Pentru mulți dintre noi, atunci când am auzit prima oară de „permacultură”, am crezut că este vorba despre un grădinărit „fără sapă”. De fapt, nu știu din ce motiv, așa ne-a fost prezentat. Mulți au crezut că permacultura este un mod de a crește legume și fructe fără efort fizic. După patru ani – de când trăim după principiile permaculturii – pot să vă spun că nu există viață sănătoasă și fericită fără muncă, fără efort fizic (iluzia asta falsă, ni-l oferă BANUL dar, asta este o altă poveste). Ba mai mult, permacultura NU ESTE doar un „alt mod – ecologic – de grădinărit”. Este mai mult de atât. Iată cum este definită pe wikipedia :

Permacultura este o modalitate de proiectare și design a așezărilor umane și sistemelor agricole perene, bazată pe imitarea relațiilor ce există în ecosistemele naturale. Majoritatea populațiilor native au practicat anumite forme de permacultură înainte de popularea continentului Europa. Noțiunea de permacultură înseamnă cultură (agricolă) permanentă. Agricultorul austriac Sepp Holzer a fost primul, în anii 1960, care a practicat permacultura, ca metodă sistematică. În anii 1970, ideile sale au fost preluate și dezvoltate pe baze științifice de australienii Bill Mollison, David Holmgren și asociații lor, care le-au popularizat într-o serie de publicații

În cartea lor Permaculture One (1978) Bill Mollison și David Holmgren a trasat și cele trei direcții etice ale permaculturii:

1. Grija pentru Pământ : să ne îngrijim ca sistemele vii să poată supraviețui în continuare și să prolifereze;

2. Grija pentru omenire : să ne îngrijim ca oamenii să poată avea acces la toate resursele ce le sunt necesare pentru a trăi;

3. Repartizarea etică și limitarea consumării resurselor : stabilind limite pentru nevoile noastre putem obține resurse cu care să sprijinim cele două direcții anterioare. Surplusul îl vom împărți cu alții.

Permacultura se ocupă cu proiectarea mediului, astfel încât acesta să se autosusțină, pe principii ecologice și biologice, folosind de multe ori modele care apar în natură. Scopul este optimizarea efectului și minimizarea muncii. Scopul permaculturii este să creeze sisteme stabile, productive, care să răspundă nevoilor umane și să integreze armonios mediul cu locuitorii săi. Pentru a-și atinge scopul, permacultura ia în considerare procesele ecologice ale plantelor și animalelor, ciclurile lor de hrănire, factorii climaterici și ciclurile meteorologice.

Permacultură la Coliba Verde

Stăm departe de a putea spune că am înțeles 100% și aplicăm în viața noastră tot ce înseamnă permacultură. Avem multe de învățat. În acest scop ne folosim de internet dar avem și câteva cărți de specialitate, favorita noastră fiind „Gaia’s Garden” (probabil pentru că o avem tradusă în lb. maghiară). Construim folosindu-ne de resursele naturale, bineînțeles că nu folosim îgrășăminte artificiale, observăm natura și ne străduim să ne integrăm.

Ne concentrăm foarte mult să grădinărim după principiile permaculturii și după 4 ani de străduință putem să spunem că se văd rezultatele din ce în ce mai mult. Printre încercările noastre se numără straturile înălțate („hugelkulture”), stratul „gaură de cheie”, dar, până la urmă, visul nostru este să avem până la urmă o grădină mare, cu legume și fructe, plante care trăiesc în armonie….

Un filmulet din toamna anului 2020 despre gradina noastra

Experiența proprie pe această temă o găsiți AICI

Share this Page

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.