Coliba Verde/ octombrie 26, 2019/ Construcții ecologice, Diferite sfaturi utile, Minimalism, Off Grid ( viața fără facturi), Solutii alternative/ 0 comments

Trăind cu speranța că acest clei se obține din animale moarte în mod natural (și nu ucise direct pentru acesta), aș dori să atrag atenția celor care își construiesc case ecologice că, avem o soluție naturală de a lipi lemnul și de a stabiliza vopselele aplicate pe diferite (în loc de aracet sau alt adeziv sintetic) . Cleiul de oase este un adeziv obtinut prin fierberea prelungita a tesuturilor de provenienta animala. Prin hidroliza colagenului din pielea, oasele sau tendoanele de origine animala, rezulta un clei pe baza de proteine coloidale, cu aspect gelatinos. Aceste proteine formeaza o legatura la nivel molecular cu obiectul de lipit. Cuvantul „colagen” este de provenienta greceasca (kolla), insemnand lipici, clei, adeziv.

Avantajele cleiului de origine animala

  • termen de valabilitate nelimitat daca este depozitat corespunzator, in spatii aerisite, fara umezeala sau caldura excesiva, intr-un recipient inchis ermetic. Ma refer strict la cleiul uscat, nu cel preparat
  • reversibil – vechile obiecte lipite cu clei de origine animala se pot desprinde usor, fara a cauza deteriorari, din acest motiv fiind preferat de restauratori, conservatori, lutieri s.a. Desprinderea se face folosind un foehn industrial (caldura mare) sau cu aburi
  • forta mare de lipire. Timp de mii de ani si-a dovedit eficacitatea, nimeni nu poate nega acest lucru
  • nu este nevoie ca vechiul clei sa fie indepartat de pe obiectul pe care vrem sa-l reparam / restauram. Cleiul intra in reactie cu cel vechi, formand o noua legatura.
  • nu este toxic pentru mediu si nici pentru om
  • adera pe aproape orice tip de suprafata, inclusiv cele netede si acopera o gama foarte larga de materiale (lemn, ceramica, sticla, metal, cauciuc etc.)
  • in cazul imbinarilor a doua materiale, nu este necesara folosirea menghinelor sau a altor greutati pentru a exercita presiune mare pe cele doua obiecte, ca in cazul aracetului sau al prenadezului. Este de ajuns a se aseza un obiect peste cele doua parti lipite, pentru a evita frictiunea si deplasarea acestora
  • cleiul uscat se curata cu apa nefiind necesari solventi speciali
  • reutilizare
  • se poate slefui fara probleme
  • se foloseste si in domeniul decorativ pentru realizarea efectului de „crapaturi” asupra obiectelor din lemn;

Modul de utilizare:

Cleiul cumparat din comert poate fi sub forma de granule, sub forme de perle sau placi care trebuiesc sparte in fragmente mai mici.In mod normal cleiul se prepara prin amestecul de apa rece si clei intr-o proportie de 1:1 – 1:3 (o parte clei si una apa). Eu intotdeauna il pregatesc 1:2 si nu recomand depasirea proportiei de 1:3, daca vreti sa-l folositi pentru lipit. Pentru modelaj se foloseste in proportie de 1:8 – 1:10.Cleiul se pune intr-un borcan peste care vom adauga apa rece si-l vom lasa timp de 2-3 ore sa traga toata apa, amestecand in borcan o data la jumatate de ora, pentru a nu ne ramane granule nehidratate. Dupa acest interval de timp, borcanul este pus intr-un vas cu apa, la bain-marie. Intre fundul borcanului si fundul vasului puneti o carpa mai grosuta, o laveta sau o bucata de lemn, astfel incat borcanul sa nu atinga fundul vasului, evitand in acest fel spargerea sticlei. Pe toata perioada cand sta la flacara (sursa de caldura) amestecati continutul cu un betisor, coada de pensula etc. In acelasi timp, cand amestecati continutul, ridicati betisorul pentru a urmari consistenta cleiului la cald, care ar trebui sa fie ca cea a unui sirop. Daca cad doar stropi, inseamna ca cleiul este slab (pentru a remedia acest lucru cititi sfaturile de mai jos). Temperatura cleiului nu trebuie sa depaseasca 70C, altfel cleiul isi pierde din proprietati. Cea mai simpla metoda (pe care o folosesc si eu) de a ne da seama cat de fierbinte este cleiul: urmariti apa pana in momentul cand incepe sa scoata bule de pe fundul vasului si sa se ridice aburii. In acest moment puteti lua vasul de pe foc / sursa de caldura si sa folositi cleiul.Timpul de lucru al cleiului variaza in functie de temperatura camerei, a proportiilor folosite si a tipului de clei folosit. Pentru cleiul de oase, standard, cumparat din comert, la o temperatura de 25-30C si proportie de 1:2, timpul de lucru este de aproximativ 10-15 minute, dupa care este necesara reincalzirea cleiului. In cazul in care folosim clei de piele, timpul de lucru scade, din cauza „fortei”, pe care am explicat-o mai sus. Pentru a intarzia acest proces, cititi la <Retete – clei lichid>.Aplicarea cleiului se face uniform, intr-un strat subtire, iar daca s-a scurs pe la imbinari, acesta se poate sterge cu o carpa umeda.

Dezavantajele cleiului de origine animala:

  • se lucreaza doar la cald
  • mirosul. Referindu-ne la cleiul de oase, avem 3 stadii :
    • 1. cand cleiul nu este preparat, acesta are un miros specific (nu prea am cu ce sa-l asociez)
    • 2. cand cleiul este cald, miroase a jumari sau a untura
    • 3. dupa ce a fost aplicat si incepe sa se evapore apa, cleiul miroase a caine ud sau a cadavru. Dupa uscarea completa, cleiul nu mai are miros.
  • daca este expus pentru o perioada indelungata de timp la caldura excesiva si umezeala, fiind un produs organic, formeaza mucegai si se altereaza;

Sfaturi:

  • cleiul nu se inmoaie in apa calda (fierbinte) deoarece granulele se vor dizolva la exterior, iar interiorul ramas va fi unul dur, necesitand o perioada mai lunga de timp pentru a se dizolva. Comparativ cu apa rece, cleiul inmuiat in apa calda necesita o perioada de 2-3 ori mai lunga.
  • daca cleiul preparat este prea fluid (picura de pe betisor, cand il ridicati din vas), indepartati vasul de pe sursa de caldura, asteptati 5 minute sa se racoreasca un pic, dupa care adaugati clei proaspat (uscat) si amestecati. Vasul se va pune inapoi pe flacara, la temperatura mica, pana la dizolvarea completa a granulelor. In cazul in care adaugati granule de clei proaspat peste cel fierbinte, acestea vor forma o crusta la suprafata care nu va permite evaporarea apei iar granulele se vor dizolva foarte foarte greu.
  • dupa folosire, cleiul se lasa la racit, la temperatura camerei, dupa care se introduce in frigider pana la urmatoarea folosire. La frigider, rezista circa 3-4 saptamani, dupa care incepe sa formeze mucegai. Daca se intampla acest lucru, aruncati cleiul. Pentru a preintampina formarea mucegaiului, se scoate o data la saptamana cleiul si se reincalzeste, dupa care se pune la loc, in frigider. Daca nu vreti sa-l mai folositi, atunci, cat este cald, turnati-l intr-un strat cat mai subtire intr-o tava mai larga si lasati-l sa se raceasca pana devine gelatina. Gelatina formata se pune la uscat, dupa evaporarea apei, ramanand doar cleiul sub forma unei placi dure si casante.
  • a nu se lasa la uscat direct in lumina solara, sau la caldura excesiva deoarece se va topi. Procedeul de uscare se realizeaza cel mai bine toamna sau primavara, cand temperaturile nu sant extreme sau in camere, unde temperatura si umezeala nu depasesc 40C. Pentru usurinta uscarii, puteti da placa pe razatoare sau sa o taiati bucatele mici, dupa ce a s-a uscat cat-de-cat, ajungand la consistenta unui cauciuc. „Fulgii” rezultati se aseaza pe o plasa sau pe un material textil subtire prin care poate circula aerul avandu-se grija ca bucatile de clei sa stea cat mai dispersate posibil (pentru a nu se lipi intre ele).
  • în cazul in care nu mai doriti sa folositi cleiul deloc, lasati-l sa se raceasca, dupa care aruncati-l la plante; este foarte bun ingrasamant.- borcanul sau vasul in care este depozitat cleiul trebuie spalat la un interval regulat cu apa calda si sapun, pentru inlatura eventualii microbi care pot altera calitatea cleiului in timp;
  • pensulele nefolosite o perioada lunga de timp, se lasa intr-un borcan, recipient cu apa, pana ce cleiul se va inmuia, dupa care parul pensulei se poate spala cu sapun si apa calda pentru indepartarea eventualelor bacterii
  • persoanele care s-au murdarit pe maini cu substante care se curata greu (cum sant mecanicii, instalatorii etc.), se pot da cu clei cald pe maini, frecand palmele intre ele, pana cand cleiul incepe sa se raceasca si sa formeze reziduuri solide si elastice, care vor fi aruncate ulterior, lasand mainile curate
  • mucegaiul care se formeaza la suprafata cleiului este produs de grasimi. Pentru indepartarea grasimilor, se toarna cateva picaturi de soda, care vor coagula grasimile pe fundul vasului;

Informații preluate de pe blogul : http://legatorulamator.blogspot.com

Share this Post

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.