Proiectul de la Dărmănești (Valea Uzului), Bacău este la faza ideală în care, cei interesați pot vedea și învăța „tainele” unei case din baloți de paie. Astfel, am considerat că este momentul oportun pentru a vă invita la clacă.
Învață ajutând!
Cu structura de lemn (tip „scară”) ridicată, este cel mai bun moment în care cei interesați pot vedea avantajele unei astfel de structuri și chiar și modul în care a fost realizat. Ajutând la „ziditul” cu baloți de paie, poți învăța chiar și cum se tencuiesc acești pereți, deci inclusiv despre tencuieli și aplicarea acestora. Pe langa toate astea , peisajul este frumos, liniștit și relaxant. Chiar lângă barajul din Valea Uzului. Așadar, dacă ți se pare interesant, iată detaliile :
Perioada : 16-17 iunie 2021 (cu posibilitatea de a rămâne mai mult) . In cele două zile menționate, pe șantier voi fi și eu(Németh János) pentru a vă arăta și explică tot ce înseamnă casă din baloți de paie. Seara, bineînțeles plănuim un foc de tabără, povesti și voie bună. Cine doreste poate sa mai rămână pe șantier și după cele două zile cu membrii asociației GAL, care lucrează la acest proiect.
Program : miercuri (16 iunie) la ora 08.00 mic dejun apoi intre orele 09.00 și 10.00 introducere în subiectul vaselor din baloți de paie. Între orele 10.00 și 10.30 prezentate structură și program de activitate. Între 10.30 și 13.30 zidire cu baloți de paie apoi până la ora 15.00 pauza de masă. Între orele 15.00 și 18.00 activitate pe șantier, apoi timp liber și povești libere despre subiecte interesante, răspunsuri la întrebări personale, etc. Joi (17 iunie) program de lucru asemănător cu diferența că se va prezenta și aplica tencuială. Recomand să ajungeți de marți seară. Mai ales programul de miercuri va fi cât se poate de fix.
Locația : Dârmănești, Bacău (lângă barajul Valea Uzului
Cazare : la cort (aduceți echipament de campare)
Masa : Asigurată de gazdă
Costuri : gratuit
Număr de persoane acceptate : 10
Înscriere : Scrie-ne la adresa contact@colibaverde.ro un e-mail cu numele participanților (dacă veniți mai mult de o persoană) și un număr de telefon. Opțional poți trece zona din care vii, pentru cate zile și regimul alimentar (carnivor, vegetarian, etc.).
Astea fiind spuse, sper că vom petrece împreună câteva zile plăcute dar mai ales extrem de utile pentru toată lumea. Nu ezitați să îmi scrieți dacă aveți nelămuriri sau întrebări. Cu stimă, János.
In zilele de 9 și 10 iunie (miercuri și joi) dorim să oferim posibilitatea de participare pentru 4-5 persoane dornice să-si însușească „tainele ” aplicării Tadelakt-ului la, la casa din lut în construcție din localitatea Dâmbu, judetul Mureș. Citește aici mai multe despre Tadelakt. Fiind locurile (atât de) limitate se aplică regula „primul venit, primul servit”.
Miercuri se va aplica baza (tencuială de var hidraulic) Tadelakt-ului peste cada și cabina de duș construită chiar la fața locului și va avea loc o discuție pe tema principală a evenimentului, dar și despre casele ecologice și n general.
Joi se va aplica Tadelakt-ul in sine și se vor finisa suprafețele expuse la umezeală excesivă.
Programul, pe scurt va fi așa : incepere program miercuri, la ora 11.00. Între orele 13.30-14.30 pauza de masă apoi program de lucru până la ora 18.00. Seara, dacă vremea ne permitem putem sa facem un foc de tabără și să povestim. Dacă nu, povestim in casă. Joi, incepem programul la ora 09.00 , iar pauza de masa va fi intre orele 13.30-14.30 iar până la ora 17.00-18.00 din nou program de lucru.
Masa vom incerca sa o organizăm cumva rapid și împreună, însemnând că vom apela la hrană rece gen salate, sandviș sau eventual omletă, spaghete etc.
Cazare doar în condiții de șantier sau campare : se poate dormi la cort, afară, in fata casei sau in una din camerele din casă (2 camere tencuite). Este necesar să aveți o saltea gonflabila și sac de dormit. Există doar o singură toaletă de curte. Nu există posibilitatea de duș.
Fiind clacă, nu se percep taxe de participare.
Înscrierile vor fi luate în considerare numai și numai cele venite prin e-mail (cel târziu până luni seara) la adresa contact@colibaverde.ro, cu condiția să vă treceți numele complet (dacă veniți mai multe persoane, atunci treceți numele fiecăruia) și eventual să lăsați un număr de telefon (opțional). Ne-ar ajuta dacă ați trece și ce mod de cazare vă alegeți.
Cu astea spuse, vă așteptăm cu mare drag și dacă nu reușiți să găsiți la acest eveniment, nu vă faceți griji, vor mai fi.
Nu ezitați să ne întrebați sau să veniți cu sugestii la adresa de e-mail sus menționată.
Un filmuleț foarte scurt cu o modalitate de finisare a unei case din grinzi, cu soluții ecologice. Rapid, usor de aplicat, accesibil că și preț, ecologic. Răspund la eventualele întrebări puse in comentarii , pe YouTube.
Un material video despre Tadelakt că și material. In perioaa următoare, voi pregăti material separat despre sculele necesare , aplicare și întreținerea Tadelakt-ului. Filmuleț care face part din serialul „Personalizare baie in casă ecologică”
Printre alte beneficii, frumusețea unei construcții ecologice constă în faptul că poți să o „croiești” pe măsura ta, pe măsura familiei tale. Poți să dai frâu liber imaginației și să creezi. Da! Poți crea atunci când îți construiești o casă din lut de exemplu. Dar poți crea și în interior. Ceea ce și facem noi în acest moment la o casă din lut.
Personal sunt extrem de încântat și consider că ceea ce facem în următoarele zile, poate să fie extrem de interesant și util și pentru cei care doresc să învețe, doresc să se inspire, mai ales dacă vorbim de soluții ecologice.
Astfel, mi-am propus să documentez acest proces în format video, pe canalul nostru de Youtube, sub forma unui serial, și să vă prezint pas cu pas tot ce înseamnă personalizarea unei băi, dintr-o casă ecologică.
Prin acest prim filmuleț mi-am propus să pornesc un serial, sau documentar video despre cum personalizam baia unei case din lut, construită recent. Personalizat înseamnă că în această baie, toate obiectele sanitare vor fi construite manual, cu forme organice, iar în zonele care necesită impermeabilizare vom folosi Tadelakt (cadă, cabina de duș și în preajma chiuvetei) și ulei de in pur (chiuveta din lemn și podeaua). Cu câteva excepții, în proporție de 80% vom folosi doar materiale naturale. Indealungul serialului, voi încerca să ofer cât mai multe informații și detalii tehnice, iar când este nevoie, în descrierea filmulețelor voi adăuga și link-uri spre articole care vă pot fi utile.
Așadar, dacă ți se pare interesant, sau crezi că poți învăța din acest serial, recomandarea mea este să te abonezi la canalul nostru de Youtube, pentru a primi notificare când încărcăm un nou pas din proces. Poate fi zilnic sau mai rar, în funcție de cum se usucă materialul, etc. În legătură cu acest documentar, articolul acesta (care conține și filmulețul de introducere) va fi singurul distribuit pe Facebook. La final, vom face și un filmuleț scurtat al întregului proces. Și acela va fi distribuit. Așadar, iată filmulețul de introducere și vă așteptăm pe canalul de YouTube. Nu ezitați să întrebați.
Atunci când construim o casă naturală, găsim ușor soluții, pentru a avea pereți exteriori groși, bine termoizolati. Una dintre cele mai la îndemână soluție este cea din baloti de paie, de exemplu. Provocarea vine atunci când ai de gând să termoizlezi între căpriori. Da, poți să iei în calcul să termoizlezi și acolo cu baloți de paie, dar trebuie să îți faci calcule dacă merită efortul : va trebui să ingrosi căpriorii, să îți iei măsuri suplimentare pentru protejarea balotilor, se îngreunează mult acoperișul, se ridică costurile.
Soluții ecologice pentru termoizolarea acoperișului.
Bineînțeles că sunt mai multe soluții de a termoizola acoperișul casei, cu materiale naturale. Cum spuneam, vorbind de o casă din materiale naturale locale, termoizolarea acoperișului este o provocare, în primul rând datorită faptului că grosimea suprafeței este aproximativ 15-20 cm.
Soluții alternative, locale – Probabil, una dintre cele mai ieftine soluții de a termoizola între căpriori ar fi lâna de oaie, crudă, nespălată, însă putini au curajul să folosească acest material din cauza mai multor temeri – nefondate zic eu. Doar la acoperișul nu o recomand. Ideal ar fi ca în interior, straturile de finisare să fie așa : folie barieră de vapori, rogojină de stuf bine întinsă peste care un strat de tencuială de lut. Eventual, pentru rigiditate, între folia barieră de vapori și rogojină se poate monta scândură. În exterior aveți nevoie de doar de o folie anticondens și învelitoare (recomand țiglă ceramica chiar și refolosită, nu recomand țigla metalică)
Așa cum am amintit, mai sus, o altă soluție ar fi o termoizolatie din baloti de paie, mai ales dacă îi aveți la îndemână. Însă, s-ar putea ca pertotal (veți fi nevoiți să faceți căprior mai lati, veți îngreuna acoperișul, e mai greu să manipulezi baloții la înălțime) să iesiti mai costisitor. La fel, recomand doar în zone aerisite. Cel mai ușor ar fi (și sincer, cred că atunci merită să termoizolati cu baloți de paie) dacă aveți acoperiș într-o singură apă (ceea ce este mai rar), suprafața de termoizolare fiind mai mică sau dacă nu doriți să locuiți la mansardă, sub acoperiș. În acest caz puteți termoizola tavanul casei cu baloți de paie și merită efortul financiar. Nu uitați că baloții trebuie tencuiți in toate părțile, pentru „ignifugare” și faptul că nu este o soluție viabilă pentru acoperișul verde.
Soluții prefabricate – dacă aveți acoperiș verde, dacă nu aveți încredere în soluțiile alternative sau pur și simplu doriți să folosiți un sistem de termoizolare din material natural, prefabricat cu certificări si/sau garanții iată din ce puteți alege : probabil cel mai des întâlnit material este fibra de celuloză. Cu caracteristici foarte bune și la un preț foarte bun, mulți aleg această soluție și pentru că este un material reciclat. La una dintre casele din lut la care am colaborat, am întâlnit o echipă, care injecta celuloză, asa că am prins momentul și i-am luat la întrebări. Atașez filmulețul la subsolul articolului sau poți să-l accesezi direct pe YouTube, AICI.
Personal, insist din nou pe stuf – datorită propriei experiențe cu acest material, mai exact pe plăcile de stuf. Cunoscând materialul, mi-am propus să încerc ceva, care pentru unii s-ar putea să pară extrem și fără șanse de reușită. Dimensiunea plăcilor fiind de 200 x 100 x 5 cm, iar plăcile fiind suficient de rigide, mi-am propus să termoizlez viitoarea mea casă cu 2 straturi de plăci de stuf. 5+5 cm =10 cm, deci doua straturi de plăci, așezate peerpendicular una peste alta pentru eliminarea puntilor termice. Plăcile ar fi așezate direct pe căpriori așezați la o distanță de 50 cm. Partea extremă ar fi că pe acest sistem de termoizolare ar veni….acoperis Verde, deci un strat de pământ de 10-15 cm, bineînțeles cu straturile de hidroizolare adecvate, direct pe stuf. Pretul sistemului este acceptabil ca și preț, as economisi (costuri și efort) sarpanta, dar și la finisajele interioare as aplica direct pe stuf tencuială de lut, căpriorii rămânând la vedere, finisați corespunzător. Bineînțeles, fiind un experiment (sper că reușit) înainte de a o folosi la propria casă, voi face încercări pe o suprafață mult mai mică.
Revenind la subiectul articolului, o soluție din ce în ce mai întâlnită este sistemul compus din saltele de lână de oaie, spălate și tratate cu soluții anti insecte, soluții de ignifugare si/sau cânepa beton (hempcrete). Dacă dorim să rămânem în zona soluțiilor autohtone, eu as aminti chiar și perlitul, fiind un material accesibil ca și preț, dar în același timp foarte foarte ușor.
In Romania, mai găsim soluții prefabricate, din materiale naturale și sisteme performante, aduse din afara țării, cum ar fi |plăcile din fibră de lemn, saltelele de cânepă însă la preturi mai mari, față de soluțiile amintite până acum.
Am încercat să înglobez aici cam toate soluțiile cunoscute de mine (cu excepția cânepei beton, am lucrat cu toate sistemele) cu speranța că vă va fi de folos. Atașez la final un filmuleț despre injectarea celulozei.
Atunci când am pornit acest blog, am promis că vom împărtăși experienta noastră indiferent că e pozitivă sau negativă. Într-adevăr, am scris puține articole (sau poate chiar deloc) despre experiența negativă. Asta pentru că, suntem norocoși. Nu am avut parte de prea multe astfel de experiențe. :). Acum, fix după patru ani, s-au adunat suficiente încât să le pot încadra într-un articol.
Înainte de toate, doresc să specific câteva lucruri (pentru că, deseori părerile diferă) : 1.pentru noi, traiul autosustenabil, Off the grid înseamnă un trai în natură, cu natura, responsabil față de tot ceea ce ne înconjoară. Înseamnă să ne producem cât se poate de mult din cele necesare pentru un trai sănătos și fericit. Asta este străduinta noastră. Încă mai avem mulți pași de făcut. Nu spunem nu nici tehnologiei dar, ne-am propus sa ne folosim de ea cât se poate de responsabil 2.credem că am pășit în această „lume” cu puține temeri, frici, ceea ce ne ajută foarte mult. De asemenea, mentalitatea minimalista ne este de folos.
Primele provocări cu care ne-am confruntat au fost FUMUL și ROZĂTOARELE. Venind de la caloriferul blocului, ne-a luat ceva timp sa învățăm cum să ne încălzim corect cu lemne. Primele 2 ierni, am avut fum în casă cât o cârciumă prost ventilată. Încercam să încălzim casa dar ieșea căldură pe ușă când o deschideam pentru a invita fumul în exterior. Am învățat că focul se face Doar cu lemne uscate și crăpate, am învățat că nu tot „ce zboară se mănâncă” și contează și tipul (construcția) sobei dar, în același timp, contează foarte mult să ai un horn construit adecvat. Ei, sperăm că la noua casă toate „cerințele” de mai sus să fie îndeplinite.
La oraș, foarte multă treabă cu rozătoarele nu am avut. Fiind iubitor de animale, la țară, când a apărut primul șoricel, mi s-a părut interesant, chiar drăguț. Făceam poze cu șoricelul. Asta a durat doar câteva zile când, Maria m-a întrebat : „Știi pulovărul tău preferat?”…. „”L-au ros șoarecii”. Din acel moment, în locul aparatului foto, au apărut diferite sisteme de…a tine soarecii departe de zona noastră de confort. Știati că există o vorbă (nu știu dacă este adevărat dar, asa mi se pare) : se spune că acolo unde sunt șoareci, nu sunt șobolani…si invers. Ei, cum spuneam, eu am scăpat de soareci… Si au apărut șobolanii. Chiar nu mai era o glumă. Cum spuneam, nu am venit cu frici dar, nici nu e plăcut să știi că împarti camera cu un astfel de animal. Știam că lupta va fi crâncenă deoarece șobolanii sunt extrem de deștepți. Am cumpărat o capcană care-i prinde vii. Credeți că a prins vreunul? Naaa… Zerroo! Apoi am apelat la mai multe soluții ecologice : câini, pisici..chiar am scos podeaua ca să-i fugăresc…trebuie să recunosc că în final, am apelat la otravă. Asta e! Puteți arunca cu piatră. Până la urmă, părerea mea personală este să le închizi toate căile de acces în casă. Eu, pentru asta am folosit cioburi (zero bucurii), cenușă dar probabil cea mai eficientă soluție a fost soda caustica pusă în găurile descoperite apoi tencuit.
Pentru noi, o provocare destul de serioasă a fost și SPĂLATUL RUFELOR. Pe teren, am venit cu o mașină de spălat automată însă, în primul an, nu aveam sursa de energie electrică decât un generator (prea mic ca putere). O vară, Maria a spălat hainele în pârâu. Nu este ceva ușor…mai ales dacă vii din confortul de la oraș. Apoi, cu un generator mai puternic, am rezolvat problema electricității dar, tot nu aveam presiune de apă necesară pentru alimentarea unei mașini de spălat automat. Apa era introdus altfel, ceea ce duce la distrugerea părții electronice mai exact programul mașinii. Am cumpărat o altă mașină de spălat care a fost ars instant de generatorul defect, apoi am cumpărat un alt generator. Și acesta s-a stricat dar ulterior a fost reparat. Între timp, ne-am ales și cu un sistem fotovoltaic dar. Acesta, ca și putere nu este suficient pentru a „duce” o mașină de spălat. 1500W panouri vs. 2200 W mașina de spălat. Soluția a fost o mașină de spălat semiautomată. Avantajul este că necesarul de putere este mică (400 W), torni apa cu găleata. Dezavantajul este modul de spălare (o elice pe fund) care incalceste și lărgește hainele foarte mult și faptul că trebuie să stai lângă mașină. Oricum, până am reușit sa ne învățăm cu ea, am stricat una nouă nouță (puneam prea multe haine față de puterea elicei) , asa ca ne-am mai luat una.
Atunci când vrei să îți eficientezi munca, apelezi la SCULE. Atunci când alegi scule, ai vrea sa le cumperi și ieftine și bune. Ei nu mai merge. Știți de ce? Pentru ca mai nou, nici cele scumpe nu mai sunt bune. Atunci de ce ar fi bune cele ieftine. În cei 4 ani de trai off grid și 3 ani de stat în chirie la țară am avut 5 drujbe. Inclusiv una electrică. Intr-adevar, una Husqvarna pare mai de Doamne ajută dar de 2-3 ori pe an tot ajung cu ea la service. Restul drujbelor erau no name. Pornind din această experiență, toate sculele electrice de bricolaj le-am luat puțin mai scumpe dar, deocamdată par sa fi fost o alegere bună.
Sa pleci pentru o zi și sa te întorci în CASA RECE poate fi ceva foarte neplăcut. Și când zic rece, zic sub 10 grade celsius. Cât am stat în chirie, nu am putut face nimic în această privință (neavând bani pentru asta + că nu era casa noastră) iar casa în care trăim acum, este o parte dintr-o casă veche. Pe vremuri așa se trăia. Nu erau pretențioși la acest aspect, nu stiau sau nu aveau posibilități. După mai multe discuții cu Maria, am decis că această casă rămâne o casă de oaspeți (mai ales pe perioada verii) și nu investim energie în a eficientiza termic clădirea dar, ne-am propus ca în noua casă să nu mai avem această neplăcere.
Mereu spun că, OAMENII care ne-au trecut pragul, a fost cel mai mare câștig. Însă, câteodată se întâmplă ca printre acești oameni să se „infiltreze” persoane care vor încerca să se folosească de naivitatea celor deschiși spre a primi pe toată lumea cu bratele deschise. Problema, provocarea mea este faptul că nu știu cum să recunosc și sa evit (diplomatic) astfel de persoane (pentru că la ultima „pățanie”, la un moment dat simțeam în pericol inclusiv integritatea familiei mele)…sau nu ar trebui!?
….și nu în ultimul rând, până nu găsești o soluție, o proocare poate fi și lipsa apei curente la robinet, lipsa apei calde, lipsa energiei electrice, noroiul sau chiar si faptul de a avea mai mult decat cea e este necesar.
Soluții ecologice pentru construirea și renovarea caselor
În cele de mai jos, am adăugat un tabel cu soluții concrete – și câteva explicații cu privire la unele dintre acestea – de a construi, renova o casă. Am încercat să adaug soluții viabile care, au fost deja utilizate inclusiv în țara noastră. De asemenea, chiar dacă încurajez soluțiile locale, consider că este important să știți că există și soluții prefabricate, care sunt oferite pe piața materialelor de construcții ecologice. Dezavantajul fiind costurile in plus și forța de muncă specializată pentru aplicarea unora dintre aceste soluții iar avantajele ar fi „certificările”, „calitatea” și „garanția” produselor. În încercarea de a oferi informații complete, la unele denumiri am adăugat și link-uri car, odată accesate vă vor oferi informații detliate despre respectivul termen. La acele definiții la care am adăugat în paranteză un semn al exclamării, găsiți sub tabel unele explicații.
Am trecut la fundație ca și alternativă, lemnul de esență tare, pornind de la idea că unele case vechi din zona de munte aveau astfel de fundație. Sau de exemplu, cele pe piloane de lemn. Recunosc, în ceea ce privește lemnul, nu mai deținem acele cunoștințe (și nici calitatea necesară) prin care să alegem lemnul bun pentru fundație. Beton, as folosi doar ca ultima soluție, știind sumedenia de dezavantaje ale cimentului. Chiar dacă aș alege beton, aș opta pentru o fundație „pe pahare” sau in cel mai rău caz, una perimetrală (exclus șapă!)
Cu siguranță, mai e loc și de alte soluții pe care poate mi le scrieți voi în comentariu sau dacă îmi aduc eu aminte, am să le trec eu ulterior.
Considerând că ați „rezolvat” partea birocratica, în cele de mai jos as dori să vin în ajutorul celor care doresc să renoveze o casă veche, tradițională.
Orice casă care, nu are probleme grave structurale, poate fi renovată
Chiar dacă cei din jurul tău vor insista sa demolezi casa și să construiești una nouă, asigură-te ca este într-adevăr de nesalvat. Doar cele cu probleme structurale grave nu mai pot fi salvate. Iar acestea pot fi cauzate de lipsa fundației, alunecări de teren sau alte motive care au „scuturat” bine terenul (cutremur, trafic camioane, etc). Mai ales „meseriașii” vor încerca să te convingă deoarece le este mai la îndemână să lucreze cu materiale prefabricate însă, acestea costă și pot afecta sănătatea casei și a celor care o vor locui.
Nu combina materiale naturale cu cele sintetice
Nu uita că acea casă veche, tradițională a fost construită cu materiale naturale locale. Ceea ce înseamnă că pe atunci au putut construi FĂRĂ A MERGE LA CUMPĂRĂTURI. Da, sunt unele elemente moderne care, achiziționate, ne pot fi de folos ne ajută în sporirea confortului. Cum ar fi geamurile termopan, un robinet, etc… Ideea ar fi, în primul rând să cauți soluții naturale locale…pentru că sunt. Oricum, contactul materialelor sintetice cu cele naturale va duce la deteriorări poate mai grave ca cele întâlnite înainte de renovare plus că, prin aparatia mucegaiului în pereți (ceea ce nici nu se vede) vă poate afecta sănătatea.
Implică forță de muncă locală
Știu că deseori este cea mai mare provocare dar asta ar fi ideal. De fapt, ideal ar fi să te implici chiar tu, la maxim, cu familia si/sau prietenii. Indiferent de alegerea ta, cel puțin teoretic, pregătește – te cât poți de mult. Dacă este posibil, tine legătura cu cineva cine are experiență în renovarea caselor vechi.
Realizează – ți visele!
Îndrăznește să dai frâu liber imaginației. Chiar dacă pare o iluzie (pentru că trăim în consumerism) încă se mai poate construi bine și (mai) ieftin. Nu te uita în ograda vecinului, „croiește” casa pe măsura celor care o vor locui. E important să păstrezi linia arhitecturală din zonă dar, poți adăuga diferite elemente, soluții care îți vor mării confortul. De exemplu pereți curbati, termoizolație adecvată, și multe altele.
Problemele cele mai des întâlnite la casele vechi sunt, cele structurale sau al infiltratiilor. Cea mai posibilă cauza a ambelor probleme este de obicei lipsa fundației dar și al unui drenaj. Lipsa unui drenaj poate afecta structural și o casă care are o fundație. Probleme structurale pot apărea și dacă a crescut traficul greu în imediata apropiere a casei sau datorită alunecărilor de teren (provocate de defrișări de exemplu). În ceea ce privește infiltratiile sau mai exact umezeala din pereți, cauza poate fi și grosimea acestora. La pereții subțiri din pământ (paiantă de exemplu), va apărea condens în pereți care va duce la descompunerea materialelor organice folosite la construcție (fân, paie, stuf, lemn) și la apariția igrasiei. De aici și mirosul neplăcut. Din experiență proprie, pot spune că, cele mai grave probleme sunt la casele construite cu tehnica „paiantă” . Cele mai multe s-au construit fără fundație și cu pereți mult prea subțiri. Așadar, o fundație bună și un drenaj bine făcut vor reda mulți ani de viață casei voastre. Repararea sau întărirea fundațiilor se numește „subzidire” și ideal ar fi să o faceți din piatră cu mortar de var. Dacă totuși alegeți o fundație de beton, neapărat folosiți strat hidroizolator între fundație (mai exact elevație sau soclu) și pereții din materiale naturale. Subzidirea este un procedeu destul de greu și lent : pe rând, se sapă sub casă aproximativ un metru lungime și o lățime cât grosimea pereților. Se zidește cu piatră sau eventual cărămidă arsă și mortar de var. Apoi, aceeași manevră pentru următorul metru și tot așa. Dacă, casa are fundație dar cu deteriorări se poate lua în calcul doar repararea fisurilor.
Un capitol separat aș acorda igrasiei, umezelii din pereți și implicit mirosului neplăcut! Cauza acestora este faptul că în pereți ajunge umezeală excesivă iar materialele organice folosite la construcția casei (paie, stuf, lemn) încep să se descompună. În timp, acest lucru poate afecta inclusiv structura casei. Pentru a scăpa de aceste probleme, asigurați-vă că aveți o fundație și un drenaj bun. Ideal ar fi să fie fundația din piatră și mortar de var. Soclul să fie cel puțin 35-50 cm față de sol, ca ploaia să nu stropescă pereții. Dacă aveți o fundație de beton sau cărămidă arsă, folosiți hidroizolație (catran bituminos) între fundație și pereți. Odată rezolvate aceste probleme, fiți siguri că nu se formează condens în perete. Termoizolați peretele cu material natural. O termoizolație sintetică va opri difuzia vaporilor (migrația umezelii) între perete și termoizolație. Va duce la formarea condensului.
Este important să știți că, așa numitele case „eco” sau naturale sunt tot case tradiționale doar că acum adăugăm înbunătățiri datorită tehnologiei avansate sau pe care le-am luat din alte tradiții. Așadar, casa poate fi în final una sănătoasă, eficientă termic, prietenoasă cu mediul înconjurător dar și cu portofelul vostru…chiar și pe durata renovării nu doar după ce vă mutați în ea. Una dintre înbunătățirile necesare – aproape fără excepție – este termoizolarea casei. Și acum mai circulă mitul că „pământul termoizolează”. Este fals. Dacă pereții casei au fost construiți cu pământ (paianta, chirpici, caramida arsa, pamant batatorit) si nu au o grosime de minimum 1 metru, trebuie să termoizolez casa. Vei spune că ai casă din pământ și este foaret călduroasă. De acord dar ai minți dacă nu ai recunoaste că este caldă atâta timp cât arde focul. Altfel se si raceste. Ei, o termoizolatie bună te va ajuta să economisesti la necesarul de lemne (energie) pentru incalzirea casei. Poti incepe cu schimbarea geamurilor. Desi este o temere că geamul termopan nu e bun, vă contrazic. Geamul termopan este o inventie bună atăta timp cât are tâmplărie de lemn și se finisează corect în jurul acestuia, atât în interior cât și în exterior. Trebuie termoizolate glafurile nu doar mascate cum se procedează în general.
În general, pereții, tavanul dar de cele mai multe ori podeaua necesită termoizolație. Puteți apela la soluții locale (lână de oaie de oaie sau stuf de exemplu, pentru pereți și tavan, sticlă pisată sau țigle sparte mărunt pentru podea) sau soluții prefabricate cum ar fi saltele de lână sau cânepă, plăci de fibre de lemn.
Acolo unde aveti probleme cu tencuiala, trebuie dat jos tot ce vrea să cadă și să tencuiți din nou. În interior recomand tencuială de lut iar în exterior recomand tencuiala de var. Nu uitați că pe lemn nu aderă nici una din aceste tencuieli. Recomand să prindeți cu șuruburi (și șaibe) rogojină de stuf pe lemn și apoi puteți tencui. Rogojina de stuf vă poate fi de folos în mai multe locuri, ca și termoizolație (de exemplu la glafuri) sau ca și suprafață aderentă (amintită mai sus).
In final iată și un film de 43.45 minute în care am vorbit Live, pe You Tube, despre acest subiect. Dacă aveți întrebări, scrieți-mi pe YouTube, sub filmuleț și vă voi răspunde cu mare drag. Sper sa va fie de folos :
Știu că ar mai fi multe detalii despre care ar trebui să amintesc în articol dar, pentru moment, este tot ceea ce îmi vine în minte. Dacă aveți întrebări nu ezitați să le scrieți și voi încerca să răspund cât se poate de clar la fiecare întrebare!
Odată ce alegi să trăiești OFF GRID, minimalist dar neapărat sănătos, găina este un animal domestic ce nu poate lipsi din gospodăria ta autosustenabilă (și nu numai).
O curte cât de mică în care vrei să cultivi legume pentru tine şi familia ta poate fi o sursă incredibilă de hrană de bună calitate. Pentru o mai mare eficienţă atât la nivel de producţie cât şi la reducerea timpului de lucru, se aplică din ce în ce mai mult principiile permaculturii: un sistem de design care observă şi imită ecosistemele naturale pentru o mai mare biodiversitate a solului. Aşa vei putea cultiva legume ecologice, în producţie suficientă pentru o familie.
Rolul găinilor în curte
Pentru a introduce găini în curte este important să ai în vedere rolul lor viitor pentru sol dar şi pentru ce le cumperi: pentru ouă sau pentru carne. Primul pas este să cumperi puii şi să delimitezi spaţiul în care vor sta. În permacultură, pentru a îmbunătăţi profilul solului, găinile nu stau într-un coteţ propriu-zis ci într-o zonă mai mare, pentru a se mişca libere şi a “lucra” solul. Pentru a limita accesul în anumite locuri (casa sau partea cu plante pe care nu vrei să le consume găinile), se îngrădeşte arealul în care le laşi libere.
Mănâncă larve şi insecte, curăţând curtea de posibili dăunători
Scurmă pământul la suprafaţă ceea ce ajută mai apoi la semănat
Îngraşă pământul cu găinaţ, un îngrăşământ natural
Rotaţia culturilor şi găinile
Pentru a avea un sol bun în curte şi a obţine legume de bună calitate este bine să roteşti culturile în fiecare an. Ideal este să desemnezi zone pentru culturi cu spaţii de trecere. Poţi lăsa găinile libere într-o anumită zonă o perioadă de timp pentru a curăţa solul de seminţe de buruieni şi a-l îngrăşa, iar apoi să le muţi în altă zonă din care tocmai ai cules recolta. În acest fel, te vei asigura că solul îşi reface cantitatea de nutrienţi necesară pentru următoarea cultură.
Este o „construcție” care te ajută să îți dirijezi găinile acolo unde ai nevoie de „curățarea” și îngrășarea solului din curtea, grădina ta dar, în același timp să fie protejate de prădători. Este ușor de construit și de mutat iar o „mână” de ajutor este binevenit, nu-i așa!?
Tractorul de găini
Un „tractor de găini” (uneori numit arcă) este un coteț de găini mobil care nu are podea. Tractoarele de pui pot adăposti și alte tipuri de păsări de curte. Majoritatea „tractoarelor de găini” sunt construite pe un cadru „A”, ușor de construit pe care o persoană îl poate trage în curte. Poate avea roți pe unul sau ambele capete pentru a face acest lucru mai ușor. Termenul „tractor de găini” provine de la găinile care îndeplinesc multe funcții îndeplinite în mod normal de un tractor agricol modern : funcții precum săparea și desfacerea solului în pregătirea plantării a culturilor sau fertilizarea și desfacerea pentru a spori creșterea culturilor și a copacilor deja plantați. „Tractoarele de găini” permit mutarea ușoară a păsărilor, împreună cu cotețul, permițând găinilor furaje proaspete, precum iarbă, buruieni și insecte. Spre deosebire de cotețele fixe, tractoarele de pui nu au podele, astfel încât nu este nevoie să le curățați. Este un ciclu natural, simbiotic de hrănire prin care păsările mănâncă vegetație, depun îngrășământ, apoi merg într-o nouă zonă. Ce dimensiune trebuie să aibă un „tractor de găini”, cât de des trebuie mutat și la alte întrebări asemănătoare aș răspunde într-un alt articol dacă voi vedea că este interes 🙂 . Până una alta, vă las în încheiere câteva imagini.
Să vopsești cu vopsea naturală înseamnă aer mai plăcut în casă, pereți care respiră, culori mai vii, mai naturale și scade riscul de îmbolnăvire de la inhalarea materialelor chimice din care sunt compuse vopselele convenționale! În principiu avem două posibilități de a ne procura singuri vopselele naturale. Ori cumpărăm de la puținii furnizori din România, ori ne preparăm noi singuri vopselele (dacă știm cum). ….dar pentru început, ca să înțelegem mai bine, haideți să vedem care sunt cele trei componente de bază care alcătuiesc o vopsea naturală :
1.Pigmentul
– de obicei ne vopsim pereții pentru a le da culoare (chiar și albă), astfel că un element principal din vopsele este pigmentul. Pigmenții naturali, în general sunt pe bază minerală (ca oxidul de fier de exemplu), sau sunt extrase din plante (ex.: coaja de ceapă). Trebuie să vă asigurați că tipul de pigment pe care îl utilizați va lucra cu cu tipul de liant care-l alegeți sau s-ar putea termina cu o culoare diferită față de ce vă doreați. Asta mai ales mai ales dacă vopseaua conține praf de var sau praf de cretă!
2.Liantul
Ceea ce face pigmentul să devină vopsea este liantul. Dacă vopsesști doar apă colorată pe pereți nu va sta niciodată. Liantul este cel care „lipește” pigemenții pe pereți! Există o multitudine de lianți naturali în bucătărie, cum ar fi laptele sau ouăle! Alți lianți sunt din uleiuri naturale, (ex.: ulei de in), argilî, gumă arabică (din rășină), ceară de albine, praf de var, celuloză (din făină), sau bere.
3.Dizolvantul
Un cuvânt care ne sperie pentru că ne duce cu gândul la petrochimicele folosite pentru dizolvarea vopselelor chimice atât de toxice, dar de fapt vorbim de un material care să ne ajute să găsim consistența vopselei ca să fie aplicabilă pe perete – acest material, dizolvant este de fapt APA!
Vopselele naturale sunt concepute în așa fel încât să lucreze asemenea vopselelor convenționle dar totuși sunt câteva diferențe pe care dacă nu le știi pot șterge zâmbetul de pe fața ta în momentul în care s-a uscat stratul de vopsea! Întodeauna începeți prin efectuarea unor probe! Nu vă luați după paletare de culori sau poze văzute în broșuri sau pe calculator. Vopselele naturale sunt mate, tiind să se estompeze în loc să reflecteze. Vopselele naturale deobicei sunt mai groase, de asta să nu dați niciodată gros într-un singur strat! Dați de 2-3 ori straturi mai subțiri și întodeauna aplicați pe suprafață uscată (așteptați să se usuce ultimul strat aplicat). În cazul în care folosiți role (trafalet) alegeți una cu firele scurte, și de calitate! La fel, bidineaua, pensula cu care lucrați să fie de calitate, preferabil din păr de animal sau o combinație între fire sintetice și de păr. O aplicare cu sculele potrivite te scapă de pete sau dungi lăsate de bidinea!
Vopselele naturale tiind să se depună pe fundul recipientelor, așa că sfatul meu este ca înainte de aplicare să agitați, amestecați foarte, foarte bine, până considerați că e bine, apoi…..mai amestecați încă odată!
Curățarea suprafețelor vopsite cu vopsele naturale poate diferi una de la cealaltă! Așadar, asigurați-vă că pentru zonele cu „trafic intens” (ex. hol) ați ales o vopsea cu conținut de ulei mai ridicat, astfel curățarea este mai ușoară și nu se va șterge culoarea, etc. Vopselele pe bază de var sau argilă atrag umezeala mai ușor deci sunt mai greu de curățat, dar și eventualele pete de pe tencuială pot apărea prin vopsea! Neapărat asigurați-vă , înainte să aplicați vopseaua că tencuiala nu are pete (murdărie, grăsime) și s-a uscat complet uniform! Pentru o curățare mai ușoară sau protejarea acestor vopsele, putem opta de a da un strat de grund incolor. Și un ultim sfat : niciodată să nu vă bucurați sau să vă plângeți de rezultat (mai ales culoare) până nu s-a uscat complet!
Toate viețuitoarele de pe Pământ, din instinct, își pot construi singuri bârlogul, vizuina, cuibul sau casa. Urșii își caută un bârlog, vulpea își sapă vizuina sub pământ, păsările își fac cuib iar oamenii își construiesc case. Indiferent de denumirea acestora, este locul unde se adună familia, este locul unde ne retragem de ploi, sau la umbră, este locul unde ne apărăm de inamici, este locul unde ne simțim în siguranță, este ACASĂ!
Cele mai bune exemple sunt păsările! Așa cum ele își construiesc singure cuibul, fără să zboare în alte țări pentru materiale, așa cum își repară ele cuibul cu materialele care le găsesc tocmai sub cuib sau cel puțin foarte aproape și OMUL ar trebui să gândească la fel. Cum spuneam la început, OMUL, din instinct, poate să-și construiască singur un adăpost. Până relativ de curând, eram cu toții conservatori. Doar cu câteva generații în urmă, cei mai mulți dintre strămoșii noștri trăiau în societăți tradiționale în care utilizarea resurselor era aproape de sustenabilitate. Înaintașii noștri nu își duceau viața în mod „urât, brutal și scurt”. Zilele lor erau pline de muncă chibzuită, iar obiectele lor erau mai puține, mai rezistente și prețuite.Culturile tradiționale care au supraviețuit până în zilele noastre rămân mult mai apropiate de Natură decât este posibil în orice societate industrială de consum. Ele practică încă înțelepciunea străveche care se dezvoltă în societăți în care nu au existat surplusuri de resurse. Putem învăța multe de la ele despre cum să construim și cum să gândim despre un loc
Ce avem de învăţat de la culturile tradiţionale?
1.Nu construi mai mare decât ai absolut nevoie
Cele mai multe culturi tradiționale au construit modest, cu excepția fortificațiilor, a locurilor de adunare pentru ceremonii sau a monumentelor religioase.
Foloseşte orice materiale sunt la îndemână, formează-ţi arhitectura în funcţie de ele.
În loc să transporte materiale grele pe distanțe lungi, de obicei, în culturile tradiționale, se construiau case stabile cu piatră sau pământ luate chiar de sub picioarele lor.
Ia în calcul avantajele clădirilor alipite şi unite.
Ocupă mai puțin spațiu și sunt mai ușor de încălzit și de răcit. Funcționează mai bine și se simt mai bine. Încurajează cooperarea și comunitatea. Este greu să fi un individualist aprig dacă ai o casă cuibărită aproape de membrii familiei și de vecini.
Nu dărâma niciodată o clădire locuibilă dacă o poţi modifca sau îi poţi adăuga ceva pentru noi destinaţii
Istoria tangibilă a clădirilor vechi este esențială pentru noua utilizare. Fantomele se află acolo pentru a ne ura bunvenit. Lasă construcția să poarte istoria tuturor celor care s-au folosit de ea, marcată de schimbările pe care aceștia le-au făcut. Trecutul poate vorbi dintrun prag din piatră tocit de secole de pașii care au călcat pe el sau din înălțimea copiilor în creștere însemnată și datată pe un toc de ușă străvechi.
Ia materiale din clădirile abandonate.
De exemplu, o casă din piatră din secolul al XVIII-lea din Anglia conținea blocuri din gresie sculptate și fasonate luate dintr-o biserică ruinată care fuse-se arsă de Henric al VIII-lea. Lăcașul de cult fusese construit în secolul al XIII-leacu piatră extrasă de romani pentru o vilă care fusese apoi abandonată pentru șaptesute de ani. De asemenea, mare parte din vechiul Cairo a fost construită cu piatra care placa piramidele. Materialele bune sunt și mai bune pentru că au experiență
Acceptă şi încurajează descompunerea firească a materialelor naturale.
Bine gestionată, descompunerea poate fi foarte elegantă. Castelele ruinate sunt „pitorești“, însă rulotele care se deteriorează sunt oribile.
Înţelege că liniile drepte, suprafaţele plate şi unghiurile drepte sunt costisitoare din punct de vedere ecologic.
La fel și cheltuielile pentru o singură culoare ori textură sau orice geometrie mecanizată. Natura va sabota neîncetat orice încercare de a introduce monotonia și consecvența, așa că dacă încerci să le impui, înțelege că există penalizări în termeni de construcție și de întreținere. Remodelarea naturii costă energie și,de obicei, are ca rezultat o pierdere a rezistenței structurale și a durabilității, așa cum se înâmplă atunci când tăiem bușteni în cherestea paralelipipedică, pierzând rezistența dată de geometria lor înnăscută.
Creează locuri calde, răcoroase ori uscate acolo unde le sunt necesare oamenilor
Nu trebuie să încălzești/răcești întreaga structură. Oamenii, nu clădirea, sunt cei care vor să le fie cald sau răcoare. Casei nu îi pasă. Putem imita felul în care casele oamenilor din trecut se confundă cu peisajul, chiar dacă potbfi complet diferite între ele. (Prin contrast, ale noastre strigă după atenție, deși sunt deseori identice)
Construieşte treptat, pe măsură ce îţi permiţi, fără a împrumuta bani.
Începe cu ceva mic. Adaugă doar atunci când ai nevoie și îți permiți.
Decorează-ţi casa pe măsură ce o construieşti.
Zonele principale pe care să le înfrumusețezi includ proiecții, intrări și alte puncte de interes. Decorează cadrele de ușă, mai ales în partea superioară. Capetele coamei acoperișului, cel mai înalt punct vizual, vatra, pereții la nivelul ochiului și colțurile.
Implică întreaga familie în construirea casei
În culturile tradiționale, este un lucru obișnuit să vezi copii mici care abia merg cărând materiale de construcții, râzând cu gura până la urechi pentru că sunt implicați, pentru ceea ce realizează și pentru că li se încuviințează acestea.
Nu încerca idei noi şi complexe peo clădire în care vei locui
Exersează pe adăposturile pentru animale, zidurilecurții și așa mai departe. Fii conservator în felul în care proiectezi și construiești șifă ceea ce știi să faci bine.
Construieşte astfel încât să te bucuri de ritmurile primare, de formele, procesele şi perioadele de timp ale Naturii
Oamenii din culturile tradiționale respectă tiparele naturale zilnic în tot ce fac.
Nu cumpăra niciodată nimic nou dacă poţi refolosi ceva vechi, dacă poţi împrumuta de la altcineva, îţi poţi face singur sau, ca ultimă variantă, cumpără la mâna a doua
Oamenii din perioada preindustrială construiau bucurându-se de fiecare parte a muncii. Nu este o goană pentru a respecta termenul limită. Nu există deosebire între artă, muncă, meditație și educație. Oamenii din culturile tradiționale obișnuiesc să facă totul cu grijă și atenție. Fac totul cât de bine pot
Să vopsești cu vopsea naturală înseamnă aer mai plăcut în casă, pereți care respiră, culori mai vii, mai naturale și scade riscul de îmbolnăvire de la inhalarea materialelor chimice din care sunt compuse vopselele convenționale!
Am învăţat cum să facem un alis frumos, stabilizat cu pastă de făină fiartă, argilă şi pigmenţi. Aceeaşi reţetă poate substitui lutul natural cernut fin, dar pasta de făină are tendinţa de a închide culoarea originală. Pentru cei cu acces limitat la luturile din natură sau la selecţia culorilor, vă oferim o reţetă de alis de bază
sursă : www.theyearofmud.com
Reţetă pentru alis din pastă de făină
Umpleţi o găleată de 18,75 litri cu 11,25 litri de apă şi 2 litri de pastă de făină fiartă. Adăugaţi părţi egale pudră din argilă de caolin alb şi nisip silicios fin de 0,2 mm sau alt nisip fin spălat (nouă ne place să adăugăm o cantitate de mică fină în nisip pentru o finisare mai strălucitoare). Amestecaţi până obţineţi o consistenţă fină, cremoasă. Pentru a ajuta argila să rămână în suspensie, adăugaţi o lingură de silicat de sodiu (un sirop clarificat pe care olarii îl folosesc pentru a menţine bucăţile de argilă în suspensie echilibrată). Adăugaţi orice pigment de culoare pregătit. Faceţi mostre de testare. Consistenţa trebuie să fie îndeajuns de groasă pentru a putea fi întinsă cu o bidinea sau cu un trafalet, fără să picure. Suprafaţa peretelui trebuie să aibă o structură poroasă, ca de piele de căprioară, pentru ca alisul să adere. De asemenea, trebuie să fie uscată şi să nu aibă praf. La fel ca în cazul tuturor vopselelor sau tencuielilor, aplicarea de sus în jos împiedică picurarea pe suprafaţa deja finisată. Dacă este nevoie de două straturi, permiteţi primului strat să se usuce complet înainte de a-l aplica pe al doilea. Atunci când stratul final are încă o consistenţă ca cea a pielii, poate fi raclat cu ajutorul unei mistrii flexibile din oţel inoxidabil sau folosind mişcări circulare mici, cu un capac de la recipientele pentru iaurt, aşa cum face Carole Crews. Este nevoie de puţină practică pentru a stăpâni tehnica ei (noi încă ne străduim!), dar încercaţi. Este o alternativă mai puţin costisitoare la mistriile din oţel inoxidabil. O altă tehnică de finisare este de a „tampona uşor” suprafaţa cu un burete de celuloză mare şi umed, folosind mişcări circulare pentru a corecta orice imperfecţiune făcută de bidinea. Aceasta se face cel mai bine atunci când ultimul strat de alis este încă proaspăt dar ferm. Întotdeauna alegeţi o zonă cu dimensiuni mici pentru a testa, înainte de a aplica totul pe întregul perete. Un strat sau două de grund simplu pe bază de cazeină poate proteja un finisaj cu alis.
sursă : www.theyearofmud.com
sursă : www.theyearofmud.com
Rețetă pentru 15 litri de pastă de făină fiartă
sursă : www.theyearofmud.com
Într-un recipient mare de 18,75 litri turnaţi 11,25 litri de apă la fiert. Într-un alt recipient adăugaţi 10 căni de făină albă de grâu la 3,75 litri de apă rece. Amestecaţi până la o consistenţă cremoasă. Când apa clocoteşte, turnaţi repede crema de făină amestecând continuu. Consistenţa se va transforma dintr-una de un alb opac, într-una îngroşată, translucidă, ca de jeleu. Noi preferăm să o mai fierbem câteva minute în plus, amestecând la fund cu o spatulă de cauciuc, rezistentă termic şi cu mâner lung, sau cu o lingură de lemn, până ce devine groasă ca o budincă. Luaţi de pe foc şi turnaţi într-o găleată de 18,75 litri. Acoperiţi găleata cu un capac şi depozitaţi-o într-un loc răcoros pentru a fi folosită ulterior
Într-un alt articol de pe blog, am încercat să vin cu câteva sfaturi către cei care doresc să renoveze o casă veche din chirpici sau paiantă. M-am gândit să vă arăt și câteva exemple din România, exemple care să vă încurajeze. Sunt trei galerii foto cu trei proiecte diferite. Las imaginile să vorbească de la sine :
Casă din chirpici renovată
Puteți citi detalii despre acest proiect pe site-ul visuell.ro
Personal, întodeauna am fost de partea construcțiilor noi. Adică, mai pe înțelesul tuturor, prefer să construiesc o casă pe măsura familiei mele, adaptată la nevoile noastre decât să cumpăr una veche și să o renovez, reabilitez. Atunci când am învățat despre construcțiile ecologice, în Franța, mentorul meu mi-a zis ceva ce nu voi uita niciodată : „Omul, de cele mai multe ori, construiește pentru urmași. pentru copii, pentru nepoți. Trebuie să le fim recunoscători, le suntem datori. Datoria noastră este să avem grijă de ceea ce ne-au lăsat moștenire, în care au pus suflet și au dat tot ce au putut ei, ca nouă, urmașilor să ne fie bine….și asta este valabil și la case! Recunoștința o putem arăta salvând aceste valori, ducând mai departe tradiția, moștenirea lăsată de ei. Să ducem mai departe valorile spirituale, etc”…dar să rămânem la case! Eu voi construi o casă nouă, însă una cu un design tradițional, tipic zonei în care o construiesc. Însă, știu că sunt foarte multe persoane care cumpără case vechi, case construite cu diferite tehnici, dar în special din chirpici sau paiantă. Și nu-i condamn. Ba dimpotrivă îi felicit. Iar prin acest articol, doresc să le vin în ajutor, deoarece majoritatea acestor case au nevoie de intervenții, de reabilitări, renovări. Știu că mulți au nevoie de aceste sfaturi și ar fi păcat să aleagă soluții care să distrugă aceste case sau să-i facă să nu se simtă confortabil.
Probleme și soluții de reabilitare, renovare
Înainte de toate, aș vrea să stabilim câteva lucruri care mulți nu le știu, apoi trecem la eventualele probleme care se pot ivi și soluțiile care eu le consider practice, eficiente, ieftine și sănătoase. Ceea ce aud de la multă lume și greșesc enorm este că „pământul și lemnul izolează bine”. Greșit! De fapt, poate fi adevărat, dar numai dacă pereții construiți din aceste materiale au o anumită grosime ( de exemplu perete din pământ, minimum 60-70 cm, cel din lemn minimum 40 cm sau de exemplu perații din piatră ar trebui să aibă cel puțin 1 metru grosime). Deși, din amintiri știm că aceste case (din paiantă, chirpici) sunt (au fost) călduroase, probabil ne aducem aminte că de multe ori amintirile frumoase s-au terminat cu o casă umedă, pereți plini cu mucegai sau rozătoare care au făcut canale prin pereți, etc. Voi reveni cu o explicație la aceste probleme, dar înainte de asta vreau să vă atrag atenția asupra unor lucruri :
O casă va fi bună din toate punctele de vedere, dacă (și cam asta înseamnă de fapt o casă ecologică) :
Pereții respiră (umezeala din casă poate migra din casă spre exterior-acest lucru este important mai ales în perioada rece)
Pereții exteriori al casei termoizolează cât se poate de bine (trebuie să oprim schimbul (pierderile0 de temperatură prin pereți
Materialele din interiorul casei formează o masă termică (orice material cu care finisăm interioarele, ar trebui să aibă capacitatea de a absorbi, acumula temperatura – de exemplu de la soare, sau de la o sobă). Astfel poți economisi mulți bani, și confortul climatic din casă poate fi cât se poate de plăcut.
Materialele cu care construiești casa, nu ar trebui să-ți afecteze sănătatea, sau să polueze mediul înconjurător (aproape fiecare material de construcții modern, prefabricat contine materiale chimice, care se dizolvă de la umiditatea din casă, iar locuitorii le inhalează, inspiră, provocând diferite boli de la alergii până la cancer)
În conformitate cu aceste lucruri trebuie știut că există materiale de construcții care formează masă termică, deci au capacitatea de a conduce temperatura (conductivitatea termică depinde de la un material la altul), iar alte materiale au o capacitate extraordinară de termoizolare…în special care conțin celule de aer. Materiale care absorb temperatura sunt pământul, lemnul, piatra, nisipul, varul, iar printre cele capabile de termoizolare am enumera paiele, stuful, lâna de oaie.
Cel mai mare inamic al tuturor materialelor de construcții naturale, este UMEZEALA! Umezeala, umiditatea excesivă. Unele rezistă mai mult (piatra de exemplu, dar într-o umiditate continuă după sute de ani s-ar eroda și acesta), dar unele s-ar degrada foarte repede (de exemplu paiele).
VEZI GALERIE FOTO CU TREI CONSTRUCȚII SUPERBE DIN CHIRPICI! CLICK AICI!
Stiind toate astea, casa noastră ar trebui să arate cam așa : Pereții exteriori construiți din materiale care termoizolează ( de exemplu cât mai mult paie), iar cei interiori cât mai mult „acumulatori” (lemn, pământ, piatră). Știind că piatra rezistă cel mai mult la umezeală, este normal că o folosim ca și fundație. Materialele de construcții naturale dintr-o construcție, pot primi umiditate excesivă din trei direcții : din pământ în sus spre pereți (soluția este fundație din piatră cu mortar de var-care la rândul lui, în timp se pietrifică-și soclu înalt), din precipitații (ploaie, zăpadă cu vânt – soluția este streașină lată, plus prispă, plus pomi plantați în direcția din care vin de obicei ploile torențiale) și din condens….și aici ajungem puțin înapoi la începutul articolului. 🙂 Dacă ne facem o casă din paiantă sau chirpici, și pereții nu sunt destui de groși, căldura din casă, se va întâlni cu frigul de fară și va face condens în perete. Umiditatea va ataca în primul rând paiele din compoziția chirpicilor, apoi lemnul din structură! Noi în interior menținem o temperatură constantă, deci putem presupune că pereții, vor avea aproximativ 20 grade celsius itr-o grosime de 10 cm (poate puțin mai scăzut spre exterior). În schimb, afară (vorbim de iarnă) temperaturile pot fi schimbătoare. Dacă ajunge mult sub zero, din exterior pământul la fel va absorbi ca si in interior si dacă este suficient de frig si multa vreme, cele doua temperaturi se vor intalni in perete si vor face condens. Așadar, oameni buni, grosimea și compoziția pereților exteriori contează foarte mult. La fel cum contează și fundația, dar mai mult ruperea capilarității (urcarea umidității) dintre sol și perete! Pe de altă parte, degeaba este călduroasă o casă din grinzi de lemn de exemplu, dacă vei consuma 10 m de lemne pe sezon. Dacă ai avea grosime suficientă, nu ai avea pierdere de energie (căldură) iar consumul de energie va scădea chiar cu 70%! ….să revenim la oile noastre (cu cei trei câini 🙂 )
cas[ din chirpici renovată
Atunci când cumperi o casă veche pot apărea următoarele probleme care te pot pune pe gânduri pentru a căuta soluții (eficente, ieftine) de reparare, restaurare :
Crăpături (mari) : în zilele noastre nu mai este o noutate că apar alunecări de teren (copaci din ce în ce mai puțini, sau și pentru că – nu uitați – pământul trăiește, se mișcă) care pot provoca „rupturi” în structură. Un alt motiv ar putea fi și intensificarea traficului (rutier, feroviar) în zonă. Dacă în pereți a ajuns din diferite motive umezeală excesivă, de asemenea poate slăbi structura (mucegăiește lemnul de exemplu). Soluții : întărirea fundației prin „subzidire”, dacă problema vine de jos, de la sol. Am văzut multe case din paiantă fără fundație, fără soclu. Dacă e din cauza umezelii, trebuie eliminată structura afectată, înlocuită și asigurați-vă că nu veți avea umezeală în pereți (explicații am dat mai sus)
Pereți umezi : majoritatea caselor pe care le-am văzut eu în special în sud, nu aveau nici fundație, nici soclu. În Bărăgan paote că nu e o problemă, mai ales dacă casele au streașină destul de lată. Pământul fiind foarte uscat va înghiții toată ploaia care vine o dată la o lună sau două. În schimb, în zona de deal, lipsa soclului, a fundației poate fi o problemă, deoarece există posibilitatea ca pereții să absoarbă umiditate din sol. Soluții : Nu trebuie să alergăm neapărat după folii. Se poate încerca cu un simplu drenaj (dar bine făcut), care ar trebui să ajute. Dacă ați cumpărat o casă care, în pereții exteriori are lut (chirpici, paiantă) și nu are o grosime de minimum 50-60 cm, recomand un strat de termoizolare. Sunt soluții de termoizolare naturale, locale. Ieftine, durabile, eficiente : baloți de paie, stuf, lână de oaie. Nu vă fie teamă! Pentru toate întrebările care v-au și venit repede în minte (rozătoare, foc0, sunt soluții! Pentru cei pretențioși sunt și soluții certificate la nivel europen, calitate necontestată cum ar fi plăcile de termoizolație din fibră de lemn (NU OSB! – cleiul din OSB conține formaldehidă, provoacă cancer!), saltele de cânepă, celuloză, etc. ….au și preț pe măsură!
Rozătoare : nu cred că rozătoarele simt mâncarea din casă printr-un perete de 60 cm (că vorbim de lut). În pereții caselor din baloți de paie, ar intra in paie pentru a se încălzi și probabil ar găsi boabe în primul an, în baloți. Oricum, soluții de prevenire suntși ar putea funcționa și la o casă din lut, dar nu cred că e cazul! Ce am observat eu, la casele din paiantă mai ales, majoritatea celor în care au intrat rozătoare prin pereți, erau pereti umezi, deci moi, mai ușor de pătruns pentru ei. Pe de altă parte, este știut faptul că șobolanii sunt atrași de locuri umede, de mucegai.
Tencuiala. Multă lume se plânge de durata scurtă a tencuielii. Nu vă mirați. Din interese financiare, comerciale, ne-au „învățat” că fără ciment nu se poate. Oameni buni! Se construiește de mii de ani. Case, castele, biserici. Multe dintre clădirile bine făcute, sunt și acum în picioare, cu multe dintre ele ne facem poze și le punem pe facebook (castele, biserici, etc). Și au sute de ani. Care ar fi problema cu aceste materiale? Trebuie doar să știi cum să le pui. Pe când cimentul…cimentul are o sută și un pic de ani. Cimentul este un material natural. Se poluează extrem de mult deoarece se ard foarte multe deșeuri plastice pentru a ajunge la o temperatură extrem de mare, necesară producerii cimentului. Dar, trecând peste asta, cimentul absoarbe și reține umiditatea, prea mult. Din cauza asta, iarna mai ales la îngheț-dezgheț cedează. Soluția : soluția este pur și simplu tencuiala de var pe exterior și tencuiala de lut pe interior. În tencuiala de var se pot adăuga de exemplu praf de marmură sau ulei vegetal pentr a mări gradul de impermeabilitate. Da, necesită îngrijire. Odată pe an, iasă familia și într-o zi reîmprospătează pereții. Este ieftin. Este mișcare, sănătate. Oricum pentru mofturoși sau pretenșioși, există soluții „durabile”, unde nevoia de intervenție se mărește de 5-6 ori (mai bine zis se lungește în ani 🙂 ). Vorbim de tencuieli decorative pentru exterior, pe bază minerală (respiră pereții).
Acoperiș – termoizolați bine podul casei sau dacă folosiți mansarda atunci între căpriori. Soluții sunt, dar mai ieftin și mai economicos ar fi termoizolarea podului decât între căpriori
Geamuri : contrar celor afirmate de mulți cum că o casă naturală, ecologică ar fi un pas în trecut, tocmai pentru că ne folosim de experiența în timp și inovațiile apărute, casele noastre ar trebui să fie mai eficiente decât ale strămoșilor noștrii. Pentru a nu pierde multă căldură, pe vremuri se făceau geamuri mici. Acum avem geamurile termoizolante, geamurile termopan. Nu vă fie frică, nu termopanele provoacă mucegai în jurul geamurilor! Mucegaiul vine din cauza lipsei de termoizolații la glafuri (finisare inadecvată. Din grabă se face doar o simplă mascare atât în interior cât și în exterior, pe când aici este zona cea mai expusă, iar termoizolarea glafurilor este extrem de importantă), cumulul de materiale sintetice care nu permite difuzia vaporilor (respirația pereților), și tâmplărie ieftină di materiale cu conductivitate termică extrem de ridicată (aluminiu și plastic). Soluții : Eu recomand, geamuri termopan cu tâmplărie din lemn (am văzut geamuri termopan în stil tradițional extrem de frumoase), glafuri bine termoizolate, jaluzele pe exterior, și perdele groase pe interior. Termoizolație de calitate garanatată 🙂
Cam acestea sunt lucrurile care mi-au venit în minte, oricum extrem de multe sfaturi utile sunt chiar pe acest site sau pe site-ul www.casenaturale.ro . De altfel, eu personal ajut cu sfaturi, cu link-uri pe cei intersați în grupul de pe facebook pe care l-am creat special pentru acest scop. Chiar și pe această pagină, sub articol, dacă aveți întrebări, nelămuriri sau chiar sfaturi, nu ezitați să le scrieți. Voi răspunde cu seriozitate tuturor. 🙂
Cu multă stimă, Németh János, constructor case naturale
Trăind cu speranța că acest clei se obține din animale moarte în mod natural (și nu ucise direct pentru acesta), aș dori să atrag atenția celor care își construiesc case ecologice că, avem o soluție naturală de a lipi lemnul și de a stabiliza vopselele aplicate pe diferite (în loc de aracet sau alt adeziv sintetic) . Cleiul de oase este un adeziv obtinut prin fierberea prelungita a tesuturilor de provenienta animala. Prin hidroliza colagenului din pielea, oasele sau tendoanele de origine animala, rezulta un clei pe baza de proteine coloidale, cu aspect gelatinos. Aceste proteine formeaza o legatura la nivel molecular cu obiectul de lipit. Cuvantul „colagen” este de provenienta greceasca (kolla), insemnand lipici, clei, adeziv.
Avantajele cleiului de origine animala
termen de valabilitate nelimitat daca este depozitat corespunzator, in spatii aerisite, fara umezeala sau caldura excesiva, intr-un recipient inchis ermetic. Ma refer strict la cleiul uscat, nu cel preparat
reversibil – vechile obiecte lipite cu clei de origine animala se pot desprinde usor, fara a cauza deteriorari, din acest motiv fiind preferat de restauratori, conservatori, lutieri s.a. Desprinderea se face folosind un foehn industrial (caldura mare) sau cu aburi
forta mare de lipire. Timp de mii de ani si-a dovedit eficacitatea, nimeni nu poate nega acest lucru
nu este nevoie ca vechiul clei sa fie indepartat de pe obiectul pe care vrem sa-l reparam / restauram. Cleiul intra in reactie cu cel vechi, formand o noua legatura.
nu este toxic pentru mediu si nici pentru om
adera pe aproape orice tip de suprafata, inclusiv cele netede si acopera o gama foarte larga de materiale (lemn, ceramica, sticla, metal, cauciuc etc.)
in cazul imbinarilor a doua materiale, nu este necesara folosirea menghinelor sau a altor greutati pentru a exercita presiune mare pe cele doua obiecte, ca in cazul aracetului sau al prenadezului. Este de ajuns a se aseza un obiect peste cele doua parti lipite, pentru a evita frictiunea si deplasarea acestora
cleiul uscat se curata cu apa nefiind necesari solventi speciali
reutilizare
se poate slefui fara probleme
se foloseste si in domeniul decorativ pentru realizarea efectului de „crapaturi” asupra obiectelor din lemn;
Modul de utilizare:
Cleiul cumparat din comert poate fi sub forma de granule, sub forme de perle sau placi care trebuiesc sparte in fragmente mai mici.In mod normal cleiul se prepara prin amestecul de apa rece si clei intr-o proportie de 1:1 – 1:3 (o parte clei si una apa). Eu intotdeauna il pregatesc 1:2 si nu recomand depasirea proportiei de 1:3, daca vreti sa-l folositi pentru lipit. Pentru modelaj se foloseste in proportie de 1:8 – 1:10.Cleiul se pune intr-un borcan peste care vom adauga apa rece si-l vom lasa timp de 2-3 ore sa traga toata apa, amestecand in borcan o data la jumatate de ora, pentru a nu ne ramane granule nehidratate. Dupa acest interval de timp, borcanul este pus intr-un vas cu apa, la bain-marie. Intre fundul borcanului si fundul vasului puneti o carpa mai grosuta, o laveta sau o bucata de lemn, astfel incat borcanul sa nu atinga fundul vasului, evitand in acest fel spargerea sticlei. Pe toata perioada cand sta la flacara (sursa de caldura) amestecati continutul cu un betisor, coada de pensula etc. In acelasi timp, cand amestecati continutul, ridicati betisorul pentru a urmari consistenta cleiului la cald, care ar trebui sa fie ca cea a unui sirop. Daca cad doar stropi, inseamna ca cleiul este slab (pentru a remedia acest lucru cititi sfaturile de mai jos). Temperatura cleiului nu trebuie sa depaseasca 700 C, altfel cleiul isi pierde din proprietati. Cea mai simpla metoda (pe care o folosesc si eu) de a ne da seama cat de fierbinte este cleiul: urmariti apa pana in momentul cand incepe sa scoata bule de pe fundul vasului si sa se ridice aburii. In acest moment puteti lua vasul de pe foc / sursa de caldura si sa folositi cleiul.Timpul de lucru al cleiului variaza in functie de temperatura camerei, a proportiilor folosite si a tipului de clei folosit. Pentru cleiul de oase, standard, cumparat din comert, la o temperatura de 25-300 C si proportie de 1:2, timpul de lucru este de aproximativ 10-15 minute, dupa care este necesara reincalzirea cleiului. In cazul in care folosim clei de piele, timpul de lucru scade, din cauza „fortei”, pe care am explicat-o mai sus. Pentru a intarzia acest proces, cititi la <Retete – clei lichid>.Aplicarea cleiului se face uniform, intr-un strat subtire, iar daca s-a scurs pe la imbinari, acesta se poate sterge cu o carpa umeda.
Dezavantajele cleiului de origine animala:
se lucreaza doar la cald
mirosul. Referindu-ne la cleiul de oase, avem 3 stadii :
1. cand cleiul nu este preparat, acesta are un miros specific (nu prea am cu ce sa-l asociez)
2. cand cleiul este cald, miroase a jumari sau a untura
3. dupa ce a fost aplicat si incepe sa se evapore apa, cleiul miroase a caine ud sau a cadavru. Dupa uscarea completa, cleiul nu mai are miros.
daca este expus pentru o perioada indelungata de timp la caldura excesiva si umezeala, fiind un produs organic, formeaza mucegai si se altereaza;
Sfaturi:
cleiul nu se inmoaie in apa calda (fierbinte) deoarece granulele se vor dizolva la exterior, iar interiorul ramas va fi unul dur, necesitand o perioada mai lunga de timp pentru a se dizolva. Comparativ cu apa rece, cleiul inmuiat in apa calda necesita o perioada de 2-3 ori mai lunga.
daca cleiul preparat este prea fluid (picura de pe betisor, cand il ridicati din vas), indepartati vasul de pe sursa de caldura, asteptati 5 minute sa se racoreasca un pic, dupa care adaugati clei proaspat (uscat) si amestecati. Vasul se va pune inapoi pe flacara, la temperatura mica, pana la dizolvarea completa a granulelor. In cazul in care adaugati granule de clei proaspat peste cel fierbinte, acestea vor forma o crusta la suprafata care nu va permite evaporarea apei iar granulele se vor dizolva foarte foarte greu.
dupa folosire, cleiul se lasa la racit, la temperatura camerei, dupa care se introduce in frigider pana la urmatoarea folosire. La frigider, rezista circa 3-4 saptamani, dupa care incepe sa formeze mucegai. Daca se intampla acest lucru, aruncati cleiul. Pentru a preintampina formarea mucegaiului, se scoate o data la saptamana cleiul si se reincalzeste, dupa care se pune la loc, in frigider. Daca nu vreti sa-l mai folositi, atunci, cat este cald, turnati-l intr-un strat cat mai subtire intr-o tava mai larga si lasati-l sa se raceasca pana devine gelatina. Gelatina formata se pune la uscat, dupa evaporarea apei, ramanand doar cleiul sub forma unei placi dure si casante.
a nu se lasa la uscat direct in lumina solara, sau la caldura excesiva deoarece se va topi. Procedeul de uscare se realizeaza cel mai bine toamna sau primavara, cand temperaturile nu sant extreme sau in camere, unde temperatura si umezeala nu depasesc 400 C. Pentru usurinta uscarii, puteti da placa pe razatoare sau sa o taiati bucatele mici, dupa ce a s-a uscat cat-de-cat, ajungand la consistenta unui cauciuc. „Fulgii” rezultati se aseaza pe o plasa sau pe un material textil subtire prin care poate circula aerul avandu-se grija ca bucatile de clei sa stea cat mai dispersate posibil (pentru a nu se lipi intre ele).
în cazul in care nu mai doriti sa folositi cleiul deloc, lasati-l sa se raceasca, dupa care aruncati-l la plante; este foarte bun ingrasamant.- borcanul sau vasul in care este depozitat cleiul trebuie spalat la un interval regulat cu apa calda si sapun, pentru inlatura eventualii microbi care pot altera calitatea cleiului in timp;
pensulele nefolosite o perioada lunga de timp, se lasa intr-un borcan, recipient cu apa, pana ce cleiul se va inmuia, dupa care parul pensulei se poate spala cu sapun si apa calda pentru indepartarea eventualelor bacterii
persoanele care s-au murdarit pe maini cu substante care se curata greu (cum sant mecanicii, instalatorii etc.), se pot da cu clei cald pe maini, frecand palmele intre ele, pana cand cleiul incepe sa se raceasca si sa formeze reziduuri solide si elastice, care vor fi aruncate ulterior, lasand mainile curate
mucegaiul care se formeaza la suprafata cleiului este produs de grasimi. Pentru indepartarea grasimilor, se toarna cateva picaturi de soda, care vor coagula grasimile pe fundul vasului;
Consumul excesiv – mai exact CONSUMERISMUL! – ne conduce la dorința de a AVEA case mai mari, mașini mai rapide, haine mai trendy, tehnologie mai apreciată și sertare supraîncărcate. El promite fericirea, dar rareori își ține promisiunile. În schimb, provoacă o dorință continuă pentru mai mult … o dorință pe care o promovează lumea din jurul nostru. Și începe încet să ne jefuiască, să ne macine (fizic și mental) viața. El redirecționează pasiunile noastre – primite în dar la naștere – la lucruri care nu pot fi îndeplinite. Ne consumă resursele limitate.
La urma urmei, suntem o „rasă” care se crede deasupra tuturor, care dorește să iasă în evidență. Majoritatea dintre noi ne dorim case mari, proprietăți mari….posesii MARI! În România, în ultimii 50-60 de ani, mărimea caselor s-a dublat (cel puțin) deși numărul membrilor în familii a scăzut. Ba mai mult, 10% dintre noi mai închiriem spații suplimentare pentru „posesiile” noastre și avem garaje a căror mărime depășesc mărimea unei case în care locuia o familie cu 4-6 copii, acum 80-100 de ani. „Mai mare” și „mai generos” tind să fie casele care, sunt lăudate în cultura noastră. Mă întreb dacă aceste CASE mari – cu mobilierul extrem de scump – ne fac mai fericiți? Merită „admirația” noastră? Oare ne lipsește ceva și astfel încercăm să compesăm? Conceptul de „acasă”, ca și ideal pentru siguranță și confort, de acceptare și de apartenență, este unul care rezonează cu aproape toată lumea. Dar undeva de-a lungul drumului, am început să urmărim un ideal diferit. „Acasă” a devenit un loc pentru mobilier scump, „dotări scumpe”, depozit pentru o grămadă de bunuri în continuă creștere și a urmări o perfecțiune nerealizată, portretizată în cataloage și în emisiuni realizate ca și reclamă (ascunsă).
Dar ce rol are o (a)casă și ce-l face frumos și primitor?
sursa imagine : www.naturalhomes.org
(A)casa este un loc pentru a veni acasă. Acesta oferă un loc unde vă puteți relaxa, deconecta și odihni. Oferă o oportunitate de interacțiune între membrii familiei – un port sigur din furtunile vieții pentru a găsi acceptare, securitate și stabilitate. Dar (a)casa este, de asemenea, și un port de plecare atunci când sunteți gata să explorați marea liberă a a unei vieți noi. Acestea sunt idealurile la care ar trebui să ne străduim cu casa pe care o creăm : un port sigur și un port de plecare unde oricând te întorci cu drag. Și când aceste idealuri sunt satisfăcute, casa noastră este frumoasă! Casa ideală se „croiește” pe mărimea și nevoile celor care o vor locui. De fapt, adesea, reducerea numărului de metrii pătrați și / sau a numărului de posesiuni din casa noastră ne permite să realizăm mai bine acele idealuri care fac casa o casă. Când banii, timpul și energia nu sunt cheltuiți pentru a acumula și pentru a îngriji lucruri care nu prea contează, avem mai multe resurse disponibile pentru lucrurile a realiza (a)casa ideală.
Mărimea (casei tale) contează!
Oamenii își cumpără case mai mari deoarece :
nu mai au „suficient spațiu” în casa veche
Sunt promovați la locul de muncă deci, „au cu ce”
Sunt convinși de un agent imobiliar că „au nevoie” și că „își permit” o casă mare
Să impresioneze, să iasă în evidență
Ei cred că o casa mare este casa visurilor lor
Un alt motiv pentru care oamenii continuă să cumpere case mai mari și mai mari este că, nimeni nu le spune să NU cumpere. Mantra culturii vine din nou chemând „cumpăra cât mai mult și mai mare posibil”. Ei cred minciuna și aleg să cumpere o casă mare doar pentru că asta e „ce ar trebui să faci” când începi să câștigi bani … cumperi lucruri frumoase, mari. Vă dați seama că de fapt la o casă mai mare, cei care câștigă sunt : arhitecții (lucrează pe metru pătrat), constructorul (lucrează pe metru patrat), producătorii și vânzătorii de materiale de construcții (cu cât mai multe case mari, cu atât mai mult material vândut), statul (impozitare pe metru patrat) și TU (câștigi spațiu, nu altceva–-tu îi plătești pe cei enumerați înaintea TA). În această ordine de idei, poate iei în considerare faptul că o casă de dimensiuni (hai să zicem) normale, s-ar putea să-ți aducă economii, beneficii.
De ce să nu construiești mai mare decât ai nevoie?
În România exista legea locuintei (nr. 114/1996, actualizata recent) care reglementeaza minimul de metri patrati pe care pot sa le aibe anumite spatii dintr-o locuinta. De exemplu, nu poti avea o locuinta cu aria utila totala mai mica de 37 mp. Interes financiar sau nu, habar nu am. Ceea ce știu este că o încăpere cu forme organice (perți curbați) iti dă impresia de spațiu mai mare (pereții drepti sunt un obstacol pentru privire, ori pe un perete curbat iti aluneca privirea), geamuri din două direcții pot mari spatiul, eliminandu-se umbrele. Ba mai mult, luminatoarele din acoperisuri (eu aici ma gândesc la acoperisul rautoportant) poate ajuta mult. Geamurile, usile mari, spre sud te pot conecta cu natura, nu vei avea senzatia ca stai intr-o cutie. Pana una alta, sa nu uitam ca o casa e un loc in care ne adăpostim pentru perioade scurte, deoarece majoritatea timpului, omul ar trebui sa stea afara (chiar si iarna). Copiilor le place sa se catere, sa se ascundă…se multumesc cu supante (unde se duc sa se culce). Atât cat nu dorm, trebuie sa fie conectati cu parintii….si nu au nevoie de camere mari. Omul se simte bine daca are…avere, avutie, etc. Pentru un trai fericit si sanatosi, ajunge sa fim…doar noi.
Alte avantaje al unei case mici sunt :
Costuri reduse! Oh, și câte …am scris mai sus dar și ulterior la întreținerea casei
Mai puțin timp și bani pentru curățenia din casă
„Eliberare mentală” – sună ciudat dar totul e simplu : cu cât mai multe posesii avem și cu cât sunt mai scumpe, cu atât mai multe griji ne facem.
Mai puțin impact asupra mediului
Mai mult timp pentru tine, pentru familie – energia necesară întreținerii unei case mari o poți aloca familiei tale
Ușurința de a vinde – o casă mică se vinde mai ușor decât una mare și scumpă
Casa ta este o decizie foarte personală care, cântărește într-un număr mare de factori care, nu pot fi rezumați într-un articol de 700-800 de cuvinte. Acest articol nu a fost scris pentru a se adresa fiecăruia. Numai tu știi toate variabilele care intră în joc atunci când iei decizia pentru casa ta ideala.
Din păcate stau prost cu compunerea, cu alegerea cuvintelor. Recunosc, câteodată chiar și cu gramatica. Este motivul pentru care, deseori prefer să nu îmi scriu gândurile. Însă, experienta, viața pe care o trăim simțim că ne face mult bine (față de viața care am trăit-o la oraș) și de multe ori simt că trebuie să scriu despre asta…poate, poate ajută pe cineva. Ceea ce mă ajută și determină din când în când să scriu, sunt unele articole (mai mult în engleză) din care mă inspir și le combin cu experienta noastră. De fapt, aceste articole mă încurajează să scriu deoarece văd că există oameni care au nevoie la rândul dul lor de aceste încurajări. De mult timp mă străduiesc sa îmi adun gândurile și să scriu despre SCHIMBARE! Schimbarea stilului de viața. Stilul de viață ROBOTIZAT. Comparând trăirile și experiența noastră cu ceea ce vedem mai ales în orașe nu pot să spun decât că este o viață robotizata. Suntem „setați” de la naștere să facem ceea ce ni se spune, ceea ni se arată (televizor, internet, reclame, etc). Suntem programați să producem. Cine nu este de acord cu asta nu trebuie să citească rândurile de mai jos.
Schimbarea despre care vorbim este acea miscare ascedentă care o putem vedea pe plan mondial. Unii o numesc „off the grid”, „downshifting” sau dacă doriți termeni autohtoni, putem să o numim „minimalism” sau „mutat la țar㔄. De fapt, cel puțin din partea mea, primele două sunt schimbări „mai perfecționate” (pentru unii mai extreme) față de o simplă „mutare la țară„. Perfecționarea însemnând de fapt, nu doar să ne mutăm la țară ci, să ne lăsăm mentalitatea defectă de la oraș, să ne străduim să trăim cât se poate de mult în Natură, cu Natura. Pentru că, astfel avem mult mai multe sanse să ajungem la bunăstarea, fericirea și sănătatea pentru care facem SCHIMBAREA! As putea „filosofa” mult despre traiul de la oraș, viața de la țară dar, în acest articol mi-am propus să scriu câteva sfaturi, încurajări pentru cei care sunt în pragul schimbării. Acestea le-am adunat în urma experientelor proprii și discutând sau citând pe diferite forumuri, „problemele” celor care doresc sa facă pasul :
Natura nu are nevoie de tine. Tu ai nevoie de Ea. În oraș nu ai foarte multe oportunități de a te bucura de Ea. Facem parte din Natură. Odată ce reintri în Natură și trăiești cu Ea, vei putea beneficia la maxim de darurile acesteia…. si credeți-mă, Natura ne oferă tot ce avem nevoie pentru a fi sănătoși și fericiți. Sfatul meu este să faci schimbarea cu gândul de a proteja natura și de a trăi în armonie cu ea, cât de mult poți….si Da, se poate!… Pune mai mult preț pe sănătate decât pe ieftin…si această afirmație nu are nici o legătură cu produse „de calitate” sau „bio”… De fapt nu are legătură cu nici un „produs”
Schimbarea nu înseamnă neapărat întoarcerea „în peșteră” însă, cu cât mai mult ne folosim de tehnologia modernă (de obicei pentru mărirea confortului) cu atât mai mari sunt șansele de a ne îndepărta de Natură și implicit de a ne afecta sănătatea. Sfatul meu este totuși, să privești „înapoi” și gandeste-te ce beneficii aveau străbunicii noștri, trăind așa cum au trăit.
Banii și „jobul” nu sunt și nu ar trebui să fie o prioritate în viata de zi cu zi atunci când te muti în NATURĂ. Trăind în era consumerista, uităm că, pentru un trai sănătos și fericit avem nevoie de infinit de puține lucruri… Trăim vremuri în care avem impresia falsă că fără bani nu putem trăi. Pierderea locului de muncă, „siguranța” banilor este cea mai mare temere a celor care vor să facă Schimbarea. Recunosc, banii ajută, schimbarea, tranziția poate fi mai lină și mai rapidă dar, se poate și fără sau, mai exact și cu putini bani. Din punctul meu de vedere, Schimbarea maximă (care îți poate aduce maximum de fericire și sănătate) este de fapt AUTOSUSTENABILITATEA! În afară de hrană, apă și adăpost ce mai ai nevoie pentru a fi fericit și sănătos? Tot ce ai nevoie pentru a fi fericit și sănăts le găsești în natură. Tot! Să nu îți fie frică să te îndepărtezi de oraș. Cu cât mergi mai departe, cu atât mai mult ai șanse să trăiești cu foarte putini bani. În aceste locuri terenurile sunt mai ieftine, mâna de lucru mai ieftină. Oamenii sunt mai predispuși să te ajute. Nu îți fie frică să „te reprofilezI”! Fiecare din noi își are rostul pe lumea asta. Poți face banii necesari unui trai minimalist croșetând șosete sau „bătând cuie”. Sunt nenumărate soluții de a face bani departe de oraș. Nu uitați însă, că DAR DIN DAR SE FACE! (troc, clacă, etc – incredibil dar în zonele îndepărtate de orașe, mai funcționează) Sfatul meu este să nu consideri acest lucru un impediment. Caută-ți locul în funcție de suma disponibilă și nu invers (nu aduna bani pentru ceva scump). Trezește-te pentru a trăi și nu pentru a face bani. Trăindu-ți viata, banii oricum vor veni… fix cât ai nevoie pentru supraviețuire.
Există viață și la țară! Mulți invocă lipsa educației, artei sau al „serviciilor” care ne sporesc confortul de la oraș. Este fals. Nu doresc să întru în detalii cu privire la sistemul de învățământ de stat doar atât : educația pentru o viață sănătoasă și fericită NU SE FACE ÎN CLASE! Există și educație (dacă copilului tău ii este sortit sa devină „geniu” va deveni oricum, dacă nu, nici cu toate școlile bune nu va deveni) și artă la țară. Și este mult mai simplu și mai ieftin. Există și medici, cabinete medicale dar, sa nu uităm că sănătatea se bazează pe prevenirea bolilor și nu pe tratarea acestora. Sfatul meu este : dacă crezi că în comunitatea în care te-ai mutat lipsește ceva important (pentru a fi fericit și sănătos), creează – l chiar tu!
Mergi spre autosustenabilitate! Fii autodidact! Pentru că trăim în era consumerismului, suntem „setați” să credem că trebuie să plătim pentru fiecare serviciu separat. Este fals. În mare măsură, putem să ne facem totul singuri, în familie. Chiar dacă unii nu recunosc sau alții nu cred, da, putem să ne construim singuri chiar și casa. Sfatul meu este să îți cauți teren în asa fel încât sa beneficiezi de cât mai multe avantaje : lumina soarelui, apă, o casă dărăpănată (care să o renovezi ușor, ieftin sau să o demolezi și sa te folosești de materiale.
Muncește și roadele vor apărea. Muncește pentru tine… fără „șef”. Viața la țară nu însemna 8 ore de lucru după care distracție și somn. Dar, despre ce vorbim? La oraș, de mulți ani nu mai lucrezi doar 8 ore, nu-i asa? Iar copilul tău este crescut de bunici, bonă sau singur, oboseala ta se acumulează, la fel și stresul zilnic. Atunci când devii autosustenabil vei munci din greu. Nu, nu vă speriați. Această munca nu îți aduce oboseală, stres și nici nu te tine departe de familie. Îți aduce satisfacții, bucurii, alături de familie dar îți salvează și mulți mulți bănuți. Oboseala simțită puteți să comparați cu cea simțită după câteva ore de „fitness”. Dacă frica de munca grea a fost cea care te-a împiedicat să faci schimbarea, sfatul meu este să compari din toate punctele de vedere „jobul” tău cu beneficiile muncii din gospodărie.
Nu da înapoi! Într-o lume în care inclusiv țăranul de la sat este convins că „nu merită să lucrezi pământul” sau să crești animale, s-ar putea ca tu să fii „prostul satului” sau „ciudatul”, „nebunul”, „hippiotul”, etc. din zonă. M-a interesat subiectul și eram și curios de ce nu mai merită țăranului să-și lucreze pământul. Părerea mea este că ei sunt ademeniți de „luxul și confortul” oferit de oraș, legile apărute ii descurajează să țină animale și sa lucreze individual pământul, clima în schimbare la fel, ii descurajează și nu în ultimul rând materiale plastice cu forme de legume, fructe și carne sunt mult mai ieftine. După ani și ani de „tradiții”, multora le este greu să accepte orice diferă de ceea ce știu ei. Ori un orășean care se mută la țară, poate veni cu un bagaj de informații impresionate adunate din călătorii, cărți sau internet. Informații luate din alte tradiții și culturi dar, care pot fi de folos în autosustenabilitate. Aceste noutăți pot să te facă diferit din punctul de vedere al celor care, dintr-un motiv sau altul, nu au avut acces la ele. Sfatul meu este nu îți pese, sa nu te influențeze, atâta timp cât ție și familiei tale iți este bine, sunteți sănătoși și fericiți, atâta timp cât nu deranjez mediul înconjurător. Fii pozitiv, răbdător și înțelegător. Se vor apropia ei de tine, mai repede decât te-ai aștepta.
Fiind toate astea așternute „pe hârtie”, trăiesc cu speranța că aceste informații v-au fost de folos și utile. Vă doresc tot binele din lume dar, în primul rand sănătate și fericire. Vă îmbrățișez din mijlocul naturii!!
Un „nebun” („hippiot, braconier, pocăit, ciudat, curajos”) de al vostru.
Omul … își sacrifică sănătatea pentru a face bani. Apoi își sacrifică banii pentru a-și recupera sănătatea. Și apoi este atât de neliniștit în legătură cu viitorul încât nu se bucură de prezent; rezultatul fiind acela că nu trăiește în prezent sau în viitor; el trăiește ca și cum nu va muri niciodată, iar apoi el moare fără să trăiască niciodată.
– Dalai Lama
..ok! admitem de la început : să trăiești complet fără bani, e foarte greu (nr. pot spune că, în mare parte, asta datorită sistemului, și aici mă gândesc la unele legi, care nu ne ajută cu nimic, decât pe cei care le-au ghicit) dar, dacă vrei, poți reduce cheltuielile extrem de mult. Morala articolului este să nu te trezești să faci bani ci să îți trăiești viața cu banii pe care îi ai…sau nu! Pentru majoritatea dintre noi banii sunt foarte importanți dar, pentru unii dintre noi nu sunt vitali! De la grădinărit, reciclare și până la troc, sunt multe căi de a trăi cu buzunarul gol. Iată, în cele de mai jos, câteva sfaturi de la Mark „Moneyless Man” Boyle, omul care a trăit aproape trei ani, fără absolut nici un ban în buzunar sau pe card. Experiența lui a fost „împachetată” în trei cărți dar, găsiți multe informații utile și pe blogul lui personal, un blog care am început să-l citesc de la cap la coadă.
Majoritatea oamenilor nu-și pot imagina să trăiască fără bani în buzunar sau în bănci, dar exact asta a făcut Mark ‘Moneyless Man’ Boyle timp de trei . Activitatea sa, s-a încheiat în noiembrie 2009, dar el continuă să trăiască stilul de viață „freegan”, (ceea ce înseamnă să mănânci gratuit) și acum vrea să creeze o „comunitate liberă”, care să permită oamenilor să facă schimburi de servicii și abilități fără schimbul monetar .
Mai întâi, trebuie să te reconectezi cu problemele din lume și să reînveți de ce este important să schimbăm lucrurile, să învățăm un sentiment de grijă față de Pământ „, spune Boyle,” Nu vei trece prin inconvenientele vietii fără bani, fără adevărata pasiune pentru schimbare și problemele de mediu. Până la urmă, iată câteva sfaturi de la Mark :
Socializează gratuit : Uită de facebook! Costă! Boyle crede că, ecologiștii adevărați, ar trebui să fie un exemplu concret prin schimbarea radicală a propriului stil de viață. Puterea exemplului și nu a vorbei, nu-i așa? În această situație, el spune că socializarea nu ar trebui să coste pentru că întodeauna vor fi noi și noi oameni care vor dori să vină să vadă, să cunoască, să învețe sau pur și simplu să schimbe o vorbă (nr. asta putem să confirmăm și noi). Pe de altă parte, initierea unui schimb de haine, produse alimentare cu comunitatea din zonă, poate fi o bună oportunitate de socializare..gratuită.
Distrează-te gratuit : pentru a te relaxa, destinde, nu trebuie să călătorești sute sau mii de kilometri. Poti să îți iei chitara, tam-tam-ul sau un didgeridoo și împreună cu partenera(ul) sau prieteni, du-te în pădurea din apropiere și simte-te bine. Dormi afară, uită-te la stele.
Repară! Repară-ți lucrurile tale sau pe ale altora dar, la fel poți să rogi pe cineva să-ți repare ceva în schimbul unui ajutor. De altfel există o mișcare numită FREECONOMY în cadrul căreia se face schimb de experiență, oamenii ajută cu sfaturi pe cei care doresc să repare ceva.
Ajută și vei fi ajutat (fizic) : câteodată, în gospodărie, ai nevoie de ajutor fizic, de „mână de lucru”. Oferindu-te voluntar, participând la clăcile din comunitatea apropiată, poți beneficia de mână de lucru gratuită, atunci când ai nevoie. Să nu uităm, cu riscul de a repeta – că, dacă ceea ce faci este un bun exemplu, oamenii vor dori să vină să te ajute, în schimbul experienței tale. Aici, Boyle amintește de faptul că o casă „Earthship” (despre care avem un articol) poate fi soluția ideală pentru un astfel de trai. Tot în această ordine de idei, recomandarea mea să luați în calcul construirea unei case din lut sau orice altă casă construită din materiale sau soluții naturale locale….soluții sunt!
Mănâncă gratuit : avem patru posibilități de a ne hrănii gratuit. Una ar fi să grădinărim, ceea ce se poate foarte bine doar din resursele naturii – vezi principiile permaculturii. A doua ar fi să adunăm hrana care ne înconjoară și de cele mai multe ori le ignorăm : ciuperci, fructe de pădure, etc…Apoi, a treia soluție ar fi schimbul, troc-ul de alimente. Dai ce ai, primesti ce ai nevoie. Ca si a patra soluție putem să luăm în considerare ca sursă de hrană risipa din magazine și restaurante….ceea ce nu, nu e gunoi în schimb riști să mănânci produse nesănătoase.
Sănătate gratuită, fără medicamente : „Sunt foarte pretențios în ceea ce privește sănătatea mea. Sunt un vegan, mănânc alimente ecologice, complet proaspete. Mă consider foarte sănătos și fericit și nu primesc răceli sau gripă. Un astfel de trai impune prevenirea bolilor și nu tratarea acestora.” – spune Mark.
Știu, veți spune că, „pentru a porni e nevoie de bani, de investiții” dar, sincer cred că se poate și fără. Până la urmă, banii ne ajută să sporim confortul vieții dar, din păcate, pentru a câștiga acești bani, deseori ne riscăm sănătatea, familiile…..și poate ar trebui să definim ce anume, mai exact, înseamnă pentru noi confort? Câti bani, câte zile din viața noastră suntem dispuși să alocăm confortului nostru…
Articolul original, de unde am incercat eu sa traduc esenta,
(cât se poate de bine) o găsești în n limba engleză a in The Guardian!
Toaleta compost – atat de necesara intr-o gospodarie ecologica
Folosim toaletele în care se trage apa de atâta vreme încât după ce defecăm suntem obișnuiți să acționăm un mâner și pur și simplu să plecăm. Unii sunt de părere că toaletele compostor ar trebui să se comporte în același fel. Însă toaletele cu flux acvatic acționează ca dispozitive de debarasare care poluează și dăunează fertilității solului. Pe de altă parte, toaletele compostor sunt instrumente de reciclare menite să nu polueze și să redea solului substanțele nutritive provenite din excremente umane și urină. Atunci când trageți apa la toaletă, de fapt plătiți pe cineva să vă debaraseze de propriile deșeuri. Astfel, nu numai că plătiți pentru apă, curent electric și tratamentele de purificare a apei menajere, dar în același timp contribuiți la problemele ce afectează mediului înconjurător generate de eliminarea deșeurilor. În schimb, atunci când folosiți o toaletă compostor sunteți recompensați pentru micul efort pe care îl depuneți pentru a vă recicla materialul organic. Plata spre dumneavoastră vine sub forma compostului. De aceea, toaletele compostor trebuie gestionate. Și anume, trebuie să faceți ceva mai mult decât să trageți apa și să plecați.
Ce este compostul?
Fabricarea compostului este procesul prin care deșeurile menajere din bucătărie și curte sunt transformate într-un compus bogat în nutrienti. Prin reîntoarcerea nutrientilor în sol, compostul reduce necesarul de fertilizatori chimici scumpi. Deseurile de natura organica pot constitui pâna la 40% din deseurile menajere, cantitate ce în acest mod este extrasa de la rampa de gunoi. Compostul este un amestec de culoare închisa, uscata, ce degaja un miros, care consta în principal în materie organica descompusa. Fabricarea compostului este un proces simplu, natural. Compostul este utilizat pentru fertilizarea si conditionarea solului.
Principalele obiective ale oricărei toalete compostor ar trebui să fie tratarea sigură și igienică a materiei fecale, economisirea apei, funcționarea cu un nivel minim de întreținere și consum de energie redus, operarea fără mirosuri neplăcute și reciclarea umraniței pentru a fi redată solului.
Principalul avantaj al toaletelor ce produc compost rece este implicarea pasivă a utilizatorului. Zona de colectare a toaletei nu va trebui accesată prea des, decât poate în cazul în care mormanul trebuie nivelat. El va trebui nivelat cam o dată la câteva luni, lucru realizabil printr-o trapă de acces în podea. Cuva de colectare se golește numai după ce nimic nu a mai fost depozitat timp de cel puțin un an sau doi, însă perioada poate varia în funcție
de sistemul individual folosit. Avantajele unui sistem de toaletă cu rumeguș includ costuri financiare inițiale minime în ceea ce privește crearea infrastructurii și consum energetic redus sau chiar deloc din punct
de vedere al funcționării sale. De asemenea, când deșeurile sunt compostate termofilic, un sistem atât de simplu are un cost de mediu extrem de redus fiindcă el cere puțină tehnologie, sau chiar zero tehnologie, pentru a opera, iar compostul final este un material curat și benign, așa cum doar umranița poate fi. Nu sunt necesare echipamente de compostat în interiorul sau în apropierea casei, deși toaleta în sine poate și trebuie să se afle în interiorul spațiului
de locuit și pot fi creată să fie destul de confortabilă și complet inodoră. Nu sunt necesare nici electricitate și nici apă, exceptând o cantitate mică, pentru curățare. Cu 4 l de apă puteți curăța două găleți de 20 l. Un adult are nevoie de două saptămâni să umple două găleți de 20 l cu umraniță și urină, cu tot cu materialul de acoperire. Aceasta
necesită 4 l de apă pentru curățat la fiecare două săptămâni de utilizare a toaletei cu rumeguș, spre deosebire de cei 114 l de persoană utilizați zilnic pentru a trage apa la o toaletă standard. Compostul, dacă este gestionat corespunzător, se va încălzi suficient pentru ca dezinfectarea să aibă loc, făcându-l astfel folositor pentru a fi utilizat în grădină. Procesul de compostare este rapid, adică umranița este transformată rapid – în câteva zile, dacă nu
îngheață – într-o substanță inofensivă care nu va atrage muștele. În lunile reci de iarnă ar putea să înghețe până la dezghețul de primăvară și apoi să se încălzească. Dacă mormanul de compost nu este tratat cum se cuvine și nu devine termofil, poate fi lăsat să se învechească vreo doi ani înainte de utilizarea sa în horticultură. În oricare dintre aceste situații se menține neîntrerupt un ciclu complet natural.
Ce sa faci si sa NU faci cu toaleta compost (clik pe imagine)
SECRETUL COMPOSTĂRII UMRANIȚEI ESTE SĂ O PĂSTREZI ACOPERITĂ.
Întotdeauna acoperiți complet depunerile de la toaletă cu un material organic curat precum rumegușul putrezit, mușchiul de turbă, frunzele umede, pleava de orez sau
alte materiale potrivite pentru a preveni mirosurile, a absorbi urina și a echilibra azotul.
Întotdeauna acoperiți depunerile după ce ați adăugat ceva mormanului de compost, folosind un material de acoperire curat: fân, paie, buruieni, resturi de iarbă, frunze sau
alte materiale adecvate pentru a preveni mirosurile și muștele, pentru a crea spații de aer în mormanul de compost și pentru a echilibra nivelul de azot.
Aceste materiale de acoperire asigură un amestec de materiale organice la compost, iar varietatea susține o populație microbiană mai sănătoasă.
Întrebări frecvente despre toaletele cu rumeguș :
Toaleta cu rumeguș ar trebui fie în interiorul sau în afara casei?
În interior. Este mult mai confortabil pe vreme rece și umedă. Conținutul unei toalete
de exterior va îngheța în timpul iernii și va fi foarte dificil să fie golit în recipientul
de compost. Păstrați totdeauna un strat de rumeguș curat deasupra conținutului din
toaletă și nu veți avea nici un soi de mirosuri ciudate în cabina de toatelă. Putem lăsa recipientul toaletei cu rumeguș pentru perioade lungi de timp fără să-l golim?
WC-ul poate sta luni de zile fără golire. Păstrați doar un strat de rumeguș curat
sau alte materiale de acoperire deasupra conținutului. Cât de plin ar trebui să fie recipientul toaletei cu rumeguș înainte de a fi golit?
Știți că e timpul să goliți rezervorul atunci cand trebuie să stați în picioare ca să defecați. Mormanul de compost trebuie separat de pământ printr-o barieră impermeabilă care să prevină scurgerile?
Dacă vă faceți griji pentru scurgeri, puneți o folie de plastic sub compostul
dumneavoastră și pliați-o în așa fel încât să se scurgă într-o găleată îngropată. Orice
scurgeri colectate acolo pot fi turnate peste compost. Dacă nu, lăsați pur și simplu
mormanul în contact cu solul. Ce fel de izolație ar trebui să se utilizeze în jurul capacului scaunului de toaletă?
Nu aveți nevoie de izolație în jurul capacului scaunul de toaletă. „Izolația” este creată de
materialul organic ce acoperă fecalele.
Pot utiliza frunzele ca material de acoperire pe mormanul meu de compost?
Frunzele sunt mari. Păstrați un balot de paie sau fân la îndemână, dacă puteți. Acesta
va încapsula mai mult aer. Cum rămâne cu compostarea de iarnă? Pot să adaug material la un morman de compost acoperit de zăpadă? Depozitați peste zăpadă. Principala problemă în timpul iernii este înghețarea
materialului de acoperire. Deci trebuie să vă acoperiți frunzele, rumegușul, fânul, sau
orice folosiți pentru a le împiedica să înghețe astfel încât să le puteți folosi toată iarna.
Eu pun o prelată peste mormanul de rumeguș de afară și apoi o acopăr cu un strat gros
de paie și astfel obțin mereu o zonă în rumeguș care nu e înghețată și pot să fac în ea
adâncituri pentru materialul proaspăt… Un rezervor de compostare trebuie să aibă o latură deschisă? Dacă ne aflăm în mediul urban, nu ar trebui să fie complet închis?
Nu aveți nevoie de o latură deschisă. Cineva din Manhattan mi-a scris că a instalat toalete
cu rumeguș într-o casă comunitară și a construit un recipient cu patru laturi (o parte
detașabilă), cu un capac greu deasupra, care să oprească orice viețuitoare ar fi încercat
să intre (muște, șobolani, sconcși, șerpi sau politicieni). E o idee bună pentru dacă
locuiți într-o zonă urbană (de asemenea, poate fi necesară și o podea care să ecraneze).
Mi-au scris și alți oameni din orașe mari, spunându-mi că acum folosesc toalete cu
rumeguș în oraș, cu un rezervor de compostare în curte. Înfășurați rezervoarele în
plasă-rabitz, dacă în zonă sunt animale care ar putea scormoni prin mormane. Unde vă păstrați rumegușul? Eu nu mă pot hotărî unde să-l păstrez.
Am o mulțime de spațiu și am o înțelegere: un camion benă îmi aduce anual sau o
dată la doi ani o încărcătură de rumeguș și-l descarcă afară, lângă conteinere mele de
compost. Dacă nu aș avea această opțiune aș putea încerca să utilizez mușchi de turbă,
care se împachetează ușor și poate fi ținut în spații închise, sau să pun rumeguș în saci
de pânză (unul dintre vecinii mei a făcut acest lucru), sau să utilizez un rezervor cu trei
camere și să pun rumegușul în compartimentul central. Cum știu dacă marginile mormanului de compost vor ajunge suficient de fierbinți pentru a ucide toți patogenii?
Orice ați face, nu veți putea fi niciodată absolut sigur că fiecare bucățică din compostul
dumneavoastră a fost expusă la anumite temperaturi. Dacă aveți dubii, lăsați-l să se
matureze pentru încă un an, sau testați-l la un laborator, sau folosiți compostul în
culturile nealimentare. Cum rămâne cu carnea și produsele lactate în compost?
Se vor composta. Îngropați-le în zona superioară în centrul mormanului și țineți-le
acoperite complet cu un material curat, organic.
Ce zici de muște și șobolani în compost?
Muștele nu ar trebui să fie o problemă în cazul în care compostul este acoperit adecvat.
Dacă aveți șobolani și nu puteți scăpa de ei, va trebui să înveliți conteinerul de compost
în plasă de sârmă. Pot folosi rumegus de esență moale în compost?
Da. Asigurați-vă că nu provine de la cherestea „tratată chimic sub presiune”, lemn de
cedru, sau sequioa. Rumegușul poate fi umezit, dar nu ar trebui să fie ud. Pot folosi traverse de cale ferată pentru a construi conteinere de compost?
Creozotul nu este bun pentru compost.
Ce spuneți despre utilizarea fecalelor de câine în compost?
Folosiți un conteiner de compost separat, deoarece mulți câini nu sunt sănătoși și
eliberează paraziți vizibili în scaun, cum ar fi teniile. Folosiți un material de acoperire și
lăsați compostul să se matureze un an sau doi. La fel în cazul pisicilor. Ce spuneți de zaț de cafea și cenușă de grătar?
Aruncați zaț de cafea în compost. Puneți și boabe și chiar cafea veche. Cenușă de grătar?
Mai bine o puneți în conteinerul cu fecalele de câinele. Folosiți compostul rezultat în
grădina de flori. Dacă nu vreau să utilizez acum umraniță în compost, aș putea să mă apuc pe loc, în cazul unei situații de urgență municipală?
În cazul unei urgențe municipale serioase, da, ați putea începe imediat compostarea
umraniței, câtă vreme aveți o sursă de material de acoperire curat (rumeguș,
frunze, etc) și un conteiner de compost. Compostul funcționează mult mai bine atunci
când este alimentat cu gunoi de grajd, urină, sau alte surse de azot (resturi de iarbă și
alte verdețuri, de exemplu), astfel încât ați putea descoperi că umranița îmbunătățește
foarte mult compostul dumneavoastră, dacă nu ați adăugat deja îngrășăminte de
origine animală. Care este cea mai mare temperatură înregistrată în compostul dumneavoastră? Poate ajunge prea fierbinte?
Aproximativ 65 grade C. Da, poate deveni prea cald (a se vedea Capitolul 3). Un
morman mai rece pe o perioadă mai lungă este ideal. Dar mai degrabă se întâmplă
invers: compostul nu va fi suficient de fierbinte. Asta se întâmplă adesea fie din cauză
că mormanul e prea uscat (asigurați-vă că puneți în compost toată urina), fie că utilizați
așchii de lemn (nu folosiți așchii de lemn, folosiți rumeguș).
Putem composta umraniță dacă avem o familie mare? Ar fi o muncă prea dificilă?
Pentru o familie de 6-10 persoane, în funcție de greutatea corporală, un recipient de
toaletă-compostor de 20 l s-ar umple zilnic cu compost. Mai dificilă va fi furnizarea de
materiale de acoperire organice, echivalentul zilnic al unui volum de 20 l. Ce ziceți de compostarea pe o câmpie expusă la inundații? E mai bine să folosim o latrină-groapă?
Nu compostați pe suprafețe inundabile. Nu utilizați o latrină-groapă. Mai sunt și alte modele de rezervoare de compost?
Un model ar fi cel format din două compartimente de sârmă concentrice cu frunze între
și umranița mergând în centru. Un altul este un recipient alcătuit în întregime din paie sau
baloți de fân. Un alt tip este format din paleți simpli din lemn dispuși pe cant și legați
sau prinşi laolaltă pentru a forma recipiente de compost. Recomandați folosirea clorului ca dezinfectant?
Nu. E un contaminant de mediu. Dacă sunteți în căutarea unui exterminator de microbi
încercați peroxid de hidrogen sau ceva mai ecologic. Sau folosiți săpun și de apă.
La intrebarile cu privire la COPROFOBIA ȘI PROBLEMA PATOGENILOR, VIERMII SI BOLILE dar si multe altele, veti gasi raspunsurile in cartea lui J.Jenkins – „Umranita-un ghid de treabă mare”, carte din care am extras si noi multe din informatiile de mai sus. Cartea poate fi descărcată gratuit aici
O rețetă ușoară și nemaipomenit de aromată, ideală în acest sezon. Este vremea când socul ne răsfață cu parfumul său și am noroc că în marginea pădurii de lângă casă găsesc câte flori vreau. Așa pot să-mi răsfăț musafirii cu socată proaspătă sau sirop de soc pentru tot restul anului.
Pentru minunatul sirop de soc, iată rețeta:
80 de flori potrivite ca dimensiune, curate, cu polenul in ele (eu nu spăl florile pentru că așa s-ar scutura tot polenul dulce și și-ar pierde din aromă. Am însă mare grijă de unde le culeg, să nu aibă insecte, praf sau uscături pe ele. Când se îndepărtez cozile mai mari, le mai inspectez o dată floare cu floare. Bineînțeles, spălatul ține de opțiunea fiecăruia.)
5 kg zahăr (poate fi înlocuit cu miere, dupü cum vă place de dulce)
5 l apă
120 g sare de lămâie
5 lămâi frumoase, tăiate felii de aprox. 1 cm, cu coajă cu tot
3 lingurițe de salicilat sau aspirină tamponată (numai dacă doriți să îl păstrați pentru iarnă, altfel fermentează).
Sirop de soc diluat cu apa, felii de lamaie si cuburi de gheata – o minune in zilele caniculare
Se amestecă totul într-un vas mare, se lasa 48 de ore la macerat, departe de soare, dar nu neaparat la rece, timp în care se mai amestecă din când în când. După cele două zile, se strecoară compoziția bine. Veți vedea că rămâne un sirop de culoare frumoasă, aurie ca mierea.
Din aceste cantități obțineți cam 8 litri de sirop.
Notă: Majoritatea rețetelor recomandă fierberea acestui sirop, însă chiar daca faceti doar macerat, garantez că nu veți da greș.
Siropul de soc nediluat
În zilele toride, cu apă minerală, cuburi de gheață și o felie de lămâie sau mentă, e o băutură răcoritoare și foarte sănătoasă. Este cunoscut că socul are proprietăți antiinflamatoare și ajută digestia. ATENTIE! Nu recomand sa culegeti de pe marginea drumurilor!
Lutul este un material nemaipomenit. Este atât de puternic încât puteți sculpta cu el în afara zidului, modelând rafturi sau canapele care dau în cameră. Suprafețele pentru depozitare sau pentru ședere încastrate în zid fac economie de spațiu în interior. Faceți un loc frumușel de stat la fereastră, construind o băncuță la baza unei ferestre mari. Atunci când construiți mobila din interior, luați în considerare nivelul final al pardoselii, astfel încât să aibă o înălțime confortabilă.
Puteți lua măsurile scaunelor sau canapelelor Dvs. preferate pentru a vă construi un loc de stat confortabil. Dacă vreți să construiți locuri mai mari pentru șezut sau polițe, s-ar putea să fie nevoie să adăugați material suplimentar sub consolă înainte de a o sculpta. Acest lucru vă va economisi timpul, pentru că a construi în consolă este o muncă migăloasă și de durată. Adăugați paie și argilă suplimentare în amestecul de lut pentru a obține lutul ranforsat.
Construiți din aproape în aproape, lăsând suprafețele aspre și pline de găuri. Lăsați să se usuce suficient de bine pentru a se susține singur înainte de adăuga din nou lut ranforsat. Asigurați-vă bine că materialul nou adăugat s-a prins bine de materialul abia întărit.
Lucrul cu lut ranforsat cere răbdare și ceva practică. Uneori, consola cade. Nu vă panicați, reluați lucrul într-un ritm ceva mai lent. Puteți înfige bețe sau paie pentru a susține consola. Ele vor susține greutatea până când se întărește lutul și aduc un plus de rezistență la întindere. Dacă vreți să folosiți ceva pentru a susține temporar consola până când aceasta se întărește – de exemplu, un balot de paie sau o găleată – îndepărtați-l a doua zi; altfel va înțepeni acolo pe măsură ce lutul se usucă și intră la apă.
Puteți să vă demolați mobila și polițele dacă nu o să vă mai fie pe plac mai târziu. Se poate adăuga mobila de lut și după ce se încheie construcția casei, dar va fi mai ușor și mai trainic dacă o faceți în timp ce ridicați casa.
NOTĂ :Informatiile de pe această pagină au fost preluate de la editura TEI. (TRADUCERI ECOLOGICE INDEPENDENTE) Vă încurajăm să descărcați toate fișierele traduse de acești oameni minunați.
Șeminee de lut
Din cob se lut modela șemineuri. Șemineurile sunt foarte frumoase și romantice, dar nu tocmai eficiente energetic. În The Earthbuilders Encyclopedia există planuri pentru șeminee și multe șmecherii pentru șemineurile din chirpici care pot fi adaptate cu ușurință la lut.
Sobe pe lemne tencuite cu cob.
Vă sugerez să citiți câte ceva despre principiile de bază ale eficienței sobelor pe lemne. Soba metalică și hornul pot fi tencuite cu lut, lăsând desigur acces la ușiță. O idee bună este să faceți un strat de izolație între metalul fierbinte și cob, folosind vermiculit sau cenușă de lemn. Izolația asigură arderea mai intensă și mai eficientă a focului. După ce căldura trece prin izolație, ea va fi depozitată în lut, emanând căldura în casa Dvs. și după ce focul s-a stins. Sobele pot încălzi bănci de lut, creând locuri călduțe, numai bune pentru șezut. În multe țări, sobele și hornurile sunt făcute integral din lut.
Sculpturi murale
Lutul este un material care invită la sculptură, pentru că este grozav de flexibil! Puteți modela în relief în timp ce construiți cu el. De asemenea puteți crea pante sau nișe artistice în perete. Sau puteți modela un volum mai mare pe care, după ce se întărește puțin, îl puteți scobi în forma dorită. Puteți adăuga o sculptură pe un perete deja uscat dacă îl zgâriați bine, îl umeziți și bateți pe jumătate câteva cuie care să susțină cobul proaspăt adăugat. Dacă adăugați sculpturi mari la ziduri deja uscate, folosiți piroane mari.
Pentru a ușura greutatea materialului puteți folosi un amestec de o parte lut la o parte pastă de hârtie macerată. Dacă la un moment dat vă hotărâți că nu puteți trăi cu această sculptură sau doriți so schimbați, puteți să faceți aceasta fără nici o problemă. Unul din lucrurile cele mai minunate cu privire la lut este ca îl poți modela și schimba fără limite.
Orice rafturi de lemn, suporturi de raft, blaturi sau piese de suport pentru dulapuri sau mansarde pot fi înzidite în lut în timpul construirii. Este mult mai ușor să modelați lutul moale în jurul lemnului decât să tăiați ulterior lemnul după forma organică a lutului uscat. Tot ce înzidiți din mers vă va scuti ulterior de multă bătaie de cap cu tăierea lemnului. Puteți păstra lemnul curat învelindul cu cârpă sau folie în timpul lucrărilor. Blaturile, podeaua mansardei sau rafturile mai solide pot fi folosite pe post de schele în timpul lucrărilor. Înainte să vă urcați, asigurați-vă că materialul sa întărit îndeajuns pentru a susține greutatea lemnului proeminent cu tot cu greutatea Dvs. pe el. Dacă vreți să adăugați blatul sau podeaua pardoselii mai la urmă, lăsați un rost mic de 4-5 centimetri la care să îl atașați ulterior. Pentru a susține ceva mic precum un raft sau un blat, compensați făcând zidul puțin mai gros sub pervazul creat. Pentru mansardă, ați putea face întregul zid ceva mai gros începând de la fundație în sus. Puteți tăia blatul (sau scândurile de tavan) pentru a se potrivi pe polița creată. Umpleți toate golurile dintre blat și perete cu lut sau amestec de tencuială.
Blaturile ar putea avea nevoie de „picioare” suplimentare pentru a le susține marginea exterioară. Le puteți face din lemn sau din lut. Aceștia pot susține și rafturile de sub blat. Dacă vreți să atașați uși de dulap, înglobați o piesă de lemn de care să atașați balamalele. Amintițivă să adăugați ceva care să ajute la fixarea lemnului în lut. post de trepte care ies în consolă. Lutul este foarte rezistent și poate să țină cu ușurință lemnul la locul lui. Acest sistem de scară a fost folosit de secole, dar nu este foarte sigur pentru copii și nu va trece de anumite autorizări de construcție.
Crearea de nișe sau casete în pereți
Nișele sunt un spațiu adâncit în perete pentru a crea un mic sanctuar, un raft de cărți sau un loc pentru lumânări. Nișele sunt distractiv de realizat pe măsură ce construiți.
Dacă terminați un perete iar ulterior realizați că ați fi dorit să fi construit o astfel de nișă în el, puteți face acest lucru, dar nișele sunt mai ușor de făcut dacă materialul este încă umed. Dacă înglobați sticle colorate prin peretele de fundal al nișei în care aprindeți lumânări sau alt corp de iluminat, veți vedea lumina colorată strălucind prin pereți când sunteți afară. Partea superioară a nișei va fi tratată ca orice altă deschidere. Va avea nevoie de un buiandrug sau de o arcadă. Dar dacă nișa nu este mai lată de 30 de centimetri puteți uita de regula buiandrugului și a arcadei și vă puteți lăsa imaginația să zburde.
Pereții mai subțiri din fundalul nișelor vor izola mai puțin decât părțile mai groase ale zidurilor. Dacă locuiți în zone foarte friguroase, puteți renunța la ideea nișelor. Cărțile sunt un bun izolator, așa că puteți face nișe bibliotecă, construind rafturile pline cu cărți apropiate între ele.
Pe lângă soluția ideală de a te răcori într-un bazin sau dincolo de gândul la lux, iazurile naturale pot fi o necesitate pentru viitorul nu foarte îndepărtat, mai ales acolo unde vara, lipsa apei prezintă o problemă din ce în ce mai mare. Acestuia i se pot atribui functiuni dintre cele mai diverse: spatiu relaxant, refugiu pentru animale, sursa de apa pentru gradina, etc. Iazul natural prezinta aceasta caracteristica cameleonica, avand puterea de a fascina, indiferent de sezon.
Iazurile naturale
Iazurilele naturale de inot nu folosesc o tehnologia complexa a sterilizarii sau a filtrarii chimice. In schimb ele se bazeaza pe o tehnologie naturala infinit mai sofisticata: echilibrul ecologic. La fel ca un lac natural, micro-organismele descompun masa organica in substante pe care plantele le pot folosi ca nutrimente.
Utilizarea procesului natural intr-o activitate artificiala cum este construirea piscinelor a fost experimentata pentru prima oara in Austria, in anul 1985, de catre Peter Petrich si compania Biotop. De atunci, principiul a cunoscut o larga raspandire in Europa continentala, fiind folosit atat pentru locuintele personale, cat si pentru hoteluri sau statiuni. Bazinele de inot mentin echilibrul natural, se curata singure si sunt estetice. In loc sa fie ingrijorati de faptul ca sanatatea le poate fi afectata de clorul din apele tratate chimic (care poate ataca ochii si membrana mucoasa, provocand astm sau congestii nazale), inotatorii se pot simti acum in siguranta, inotand intr-o apa curata si proaspata.
Functionarea piscinelor ecologice este foarte simpla: apa este filtrata, trecand prin mai multe bazine alaturate piscinei, unde diferite culturi de plante, atent selectionate, o curata si o oxigeneaza. Mai intai, apa murdara este „aspirata” de frunze si alte particule mai mari cu ajutorul unor pompe speciale, dupa care, ea trece, prin niste conducte ingropate, dintr-un bazin in altul, pana cand microorganismele sunt „inghitite” de diferitele specii de plante de apa, astfel incat aceasta apa redevine curata si oxigenata.
Design – „camerele” piscinelor ecologice:
1. suprafata iazurilor – iazurile naturale sunt mai spatioase decat piscinele tratate chimic, necesitand, pe langa suprafata de inot, o suprafata in plus dedicata plantelor care mentin echilibrul ecologic. Unul sau doi pereti al iazului se vor ridica deasupra apei, pentru a permite accesul inotatorilor. Ceilalti pereti (cei dintre suprafata de inot si zona cu plante) vor fi scufundati 100 mm. sub apa.
2. zona dedicata inotului – are o adancime cuprinsa intre 1,5 si 2,5 m. Aceasta zona poate fi imprejmuita de pereti si acoperita cu placi ceramice.
3. zona de „regenerare” – o zona marginala in care sunt sadite plante acvatice si semi-acvatice. Aceasta zona trebuie sa fie cel putin la fel de intinsa ca si zona dedicata inotului. Plantele acvatice cresc in pietris (fara humus), astfel ca sunt fortate sa-si procure hrana (nutrimentele) din apa. Astfel ca acestea (zeci de specii de alge, trestii, nuferi) sunt alese cu grija de specialisti, fiind specializate pentru a „digera” particulele din apa piscinei, astfel incat se creaza un sistem complet de purificare. Plantele folosite sunt specii obisnuite, usor de colectat din balti si lacuri
4. camera de pompare/aspirare – o pompa speciala extrage apa de la suprafata piscinei, o aspira, pentru a elimina corpurile plutitoare, dupa care apa trece prin zona de regenerare, pentru a fi filtrata si oxigenata si se intoarce in zona de inot, complet purificata. (sistemul „verde” de filtrare a apei)
5. incalzirea (optional) – daca iazul este incalzita plantele vor creste mai repede decat in mod obisnuit, acest lucru necesitand o plivire periodica.
6. santul de scurgere/canalul de drenaj – iazul va fi inconjurat de un canal pentru a nu permite scurgerea de suprafata (care ar putea introduce elemente care ar putea afecta PH-ul apei).
„Miscarea verde” nu mai este o noutate pentru nimeni, astfel ca piscinele ecologice au devenit o necesitate, inlocuind cu succes pe cele clasice, pe baza de clor, printre numeroasele avantaje numarandu-se si acela al economiei de apa (deoarece circuitul apei este inchis) si de electricitate.
Podelele din pamant sunt o extensie naturală a pereţilor de lut. Podelele din pământ turnat sau din pământ compresat oferă o ambianţă caldă şi o suprafaţă elastică, ce poate fi lustruită până la luciu. Uşurinţa lucrului şi frumuseţea finisării fac din ele ceva natural pentru cineva care construieşte pentru prima dată. Când vorbim despre podele în termeni de construcţie, ne gândim de obicei la o placă de beton turnat, scânduri de lemn sau la o duşumea peste grinzi de lemn. Totuşi, odată ce aţi lucrat cu o podea din lut natural, nu vă veţi mai întoarce la acestea. O construcţie de pământ poate avea orice sistem de podele, dar noi ne vom concentra pe podelele de pământ.
Podelele de pământ, fie din chirpici turnat, pământ compresat, sau mortar din piatră cu pământ, sunt toate construite în straturi, începând cu întreruperea capilarităţii, urmată de un strat de izolaţie şi terminând cu o suprafaţă de finisare. Există modalităţi infinite de finisare a unei podele din chirpici turnat. Ceea ce vom prezenta în următoarele pagini este doar o variantă. Să începem de la bază şi să lucrăm fiecare strat
Sub podea : ruperea capilarităţii
Exact cum pereţii şi acoperişul protejează interiorul unei clădiri şi locuitorii săi de intemperiile vremii, tot aşa o podea protejează clădirea şi ocupanţii ei de neplăcerile cauzate de pământul expus. Una dintre cele mai mari distrugeri la care este supusă o podea de pământ este umezeala care se ridică în ea. Această mişcare a apei în sus, printr-o suprafaţă poroasă, se numeşte acţiune capilară. Pentru a o evita, o întrerupere de capilaritate este instalată între pământ şi podeaua finalizată. Pietrişul este cea mai simplă şi totuşi cea mai eficientă rupere a capilarităţii. Greblaţi şi tasaţi podeaua excavată cât mai nivelat posibil. Noi folosim maiurile de mână, dar un spaţiu mare poate fi bătut mai repede cu un compactor electric, cum sunt cele folosite pentru trotuare. Deşi nu este obligatoriu să îl faceţi neted, este mai uşor să faceţi următoarele straturi nivelate dacă începeţi astfel. Apoi împrăştiem pietriş spălat de 2 centimetri, la cel puţin 10 cm adâncime. Spaţiile cu goluri mari, cum sunt spaţiile de aer din pietriş, previn migrarea în sus a apei. În schimb, forţa gravitaţională îşi spune cuvântul, împiedicând apa să urce. Pietrişul reprezintă mijlocul de precauţie pe care ni-l luăm pentru a evita infiltrarea umezelii din pământ
Acesta ete un extras din cartea lui Hunter Kiffmeyer, tradusă de cei de la TEI. DESCARCĂ TOATĂ CARTEA, GRATUIT, AICI!
Stratul de mijloc: Zona de confort
Pentru o podea de pământ neizolată, am putea să trecem la turnarea de chirpici deasupra pietrişului. Ţineţi minte că pământul sub nivelul de îngheţ menţine o temperatură relativ constantă de 11-14°C. Acest lucru poate crea o podea confortabilă pentru lunile calde de vară, dar în lunile cu vreme mai rece se poate transforma într-o podea rece şi neconfortabilă. Din acest motiv, este în avantajul nostru să izolăm împotriva acestei răciri care vine prin podea. Pentru o podea cu izolaţie mai simplă, amestecăm o cantitate mai mare de paie în lutul pentru chirpici. Pentru a împiedica penetrarea prea adâncă a chirpiciului în baza de pietriş, împrăştiem mai întâi un strat de paie de 5 cm, uscate şi curate. În general, un amestec ce conţine 25 până la 35 de procente de pământ argilos şi 65 până la 75 procente de pământ nisipos, cum este rebutul de nisip sau amestecul pentru baza drumurilor, se combină cu o cantitate de paie, pe măsură ce amestecul se aşază şi este încă aspru, dar nu uscat. Aceasta este deseori o ocazie pentru o petrecere de amestecat lutul, cu multă murdărie şi ţopăială. Acest strat de bază bogat în paie trebuie să ajungă la o grosime de 10-15 cm, în funcţie de rezistenţa pe care o aveţi. Turnaţi o şapă din acest strat sau nivelaţi pe cât posibil cu mistria. O modalitate care ajută la menţinerea unei suprafeţe nivelate este folosirea unor corzi sau împărţirea podelei în secţiuni cu plăci care să delimiteze înălţimea turnării. Lăsaţi suprafaţa texturată pentru a furniza aderenţă următorului strat. Deşi pare evident, trebuie amintit să lucraţi spre o uşă, mai bine decât să vă blocaţi lângă un perete, fără altă cale de trecere în afară de podeaua la care aţi lucrat atât să o nivelaţi. Această turnare înaltă cu multe paie se va usca în câteva zile, pe vreme caldă şi uscată, şi în mai mult timp într-un climat mai umed. Pe vreme ploioasă sau rece poate dura câteva săptămâni. Noi folosim o betonieră pentru toate tencuielile cu pământ, amestecurile de cob şi materiale turnate pentru podea. Betonierele sunt mai ieftine şi mai uşor de manevrat decât amestecătoarele de mortar. De asemenea, o betonieră poate procesa şi un material grosier, cum este pietrişul sau cum sunt paiele mai lungi. De îndată ce baza de paie/lut s-a uscat, trebuie să sune a gol atunci când ciocăniţi în ea. Dacă nu sună a gol, este posibil să nu se fi uscat complet sau raportul dintre pământ şi paie să nu fie cel bun. Un sunet de gol indică multe spaţii de aer, ceea ce înseamnă un succes în ce priveşte izolaţia. Este obligatoriu ca stratul de izolaţie să fie complet uscat înainte de a continua cu finisarea. Uscarea completă oferă timp pentru orice contractare ce poate apărea. Pot apărea fisuri în procesul de uscare, dar următorul strat le va umple, iar fisurile mici oferă aderenţă pentru stratul final. Dacă stratul izolator nu se usucă înainte de aplicarea stratului final, pot apărea fisuri care ajung la şi apoi în stratul final. Deci lăsaţi-l să se usuce complet, pentru a nu avea parte de neplăceri sau de lucru suplimentar.
Stratul final — stratul estetic
După uscarea completă a stratului izolator, se poate turna un strat de finisare. Acest strat este un amestec de pământ cernut, cu aproximativ 25 procente sol argilos şi 75 procente sol nisipos trecut printr-o sită de 0,625 cm. Se pot adăuga paie tăiate dacă se doreşte, dar paiele să nu depăşească 4 cm în lungime. Acest amestec este bun atunci când are o fermitate moderată dar este încă uşor de întins. Ajustaţi amestecul experimentând cu cantităţile, până ce porţiunile de testare se usucă fără fisuri. Întindeţi acest strat la o grosime de 2-2,5 cm. Înainte de aplicarea fiecărui strat de chirpici, umeziţi sub-stratul cu apă. Permiteţi să se absoarbă, iar apoi puteţi aplica următorul strat. Umezeala ajută la reactivarea lutului, pentru a conferi o bună legătură între cele două straturi. Micile fisuri care apar pot fi umplute cu un amestec mai fin de pământ de grosime 0,15-0,3 cm. Dimensiunea nisipului dictează grosimea finisajului. Puteţi continua la nesfârşit aplicând straturi mai fine. Puteţi omite paiele în acest strat final sau puteţi adăuga câteva mâini de paie tăiate fin la 0,5 cm. Aceasta ţine doar de preferinţa personală; doar de modul în care voi doriţi să apară stratul final. Se poate adăuga pigment în acest strat, pentru a crea o culoare sau un model distincte.
În momentul în care părăsești zonele locuite de oameni, fără să-ți dai seama, vor dispărea din câmpul tău vizual liniile drepte, colțurile. Aceste „perfecțiuni” spre care oamenii tind atât de mult : colțuri ascuțite, linii drepte, pereți super netezi, obiecte strălucitoare, etc. Observând puțin natura (puțin mai mult ca până acum doi ani, când ne-am mutat în pădure) am observat că de fapt natura este atât de perfectă tocmai datorită….imperfecțiunii sale. Uitați-vă la voi, la noi! Găsiți linii drepte, colțuri pe corpurile voastre? Nu! Suntem parte a „imperfecțiunii” create de natură (indiferet că o numim Dumnezeu sau Mama Natură sau Universul) creați tocmai în așa fel încât, tot ceea ce ne înconjoară să funcționeze perfect, împreună cu noi.
Activând în domeniul construcțiilor și pasionat de construcțiile ecologice, mi-am dat seama de succesiunea de avantaje care le oferă o casă cu forme organice, o casă în care nu există pereți drepți sau cel puțin nu sunt foarte multe. Ador și casele tradiționale vechi, cu prispă dar senzația care mă cuprinde ori de câte ori intru într-o casă cu acoperiș autoportant – (sursă de lumină la mijlocul acoperișului), casă rotundă, organică – nu o simt în nici un alt tip de construcție.
Pe lângă avantajele formelor organice (despre care am scris un articol), eu cred că o casă trebuie „croită” exact pe măsura familiei, a celor care o vor locui. Casa trebuie să o construiești pe măsura familiei și nu pentru oaspeți, socrii sau „alte activități” cum ar fi „job-ul”. Pentru toate acestea poți construi separat. Casa trebuie să fie un „adăpost” pentru familie, un loc unde mai ales copiii se vor simti in siguranta maxima…alături de părinți. După ce vei construi o casă organică, vei vedea cât de simplu și eficient este să construiești separat o casă de oaspeți și/sau un birou (în mod normal, adepții traiului autosustenabil – sau off grid – nu vor avea nevoie de un birou 😉 ). Am adăugat în titlul articolului „recomandat offgrid-erilor”) deoarece această arhitectură este agreată de majoritatea celor care aleg traiul autosustenabil și am dorit să le atrag atenția că articolul le poate fi de folos.
Sunt absolut convins că pentru mulți adepți al caselor ecologice, construcțiile organice – și de cele mai multe ori construite aproape in totalitate doar din materiale, resurse naturale locale sau/și materiale reciclate – sunt considerate „doar” niște „colibe”. Cred că este alegerea fiecăruia în ce fel de casă locuiește atâta timp cât prin acesta nu pune în pericol sănătatea, integritatea sau hai să zicem „imaginea” celor din jurul său. Mi se pare absolut normal și logic că o astfel de casă nu-și are locul în centrul istoric al unui oraș dar, mă îndoiesc că cineva cine alege o astfel de design ar vrea să construiască în apropierea unui oraș. Cu toate acestea, exemple (fericite) sunt : vezi „Popasul Verde”, casa din baloți de paie din Sîngeorz Băi.
În încercarea mea de ajuta oamenii să înțelegă ce înseamnă o casă cu forme organice și să-și dea frâu liber imaginației dar și a mâinii în care țin creionul, am realizat că le-ar fi de mare folos un mic impuls în ceea ce privește proiectarea unei case organice. Astfel am căutat și ales de pe Google și diferite alte site-uri, mai multe proiecte care pot fi un punct de pornire, inspirație pentru viitoarea voastră casă organică. Cuvintele de căutare au fost „snail house plans”, „round house plans” , „mandala homes plans” și „organic house plans”. Am ales câteva imagini care mi s-au părut mie mai interesante. Menționez faptul că aceste planuri, design organic se pretează atât construcțiilor la sol cât și celor îngropate sau semiîngropate. Pot fi domuri geodezice, „earthship”-uri, bordeie (hobbit) sau simple case din lut. De altfel, lutul, mai exact „cobul” vă ajută foarte mult în punerea în practică a unui astfel de proiect, inclusiv la realizarea unui finisaj organic!
Personal încurajez această arhitectură din cauza avantajelor, a frumuseții (fiecare casă devină unică : a TA, a Voastră) dar și pentru că avem totul la îndemână ca să construim acest tip de locuință : diferite tehnici, soluții. Pentru mai multe detalii vă invit să navigați cu atenție pe paginile site-ului www.casenaturale.ro. Chiar dacă încurajez construcția caselor „în regie proprie” (pentru că și acest lucru are mai multe beneficii) totuși, recomandarea mea este să vă consultați și cu persoane cu experiență. Ideal ar fi să căutați și să vedeți astfel de construcții, să povestiți cu beneficiarii sau să participați ca și voluntari sau atelier (workshop) pe una sau două șantiere unde se construiește așa ceva). Dacă e să găsim persoane avizate, chiar dacă de multe ori pare o misiune imposibilă, totuși, în România o găsim pe doamna arh. Ileana Mavrodincare gândește și proiectează organic, iar asociația noastră vă poate oferi consultanță ( avantaje, prioritate au cei care detin un „Card de membru” al asociatiei) și ne străduim să formăm și oameni, chiar echipe – să spunem specializate, pe această direcție.
Iată în cele din urmă, imagini (salvate de pe interenet!) cu diferite proiecte organice :
This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish.AcceptRejectRead More
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
Recomandăm!
Atelier „Case din baloți de paie”
– 5-6-7-8-9 august –
Învață în detaliu cum să-ți construiești corect o casă din baloți de paie ieftină!
Șeminee de lut
