa : wikipedia)

Un fel de casă cu o simbolistică foarte puternică: acoperișul reprezintă cerul sau bolta paradisului, coroana reprezintă soarele și intrarea în lumea de sus, cei doi stâlpi – bagana – fac legătura între lumea de jos și lumea de sus.

Bogdan Maltezeanu – un român care iubește atât de mult aceste construcții încât le și fabrică – spune că In mod tradițional, iurta era așezată mereu cu intrarea în sud, iar opus ușii, în nord, era altarul, cel mai important loc – iurta nu era doar o simplă locuință, ci era și un loc sfânt. Întrebat de jurnalistul de la România Pozitivă dacă aceste construcții pot fi locuite în România, pe timp de iarnă, Bogdan a răspuns :  „sigur că se poate. Temperatura în Mongolia diferă în funcție de nord și sud, iar o medie ar fi intre între -30 și +17 pe durata unui an întreg. În România, media de temperatură nu scade sub -30 de grade Celsius, dar poate crește cu mult peste +17 grade Celsius, dar asta nu este o problemă, deoarece într-o iurta bine izolată poate fi răcoare pe timpul verii”.

Structura, asamblarea

Iurtele tradiționale sunt formate dintr-un schelet din lemn, acoperit cu pâslă. Pâsla este obținută din lâna oilor nomazilor. Lemnul folosit pentru construcția structurii de susținere este cumpărat din alte regiuni decât cele ale stepelor, unde nu cresc arbori. Scheletul este format dintr-unul sau mai multe ziduri din șipci, o ramă pentru ușă, grinzi pentru acoperiș și o coroană. Unele tipuri de iurte au unul sau mai mulți stâlpi care susțin coroana. Structura autoportantă din lemn este acoperită cu bucăți de pâslă. In funcție de posibilități, pâsla poate fi acoperită cu carton asfaltat sau alte materiale rezistente. Structura este rigidizată cu ajutorul legăturilor din funii sau panglici. Structura este comprimată de greutatea acoperișului și, uneori, suplimentar cu o greutate atârnată de centrul acoperișului.

Iurta este astfel concepută încât să fie demontată în bucăți mari, transportată cu ajutorul cămilelor sau iacilor și să fie reconstruită într-o nouă locație.

(sursa : wikipedia)

 

Aşa arată o casă ecologică care, poate fi şi ieftină

Aşa arată o casă ecologică care, poate fi şi ieftină

   Titluri atrăgătoare în mediul on-line : „Casă din baloți de paie de 75 mp la 1000 euro”. Păcat. Se creează confuzie, dezamăgire. Aș vrea să vă explic cum e cu prețurile caselor ecologice. Trebuie să recunosc că am „trișat” puțin în ceea ce privește titlul. Am vrut să vă atrag atenția, ca să accesați link-ul. Se pare că am reușit, și cred că nu o să vă pară rău. Tot ce mai am de făcut, este să vă conving să o și distribuiți. De ce? Pentru că pe lângă faptul că vă voi descrie o căsuță absolut drăguță, încerc să vă dau și câteva sfaturi.

gary zucker hobbit house„Trișatul” se datorează faptului că, de fapt, această casă pe care am să v-o descriu mai jos, a costat 40.000 de dolari. În condițiile în care dorim să ne construim o casă ecologică în România, considerăm că 40.000 dolari sunt mulți bani. Pentru un american, poate că nu. Dar casa lui Gary Zucker se află în SUA, mai exact în apropierea orașului Austin, Texas.

Pe toții ne interesează prețul. Prețul pe metru pătrat. primul lucru este să dăm un telefon, să scriem un e-mail la o echipă și să ne interesăm de preț. Este normal. Majoritatea ne dorim o casă. Nouă sau copiilor noștrii. Probleme cu banii sunt aproape peste tot. Așa că la auzul caselor ecologice, „case ieftine” nu-i așa, ne interesăm și de multe ori sunteți dezamăgiți la auzul ofertei (sau pur și simplu nu găsiți pe cineva cine să vă facă o ofertă).  Unii spun că o casă ecologică, „trebuie să fie mai scumpă!” – „pentru că e altă calitate, este mai bun, mai eficient”. Oare au dreptate?

Până una-alta, primul sfat al meu este că, dacă vrei într-adevăr să reduci cheltuielile, începe deja prin alegerea terenului! O casă construită pe un teren de lângă un oraș mare, cu siguranță va fi mai scumpă decât una în munții Apuseni (ca și exemplu). Asta nu pentru că am inclus prețul terenului, ci pentru că lângă un oraș mare, va trebui să cumperi aproape toate materialele iar în Apuseni poți să ai aproape gratuit, majoritatea materialelor. În orice caz, foarte ieftin.

Zucker a fost inginer IT. habar nu avea cum se ține o drujbă, un fierăstrău în mână. El și-a dorit o casă de vacanță în pădurea din apropierea orașului în care muncea. Pentru weekend-uri, pentru perioada când va fi pensionar. Și-a cumpărat un teren de 8000 mp și a început „cercetările”. Deși casa este denumită de mulți autori de articole „Micuța casă Hobbit”, în 1999 când au început lucrările la casă, filmul „Hobbit” încă nu apăruse pe ecrane. Gary Zucker spune, că în 1985, când a început să se gândească la această casă, nici Google nu-i servea cu atâtea informații ca acum, în zilele noastre. Stați! Era Google în 1985? Mă rog…Gary Zucker s-a inspirat și a învățat numai din cărți. Casa era proiectată cu o suprafață utilă de aproximativ 70 mp. Știa că nu-și permite să angajeze o echipă, era pregătit să se implice la maximum, însă nu știa ce fel de tehnică să folosească…cum spuneam era inginer IT.

Implicându-te în construcția propriei case, poți reduce costurile semnificativ…dar și stresul. Cu cât te implici tu și familia, eventual prietenii, cu atât mai mult poți economisi. Știu, vă gândiți că nu vă pricepeți, nu aveți timp. Nimeni nu se naște constructor. Ori pentru a deveni constructor nu e nevoie de „talente” moștenite. Se poate învăța ușor. În ceea ce privește timpul, părerea mea este că poți alege : mergi la muncă, faci bani pentru casă și pierzi din timpul petrecut cu familie și îți face casa un străin. Sau faci o pauză la locul de muncă, construiești propria casă, ești cu familia, vă distrați, vă jucați, în timp ce îți ridici casa. Da, știu. Legea nu ne lasă. Bineînțeles că cei, care fac legile vor să ne facă să credem că suntem proști. Dacă nu am face contractări de servicii, tranzacții, nu ar mai circula banii. Ghici cine ar pierde? Băncile? Așadar, pune-te liniștit la învățat, ai internetul, ai ateliere, voluntariate, cărți. Poți învăța, poți construi. (lângă orașe ai mai multe șanse să fi verificat, în Apuseni mai puține…deocamdată)

download (5)Gary spune că habar nu avea de multe, dar când s-a apucat, totul a venit de la sine. Recunoaște că, uneori a făcut exces în ceea ce privește dimensiunile, cantitatea materialelor, tocmai pentru a fi sisgur de rezistența acestora. În ceea ce privește tehnica cu care a construit pereții exteriori, a ales așa numita tehnică „slip-straw” sau „light – straw”. El se gândea să o construiască din piatră, dar un prieten, specialist i-a atras atenția că va trebui să construiască pereți dublii, cu termoizolație la mijloc (piatra are calități de conductivitate termică extrem de ridicat). La un atelier, din întâmplare a văzut tehnica „light-straw” și a zis „păi e simplu! Asta o pot face chiar și eu!”. Este o soluție de mijloc între casele din baloți de paie și cele din lut (cob). Paiele (desfăcut) se amestecă cu un lichid argilos și se așează în perete cu furca sau se pune în cofrag. Lichidul are rol de liant, dar datorită faptului că în compoziție este lut, automat se recomandă o grosime a peretelui de minimum 60 cm.

Este recomandat să cunoașteți calitățile materialelor și să le folosiți în mod corespunzător. Pe de altă parte, degeaba vă doriți o casă din baloți de paie, dacă în structura acesteia intră minimum 30-40 mc de lemne. Construind de exemplu cu tehnica „cob”, poți reduce acest necesar cel puțin la jumătate. Sau degeaba vrei o cabană de lut în vârful Omu. Transportul lutului te va costa enorm, având în vedere că acolo este stâncă. Incercați să alegeți o tehnică în funcție de ceea ce vă oferă terenul. Din nou ajungem la alegerea terenului. Un teren în Apuseni (daca tot am luat acest exemplu), probabil îți va oferi și ceva lemn, și lut, piatră, apă, nisip, dar probabil și paie. Acolo ai multe șanse să te ajute localnicii cu căruțele și poate ieși mai ieftin decât cu utilaje. În alegerea tehnicii mai trebuie avut în vedere un aspect : este recomandat, (și mai mult ca sigur că și ei își vor dori) să implicați copii voștrii! Să știți că pentru un copil de 5-10 ani este destul de greu să care baloți sau găleți de pământ ca să umplă saci de rafie. Sunt numai două cazuri (tehnici) unde copii se pot implica doar la tencuială. La cob, la light-straw imediat după ce fundația e gata. 🙂 Cu un teren ideal, cunoștine de bză în domeniu, implicare la maxim, definirea pretențiilor, puteți să aveți o casă ecologică adevărată! Una eficientă, practică, sănătoasă, ieftină! Asta sper să pot dovedi și cu „coliba” mea…când va fi gata casa! Oricum, eu am încercat să explic cât se poate de corect și real cum stă situația costurilor pentru construcția unei case ecologice, începând cu cazul în care apelezi la echipă, până la cazul în care ți-o faci cu familia. Citește aici!

Majoritatea finisajelor sunt făcute de Gary şi familia acestuia. Merită să aruncați o privire pe filmulețul în care chiar Gary își prezintă povestea (doar în limba engleză). Dacă doriți mai multe sfaturi în privința reducerii costurilor, vă rog să accesați ACEASTĂ PAGINĂ!

Aici poţi vedea şi multe imagini cu căsuţa lui Gerry : Gary’s FLICKR PAGE

 

Arh. Adina Sztahura – de la oraș la căsuță din baloți de paie

Arh. Adina Sztahura – de la oraș la căsuță din baloți de paie

Recent înfințata asociație „Coliba Verde” are ca scop principal promovarea și încurajarea construcțiilor ecologice dar, și traiul simplu, autosustenabil, cu grijă față de mediul înconjurător. Pentru a-și atinge scopul, asociația își propune să organizeze evenimete, manifestări de informare a celor interesați de această temă. Ca și prim pas, deja am început demersurile pentru organizarea unei conferințe de două zile, mai exact în zilele de 24-25 februarie 2018. Evenimentul va avea loc în localitatea Cluj Napoca și va avea câțiva  invitati speciali, ai căror nume este pe buzele multora dintre cei ce vorbesc de construcțiile ecologice (lut, baloți din paie, etc). Este vorba despre Arh. Ileana Mavrodin și Arh.Gernot Minke,  Arh. Silvia Demeter si  Arh.Adina Sztahura. Arhitecți care si-au confirmat deja prezenta, ca si prezentatori, la acest eveniment

În acest articol ne propunem să acordăm puțină atenție doamnei Arh. Adina Sztahura, și să vedem de ce ar trebui să veniți să o ascultați apoi, intr-un alt articol vă vom povesti si despre domnul Gernot Minke și ceilalți prezentatori Silvia Demeter  și Ileana Mavrodin desi, credem că, pentru pasionatii de case ecologice nu vom putea adăuga prea multe noutăți.

„Eu am devenit arhitect fiindcă vreau să ajut oamenii să își facă case potrivite pentru ei: pentru firea lor, pentru banii lor și cel mai important, case care să îi ajute și să îi servească. La un moment dat am fost confundată cu persoana care face rost de autorizația de construire. Ei bine și aceasta e o etapă, de care mulți se sperie, dar nu este totul. E doar un hop birocratic. Împreună cu soțul meu, care este și el arhitect avem un vis de a face case pentru oameni asemănători nouă, case așezate, care se nasc și cresc din teren. Ne place să desenăm cu mâna de aceea când concepem o casă schițăm de mână, deși moda este să faci imagini realiste pe calculator.” scrie Adina Sztahura în prezentarea de pe blogul personal.

Adina Sztahura: arhitect si permacultor, absolventa a Facultatii de Arhitectura Cluj  (2006), absolventa a cursului de Desing de Permacultura sustinut de prof. Pascal Depienne (2011), membru activ al Asociatiei Romane de Permacultura. Face parte din echipa care a initiat proiectul „Scoala din gradina”. Este pasionata de case naturale si vrea sa ajute cat mai multa lume sa isi construiasca o casa sanatoasa. Impreuna cu sotul, deasemenea arhitect construiesc casuta familiei : un proiect experimental din baloti, povestea proiectului gasindu-se pe blogul : fele-apa-fele-viz.blogspot.ro….

   Vă invităm cu mare drag să veniți să aflați povestea intreagă al acestui „drum”, chiar de la doamna arhitect Adina Sztahura, la seminarul din luna februarie al anului 2018.

 

Modul ecologic (și ieftin) de a trata lemnul

Modul ecologic (și ieftin) de a trata lemnul

   Deși soluția nu are tradiție în România, cred că acest articol, poate veni în ajutorul celor care caută soluții locale, naturale și ieftine, pentru acoperirea casei sau, dacă nu, cel puțin pentru a trata (chiar impermeabiliza) lemnul împotriva dăunătorilor. Pentru România, soluțiile tradiționale pentru învelitoare, erau paie, fân, șindrilă din lemn, stuful și țiglele ceramice. Căutând soluții alternative, mulți dintre noi ne-am gândit că o idee bună ar fi soluția scandinavilor și anume, acoperișul verde. Căutând o soluție ecologică dar mai ales ieftină pentru învelitoare, chiar și mie mi-a dat bătăi de cap, atunci când am ajuns să mă gândesc la „coliba” mea. Îmi plăcea ideea acoperișului verde, dar nu este neapărat o soluție ieftină numai dacă te gândești la ce structură ai nevoie pentru a susține o astfel de greutate. Multă vreme soluția ideală pentru mine a fost țigla ceramică refolosită. De ce nu? Au stat pe case mai mult de 70 de ani și sunt date jos încă în stare bună, doar pentru că oamenii își aleg soluții moderne. Dacă pe acoperișul meu stă cel puțin 20-30 de ani (și nu văd de ce nu) atunci merită cei 30 de bani pe bucată, cât se cere în zona în care vreau să construiesc. Apoi am văzut un filmuleț cu acoperișul din paie. Mi-a plăcut enorm de mult simplitatea și eficiența acestuia…..și este extrem de ieftin. Totuși, din punctul meu de vedere, dezavantajul ar fi (mai mult estetic), acoperișul extrem de înalt necesar unei învelitoare din paie. Dar, acum, în lista mea a intrat o a treia soluție și despre asta dores să vă scriu puțin mai pe larg : Yakisugi – o tehnică cât se poate de simplă, de finisare și protejare a lemnului.

Yakisugi
Yakisugi

Am auzit de această tehnică de la un arhitect cu care colaborez la o casă din baloți de paie. Am „salvat” ideea și după o vreme am început să caut pe internet. Rezultatul căutării a fost una extrem de plăcută pentru mine, sper să vă placă și vouă. 🙂

  Oricine putea face mai demult ceva ce astăzi necesită bani și angajarea unei echipe de oameni specializați, cu materiale și scule pe care nu ni le-am permite să le cumpărăm. Trecutul este un izvor nesecat de cunoștințe și e păcat că se pierd.

Yakisugi este o tehnică simplă, veche, folosită de meșterii japonezi pentru finisarea și protejarea suprafeței exterioare a lemnului în aplicațiile exterioare. „Yakisugi” sau „Shou sugi ban” sunt termenii folositi ca denumire pentru acest procedeu, cu o căutare pe Google sau Youtube probabil găsiți mai multe informații (în alte limbi). CARBONIZAREA conferă o rezistență suplimentară naturală lemnului, fiind folosită de pe vremurile epocii de piatră când omul primitiv își întărea vârful suliței de lemn prin ardere. Suprafața lemnului cu care se fac placările exterioare se carbonizează printr-o ardere cu flacără puternică, rapidă, apoi se curăță funinginea de suprafață și se aplică ulei de tung sau ulei de in. Acesta are proprietatea de a se întări în contact cu aerul fiind primul lac natural folosit vreodată. Cu cât se aplică mai multe straturi, cu atât pelicula de contact cu exteriorul se îngroașă și crește rezistența în timp.

Tehnica aplicării acestui finisaj presupune arderea fie îndividual cu o torță pe gaz, fie în pachet a unei suprafețe a scândurii. Experiența și practica vor fi cele mai bune sfătuitoare privitor la gradul de insistare cu flacăra, nivelul satisfăcător de pătrundere a carbonizării în profunzime sau viteza de producție a acestor elemente.

Personal încă nu am încercat această tehnică, dar cu siguranță când ne apucăm de pereții din lut al colibei noastre, voi încerca și vă voi povesti mai multe. Până atunci, mai jos puteți vedea un scurt filmuleț despre simplitatea acestei tehnici și câteva imagini pe care puteți vedea că, în Japonia, tehnica se folosea și pentru finisarea pereților exteriori. De altfel, probabil că unii dintre voi vă aduceți aminte că la noi, această metodă (de ardere a lemnului) se folosea la stâlpii din lemn (pentru gard, telegraf, etc). Partea care era introdusă în pământ era protejată de umezeală, insecte, etc prin aredrea acelei părți.

Sursă de inspirație pentru acest articol, a fost un site web, unde iubitorii de obiecte din lemn pot găsi informații utilewww.stejarmasiv.ro/

Casă din baloți de paie? Încearcă tehnica GREB! Iată de ce :

Casă din baloți de paie? Încearcă tehnica GREB! Iată de ce :

„Tehnica GREB este aztăzi singurul sistem constructiv pus la punct și reproductibil pentru casele din baloți de paie”

Case din baloți de paie – Astăzi, cu costul ridicat și în creștere din ce în ce mai mare al materialelor de constructii moderne, cei mai mulți oameni din țările în curs de dezvoltare nu își pot permite să le cumpere, să le folosească. Prin urmare, unii aleg cele mai ieftine materiale moderne, dar asta le va afecta sănătatea. Din ce în ce mai mulți oameni se întorc la soluțiile naturale și caută soluții ieftine de construire. Mai sunt și cei care aleg materialele naturale, fiind conștienți de avantajele acestora. Vrând nevrând, cu toții ajung să folosească la construcția caselor, cele mai vechi materiale de construcții : pământul, piatra, lemnul, paiele….sau chiar baloții de paie!

Pereti din baloti de paie

În domeniul constructiilor ecologice, casele din baloti de paie stârnesc un interes din ce în ce mai mare. În rândul celor care sunt interesați de această soluție, există un oarecare „folclor” dar, nu e de mirare. Există chiar și o dezinformare voită din partea unor blog-eri care caută mai mult „senzaționalul” decât să prezinte realitatea. De asemenea, la nici o facultate de construcții nu se predă absolut nimic despre construcțiile ecologice, în general. Din păcate, singurele surse de informare rămân cărțile, internetul sau practica (voluntariat, atelier) pe santiere unde construiesc oameni experimentati….sau neexperimentati, pentru ca si din greselile altora se poate învăța.

Despre casele din baloți de paie, există o descrie generală pe site-ul www.casenaturale.ro dar, acesta este mult prea puțin pentru a desprinde „tainele” acestei tehnici. Cărți traduse în limba română nu sunt dar și cele în limba engleză sunt destul de sumare.

Fig2 – click pe imagine pentru a cumpara

După o experiență de câțiva ani în acest domeniu (recunosc, cu bune și cu rele) și după ce am intrat în posesia unei cărți excelente, mi-am propus ca în acest articol să vă atrag atenția asupra unei tehnici, metode de a construi o casă din baloți de paie. Această tehnică se numește GREB.

Iată, in cele de mai jos, traducerea unui fragment din cartea dedicată acestei tehnici :

«„Tehnica GREB” definește de fapt structura de lemn cu care se lucrează, modul de zidire (asezare) al baloților, respectiv amestecul de materiale folosit pentru tencuirea exterioară dar și modul de aplicare al acestuia. „GREB” este prescurtarea de la „Grupul de Cercetare de la Batture”, cei care au dezvoltat această tehnică.

În general, tehnica GREB este aztăzi singurul sistem constructiv pus la punct și reproductibil pentru casele din baloți de paie având un proces de realizare operațional și descris în întregime.  Acest sistem folosește materiale portabile o omanual, disponibile oriunde, la prețuri cât se poate de accesibile. Permite autoconstructorilor să-și construiască o casă cu înalte performanțe energetice, chiar și pe două nivele.

În 2011, la 16 ani de la construirea primei case cu această tehnică, și la 6 ani de la apariția primei ediții al acestui manual (vezi fig 2.), există, se pare, în Franța, peste 150 clădiri construite cu această tehnică. Numeroase șantiere sunt deschise în lumea întreagă. Personal, cunosc două cazuri în România. În anul 2018 ne propunem să construim o saună cu această tehnică, la „Coliba Verde”.  Dar iată câteva avantaje care trebuie aduse neapărat în prim plan :

  • structură compusă dintr-o singură secțiune de lemn. Se lucrează cu dulapi de 10×4 cm. Pentru pereții unei case de 100 mp construiți e nevoie de doar 2 mc de cherestea!
  • puține unelte necesare pentru montare
  • manevrarea ușoară a materialului lemnos, datorită dimensiunii reduse
  • nu necesită asamblări complexe
  • structura poate fi chiar demontată ușor având în vedere că se lucrează cu șuruburi
  • stabilitatea zidurilor datorită structurii duble
  • datorită liniilor drepte, recomandat pretențioșilor
  • chiar dacă legea nu permite, poate fi construită cu ușurință de o familie

 

 

 

 

 

 

 

Așa cum în orice bine este un pic de rău și invers, tehnica GREB are și ea mici inconveniente :

  • turnarea mortarului necesită o importantă mână de lucru (necaificată însă)
  • necesitatea de a avea sectiuni de lemn bine calibrate pentru o mntare ușoară
  • reticenta unor profesionisti din constructiile conventionale (tamplar, electrician, etc.) fata de un sistem original si necunoscut
  • complexitatea aplicării unei tencuieli exterioare durabile pe suport mixt, lemn si mortar

»»

 Normal că pe lângă avantajele specifice acestei tehnici, se cumulează și toate avantajele generale unei case ecologice. A fost o perioadă când m-am îndepărtat puțin a tot ceea ce a însemnat pentru mine „case din baloți de paie” pur și simplu că am considerat o soluție destul de comercială dar mai ales scumpă datorită structurii de lemn (ceea ce se poate elimina la câteva tehnici cu pământ)…însă, încercând această tehnică (GREB) am realizat că poate fi o soluție pentru multe familii. Asa că am decis ca în vara anului 2018 să construiesc o mică construcție cu această tehnică care, va servi ca și saună. Vă recomand să cumpărați cartea pentru că sunt și multe imagini care vă poate ajuta să vă insușiți tehnica. Sper să vă fie de folos!

Ai fi interesat să participi la un atelier cu tema caselor din baloti de paie? Te asteptam în luna Iulie la Coliba Verde. Citeste detalii AICI!

Silvia Demeter – „Arhitecta Prințului Charles” la seminarul din Cluj Napoca

Silvia Demeter – „Arhitecta Prințului Charles” la seminarul din Cluj Napoca

Recent înfințata asociație „Coliba Verde” are ca scop principal promovarea și încurajarea construcțiilor ecologice dar, și traiul simplu, autosustenabil, cu grijă față de mediul înconjurător. Pentru a-și atinge scopul, asociația își propune să organizeze evenimete, manifestări de informare a celor interesați de această temă. Un astfel de eveniment este și conferința de două zile, mai exact în zilele de 22-23 februarie 2020. Evenimentul va avea loc în localitatea Brașov și va avea câțiva  invitati speciali, ai căror nume este pe buzele multora dintre cei ce vorbesc de construcțiile ecologice (lut, baloți din paie, etc). Este vorba despre Arh. Ileana Mavrodin și Arh. Silvia Demeter si  Arh. Vlad Sadici.

Seminar „Case ecologice”, Brașov 22-23 februarie, 2020. Click pentru detalii!

 

Silvia Demeter – ”Arhitecta Prințului Charles”

imagine preluata de pe site-ul www.avantaje.ro

În acest articol ne propunem să acordăm puțină atenție doamnei arh. Silvia Demeter –  desi, credem că, pentru pasionatii de case ecologice nu vom putea adăuga prea multe noutăți – și să vedem, de ce ar trebui să veniți să o ascultați apoi, intr-un alt articol vă vom povesti si doamna arh. Ileana Mavrodin (aici)

„Silvia Demeter Lowe a absolvit arhitectura, are un masterat luat la Oxford şi a devenit restaurator al Casei Regale Britanice pentru proprietăţile Prinţului Charles din România. A renunţat la o carieră de vis, pe bani foarte mulţi, acolo, în Anglia, ca să se întoarcă în Braşovul ei natal şi să redea românilor picăturile de frumuseţe şi de istorie ale unor clădiri de poveste.

Silvia Demeter Lowe a renunţat la Oxford pentru Braşov. A dat cu piciorul unui job de vis ca arhitect în Anglia ca să se întoarcă în ţară. Dezamăgită de reacţia autorităţilor române, cărora le-a oferit experienţa ei în domeniul restaurării, Silvia Demeter Lowe a decis să schimbe înfăţişarea României pe cont propriu. Sătulă să vadă cum se năruie casele frumoase sub ochii autorităţilor, cum clădirile urâte umbresc monumentele, arhitecta a strâns fonduri prin fundaţii patronate de prinţul Şerban Cantacuzino şi de prinţesa Marina Sturza şi a reparat porţi vechi de o sută de ani din Braşovul vechi, care stăteau să se dărâme. Acum încearcă să facă rost de bani ca să restaureze faţade întregi…..

….citeste mai mult AICI

„Earthship” – casa independentă ideală, casa „offgrideri”-lor?

„Earthship” – casa independentă ideală, casa „offgrideri”-lor?

Desi există păreri diferite în ceea ce privește materialele de construcții folosite (mai mult din cauza cauciucurilor dar, acestea ar putea fi înlocuite cu saci umpluți cu pământ de exemplu. Nu uitați că față de România, în SUA, sunt grămezi uriașe de cauciucuri uzate) , „Earthship-ul” reprezintă o casă complet independentă (căutată de „offgrid-eri” ) construită din materiale reciclate precum cauciucuri uzate, doze de aluminiu, sticlă, lemn sau beton si care își controleaza propria răcire, incălzire și electricitate. Termenul de “Earthship” este abrevierea a tot ceea ce inseamnă o construcție ce are la bază un proiect autonom si independent economic.

             

 

Ceea ce este incredibil la acest gen de constructii este căt de luxoase pot fi, pe lângă faptul că sunt practice și ocrotesc mediul inconjurător. Aceste tipuri de construcții sunt ideale în cazul în care dorești să te desprinzi de viața de oraș și să trăiești într-un mod natural si independent.

 

     

Ce oferă? în primul rând libertate – în orice moment. În al doilea rând poate fi construită de aproape oricine. În același timp, costurile traiului cum ar fi electricitate, gaz, încălzire, apă și canalizare sunt reduse. Nu în ultimul rând, te desprinzi de dependența pe care sistemul ți-o oferă ca fiind unica solutie. Orice sistem Earthship include colectarea de apă, canalizare proprie, electricitate ecologică si reciclarea deșeurilor. Aici sunt câteva motive pentru care poți să optezi spre acest tip de locuintă.

 

Case din lut. ATELIER PRACTIC ȘI TEORETIC. Click aici pentru detalii.

1.Earthshipurile sunt incredibile.

Poate fi construit aproape in totalitate din materiale reciclate, si in acelasi timp sa ofere un comfort nemaipomenit.

           

 2.Iti poti cultiva propria ta mancare.

Includerea unui sistem de incalzire solara pasiv este parte din procesul crearii unui earthship. Sistemele solare pasive pot servi de asemena ca sera, oferindu-ti posibilitatea de a avea o mica ferma. Gandeste-te cum ar fi sa ai propriile tale legumele proaspete!

3.Eficient in privinta apei – perfect pentru conditiile secetoase.

Earthshipurile sunt construite sa colecteze apa de ploaie si sa recicleze cat de multa apa este posibil. Apa colectata de pe acoperis este dirijata intr-o cisterna, canalizata si filtrata pentru chiuveta si dusuri. Apa care nu este folosita sau este “murdara” poate fi dirijata spre sera pentru udarea plantelor. Nu se pierde nici un strop. Incalzirea apei se face cu ajutorul soarelui, a biodieselului sau gazului.  Daca este necesar, poate fi racordata si la sistemul de apa curenta a orasului.

4. Energie la costuri mici.

Earthshipurile sunt incredibil de eficiente atunci cand este vorba despre energie, ceea ce inseamna sa ai cateva panouri solare si poate si o turbina de vant. Pentru incalzire, iti instalezi un sistem de soba inteligent si ieftin. Exista metode care nu sunt costisitoare, si in accelasi timp, ofera caldura mare.

5. Un alt beneficiu este ca nu ai facturi.

Este o incantare sa vezi ca gramada de facturi cu care erai obisnuit s-a redus consistent.

6. Sunt usor de construit.

Exista multe exemple de tinere cupluri care si-au construit singuri propria locuinta, fara ajutor doar in 3 luni, fara ca sa fie experti in asa ceva.

7. Costul nu este foarte mare daca folosesti materiale reciclate.

Gandeste-te cum ar fi sa iti construiesti o locuinta comfortabila, decenta si independenta.

Construirea unei astfel de locuinte reprezinta un prim pas spre evolutie, spre a construi o lume mai curata, care sa traiasca in acord cu mediul inconjurator. Intr-o societate in care tehnologia este din ce in ce mai avansata, datoria noastra este sa tinem pasul cu ea si sa folosim ceea ce ne ofera pentru a ne autosustine si a ne reda dreptul la libertate. Earthship-ul este o solutie venita in intampinarea celor care isi doresc un mod de viata alternativ, curajos si responsabil. In acelasi timp, reprezinta un mijloc de durata prin care sa incepem sa dezvoltam un mod de viata prin care sa oferim respect naturii si planetei.

Pentru unii oameni ideea pare foarte atractiva. Pentru altii insa, obisnuiti cu confortul oferit de viata de la oras, poate fi o provocare. Fiecare dintre noi este diferit, si trebuie sa alegem varianta care ni se potriveste cel mai bine. Faptul de a avea variante alternative este totusi un prim pas spre a avea un trai care sa ne ofere perspectivele dorite.

Text preluat de pe www.constiintacolectiva.ro 

Imaginile au fost preluate de pe www.boredpanda.com

Connect with:

I accept the terms and conditions.